1.

Conceptul şi funcţiile finanţelor

1.1 Esenţa şi rolul finanţelor
FINIS – (în latina veche) – plata rentei, plata birului, plata contribuţiei
FINATIO, FINANCIA – (în latina medievală) - plăţi, sfîrşitul termenului de plată, sumă de
bani
FINANCIA – (în latina din sec.XIII) –plată în bani
FFINANZ – (în Germania, în sec. al XVIII-lea) – partimoniul public, inclusiv bugetul statului
FINANCIA – (în Franţa, sec.XVI) – totalitatea patrimoniului de stat
Necesitatea, condiţiile şi circumstanţele apariţiei finanţelor.
FINANŢE:
- Necesitatea economică: repartiţia PIB între sferele de activitate umană
- Condiţii economice: producţia-marfă, apariţia banilor, folosirea banilor pentru
transferarea valorii
- Circumstanţe: crearea obiectului de repartiţie (PIB) existenţa subiectelor repartiţiei
(statul, persoane fizice şi juridice)
La o anumită etapă de dezvoltare a societăţii umane – după apariţia banilor şi organizarea
societăţii în formă de stat – relaţiile de producţie s-au completat cu o formă nouă – relaţiile
financiare.
Diverse tratări ale categoriei finanţe
- Pîrghii şi instrumente de intervenţie a Guvernului în economie
- Metode şi tehnici de gestionare a acumulărilor băneşti
- Act juridic
- Relaţii economice care apar în procesul constituirii şi repartizării fondurilor şi
mijloacelor băneşti
- Fonduri băneşti
- Relaţii economice ce ţin de formarea, distribuirea şi utilizarea fondurilor băneşti pe
baza produsului intern brut
Conceptul contemporan al finanţelor publice:
(1)Relaţii care exprimă un transfer de resurse băneşti fără contraprestaţie şi cu titlu
nerambursabil
(2) Relaţii care exprimă un împrumut de resurse băneşti pe o perioadă de timp determinată
pentru o anumită dobîndă (creditul public)
(3) Relaţiile care exprimă un transfer de resurse băneşti obligatoriu sau facultativ în schimbul
unei contraprestaţii care depinde de producerea unui eveniment aleatoriu (asigurările sociale
de stat)
Finanţe publice reprezintă relaţii economice realizate prin intermediul banilor, care apar în
procesul repartiţiei PIB în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societăţii.
Repere asupra noţiunii sistem:
- pune bazele unei abordări integratoare a proceselor analizate
 - tratează „întregul” ca o entitate unică, şi nu ca o simplă suprapunere a
elementelor componente
- succesiune de elemente aranjate într-o consecutivitate şi se dezvoltă reciproc
- dispun de noi calităţi integratoare
- lanţ format din verigi, ce contribuie asupra activității, dezvoltării şi caracterizării
acestui
FINANŢE:
 „totalitatea mijloacelor băneşti de care dispune statul, o întreprindere etc.”

 „expresie bănească a relaţiilor economice în procesul repartiţiei produsului social şi a

