Portofoliu Economie Internațională

1. ‘’Există un punct de vedere care predomină cel puțin în lumea vorbitorilor

de limba engleză, pe care eu le-am denumit fundamentalism de piață.
Conform acestuia, este mai bine ca alocarea resurselor să fie lăsată pe
mecanismelor pieței, deoarece interferența cu aceste mecanisme ar reduce
eficiența economiei ’’. ( George Soros, Despre Globalizare, 2004.)

Fundamentalismul de piață reprezintă o doctrină care absolutizează virtutile

concurenței, exagerând îndeosebi rolul liberei concurențe în economia
contemporană. În lucrarea sa Criza Capitalismului Global’’, George Soros
postulează: ’’ Fundamentalismul de Piață constituie astăzi o amenințare mai
mare pentru societatea deschisă decât oricare dintre ideologiile totalitare.

Conform aserțiunii lui Soros, piața și mecanismele acesteia, ar fi trebuit să se

aloce resurse din propriile opurtunități și puteri, o autoreglare în cadrul careia
piața va funcționa armonios și uniform. Soros numind aceste fenomen
fundamentalism de piață. Acest fundamentalism are la baă capacitatea pieței de
a se autoregla, pentru asta sunt necesare concurența și libera mișcare a
prețurilor, astfel încât cererea și oferta să fie într-o interdependență.Adam Smith
numește aceasta ca o ‘’ Mână Invizibilă’’ – mecanism de piață competitiv,
Funcția principală a concurenței este de a determina magnitudinea autorităților
de reglementare economică, cum ar fi prețul, rata dobânzii , rata de rentabilitate.

În realitate alocarea resurselor de catre mecanismele pieței în sine și

autoreglarea piețeii sunt fenomene prea complexe ca să fie determinate doar de
elementele acestei piețe : producători și consumatori. Intervenția statului în
economie și în cadrul pieței este de multe ori necesară și chiar oportună, unele
obiective pe care piața liberă nu le poate garanta necisită implicare statului.

Așadar, abordarea lui Soros despre fundamentalismul de piață poate fi privită

atât din partea pozitivă și negativă. Partea pozitivă fiind că piața liberă și
mecanismele acesteia, fără implicare unor puteri terțe, sunt echilibrate astfel
încât producătorii și consumatorii pot profita din plin, atât individaul cât și la
nivel mai complex. Partea negativă fiind faptul că alocarea resurselor într-o
economie sunt într-atât de complexe, încât nu pot fi lasate pe seama numai
mecanismelor pieței.

Doar prin abordarea corecta a conceptului de fundamentalism de piață statele

moderne pot să se dezvolte economic, desigur prin fuziunea acestui concept cu
statul si guvernul în care este abordat.
 2. Un articol de la sfârșitul anului 1988, despre furtuna financiară, a reamintit
un discurs ținut de Woody Allen unui grup de absolvenți: Acum, mai mult
ca oricând în istorie, omenirea se află la o răscruce. O cale duce către
disperare și către amarnica lipsă de speranță. Cealaltă, către distrugere totală.
Să ne rugam sa avem înțelepciunea să alegem bine ( Diane Coyle,
Guvernarea economiei mondiale, 2001)

„Victoria vine după multe lupte şi nenumărate înfrângeri" - Og Mandino

Criza financiară asiatică a ocupat locul 3 în rândul crizelor financiare desfăsurate la
nivel mondial. Totul a început în Thailanda în iulie 1997 cand moneda locală,
bath-ul s-a devalorizat masiv în momentul în care Guvernul a decis să lase cursul
liber. Având si o datorie externă uriasă, Thailanda aproape că a intrat în faliment
iar această criză s-a răspândit rapid cuprinzând toată Asia de Sud-Est, inclusiv
Japonia.

Criza financiară din Asia, 1997-1998, implică patru aspecte principale: un defecit
de schimb valutar din Thailanda, Indonezia, Coreea de Sud, sectoare insuficient
dezvoltate financiar și mecanisme pentru alocarea de capital din economiile
asiatice tulbure, efecte ale crizei de pe ambele Statele Unite și in lume, rolul
operațiunilor și completarea fondurilor de la Fondul Monetar Internațional. Criza a
fost inițiată de două runde de depreciere a monedei.

Criza a fost resimțită atât pe plan regional cât și pe plan mondial, afectând
economiile altor țări mai îndepartate și mai puternice. Astfel aceasta criză a fost de
interes pentru guvernul Statelor Unite din mai multe motive. În primul rând, piețele
financiare sunt interconectate, probleme cu care se confruntă Asia pe piața pot ușor
afecta și piețele din SUA. În al doilea rând băncile, investitorii și companiile
americane sunt semnificative ceea ce privește împrumuturile bancare și a
investițiilor în instrumente financiare. În al treilea rând criza financiarâ din Asia
afecteazâ importurile și exporturile americii. Piața SUA nu fiind unica piață care a
fost afectată de criza asiatică, au avut de suferit Rusia, Uniunea Europeana și alte
economii importante pe plan mondial.

