PROFILAXIA BOLILOR INFECŢIOASE

Generalităţi

Măsuri antiepidemice în focar

 Pentru a preveni apariţia unei boli infecţioase (sau pe plan colectiv, a unei epidemii) trebuie
actionat asupra principalilor factori:

-agentul patogen (respectiv izvorul epidemiogen) trebuie să fie neutralizat

- căile de transmitere trebuie interceptate şi împiedicate

- gazda (respectiv masa receptivă) trebuie sprijinită în rezistenţa faţă de boală (prin evitarea
expunerii şi creşterea rezistenţei nespecifice şi specifice, prin imunizări)

 Intervenţia asupura factorilor secundari (na – turali şi economico-sociali) presupune asigu

- rarea unui standard ridicat de viaţă şi for – marea unor deprinderi igienice, adică un
climat corespunzător pentru sanogeneză.

 1. Profilaxia generală - presupune măsuri cu caracter general, îndreptate impotriva

spectrului de morbiditate al zonei respective, începând cu calendarul vaccinărilor şi ter –
minând cu supravegherea şi controlul pre -ventiv al factorilor cu potenţial epidemiogen
şi acţiunile de educaţie sanitară

 2. Profilaxia specială- se referă la măsurile ce trebuie luate în focar pentru combaterea

unei anumite boli infecţioase; aşadar , presupune prevenirea apariţiei unor cazuri
secundare, ce pot apare în jurul focarului depistat, deci limitarea epidemiei .

 Totalitatea investigaţiilor intreprinse în scopul descoperirii cauzelor apariţiei şi raspandirii

unui focar de boală infecţioasă transmisibilă, în vederea instituirii unor măsuri de
comba -tere, constituie ancheta epidemiologică.

 O anchetă preliminară este efectuată de medicul generalist sau de cadrele secundare,

pentru a stabili cât mai repede diagnosticul (sau suspiciunea) bolii, pentru a aprecia
posibilităţile de extindere la contacţii din familie sau din colectivitatea respectivă şi
pentru a institui de urgenţă, unele măsuri (izolarea suspectului, evidenţa contacţilor,
dezinfecţia şi înregistrarea cazului la nivelul dispensarului).

 Ancheta epidemiologică definitivă se comple tează cu investigaţii şi măsuri mai eficiente

şi se încheie odată cu lichidarea focarului. Bolnavul va fi izolat la spital sau la domiciliu , şi
în funcţie de boala precizată se va întoc -mi fişa de raportare individuală (nominală) sau
numerică.

Exemple de boli cu declarare nominală:

 -antraxul
 -bruceloza

 -difteria

 -febrele tifoide, paratifoide, Q, etc.

 -holera

 -tetanosul si tetanosul neo-natal

 - rectii adverse postvaccinale.

 - rujeola

 - botulism

 - boala meningococica

 - malarie

 - pesta

 - poliomielita

 In plus, la ora actuala aceste boli trebuie anuntate telefonic imediat ( 24 ore).

 Tot cu declarare nominala dar la care fisele de raportare trebuie sa ajunga la D.S.P. in
termen de 5 zile avem:

 -hepatite virale

 -scarlatina

 -sifilis

 -infectie HIV

 Exemple de boli cu declarare numerică:

 -lunară – boli diareice, gripa, angina cu streptococi ‚ varicela

I. Măsuri îndreptate împotriva izvorului de infecţie

 Depistarea precoce a cazurilor cu boli transmi -sibile, pentru a le izola cât mai precoce.
 Bolnavul se prezintă de obicei singur la consultaţie sau este examinat la domiciliu; în
funcţie de priceperea şi experienţa medicului şi în funcţie de manifestările clinice de
debut, se stabileşte o suspiciune sau o certitudine de diagnostic, urmând izolarea la
domiciliu sub supraveghere sau izolare la spital.
 Aceleaşi măsuri se iau faţă de suspecţi.
 Depistarea precoce a cazurilor cu boli transmi -sibile, pentru a le izola cât mai precoce.
 Bolnavul se prezintă de obicei singur la consultaţie sau este examinat la domiciliu; în
funcţie de priceperea şi experienţa medicului şi în funcţie de manifestările clinice de
 debut, se stabileşte o suspiciune sau o certitudine de diagnostic, urmând izolarea la
domiciliu sub supraveghere sau izolare la spital.
 Aceleaşi măsuri se iau faţă de suspecţi.
 Externarea convalescenţilor este condiţionată de controale bacteriologice cu rezultate
nega tive în boli ca febra tifoidă, holera, dizenteria etc. Convalescentul este preluat în
observaţie clinică şi epidemiologică de dispensarul teri - torial (numai în unele boli
transmisibile), până la stingerea focarului epidemic.
 Purtătorii de germeni sunt supuşi unei supravegheri active, în următoarele situaţii:

