Nunta lui Mantu cu Lilu reprezinta un alt moment semnificativ in devenirea personajului si

evolutia cuplului. Dincolo de aspectele traditionale sau ceremoniale intereseaza modul in care Allan
percepe evenimentul. Protagonistul vede un prolog al iubirii lui. Iubind-o pe Maitreyi isi schimba
obiceiurile, renunta la studiul stiintei si devine pasionat de muzica si literatura bengaleza, traind un
sentiment de identificare cu tot ceea ce iubeste Maitreyi, analitic observa diferentele dintre cele doua
culturi ,,Intelegeam inca odata ca simpli, naivi si clari suntem numai noi civilizatii. Ca oamenii acestia pe
care ii iubeam atat de mult … ascund fiecare o istorie si o mitologie peste putinta de strabatur, ca ei
sunt stufosi si adanci, complicati si neintelesi.”. Pentru a nu tulbura ritmul cosmic Maitreyi lasa iubirea sa
se manifeste iar Allan vrea sa treaca la hinduism, optiune criticata de Narendra Sen. Acesta (sen)
sublinieaza ca elementele inedite de ceremonial trebuie sa fie elementul hotorator in schimbarea unei
religii si nici individualismul trebuie sa fie punctele de pornire ale unei apostazii, el sublinieaza ca o
religie ,,se pastreaza nu din convingere ci din dragoste si respect” pentru cei apropiati si care cred inca in
ea.

Allan totusi este nevoit sa amane plecarea la templul din Puri unde voia sa se converteasca din
cauza evenimentelor care au loc in casa, Sen se imbolnaveste iar Chabu cade intr-o stare de apatie
nervoasa. Pentru ca nu isi poate marturisi iubirea si pentru ca nu este binecuvantata de parinti Maitreyi I
a hotararea sa sfinteasca logodna lor la lacuri pentru a avea protectia zeilor si a stramosilor. Logodna are
loc la lacuri topos ce aminteste de spatiul edenic, vazut ca centru sacru al lumii, in care omul se poate
initia in misterele universului.

Mitreyi rosteste o incantatie, intr-un limbaj simbolic, cu solemnitate, marturisindu-si iubirea

vazuta ca traire sacra, superioara, care implineste individul si il regenereaza spiritual perpetum. Limbajul
este ezoteric, sentimentul lui Allan fiind ca fata recupereaza structuri primitive ale unei limbi
indepartate, capabila sa il initieze pe om in mistere. Pentru acceptarea casatoriei lor, Maitreyi ii spune
mamei de intentia lui Allan de a se casatori cu o indianca, doamna Sen le spune ca la baza unei casatorii
nu se afla pasiunea deoarece aceasta este trecatoare si amagitoare. Casatoria trebuie sa se supuna
traditiei si autoritatii morale reprezentate de familie, ea sublinieaza ca la baza casatoriei sta renuntarea
la sine, abandonarea totala in voia sinelui si sacrificiul. Intelege ca in calea implinirii lui va descoperi
bariere de natura culturala.

Ultimul eveniment important petrecut in casa familiei Sen, este celebrarea zilei de nastere a
Maitreyiei, cand implineste 17 ani. Familia organizeaza cu grija evenimentul care are in prim-plan
lansarea volumului de versuri intr-un cadru solemn si elitist. La ceremonie este invitat si dansatorul Uday
Shankar. Frumusetea tanarului si atentia pe care Maitreyi i-o acorda il determina pe Allan sa traiasca un
moment dilematic si sa puna la indoiala iubirea fetei. Procesul prin care trece protagonistul de auto-
analiza, evidentiaza sentimentul de posesiune, gelozie, caracteristice mentalitatii occdentale. Tot odata
Allan marturiseste ca daca ar fi vazut-o pe Maitreyi fascinata de dansator s-ar fi putut elibera de iubirea
pentru ea. Cei doi tineri vor fi tradati in cele din urma de Chabu, fapt care atrage reactia vehementa a lui
Narendra Sen si a doamnei Sen. I se interzice sa mai i a legatura cu membrii familiei, pentru erou
urmeaza o perioada complicarta de ratacire si confuzie, fiind constient ca prin ingratitudinea sa a
dezonorat familia Sen si ca a pierdut absolutul iubirii. Protagonistul traieste un moment puternic de criza
, rataceste prin satele din jurul Calcuttei, se gandeste sa se sinucida, si alege in cele din urma sa se
izoleze de toti intr-un templu din Himalaya in incercarea de a se regasi pe sine si pentru a intelege sensul
experientelor traite. Nu se poate elibera de imaginea Maitreyiei si acest lucru il determina sa inteleaga
ca pierderea ei este echivalenta cu pierderea legaturii cu dimensiunea sacra a lumii pe care a trait-o prin
dragoste. In timp ce Maitreyi il proiecteaza in mit, considerandu-l zeu, Allan fiind marcat de nevoia de
Maitreyi cea reala.

Dupa episodul idilis cu Ghiorte Allan va pleca in Singapore ramanand marcat, scindat sufleteste
de pierderea marii iubiri.

Modalitati de construire a personajului

In Maitreyi de Mircea Eliade pot fi identificate multiple tehnici de constructie caracteristice

literaturii autenticitatii si romanului reflexiv, cu discurs subiectiv. Scriitorul, in acord cu tendintele
romanului interbelic, ilustreza categoria intelectualului, care se initeaza intr-o noua cultura si civilizatie
pasioant de stiinta si de meta-fizica, reflexiv: care se defineste drept un erou civilizator al indiei.
Tehnicile narative sunt: analiza; introspectia; jurnalul; a comentariului, toate confirmand
dimensiunea analitica a romanului. Cele doua personaje au valoare de SIMBOL, reprezentand doua
culturi: pe de o parte Allan reprezinta filozofia optimista si voluntara, precum si ratiunea culturii
occidentale; de cealalta parte Maitreyi meta-fizica, spiritualismul si exotismul orientului.
Allan este personaj principal si narator, definit la inceput in ipostaza celui care rememoreaza
experienta sa fundamentala de viata in incercarea de a se elibera de sentimentul de vinovatie si de a-I
deslusi semnificatiile.