Gellu Naum sau…

Dincolo de flăcările intolerabile ale binelui şi ale răului...

"Poezia adînceşte rănile pe care le face raţiunea.
Acesta este, poate, singurul lucru care-i justifică existenţa."
(Gellu Naum, Teribilul interzis, 1945)

Gellu Naum ( 1915 — 2001)

a fost un poet şi prozator român,
considerat cel mai important
reprezentant român al curentului
suprarealist şi unul dintre ultimii mari
reprezentanţi pe plan european.

• A fost fiul poetului Andrei Naum, căzut în luptele de la

Mărăşeşti.

• În 1926 intră la liceul "Dimitrie Cantemir" din Bucureşti, unde

începe să scrie versuri în urma unui pariu.

• Debutează cu două poezii publicate în Cuvântul.

 Volume de poezii
Drumeţul incendiar Descrierea turnului

Libertatea de a dormi pe o frunte Partea cealaltă

Vasco de Gama Malul albastru

Culoarul somnului Faţa şi suprafaţa urmat de Malul

albastru
Poem despre tinereţea noastră
Focul negru
Soarele calm
Sora fântână
Athanor
Copacul-animal urmat de Avantajul
Poeme alese vertebrelor

Copacul-animal Ascet la baraca de tir

Tatăl meu obosit Calea şarpelui

Poeme alese Despre identic şi felurit

- Oglinda oarbã -
... am să deschid fereastra măcar să te presimţi...

Firul de sânge care-mi iese din buzunar

firul de lâna care-mi iese din ochi
firul de tutun care-mi iese din urechi
firul de flacari care-mi iese din nari

Tu poti crede ca urechile mele fumeaza

dar oamenii au ramas tintuiti în mijlocul strazii
pentru ca în noaptea asta se vor vopsi în negru toate statuile
si va fi insomnia mea aceea pe care o vei cunoaste
o insomnie oarecare de creta si de argila
o insomnie ca o soba sau ca o usa
sau mai bine ca golul unei usi
si în dosul acestei usi vreau sa vorbim de memorie

vreau sa ma mirosi ca pe o fereastra

vreau sa ma auzi ca pe un arbore
vreau sa ma pipai ca pe o scara
vreau sa ma vezi ca pe un turn
 - Oglinda oarbã -

• Poemul e o hieroglifă
indescifrabilă pentru mulţi,
deşi el este un poem de
dragoste, e plin de pasiune a
iubirii, care ar trebui să fie lesne de
priceput, în ciuda exprimării metaforice.
Ar trebui înţeleasă metafora ca să
înţelegem sensul.
- Oglinda oarbã -

Primele 4 versuri

conturează
o imagine a poetului ca
persoană
implicată într-o relaţie
de iubire, care aruncă
către persoana iubită,
fire puternice de iubire,
fire care o leagă de el.
 - Oglinda oarbã -

• Versurile celei de-a

doua strofe sunt o
vorbire despre istoria
iubirii, despre
necesitatea de a nu
lăsa iubirea să devină
istorie, statuie.
- Oglinda oarbã -

-Gellu Naum împrumută glasul

profeţiilor biblice,atunci când spune: şi
va fi insomnia mea aceea pe care o
vei cunoaşte.

- Căci insomnia mea este o

stare de nelinişte, de îngrijorare
profundă, dar şi un priveghi, o
rugăciune a inimii pentru iubire,
o cugetare adâncă şi dureroasă,
este un efort al inimii şi al minţii
care luptă împotriva a tot ceea
ce ar putea lăsa iubirea să
moară.
 - Oglinda oarbã -

• Insomnia lui salvează

iubirea. Ea e monotonă,
iritantă şi greu de
suportat, ca o cretă sau
ca o argilă. Dar este şi o
sobă care arde şi o uşă
care face să treacă
trecutul spre viitor, o uşă
deschisă, un prag absolut
esenţial pe care iubirea
dintre cei doi trebuie să îl
treacă.
 - Oglinda oarbã -

• Fereastra, arborele,
scara şi turnul sunt
elemente simbolice ale
acestui nou autoportret,
mai presus de
legendele despre iubire
şi de trecutul
memorabil, mereu mai
presus, şi prin care
poetul se autodefineşte
ca sentiment palpabil,
prezent şi viu.
 - Oglinda oarbã -

• Oglinda nu spune
nimic, e oarbă,
importantă e icoana din
inimă. Bărbatul însuşi,
persoana iubită este
chiar el reperul iubirii
care nu trebuie pierdut
din ochi, este icoană
pentru fidelitatea
noastră.
 DESPRE GELLU NAUM

Simona Popescu

Gellu Naum îmi vorbea tot

timpul despre poet şi
marea lui responsabilitate
„în complicatul joc de
izbucniri şi sugrumări care
nu au început şi nu se vor
Salvarea speciei. Despre suprarealism şi
termina cu el în măsura în Gellu Naum
Editura Fundaţiei Culturale Române, 2000
care viaţa lui nu începe
dimineaţa şi nu se termină
seara".
 DESPRE GELLU NAUM

Fragmente critice
• Ştefan Augustin Doinaş, "Lampa lui Diogene", Editura Eminescu, 1970
• Lucian Raicu, "Structuri literare", Editura Eminescu, 1973
• Ov. S. Crohmălniceanu, "Literatura română între cele două războaie mondiale",
vol. II, Editura Minerva, 1974
• Gheorghe Grigurcu, "Existenţa poeziei", Editura Cartea Românească, 1986
• Dinu Flămând, "Naum heracliticul", România literară, 19 mai 1988
• Marin Bucur, "Poezie-destin-dramă", Editura Cartea Românească, 1982
• Monica Lovinescu, "Est-etice / UNDE SCURTE IV", Editura Humanitas, 1994
• Ion Pop, "Gellu Naum. Poezia contra literaturii". Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2001
• Alexandru Ştefănescu, Un om liber: Gellu Naum
• Alistair Blyth, The last surrealist
• Prezentare Nobel Ana Blandiana - Nominalizare Nobel
 Premii şi distincţii
• 1968
• Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traduceri, Bucureşti
• 1975
• Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie, Bucureşti
• 1986
• Premiul special al Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate literară, Bucureşti
• 1992
• Premiul naţional de poezie „Mihai Eminescu”, Botoşani
• 1992
• Premiul Republicii Zair pentru poezie străină, Kinshasa
• 1995
• Premiul Fundaţiei Culturale Române pentru excelenţă artistică, Bucureşti
• 1997
• Premiul revistei Flacăra „Magician al cuvântului”, Bucureşti
• 1999
• Premiul european de poezie, Münster
• 2002
• Titlul de „Cavaler al Literaturii” acordat de Academia de Ştiinţe, Literatură şi Arte Oradea (ASLA)
• 2002
• The American Romanian Academy Arts Award
"Ar trebui să ştim din capul locului că el mai vieţuieşte sub cerul / nesfîrşit înfăţişînd rigoarea unor limite deloc neînsemnate".