ASEPSIA

PROFILAXIA INFECŢIEI AEROGENE, PRIN PICĂTURI, DE CONTACT ŞI PRIN IMPLANTARE

Asepsia – (asepsis – fără infecţie)

presupune un ansamblu de măsuri prin care se împiedică pătrunderea microorganismelor în plagă, întreg organismul.
TOT CE VINE ÎN CONTACT CU PLAGA TRIEBUE SĂ FIE DEGAJAT DE MICROBI ADICĂ STERIL
Ernst Bergman (1836-1907)

Congresul internaţional xx de medicină.

Berlin-1890
Joseph Lister (1827-1912)
În 1867 la congresul chirurgilor
din oraşul Dubllin Lister a
propus metoda antiseptică
în tratatul “O nouă metodă
de tratament a fracturilor
şi abceselor cu sugestii
asupra cauzelor de
supuraţie”
Surse de infecţii în organism exogenă endogenă
Căi de răspândire a infecţiei
Aerogen
Prin picături
De contact
Prin implantare
Hematogen
Limfogen
Percontinuitate
Ascendent
Profilaxia infecţiei prin aer şi picături
Măsuri
organizatorice
Factori fizici
Preparate chimice
Metode biologice

MĂSURI ORGANIZATORICE

• Organizarea secţiilor de chirurgie, planificarea lor

• Funcţionarea blocului de operaţii
• Supravegherea generală zilnică a stării şi lucrului din blocul de operaţie.
• Consecutivitatea (ordinea) operaţiilor (iniţial se recomandă efectuarea operaţiilor aseptice, de exemplu a herniei,
guşei etc, apoi celorlalte, care pot infecta sala de operaţie, instrumentele, personalul (focarele purulente etc.).
• Controlul şi analiza bacteriologică a gradului de contaminare a sălii de operaţie.
• Echipamentul personalului medical (măşti, îmbrăcăminte, încălţăminte).
• Disciplina şi sinceritatea personalului.

BLOC DE OPERAŢIE
Schema blocului de operaţie?

Destinarea încăperilor blocului de operaţie?

Zonarea încăperilor I; II; III; IV?
Întreţinerea şi îngrijirea sălilor de operaţie?
Tipurile de curăţenie în sălile de operaţii?
•
• STERILIZAREA - reprezintă distrugerea, prin mijloace fizice sau chimice a tuturor microorganismelor de pe suprafaţa
instrumentelor, materialelor, echipamentului echipei chirurgicale care vin în contact cu ţesuturile pacientului.
• DEZINFECŢIA - reprezintă diminuarea contaminării cu germeni patogeni a instrumentelor sau materialelor medicale
(înainte de a fi supuse sterilizării), a spaţiilor în care se desfăşoară activitatea medicală, mobilierul, aparatelor, a
echipamentelor medicale, etc.
METODE DE STERILIZARE
•
• Prin căldură umedă sub presiune (autoclavarea)

Autoclav electronic cu aburi pentru sterilizarea

Instrumentelor. Închidere de siguranţă, cameră din inox.
Sistemul de control al instrumentului este bazat pe un
microprocesor programabil. Operaţia se realizează
automat prin simpla apăsare a unei taste şi parcurge
următorii paşi: umplerea cu apă, încălzire, sterilizare,
evacuare aburi şi uscare.

Controlul sterilizării (temperatură, timp şi grad de saturare a vaporilor de apă) se face modern cu benzi de hârtie-test (de
exemplu cele Browne), a căror culoare virează în funcţie de realizarea parametrilor de sterilizare doriţi.

• PRIN CĂLDURĂ ÎN MEDIU USCAT

Se face în etuve speciale, denumite Pupinel, cu pereţii dubli, izolaţi cu azbest. Încălzirea se face printr-o rezistenţă electrică
iar aerul din incinta etuvei este trecut peste rezistenţă şi omogenizat cu un ventilator. Timpul de sterilizare (120-45min.)
variază în funcţie de temperatură (160-180ºC)
Sterilizarea prin căldură uscată este ideală pentru instrumentele metalice
Controlul sterilizării (timp şi temperatură) se face chimic prin tuburi-test Browne. Acestea conţin un lichid a cărui culoare
virează la realizarea parametrilor de sterilizare doriţi.