Efectele au fost devastatoare pentru toate ţările din regiune: în 1998, de exemplu,
PIB-ul Coreei de Sud a scăzut la 33% din PIB-ul din anul 1997, PIB-ul/locuitor a
scăzut în 1998 cu 42% în Indonezia, 21% în Tailanda. Această furtună pornită din
Asia și-a lăsat amprente puternice și pe arena mondială, chiar și în așa state cum a
fost și SUA, care a suportat foarte dureros criza, ca Rusia și mulți alți colegi
europeni. Deprecierea monedei a multor state, șomajul ridicat, inflația pe alocuri
ireală a stârnit o adevărată furtună în lumea economică de atunci. Impactul global
al crizei financiare asupra economiei reale s-a resimţit puternic, iar economia, în
ansamblul său, a fost afectată de o încetinire substanţială a creşterii, care a afectat
populaţia, întreprinderile şi locurile de muncă. Turbulenţele din sectorul imobiliar,
transferate în sectorul financiar, au dus la o diminuare a investiţiilor, iar anticiparea
unui nivel redus al cererii a dus la o diminuare a producţiei industriale.

Woody Allen fiind doar un regizor și comedian a descris din plin situația în care se
afla atunci lumea, fiind în fața unei potențiale crize mondiale aveau de ales din ‘’
disperare și către amarnica lipsa de speranță’’ și ‘’ distrugere totală’’ . Astfel a fost
nevoie de introducerea unor inovații, cum ar fi: o creștere a ratei dobânzii care
poate determina atragerea capitalurilor străine. A fost nevoie și de intervenția FMI
prin acordarea creditelor în valoare de 40 miliarde USD. FMI a fost actor-cheie în
coordonarea pachetelor de sprijin pentru economiile cu probleme din Asia. FMI a
învățat din criza Pseo Mexican din 1995 și au instituit procedure de urgență, care
au permis să răspundă la fiecare criză in fiecare țară din Asia, în timp record.
Obiectivele majoare ale FMI sunt de a promova stabilitate, dezvoltare echilibrată a
schimburilor comerciale.

Criza Asiatică din 1997-1998 fiind iăca o lecție pentru piețele mondiale, o lecție
care va fi folosită util în fața crizei din 2008.
 3. OMC – in prisma relatiilor China-SUA

Pe 6 iulie 2018, Președintele american Donald Trump a impus taxe pe mărfuri

chinezești în valoare de 34 miliarde de dolari ca parte a noii sale politici de tarifare.
Acest act a determinat China să răspundă cu tarife similare pentru produsele din
Statele Unite ale Americii. Administrația Trump a declarat că tarifele erau necesare
pentru a proteja securitatea națională și proprietatea intelectuală a întreprinderilor
din SUA și pentru a contribui la reducerea deficitului comercial al SUA cu China.

În aprilie 2018, Trump a negat că disputa era de fapt un război comercial, spunând
că "războiul a fost pierdut acum mulți ani de oamenii nebuni sau incompetenți care
au reprezentat S.U.A." El a adăugat: "Acum avem un deficit comercial de 500 de
miliarde de dolari pe an, cu furtul de proprietate intelectuală (IP) de încă 300 de
miliarde de dolari. Nu putem lăsa asta să continue". În ianuarie 2018, Trump a spus
că dorește ca Statele Unite să aibă o relație bună cu China, dar a insistat să trateze
în mod corect Statele Unite.

Un număr de experți s-au concentrat asupra furtului de proprietate intelectuală din

China și că forțează firmele din S.U.A. care doresc să facă afaceri acolo pentru a-și
transfera tehnologia confidențială și secretele comerciale înainte de a avea acces la
piața lor. Deși acest tip de transfer nu este acceptat de OMC, negocierile se
desfășoară, în mod obișnuit, în secret pentru a evita sancțiunile.

