Impactul proiectelor educaționale asupra dezvoltării organizației școlare

Organizatia scolara defineste, in plan conceptual, unitatea de baza a sistemului de

invatamant, proiectata ca "factor institutional al educatiei", specializat in realizarea procesului
de invatamant conform obiectivelor pedagogice generale si specifice stabilite la nivel de
politica educationala.
Analiza organizatiei scolare din perspectiva normativa evidentiaza importanta
structurii institutiei care reflecta, pe de o parte, imperativele unor functii manageriale stabile
(planificare-organizare - orientare-indrumare metodologica - cercetare-perfec-tionare
pedagogica), iar pe de alta parte cerintele comunitatii educative locale si teritoriale, aflata in
continuăschimbare.
Analiza organizatiei scolare din perspectiva interpretativa evidentiaza importanta
asistentei psihopedagogice permanente a "actorilor educatiei", (academica, educativa,
didactica, vocationala, interpersonala, personala etc.) realizabila in sens managerial, de la
nivelurile de varf ale deciziei pana la structurile clasei de elevi, concepute ca "instante de
socializare".
Evolutia organizatiei scolare reflecta actiunea diferitelor modele de proiectare: clasică,
centrată pe elev sau pe profesor; modernă, centrată pe relatia profesor-elev.
Perspectiva organizatiei scolare complexe, dezvoltata in contextul proiectarii moderne
si postmoderne (auriculare), reflecta diferite modele de rationalitate sociala: birocratica/
adecvata etapei de maturizare a societatii industrializate; tehnocratica/ a-decvata etapei de
dezvoltare a societatii industrializate; manageriala/ adecvata etapei de ascensiune a societatii
postindustriale,informatizate.
Managementul organizatiei scolare complexe ofera substanta pedagogica stuctu-rilor
functionale ale institutiei si mijloacelor tehnologice de adaptare continua a acesteia la
cerintele culturale, politice si economice ale mediului social. Prin responsabili-zarea deplina a
actului pedagogic si didactic, organizatia scolara complexa, specifica a-cestei etape istorice de
trecere spre modelul cultural al societatii informatizate, devine, prin definitie, o organizatie
scolara inovatoare.
Noile demersuri educaţionale redimensionează atât statutul cât şi sarcinile cadrelor
didactice, care trebuie să devină manageri de educaţie, prin intermediul unor
proiecte/programe educative operaţionale, adecvate ethos-ului unităţii şcolare şi orizontului de
aşteptare al comunităţii locale, proiecte/programe desfăşurate pe baza unor
convenţii/contracte de parteneriat.
 Există o multitudine de modalităţi de realizare a acestor activităţi. O modalitate care
implică mai multă dăruire, talent şi muncă este proiectul.
Proiectul educativ constă într-un set de activităţi planificate, controlate care urmăresc
realizarea unui scop bine definit, într-un cadru bine stabilit şi într-o perioadă de timp bine
definită.
Proiectul, după J. Dewey este o „ metodă care în mod fundamental, formativ conduce la
educarea caracterului”.
După W. H. Hilpatrick este o modalitate prin care se acumulează experienţă şi
cunoaştere, rezolvând probleme practice în situaţii sociale”.
Din multitudinea de definiţii ale proiectului educativ rezultă faptul că un proiect
educativ este un instrument al schimbării, al dezvoltării şi inovării organizaţiei şcolare.
Dat fiind faptul că organizația școlară include în cadrele ei nu numai personalul
angajat sau organele administrativ-manageriale, ci și elevii, este necesar să remarcăm
impactul acestor proiecte ducaționale în primul rând asupra elevilor.
Proiectele educative extracurriculare vin în sprijinul elevilor, coordonate de formatorul
de personalitate, omul din spatele acestor „creaţii” deosebite, cadrul didactic.
Proiectele educative extracurriculare (şi chiar extraşcolare) au de asemenea o importanţă
tot mai mare, fiindcă şcoala trebuie să-i pregătească pe elevi pentru viaţă, nu numai pentru
examene.
Şcoala trebuie să se afle în dialog autentic şi permanent cu societatea, străduindu-se să
realizeze punţi de legătură între nevoile educaţionale, resursele/disponibilităţile intelectuale
ale copiilor / tinerilor şi perspectivele de dezvoltare economică a societăţii. În acest sens,
colaborarea dintre elevii diferitelor şcoli nu este un proces spontan, ci este o activitate
organizată, susţinută, conştientă, direcţionată spre problemele educative ale tinerei generaţii.