venitului naţional”
 „ fluxuri economice care au misiunea de a măsura bogăţiile produse în economie şi de
a le transfera spre diferiţi participanţi la obţinerea lor”
 „fonduri băneşti , pîrghii şi instrumente de intervenţie în economie, metode şi tehnici
de gestionare, act juridic”
Finanţele sunt văzute de pe poziţia a trei domenii interdependente:
1. Pieţele monetare şi de capital sau finanţele la nivel macroeconomic
2. Investiţiile deciziile individuale sau ale instituţiilor financiare
3. Finanţele manageriale sau corporative care implică managementul firmelor
ÎNTREPRINDEREA: combinaţie de factori materiali (economici),
umani şi financiari, care activează şi evoluează într-un mediu complex, format din patru
universuri: financiar, economic, statal, social.
Finanţele întreprinderii veriga principală, primară a sistemului financiar, deoarece
majoritatea fondurilor băneşti care se formează la diferite niveluri (bugetul de stat, bugete
locale) provin din veniturile create la întreprinderi.
1.2 Conţinutul economic al finanţelor
Finanţele publice, sunt asociate cu statul, cu unităţile administrativ teritoriale şi alte instituţii
de drept public şi au drept scop satisfacerea intereselor generale ale membrilor societăţii.
Finanţele private, sunt asociate cu întreprinderile, băncile, societăţile de asigurări etc., iar
resursele lor financiare sunt destinate unor activităţi producătoare de bunuri şi servicii, în
scopul obţinerii de profit.
Finanţele centralizate se referă la relaţiile băneşti în legătură cu constituirea şi utilizarea
fondurilor de mijloacele băneşti a statului, acumulate la diferite verigi al sistemului bugetar al
ţării.
Finanţele descentralizate reprezintă relaţiile băneşti care asigură circuitul fondurilor băneşti
ale întreprinderilor, precum şi relaţiile de distribuire şi redistribuire a fondurilor băneşti în
cadrul grupurilor financiare şi de producţie, întreprinzătorilor individuali, activitatea
investiţională a cetăţenilor, gospodăriilor casnice.
Relaţii financiare publice pot fi clasificate în: Relaţii financiare publice clasice
se efectuează, de regulă, cu titlu obligatoriu, fără contraprestaţie directă şi cu titlu
nerambursabil.
Relaţii financiare publice speciale vizează: relaţii de credit, care nu sînt obligatorii (excepţie:
împrumuturile forţate), dar sînt rambursabile (excepţie: împrumuturile perpetue); relaţii de
asigurări, care la rîndul lor cuprind: asigurări de bunuri, persoane şi răspundere civilă; acestea
pot fi obligatorii (cele prin efectul legii) sau facultative, rambursabile (cu condiţia producerii
riscului, evenimentului aleatoriu), cu contraprestaţie, asigurări sociale, care pot fi obligatorii
(prin efectul legii) sau facultative, rambursabile (cu condiţia producerii riscului,
evenimentului aleatoriu), cu contraprestaţie.
Relaţiile financiare private se manifestă la: nivelul agenţilor economici; nivelul populaţiei
(gospodăriilor casnice).
Finanţele exprimă relaţiile băneşti dintre:
 întreprinderi, în procesul creării valorilor materiale şi realizării bunurilor şi a
serviciilor;
 întreprinderile şi instituţiile publice (ministere, departamente, agenţii) în rpocesul
formării fondurilor centralizate de mijloce băneşti şi a distribuirii lor;
 companiile de asigurări (de bunuri şi de persoane), la achitarea primelor de asigurare
şi la recuperarea despăgubirilor;
 fondurile băneşti ale întreprnderilor cu diferite forme de proprietate;
 diferite direcţii şi etape de activitate ale întreprinzătorilor individuali;
 cetăţeni, care se ocupă cu activitatea investiţională şi emitenţii, etc.

1.3 Funcţiile finanţelor

Funcţiile finanţelor:asigurare, repartiție, control.
Funcţia de asigurare presupune asigurarea în cantitate optimă şi la timpul oportun, cu
resursele financiare necesare, prin apelarea la o gamă largă de surse.
Funcţia de repartiţie constă în alocarea resurselor acumulate şi constituirea unui
sistem de fonduri necesare îndeplinirii programelor economice, financiare şi sociale.
Funcţia de control urmăreşte: modul de constituire şi de repartizare a fondurilor
băneşti, asigurarea integrităţii şi utilizării eficiente a capitalului, asigurarea echilibrului
financiar pe termen scurt prin supravegherea permanentă a intrărilor şi ieşirilor de numerar,
modul de executare a bugetelor, executarea legislaţiei în vigoare cu scopul prevenirii stării de
insolvabilitate şi ineficienţă a întreprinderii, de ruinare a patrimoniului.

Funcţia de repartiţie (a finanţelor publice): constituirea și distribuirea fondurilor

financiare.
Finanţele întreprinderii îndeplinesc două funcţii: repartiție(constă în formarea
capitalurilor, în folosirea şi alocarea lor în scopul realizării obiectivului întreprinderii) și
control(include toate laturile şi fazele economice şi financiare ale circuitului economic, toţi
indicatorii prevăzuţi şi efectivi din programele economice şi bugetele de venituri şi cheltuieli,
ce impune organizarea unei evidenţe sistemice, corecte şi reale precum şi a unei previziuni
fundamentale).