OMC, fiind organizația menită să reglementeze diverse conflicte comerciale, și

primind o mulțime de plângeri din partea Chinei și mai puține a SUA, pe lângă
anumite critici dure în partea statelor militante, și amenințări cu unele taxări pentru
acestea, nu s-a arătat destul de puternică să influențeze mersul conflictului dat.
Astfel SUA blochează numirea de noi judecători la instanțele de apel, pentru că se
simt tratate incorect de către acestea în cazul unor conflicte comerciale. Din cele
șapte posturi de judecători, prevăzute initial, sunt ocupate în prezent doar trei –
minimul acceptabil pentru a putea fi luate decizii. Cu părere de rău această criză se
răsfrânge nu doar în jurul acestor 2 state, ci și a celor 164 state membre OMC, și
partenerii acestora.
4. Zonele Economice Libere din Moldova
I. Zona economică liberă „Expo-Business-Chișinău” - fost lansată la 1 iulie
1996, și este prima zonă economică liberă din Republica Moldova. ZEL
Chișinău este parte a teritoriului vamal al Republicii Moldova, separat
din punct de vedere economic, strict delimitat pe tot perimetrul. ZEL-ul
este amplasat în capitala Republicii Moldova, Chișinău, alături de calea
ferată și magistrala M3, fiind la 1 km distanță de Aeroportul Internațional
Chișinău. Volumul total al investițiilor de la începutul activității zonei
libere este 53,9 de milioane de dolari SUA[2], la 1 ianuarie 2017
depășind 67 mln $.
Zona Antreprenoriatului Liber “Expo-Business-Chişinău” a fost creată de
către Guvernul Republicii Moldova pentru dezvoltarea afacerilor,
atragerea investiţiilor străine şi a tehnologiilor și se administrează prin
intermediul Administrației Zonei Libere. In cadrul Zonei Libere
investitorii au posibilitatea de a lua în locațiune terenuri, oficii, precum și
spatii de depozitare închise și deschise.
II. Zona economică liberă „Bălți” a fost lansată la 26 mai 2010, și reprezintă
a șaptea zonă economică liberă din Republica Moldova. La primul
semestru al anului 2017, volumul total (de la fondare) al investițiilor în
ZEL a constituit 111,3 de mln. de dolari SUA. În pofida faptului că ZEL
„Bălți” este cea mai „tânără” dintre cele 7 zone economice libere din
Moldova, aceasta se dezvoltă cel mai dinamic. În același timp, ZEL
„Bălți” poate fi considerată un model de referință pentru celelalte
structuri similare, care și-a îndreptățit pe deplin scopul pentru care a fost
creată. În 8 ani de activitate, ZEL „Bălți” a reușit să devină un centru de
revitalizare industrială și dezvoltare regională. ZEL „Bălți” administrează
în prezent 11 subzone, amplasate în 5 raioane cuprinzând toate cele 3
regiuni de dezvoltare efec-tive ale țării.
III. Zona economică liberă „Ungheni-Bussines” a fost lansată la 25 iulie
2002, și este una printre primele zone economice libere din Republica
Moldova. ZEL Ungheni este parte a teritoriului vamal al Republicii
Moldova, separat din punct de vedere economic, strict delimitat pe tot
perimetrul. La 1 aprilie 2014, volumul total al investițiilor în ZEL a
constituit 57 de milioane de dolari SUA, iar la 1 ianuarie 2017 a depășit
70 mln $.
Zona Economică Liberă “Ungheni - Business” este situată în partea
centrală de vest a Republicii Moldova, la hotar cu România, formînd o
fereastră deschisă spre Europa, ceea ce oferă un avantaj investiţional
deosebit, cu condiţii favorabile de afaceri îndreptate spre UE. Zona
 Economică Liberă “Ungheni - Business” se află la intersecţia celor mai
importante căi rutiere, care leagă România, CSI şi ţările europene, cu care
Moldova are semnate acorduri de liber schimb. Oraşul Ungheni
reprezintă un nod important de cale ferată şi posturi vamale (pe cale
rutieră postul vamal Sculeni şi feroviară post vamal Ungheni-Cristeşti).

Datorită celor menţionate mai sus, dar și a facilităţilor fiscale și vamale

pe care le oferă legislaţia Republicii Moldova pentru zonele libere,
investitorii beneficiază de un spectru larg de privilegii pentru derularea
afacerilor între pieţele de vest şi est. Zona Economică Liberă “Ungheni -
Business” reprezintă una dintre cele mai atractive zone libere ale
Republicii Moldova, doar aici proiectele economice având șanse reale de
succes.

5. Balante Comerciale

Moldova a înregistrat un deficit comercial de 256,90 milioane USD în octombrie

2019. Balanta Comerciala în Moldova a înregistrat o medie de -206,97 milioane
USD din 2005 până în 2019, atingând un nivel maxim de -40,40 milioane USD în
ianuarie 2005 și un nivel record de -350,20. Milioane USD în decembrie 2013.

Ucraina a înregistrat un deficit comercial de 1275,70 milioane USD în octombrie

2019. Balanta Comerciala în Ucraina a înregistrat o medie de -544,23 milioane
USD din 2001 până în 2019, atingând un nivel ridicat de 688 milioane USD în
aprilie 2004 și un nivel record de -2364,90 USD Milioane în aprilie 2008
Excedentul comercial din Rusia sa redus la 12,42 miliarde USD în octombrie 2019,
de la 19,81 miliarde USD un an mai devreme. Exporturile au scăzut pentru a șasea
lună consecutivă cu 12,6 la sută, până la 36,10 miliarde USD. Balanta Comerciala
în Rusia a înregistrat o medie de 9494,54 milioane USD din 1997 până în 2019,
atingând un nivel maxim de 20356 milioane USD în ianuarie 2012 și un nivel
record de -203 milioane USD în februarie 1998.