Aspiraţia pentru perfecţionare a numeroaselor cadre didactice, iniţiativa şi
disponibilitatea cadrelor didactice de a participa la proiecte eduvative, motivează alegerea
temei pentru simpozion.
Proiectarea şi implementarea unor activităţi extracurriculare şi extraşcolare, în şcoală şi
în comunitate, pe baza proiectelor şi parteneriatelor dintre elevi, profesori şi membri ai
comunităţii locale este o necesitate a activităţii didactice.
Extinderea preocupărilor pentru educaţie şi mai ales elaborarea, coordonarea şi
desfăşurarea unor proiecte educative extracurriculare ne atrag atenţia nu atât asupra
importanţei acestora, cât mai ales asupra implicaţiilor pe care le are asupra construirii şi
modelării personalităţii viitorilor cetăţeni ai planetei, elevii de azi.
 Aceste activităţi sunt apreciate de către copii şi de către factorii educaţionali în măsura
în care îndeplinesc niste condiţii :
 urmăresc lărgirea şi adâncirea influenţelor exercitate în procesul de
învăţământ;
 valorifică şi dezvolă interesele şi aptitudinile copiilor ;
 organizează timpul liber într-o manieră placută, relaxantă ;
 formele de organizare ale acestor activităţi au caracter recreativ, dar urmăresc un scop
educativ;
 au un efect pozitiv pentru munca desfasurată în grup , creează un sentiment de
siguranţă şi încredere.
Multitudinea activităţilor extraşcolare desfăşurate cu copiii conduc la dezvoltarea
personalităţii acestora prin contactul pe care îl au cu mediul înconjurător , cu diverşi factori
din societatea din care face parte.
Ştim cu toţii că elevii noştri sunt interesaţi de ceea ce facem la şcoală, mai ales pentru
faptul că aducem întotdeauna ceva nou în viaţa cotidiană.
Noţiunile în ciclul primar constituie baza de pornire pentru gimnaziu. Cel mai adesea
descoperim însă că elevii sunt mai interesaţi şi participă cu mai mult suflet la activităţile
extraşcolare. Acest lucru nu înseamnă că noi ca şi formatori nu putem să-i facem pe elevi să
conştientizeze cât de necesare sunt cunoştinţele însuşite în clasă în desfăşurarea cu succes a
altor activităţi.
Ştim că deciziile, acţiunile şi rezultatele educaţiei nu mai pot fi realizate decât în
comunitatea de opţiune dintre mediile responsabile-familie, şcoală şi comunitate;de aceea
este nevoie de un nou concept care să întărească această relaţie, acest concept fiind proiectul
educaţional.
Proiectul educaţional este unul din cuvintele cheie ale pedagogiei contemporane, un
concept şi o atitudine în câmpul educaţiei şi tinde să devină un concept central pentru
abordarea de tip curricular flexibilă şi deschisă a problemelor educative-nevoia
cunoaşterii,respectării şi valorizării diversităţii.
,,Proiectul educaţional este forma de comunicare , cooperare şi colaborare în sprijinul
copilului la nivelul procesului educaţional.El presupune o unitate de cerinţe, opţiuni, decizii şi
acţiuni educative între factorii educaţionali.
Motivul principal pentru crearea unor astfel de proiecte este dorinţa de a ajuta elevii să aibă
succes la şcoala şi, mai târziu, in viaţă. Atunci când părinţii, elevii şi ceilalţi membri ai
comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri in educaţie, se creează in jurul elevilor o
comunitate de suport care începe să funcţioneze.
Organizarea unor activităţi extraşcolare prin care elevii să contribuie, după puterile lor,
la creşterea calităţii vieţii în comunitatea în care trăiesc, are nenumărate avantaje din punctul
de vedere al educaţiei pe care o face şcoala. Acestea sunt:
împletirea teoriei cu practica, elevii constatând că ceea ce învaţă la şcoală pote fi
aplicat în cadrul unei acţiuni concrete;
acţiunile dezvoltă la elevi responsabilitatea şi sensibilitatea faţă de semenii lor;
se creează legături la nivelul comunităţii;
se stimulează gândirea critică;
se educă percepţia multiculturalităţii,
se dezvoltă stima de sine şi devotamentul pentru ideile civice.