 controlul stării de purtător de bacil tific se face fostului bolnav (chiar daca a fost externat
cu trei coproculturi de control negative, portajul putând apare mai târziu); contacţilor cu
bolnavi sau purtători de b. tific; celor ce lucrează în sectorul alimentar
 controlul stării de purtător de bacili dizenterici se face prin coproculturi la contacţii din
foca rele epidemice sau la angajare şi periodic în sectoarele speciale
 controlul purtătorilor sanguini de virusuri hepati tice (B,C) – se face la donatorii de
sânge, la perso nalul medical si din unitati de ingrijire corpora la si la gravide
 controlul purtătorilor de HIV se face la donatorii de sânge, personalul medical si din unitati
de ingrijire corporala, la gravide si in plus la cerere
 controlul purtătorilor de streptococ beta-hemo litic din grup A se face în colectivităţile
de copii şi adolescenţi, în care au apărut cazuri de scarlatină ori angină streptococică;
dece -larea în exsudatul faringian şi nazal a germenului impune tratament cu penicilină
 Se face şi o supraveghere activă medicală în colec - tivităţile de copii (triaj epidemiologic
profilactic) şi în sectoarele speciale (control la angajare şi periodic).
 Triajul epidemiologic - presupune termometrizarea, examenul tegumentelor, al cavităţii
bucale şi conjunctivelor, precum şi informare privind even tualele contacte la dimiciliu;
acest triaj se face în creşe şi grădiniţe, înainte de a se intra în colecti vitate şi zilnic,
când copilul este adus de părinţi. Triajul se face şi la prezentarea copiilor în tabere.

II. Măsurile pentru întreruperea căilor de transmitere

A. Dezinfecţia
Urmăreşte îndepărtarea şi distrugerea agenţilor patogeni sau condiţionat
patogeni de pe tegumente şi de pe diferitele obiecte din mediul extern, folosind
mijloace mecanice, fizice şi chimice.
Ea este profilactică sau de rutină şi în focar. Dezinfecţia în focar poate fi:
-continuă (curentă) şi durează atâta timp cât bolnavul elimină germeni
- terminală la sfărşitul perioadei de izolare, odată cu însănătoşirea (sau decesul) la
spital sau la domiciliu.

1.Mijloacele mecanice de dezinfecţie sunt: spălarea, ştergerea umedă a suprafeţelor,

aspirarea meca nică a prafului, aerisirea şi ventilaţia artificială
2.Metodele fizice de dezinfecţie sunt căldura şi radi aţiile ultraviolete.
 Căldura realizează distrugerea microorga -nismelor prin denaturarea proteinelor. Se
folosesc următoarele procedee: flambarea, incinerarea, călcarea cu fierul, fierberea,
vaporii de apă din etu vă.
 Iradierea cu ultraviolete este eficientă pentru dezinfecţia aerului şi a suprafeţelor netede,
situate nu mai departe de 1,5m; se utilizează în săli de operaţie, la masele de lucru din
laborator , etc.

 3.Mijloacele chimice de dezinfecţie utilizează dife rite grupe de substanţe, cu avantajele

şi deza vantajele lor. Metodele de aplicare sunt:
 spălarea sau ştergerea,
 scufundarea obiectelor în soluţia dezinfectantă,
 stropirea suprafeţelor mari,
 vaporizarea în spaţii închise.
 . Dintre numeroasele dezinfectante utilizate, amintim: cloramina, permanganatul de potasiu
şi apa oxigenată (oxidanţi puternici, au utili -zare restrânsă, în anumite concentraţii, în
dezinfecţia plăgilor), iodul (este utilizat la dezinfecţia pielii) etc.

B. Sterilizarea
Urmăreşte distrugerea tuturor microorga - nismelor patogene şi nepatogene,
inclusiv a sporilor de pe obiecte cu utilizare medicală precum instrumentarul,
echipamentul din sălile de operaţie, medicaţia de administrare parenterală.

C. Dezinsecţia
Urmăreşte să îndepărteze, să distrugă şi să prevină înmulţirea vectorilor, atât cei
pasivi, care au rol în transmiterea unor boli infecţioase (muşte, gândaci de bucătărie)
cât şi cei biologici activi care constituiesc şi izvor epidemiogen (ţânţari, păduchi de
cap, purecii, căpuşile).

 -Dezinsecţia profilactică (preventivă) are ca scop impiedicarea dezvoltării artropodelor prin

măsuri igienico-sanitare permanente, igiena personală, a locuinţelor şi grajdurilor, igiena
alimentară şi salubrizarea locuinţelor, asanarea terenurilor mlăştinoase şi a subso -lurilor
inundate ale blocurilor, aplicarea de site la ferestre.
 Dezinsecţia de combatere utilizează metode fizice, chimice şi biologice:
a) procedeele fizice constau în: îndepărtarea mecanică; căldura uscată, prin flambarea
obiectelor de metal si a celor de lemn şi prin călcatul cu fierul încins;
b) procedeele chimice utilizează substanţe insectifuge şi substanţe insecticide care
pot fi de ingestie şi de contact.