Uniunea Europeană a înregistrat un excedent comercial de 2243,20 milioane EUR

în octombrie 2019. Balanta Comerciala în Uniunea Europeană a înregistrat o medie
de -7288,25 milioane EUR din 1999 până în 2019, atingând un nivel de 21555,80
milioane EUR în decembrie 2016 și un nivel record de - 34765,70 milioane de
euro în ianuarie 2008.
 6. Recenzie cartea ‘’Cartea de povești a unui economist’’, de George A.
Akerlof.

În ciuda titlului care oferă senzația unei cărți de povești, care presupune eseuri, și
care anunță o lectură ușoară, cartea este plină de formule matematice care par
dificile și sunt prezente aproape pe fiecare pagină a cărții. Unul din eseuri prezentat
în carte și primul de fapt Piața ‘’ Țepelor’’: Incertitudinea Calității și Mecanismul
Pieței a adus autorului premiul Nobel pentru economie în 2001, pentru articolul din
1970 pentru primul pas făcut în direcția economiei behavioriste.

Eseurile au fost publicate de-a lungul a peste zeci de ani, din 1970 – 1983, ele
țintesc spre redirecționarea modului de analiză și abordarea economică, prin
considerarea de noi ipoteze.

O altă temă abordată de autor este cea a șomajului. Akerlof prin pagini întregi de
exerciții, calcule și grafice demonstrează rolul convențiilor sociale în apariția
șomajului involuntar. Concluzia la care ajunge Akerlof este că muncitorii
necalificați riscă cel mai mult să rămână șomeri.

De fapt în ‘’Cartea de povești a unui econmist’’ găsim psihologia și sociologia

transformate în calcule matematice.
 Premiul Nobel pentru economie 2019, acordat pentru
combaterea sărăciei în lume.
Premiul Nobel pentru Economie a fost acordat anul acesta pentru combaterea sărăciei în
lume. L-au primit doi profesori de la Institutul de Tehnologie din Massachusets și un
profesor de la Harvard. Este vorba despre Abhijit Banerjee, Esther Duflo şi Michael
Kremer.

Abhijit Binayak Banerjee (n. 21 februarie 1961, Mumbai, India)este un economist american,

profesor de științe economice la Massachusetts Institute of Technology.

Esther Duflo (n. 25 octombrie 1972, Paris, Franța) este un economist american, membru

al British Academy. este a doua femeie care obţine Premiul Nobel pentru economie, dar şi cea
mai tânără persoană recompensată cu această celebră distincţie

Michael Robert Kremer (n. 12 noiembrie 1964) este un economist american, Gates Professor

of Developing Societies la Universitatea Harvard.

Laureații din acest an au introdus o nouă abordare pentru a obține răspunsuri fiabile despre cele
mai bune modalități de combatere a sărăciei globale. Pe scurt, implică divizarea acestei probleme
la întrebări mai mici, mai ușor de gestionat – de exemplu, cele mai eficiente intervenții pentru
îmbunătățirea rezultatelor educaționale sau a sănătății copilului. Ei au arătat că aceste întrebări
mai mici, mai precise, își găsesc răspunsul cel mai bine prin experimente atent concepute în
rândul persoanelor care sunt cele mai afectate.

La mijlocul anilor 1990, Michael Kremer și colegii săi au demonstrat cât de puternică poate fi
această abordare, folosind experimente realizate pe teren pentru a testa o serie de intervenții care
ar putea îmbunătăți rezultatele școlare în vestul Keniei. Abhijit Banerjee și Esther Duflo au
efectuat curând studii similare care au vizat alte probleme și în alte țări. Metodele lor de
cercetare experimentală domină acum în întregime economia dezvoltării.

Fiecare premiu este însoţit de un cec în valoare de 9 milioane coroane suedeze (908.000 de dolari
americani).

Premiul Nobel pentru Economie a fost înființat în 1969 de Banca Centrală a Suediei, pentru a
marca împlinirea a 300 de ani de la înființarea Băncii Suediei.

Premiul Nobel pentru Economie a fost acordat pentru prima oară în 1969 economiștilor Jan
Tinbergen și Ragnar Frisch pentru „descoperirea și utilizarea modelelor dinamice în analiza
proceselor economice”. Anul trecut, Premiul Nobel pentru Economie a fost acordat americanilor
William Nordhaus și Paul Romer, „pentru integrarea schimbării climatice în analiza
macroeconomică pe termen lung” și „pentru integrarea inovațiilor tehnologice în analiza
macroeconomică pe termen lung”.