Astfel de activităţi presupun utilizarea unor metode activ- participative de implicare a
copiilor, multe acţiuni se desfasoara în afara scolii –în comunitate – acţiuni cu impact
comunitar (acţiuni ecologice, sanitare, campanii pentru dezvoltare comunitară etc.).
Întregul complex al activităţilor extraşcolare organizate în şcoală sau în afara şcolii,
sub atenta şi priceputa îndrumare a dascălilor aduc o importantă contribuţie la formarea şi
educarea elevilor, în modelarea sufletelor acestora, are profunde implicaţii în viaţa spirituală
şi educativă a comunităţii.
Activităţile realizate prin proiecte dau posibilitatea elevului să se manifeste, să se
bucure, să acumuleze cunoştinţe, să fie creativi, să-şi pună în valoare talentul şi să-l facă
cunoscut celor din jur.
Tematica diversificată a proiectelor este un mijloc de a antrena cât mai mulţi copii într-
o activitate plăcută prin diferite forme de organizare care vizează obiectivele unei dimensiuni
ale educaţiei. Actul educaţional are o eficienţă sporită dacă este implicată şi familia, cu
condiţia de a se stabili un cod unitar de cerinţe. În urma colaborărilor constante cu parinţii,
aceştia au posibilitatea de a-şi cunoaşte mai bine copiii şi modul acestora de manifestare în
cadrul grupului, îşi însuşesc procedee educative adecvate pe care le pot aplica în educaţia
copilului.
Pe de altă parte, aceste proiecte educaționale au în subsidiar un puternic efect asupra
unității întregului aparat organizațional al unei școli. Prin ele se deschid mult mai larg porțile
unei comunicări și comuniuni interpersonale atât între elevi și dascăli, dar și între dascăli și
ceilalți membri participanți la proiecte. Acești membri pot fi persoane cu diferite sarcini în
cadrul organizației școlare: manageri, secretari, contabili, informaticieni, medici, preoți ș.a.
Prin munca depusă împreună atât la întocmirea formală a proiectelor, cât și prin participarea
efectivă în momentele aplicării acestor proiecte, se estompează barierele depersonalizante ale
birocrației, ale ”măștilor” create de funcții, fotolii și birouri. Se naște într-un mod aproape
insesizabil conștiința unității dintre aceste persoane, pentru că se văd angrenate împreună la
un proiect comun, la un deziderat care îi implică pe fiecare.
Nu trebuie omis nici faptul că elaborarea acestor proiecte educaționale, ca, de altfel, și
aplicarea lor, reprezintă în cele mai multe cazuri misiuni realizate cu multe dificultăți, în
funcție și de complexitatea lor. Tocmai aceste dificultăți surmontate împreună contribuie la
închegarea colectivului organizațional al școlii. Fiecare își concentrează și mai mult resursele
proprii, capacitățile intelectuale, spiritul de colaborare în cadrul muncii colective.
Punerea în practică a unor proiecte educaționale care depășesc cadrele curiculare ale
educației lărgesc optica de viață atât a celor mari, cât și a celor mici în sensul că aceste
proiecte mijlocesc surmontarea idealului îngust al fiecăruia. Cu alte cuvinte, dascălii pot
ajunge la conștiința că ei nu sunt doar simpli funcționari ai Statului, remunerați să
împărtășească niște cunoștințe copiilor și atât, ci persoane așezate în puncte-cheie, aparțințând
cumva elitei țării, care se străduiesc, dincolo de actul pedagogic formal, să facă ceva mai mult
pentru comunitatea în care sunt integrați, care, de altfel, reprezintă a doua familie. De
asemenea, elevii, implicați în unele proiecte de acest gen, pot înțelege că rostul lor este mai
înalt decât un simplu școlar angrenat adesea într-un program de rutină. Ei sunt învățați să aibe
idealuri, să lupte pentru aceste idealuri și să-și consolideze conștiința colectivă sau a
responsabilității pentru cei din jurul său. De asemenea, în funcție de specificul și scopul
fiecărui proiect educațional, elevii pot înțelege sau sesiza sub atenta îndrumare a dascălilor lor
adevăratele sensuri ale diferitelor aspecte din viața omului, contribuind astfel la formarea lor
și ca oameni sănătoși în gândire și atitudine.