CORPII STRĂINI NAZALI

Natura corpilor străini este foarte variată, practic fără limite.

O clasificare este următoarea :

- natură organică ; la rândul lor aceştia pot fi împărţiţi în :

• corpi străini vegetali – prezintă dezavantajul de a-şi modifica volumul după

stagnarea în fosa nazală ; acest lucru duce la fixarea lor şi dificultatea
extragerii ;

• corpi străini animali – determină grade diferite de inflamaţie la locul de

fixare în fosa nazală ; în cazuri severe se produc distrucţii masive ale
septului şi pereţilor nazali, cu formarea de leziuni supurative fetide. Pot fi
întâlniţi:

Ø viermi de muşte – pot fi suspectaţi mai ales la cei cu rinoree fetidă

(ozena, sifilis nazal) şi mai ales în zonele cu climat umed şi foarte
cald;

Ø viermi intestinali (ascarizi)

Ø lipitori, gândaci, etc.

- materiale anorganice – determină edem şi inflamaţie la nivelul mucoasei nazale ;

tardiv, apariţia unui ţesut de granulaţie sau a unei ulceraţii pot determina sângerări
nazale

- rinoliţii – provin din corpi străini intranazali de mai mici dimensiuni, care devin
încrustaţi cu săruri minerale, de obicei de calciu şi magneziu. Unii autori afirmă
originea lor endogenă (din crustă de secreţie sau coagul). Apar predominant la
femei.

Corpii străini ajung în FN prin autointroducere voluntară de către copii. Mai rar, unii
copii cu retard pot introduce obiecte în nasul fraţilor lor mai mici.

Corpii străini animaţi pot ajunge în nas mai ales prin introducere pe cale anterioară,
dar uneori pot pătrunde endonazal şi prin coane (prin vărsături sau regurgitaţii). Existenţa
lor este legată mai ales de condiţii igienice deficitare şi adresabilitate medicală redusă.
 Clinica generală a corpilor străini :

- uneori – asimptomatici

- cel mai frecvent – rinoree unilaterală, purulentă, fetidă! Fetiditatea poate lipsi în
cazul obiectelor mai puţin reactive (plastic) ; corpii străini animaţi pot produce
rinoree sanguinolentă

- durere (cefalee)

- obstrucţie nazală – când este voluminos sau de lungă durată

- epistaxis – însoţeşte mai des rinoliţii şi corpii străini animaţi

- strănuturi

- anosmie

- febra este prezentă mai ales în cazul corpilor străini animaţi.

La examenul local se constată :

- edem şi congestie localizate, la nivelul fosei cu rinoree

- atingerea mucoasei duce la sângerarea foarte uşoară a acesteia

- ţesut de granulaţie, fără o cauză evidentă, unilateral

- în cazuri excepţionale, se pot găsi deviaţii septale favorizate de prezenţa corpului

străin

- uneori semne de otită seroasă sau sinuzită, de partea afectată

- după aspirarea cu grijă a secreţiilor din fosa nazală, eventual după înlăturarea
parţială a ţesutului de granulaţie se observă existenţa corpului străin ; substanţele
vasoconstrictoare locale pot fi de folos la unele cazuri ; în situaţiile necesare se
poate folosi anestezia generală în vederea explorării fosei nazale.

Diagnosticul corpilor străini se face pe baza suspiciunii clinice, a examenului local şi

eventual a unor explorări suplimentare :

- radiografia craniană laterală poate evidenţia un rinolit sau un corp străin radioopac

- hiperleucocitoza acompaniază existenţa corpilor străini animaţi

- endoscopia fosei nazale aduce cel mai adesea certitudinea diagnosticului, dar nu
poate preciza întotdeauna natura corpului străin.
 Diagnosticul diferenţial :

- rinosinuzita poate însoţi prezenţa unui corp străin sau poate constitui o afecţiune de
sine stătătoare, ce poate avea o simptomatologie asemănătoare

- atrezia coanală unilaterală – rinoreea nu este fetidă

- polipoza nazală

- tumorile foselor nazale.

Complicaţiile pot apare în funcţie de agresivitatea tisulară a corpilor străini. Se pot

produce distrucţii ale structurilor nazale sau se poate instala o meningită (uneori chiar
letală).

Tratamentul este dificil mai ales în cazul corpilor străini vechi, necunoscuţi. Eşecul
extragerii lor se datoreşte cel mai adesea unei instrumentaţii şi iluminări
necorespunzătoare folosite în procesul de extragere. Manevra nu este obligatoriu o
urgenţă, trebuie executată în condiţii optime.

Se folosesc fie diferite tipuri de pense, fie cârlige boante îndoite la 900.

Riscurile manevrei de extracţie se referă la împingerea posterioară a corpului străin şi

posibilitatea pătrunderii acestuia în căile respiratorii inferioare sau esofag.

În mod excepţional se poate interveni pe cale chirurgicală paralatero-nazală pentru

extragerea unui corp străin foarte voluminos şi impactat.