D. Deratizarea
Presupune măsuri profilactice şi măsuri de combatere prin mijloace mecanice
(curse şi capcane) şi prin mijloace chimice (substanţe raticide de ingestie sau de
contact).

Măsuri pentru creşterea rezistenţei organismului

 Imunoprofilaxia va fi dezvoltată la fiecare boală, în partea specială a manualului.

Măsuri adresate factorilor epidemiologici secundari

 Factorul natural şi mai ales cel economico-social, trebuie luaţi în considerare în planul
general de profilaxie sau în unele situaţii speciale.
 Măsurile generale igienico-sanitare au scopul de a crea un mediu fizic extern şi economico-
social, care să nu favorizeze răspândirea germenilor patogeni şi apariţia epidemiilor.
 Astfel sunt:
 măsurile de igienă comunală (salubrizarea drumurilor, a sistemului de evacuare a apelor
meteorice, a igienei pieţelor publice, unităţi lor comerciale, locuinţelor, aprovizionarea cu
apă potabilă, asigu rarea condiţiilor adecvate pentru îndepărtarea reziduurilor solide şi
lichide etc.);

 măsuri de igienă alimentară (controlul sanitar periodic al unităţilor din reţea şi al

personalului încadrat, educaţie sanitară etc.);

 măsuri de igiena copilului şi adolescentului (prin controlul colectivităţilor de copii, a şcolilor şi

a personalului, educaţie timpurie pentru deprinderi de igienă personală etc);

 măsuri de igiena muncii ( supravegherea unităţilor industriale şi agricole cu noxe şi potenţial

epidemiogen etc.)

CLASIFICAREA BOLILOR INFECŢIOASE

 Boala infecţioasă rezultă din pătrun -derea şi multiplicarea diferiţilor agenţi patogeni
pe diferite căi în organismul uman şi se manifestă prin variate simptome clinice.
 Bolile infecţioase se împart în generale şi locale

 Bolile generale se manifestă de obicei cu febră, stare de rău general, la care se adaugă uneori
erupţie generalizată, manifestări din partea aparatului respirator, digestiv, hepatic, renal,
sistemul nervos etc.
după modul de desfăşurare pathogenic
1. Bolile infecţioase ciclice se deru lează într-un cadru previzibil după un tipar
cunoscut. Astfel rujeola, tifosul exantematic, hepatita virală, febra tifoidă etc., evoluează
după un tipic caracteristic:
 incubaţie variabilă (timpul scurs din momen tul infectării până la apariţia primelor mani
festări ale bolii)
 perioada de invazie, de instalare a bolii (care poate debuta brusc, lent ori insidios),
 perioada de stare în care simptomatologia se întregeşte
 perioada de remisie a bolii ( în care simpto -matologia diminuă)
 perioada de convalescenţă
 însănătoşirea.
 Evoluţia bolilor ciclice se poate abate de la normal în formele atipice şi în cazurile în
care survin complicaţii. Finalul bolii ciclice nu este întotdeauna vindecarea, existând şi
posibilitatea decesului (întotdeauna în rabie).

2. Bolile infecţioase generale cu evoluţie aciclică

se desfăşoară imprevizibil, organismul ne- reuşind să ˝oblige˝ boala la un curs
obişnuit, neputând face faţă agresorului. Este cazul septicemiilor în care fără un
 tratament anti bacterian energic şi fără mijloace de susţinere a organismului, acesta
cedează de regulă şi survine sfârşitul letal.
 În afară de bolile infecţioase generale , există şi o mare varietate de boli in - fecţioase
locale, în care agentul patogen rămâne la poarta de intrare, producând modificări destul de
sugestive (furuncul, erizipel, cărbune, angină).

I . După criteriul etiologic, bolile infectioase se împart în :

 bacterioze,
 viroze,
 chlamidioze,
 rickettsioze,
 micoze,
 parazitoze.

II . Dupa criteriul epidemiologic, după modul de transmitere şi poarta de intrare a

agentului patogen, bolile se împart în:
 a) boli aerogene: transmise prin picături, prin intermediul aerului, cu poartă de intrare
nazofaringiană şi aparatul respirator;
b) boli digestive - transmise prin apă, alimente, mâini murdare;
c) boli transmise prin contact direct, pe cale cutanată sau mucoasă; tot în acestă
grupă pot fi situate şi bolile în care agen tul patogen se transmite prin intermediul
înţepăturii sau muşcăturii unor insecte sau acarieni.