• PRIN VAPORI DE OXID DE ETILEN SAU FORMOL

Oxidul de etilen este un gaz incolor, explozibil, cu o penetraţie crescută prin textile, hârtie, cauciuc şi mase plastice şi efecte
bactericide asupra tuturor microorganismelor patogene, inclusiv a celor sporulate.
Sterilizarea se face la 50±8ºC, iar timpul de sterilizare este de 3-6 ore. Cu oxid de etilen se sterilizează instrumentele optice,
catetere, canule,proteze metalice.
Sterilizarea cu vapori de formol este mai puţin toxică şi se face în etuve speciale cu soluţie de formaldehidă 35%, la 60-85 ºC.

• PRIN IMERSIE ÎN SUBSTANŢE GERMICIDE

se face în mod obişnuit cu glutaraldehidă soluţie apoasă 2% (cidex). Se utilizează pentru sterilizarea instrumentelor care nu
suportă temperaturi înalte (de exemplu endoscoape)

• STERILIZARE PRIN ULTRASUNET – este bazată pe fenomenul de cavitaţie şi se foloseşte în stomatologie.

STERILIZARE PRIN LIOFILIZARE – deshidratare în vid la temperaturi ultrajoase (-196ºC). Se utilizează pentru
conservarea ţesuturilor şi a culturilor celulare.

STERILIZARE PRIN RADIAŢII

IONIZANTE

Radiaţii gamma sau fascicule de electroni cu energii înalte, produse în acceleratori de particule, se utilizează în mediul
industrtial pentru sterilizarea de seringi, sonde, materiale de sutură, etc. şi a unor substanţe medicamentoase termosensibile.
• Sterilizarea prin filtraţie şi radiaţii ultraviolete sunt folosite ca metode complementare pentru dezinfectarea aerului
din sala de operaţii, fiindcă au o mică capacitate de penetraţie

Actualmente FIERBEREA nu este concepută ca metodă de sterilizare, deoarece la fierbere nu are loc distrugerea tuturor formelor
sporulate ale infecţiilor.
Sterilizarea prin FLAMBARE actualmente nu se mai foloseşte.

DEZINFECŢIE
Câmpul operator
• Grosih-Filoncicov
(badijonare soluţie
alcoolică iod 5 %)
• Bakkal
(badijonare soluţie alcoolică
verde de briliant 1 %)
Mâinile chirurgului
- Alcool etilic 70-96 %
- Receptura C-4
- Clorhexidină 0,5 %
soluţie alcoolică
- Novosept 3 %
soluţie apoasă
- Preparate aniogene şi
catiogene sintetice
- Dezinfectare cu ultrasunet

PRINCIPII DE DEZINFECTARE A MÂINILOR CHIRURGULI

1. Înlăturarea mecanică a
impurităţilor de pe suprafaţa
pielii prin spălare
2. Prelucrarea pielii cu un
 antiseptic cu acţiune
bactericidă
3. Tăbăcirea pielii
4. Inofensivitatea metodei
PROFILAXIA INFECŢIEI PRIN IMPLANTARE
Implantul – reprezintă un corp
străin incorporat în ţesutul uman.

Implantul menţine procesul

Inflamator dezvoltat, iar lichidarea
acestei complicaţii este posibilă
numai prin înlăturarea lui (proteze,
material de sutură, organe, etc.)
Chirurgie vasculară
Stent vascular
Traumatologie
Stomatologie
Chirurgie estetică
MATERIAL DE SUTURĂ

Resorbabil
catgutul, dexonul, vicrilul, etc.
Neresorbabil
mătasea, capronul,
lavsonul, prolenul etc.
Grosimea firelor de sutură este marcată prin numere:
de la 00 până la16 (cu cât este mai mare numărul, cu atât
este mai gros firul de sutură) . Utilizând material de sutură,
impregnat cu preparate antimicrobiene (ftorotan, acetemină
etc.) putem reduce considerabil cazurile de supuraţie
a plăgii.

Cerinţe
• să posede o suprafaţă netedă şi rectilinie, să fie atraumatic
• să posede alunecare perfectă prin ţesuturi şi să fie elastic
• să formeze noduri temeinice
• să fie biologic compatibil
• resorbţia suturilor să nu anticipeze etapa de cicatrizare.

PROFILAXIA INFECŢIEI PRIN IMPLANTARE

Materiale pentru implantare Metode de sterilizare

Material de sutură, peste 40 tipuri: mătaseă, Raze gama

capron, lavsan, prolen, catgut, dexon, etc. Autoclvare

Sterilizator cu gaze
Proteze: vasculare, articulare, cardiace, Imersie în substanţe germicide
dentare, plase sintetice, etc.

