CONTABILITATE DE GESTIUNE

Model de inregistrare a calculului costului in contabilitate

Operatii Inregistrari contabile
Productia in curs la inceputul perioadei D 921
C 901 sau
D 933 D 921
C 901 si C 933
Consum de materiale D 921
directe C 901
indirecte D 922, 923, 924, 925
C 901
Salarii D 921
directe C901
indirecte D 922, 923, 924, 925
C 901
Alte cheltuieli directe D 921
C 901
Alte cheltuieli indirecte D 922, 923, 924, 925
C 901
Repartizarea sectiilor auxiliare D 922, 923, 924, 925
C 922
Absorbtia cheltuielilor indirecte in costul D 921
produselor (impuse) C 923
inregistrarea costului perioadei D 902
C 924, 925
Obtinerea produselor finite la cost standard D 931
C 902
Decontarea costului efectiv al produselor finite D 902
obtinute C 921
Inregistrarea productiei in curs la sfarsitul perioadei D 933
C 921
Inregistrarea diferentei intre costul efectiv si D 903 negru, rosu
standard C 902 negru, rosu
Justificarea costurilor D 901
C 931, 903, 933, 902

Autonomia contabilitatii costurilor fata de contabilitatea financiara impune o reconciliere a

rezultatelor celor doua contabilitati. Fiecare contabilitate calculeaza propriile rezultate globale,
fie direct, fie din rezultate analitice (contabilitatea costurilor). In principiu, cele doua rezultate ar
trebui sa fie egale, dar in realitate nu sunt.
Diferentele sunt datorate urmatoarelor cauze:
 existenta cheltuielilor si veniturilor neincorporabile;
 posibila aparitie a cheltuielilor supletive (cheltuieli neinregistrate in contabilitatea
financiara, care sunt inregistrate doar in contabilitatea de gestiune);
 metode de calcul diferite aplicate in cele doua contabilitati, pentru comensurarea unor
cheltuieli.
Structura costului serviciilor unui prestator de servicii cuprinde manopera si alte cheltuieli legate
de personalul direct angajat in furnizarea serviciilor, inclusiv personalul insarcinat cu
supravegherea, precum si regiile corespunzatoare. Alte cheltuieli se includ in costul lucrarilor,
serviciilor numai in masura in care reprezinta costuri suportate pentru a presta serviciile in
forma si in locul in care s-a stabilit de comun acord.
Pentru calculul costurilor lucrarilor, serviciilor si costurilor perioadei, cheltuielile inregistrate in
contabilitatea financiara dupa natura lor se grupeaza in contabilitatea de gestiune astfel:
a) cheltuieli directe;
b) cheltuieli indirecte;
c) cheltuieli de desfacere;
d) cheltuieli generale de administratie.
Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se identifica pe un anumit obiect de calculatie
(serviciu, lucrare, comanda, faza, activitate, functie, centru etc.) inca din momentul efectuarii lor
si ca atare se includ direct in costul obiectelor respective.
Cheltuielile directe cuprind: costul de achizitie al materialelor directe consumate, energia
consumata in scopuri tehnologice, manopera directa (salarii, asigurari si protectia sociala etc.),
alte cheltuieli directe.
Cheltuielile indirecte sunt acele cheltuieli care nu se pot identifica si atribui direct pe un anumit
obiect de calculatie, deoarece privesc intreaga productie a unei sectii sau a persoanei juridice in
ansamblul ei.
Pentru determinarea costurilor de productie si inregistrarea acestora in contabilitate la firma
dumneavoastra este necesara parcurgerea mai multor etape:
I) STABILIREA OBIECTELOR DE CALCULATIE (tipuri de servicii, lucrari, proiecte etc.) care ar
trebui codificate intr-un anumit mod (pentru exemplificare, S1 si S2) si cartografierea unitatii in
centre de activitate cum ar fi: ateliere de executie servicii, laboratoare, departament comercial,
departament administrativ etc.
II) ETAPA DE DECONTARE a cheltuielilor are loc in cursul lunii si consta in inregistrarea
cheltuielilor dupa natura, in contabilitatea financiara si colectarea acestora pe destinatii, in
contabilitatea de gestiune.