Organe: rinichi, ficat etc. Containere ermetice sterile

Ţesuturi: cultură celulară, piele etc. Liofilizare

Altele: catetere, drenajuri, cava-filtre, catetere Autoclavare, ultrasunet,

vasculare etc. imersie în substanţe germicide

Complicaţie după plasare i/v de cateter

Flebită post perfuzie
pe partea dorsală a
mâinii cu necroză
importantă de
ţesuturi

INFECŢIE NOSOCOMIALĂ (IN) Ordinul Ministerului Sănătăţii al RM Nr.140

“Nosokomeone” în traducere din greacă semnifică “spital”, ceea ce se contractă în spital.
IN – orice maladie, provocată de microorganisme, contractată într-o instituţie medicală de un pacient după admiterea lui fie
pentru spitalizare, fie pentru tratament ambulatoriu, a căror simptome apar după (>48h) sau mai târziu (mai multe luni în
cazul infectării cu proteze).
Pentru plaga postoperatorie este acceptată IN, infecţia care a survenit în timp de 30 zile după operaţie.
Pentru o proteză sau un implant – 1 an după operaţie.
Această infecţie nu este prezentă şi nici în perioadă de incubaţie la momentul internării pacientului sau adresării lui după
ajutor medical ambulatoriu!!!

IN – o veritabilă problemă de sănătate publică

Riscul contractării unei infecţii în spital este in mediu de 7% şi variază în funcţie de tipul serviciului:
Terapie intensivă – 32,7%
Chirurgie – 9.1%
Medicină internă – 6,,4%
În Franţa anual sunt depistate circa 500.000-800.000 cazuri cu un cost de tratament de ordinul 250.000mln.EUR.

FRECVENŢA INFECŢIEI NOSOCOMIALE ŞI FORMELE CLINICE

• Infecţii urinare – 40% cazuri
• Infecţii postoperatorii – 25%
• Infecţii pulmonare – 10-30% (pneumonii etc.)
• Infecţii generalizate – 5-10 %
• Infecţii virale

CAUZE FAVORIZANTE ALE INFECŢIILOR NOSOCOMIALE

1. Utilizarea excesivă a antibioterapiei, care modifică ecologia microbiană a organismului.

2. Lezarea barierei cutaneuo-mucoase, care exercită o apărare anatomică, favorizând penetrarea microbiană.

3. Compromiterea sistemului imun de apărare, atât a imunităţii mediate umoral, cât şi a celei mediate celular, ca consecinţă a
denutriţiei în urma utilizării diferitor medicamente (corticosteroizi, antiinflamatoare, anticanceroase), sau a diferitor stări
patologice preexistente (cancer, diabet zaharat, boli sistematice, alcoolism etc.).

MODURI DE TRANSMITERE A INFECŢIILOR NOSOCOMIALE

• Auto-infecţie – pacientul se infectează cu propriii germeni care se află pe suprafaţa pielii, mucoaselor, tubului digestiv etc.
Este caracteristic pentru bolnavii imuno-deprimaţi, SIDA, aplazici, etc.
• Hetero-infecţie – germenii responsabili de “IN” provin de la un alt bolnav, transmiterea fiind mai frecvent manuportată de
personalul medical. Aceste infecţii se mai numesc “încrucişate”
• Xeno-infecţie - agenţii patogeni sunt transmişi de persoanele care vin din exterior, ei însuşi, prezentând o patologie
infecţioasă declarată sau în faza de incubaţie. Acest mod de transmitere nu trebuie să fie neglijat, fiindcă poate deveni
devastator pentru un bolnav fragil.
• Exo-infecţie – survine ca consecinţă a unui deranjament tehnic în funcţionarea unui serviciu de chirurgie filtrul de aer,
autoclavul, climatizorul etc.,(legionelloza, aspergiloza), sau a unei erori comise în procesul de tratament cu materiale
protetice medico-chirurgicale.

MĂSURI DE COMBATERE A INFECŢIILOR NOSOCOMIALE

• Igiena mâinilor personalului medical, a pacienţilor şi anturajului lor.
• Izolare septică (în particular într-o odaie individuală) a pacienţilor susceptibili de o propagare a infecţiei.
• Izolarea protectoare a bolnavilor anormal susceptibili la infecţii.
• Antibioterapie raţională impusă bolnavilor din spital.
(uzajul excesiv de antibiotice favorizează declanşarea IN )
• Supravegherea serviciilor tehnice (ventilaţia,apa…), bucătăriei, dezinfectarea conductelor de transport a fluidelor,
încălzirea climatizarea, etc.
• Controlul medical periodic al personalului din spital
• Constituirea unui comitet în spital destinat pentru controlul IN.