Aplicatii In contabilitatea In contabilitatea

financiara de gestiune
a) Colectarea cheltuielilor total, Ct.cl.6 = % 1.500 % = 901 1.500
din care (exemplificari): 3XX 400 921.S1 800
401 110 921.S2 400
421 600 923 200
431 180 924 50
cl.5 60 925 50
281 150
– Combustibil % = 401 11,9 % = 901 10
6022 10 921.S1 2
4426 1,9 921.S2 3
923 1
924 3
 925 1
– Amortizare 6811 = 281 75 % = 901 75
923 60
924 10
925 5
– Salarii 641 = 421 600 % = 901 600
921.S1 250
921.S2 200
923 90
924 30
925 30
– Contributii suportate de 645 = 431 180 Idem
societate
– Tichete de masa 642 = 5328 60 Idem
Etc. .... .... .... .....
b) Inregistrarea serviciilor in curs 711 = 332 30 % = 901 30
de 921.S1 15
executie la inceputul perioadei 921.S2 15
c) Vanzare servicii S1 si S2 4111 = % 2.975 NU
704 2.500
4427 475
d) Incasare dobanzi 5121 = 766 100 NU
III) ETAPA DE CALCULATIE se realizeaza la sfarsitul perioadei si consta in:
i. repartizarea cheltuielilor indirecte asupra obiectelor de calculatie;
e) Repartizarea cheltuielilor indirecte NU % = 923 190
– la sfarsitul lunii, dupa procedeele 921.S1 120
cunoscute 921.S2 70
f) Inregistrarea in costurile perioadei NU 902.2 = 923 10
a
regiei fixe nealocate
(costul subactivitatii)

ii. evaluarea si inregistrarea serviciilor in curs de executie;

g) Evaluarea si inregistrarea serviciilor 332 = 711 80 933.S1 = 921.S1 50
in curs de executie la sfarsitul 933.S2 = 921.S2 30
perioadei
iii. determinarea costului de productie efectiv al serviciilor prestate;
h) Determinarea costului efectiv NU 902.1 = % 1.340
al serviciilor prestate 921.S1 885
921.S2 455
iv. reflectarea in costurile perioadei a cheltuielilor neincorporabile (neincluse in costul de
productie)
i) Inregistrarea cheltuielilor generale NU 902.2 = % 100
de 924 50
administratie si de desfacere in 925 50
costurile
perioadei
v. justificarea cheltuielilor (inchiderea tuturor conturilor)
j) Justificarea cheltuielilor NU 901 = % 1.530
(inchiderea tuturor conturilor) 902.1 1.340
933 80
902.2 110

Sistem contabil neintegrat, autonom de inregistrare a cheltuielilor

Un sistem neintegrat presupune existenta a doua sisteme contabile: unul al contabilitatii

financiare si al doilea, al contabilitatii costurilor.
Baza de date este comuna, cheltuielile din contabilitatea financiara fiind clasificate in
contabilitatea costurilor pe functii. Fiecare sistem contabil are conturi specifice prin care isi
asigura obtinerea informatiilor necesare scopului propus.
Articularea contabilitatii costurilor la contabilitatea financiara se asigura prin existenta lunor
conturi de legatura, reflectare sau decontare. Conturile de reflectare pot fi create pentru: stocuri,
cheltuieli, venituri in functie de competentele contabilitatii costurilor si de are.
Sistemul neintegrat este propriu Romaniei si altor tari europene. In general, anglo-saxonii
utilizeaza sistemul integrat.
Conturile de baza ale calculatiei costurilor, reunite in clasa 9 din PCG sunt structurate in trei
grupe:
Grupa 90 Decontari interne
Grupa 92 Conturi de calculatie
Grupa 93 Costul productiei.
Grupa 90 Decontari interne include conturile de legatura intre contabilitatea financiara si
contabilitatea costurilor:
901 Decontari interne privind cheltuielile
901 Decontari interne privind cheltuielile
902 Decontari interne privind productia obtinuta
903 Decontari interne privind diferentele de pret
Grupa 92 Conturi de calculatie cuprinde conturile de baza prin care se asigura gruparea
cheltuielilor pe destinatii in scopul calcularii diverselor categorii de costuri:
921 Cheltuielile activitatii de baza
922 Cheltuielile activitatii auxiliare
923 Cheltuieli indirecte de productie
924 Cheltuieli generale de administratie
925 Cheltuieli de desfacere
Conturile se dezvolta analitic pe produse, lucrari, servicii, comenzi, faze etc. (921) si pe sectii
sau centre (922, 923).
Grupa 93 Costul productiei reuneste conturi de stocuri de produse finite si in curs de executie:
931 Costul productiei obtinute
933 Costul productiei in curs de executie
Detalii asupra conturilor:
                                                                   901
Justificarea costurilor pentru:
Imaginea cheltuielilor in
-produse finite
contabilitatea costurilor
-productia in curs
(natura/destinatie)
-costul perioadei
                                                           922
Alocarea si repartizarea Repartizarea asupra
cheltuielilor indirecte beneficiarilor de prestatie

                                                     923
Alocarea si repartizarea Absorbtia in costul produselor,
cheltuielilor indirecte
de fabricatie lucrarilor, serviciilor

                                               902
Cost standard
Cost real
Abatere(±)

Transfer D 903 – preia diferenta cu care va corecta costul standard justificat la sfarsitul
perioadei.
Contul 902 este utilizat pentru calculul abaterii intre costul real si standard.
                                                                921
Productia in curs la
inceputul perioadei;
Productia in curs la
Cheltuielile perioadei:
sfarsitul perioadei
directe si indirecte
(alocare – repartizare
–imputare)
                                                                    Cost efectiv
                                                                    = PICip+ Chelt.perioadei – PICsf.per.
Contul 921 serveste la calculul costului pe produs, comanda, proces etc.
                                                         924 / 925
Alocarea si repartizarea
Absorbtia in costul perioadei
cheltuielilor in afara productiei
                                                 931
Costul standard al Justificarea costului standard
produselor fabricate in contabilitatea financiara

Contul 931 se poate dezvolta in analitic pe tipuri de produse

                                                           933
Costul productiei in curs Justificarea costului in
de la sfarsitul perioadei contabilitatea financiara
Contul 933 se dezvolta pe tipuri de produse
Reglementari legale
1. Legea nr. 82 din 24.12.1991 – Legea contabilitatii, republicata in M.Of. nr. 48 din
14.01.2005;
2. O.M.F.P. nr. 1.826 din 22.12.2003 pentru aprobarea Precizarilor privind unele
masuri referitoare la organizarea si conducerea contabilitatii de gestiune, publicat
in M.Of. nr. 23 din 12.01.2004;
3. O.M.F.P. nr. 1.752 din 17.11.2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile
conforme cu directivele europene, publicat in M.Of. nr. 1.080 bis din 30.11.2005.
2. Organizarea contabilitatii de gestiune

Contabilitatea de gestiune reprezinta modalitatea de abordare contabila a activitatii unei firme

prin care se structureaza in subdiviziuni atat patrimoniul, cat si rezultatele financiare obtinute in
cadrul unei perioade.
Organizarea contabilitatii de gestiune are caracter obligatoriu, dar flexibil, in sensul ca trebuie
adaptata la specificul activitatii fiecarei persoane juridice de natura societatilor comerciale,
companiilor nationale, regiilor autonome, institutelor nationale de cercetare-dezvoltare si
societatilor cooperatiste.
Fiecare persoana juridica are obligatia sa organizeze contabilitatea financiara in paralel cu
contabilitatea de gestiune. Din contabilitatea de gestiune se preiau in contabilitatea financiara
costurile unitare ale marfurilor achizitionate, ale produselor obtinute sau prelucrate, ale lucrarilor
si serviciilor efectuate.
Daca informatiile furnizate de contabilitatea de gestiune sunt necesare doar cerintelor interne
ale firmei, informatiile furnizate de contabilitatea financiara referitoare la pozitia financiara,
performanta financiara si fluxurile de trezorerie sunt necesare atat pentru cerintele interne, cat
si pentru cerintele externe legate de relatiile existente cu investitorii prezenti si potentiali, cu
creditorii financiari si comerciali, cu clientii, cu institutiile publice si cu alti utilizatori.
2.1 Obiectivele contabilitatii de gestiune

Obiectul si scopul contabilitatii de gestiune il reprezinta calcularea costului produselor sau

serviciilor realizate in vederea determinarii rezultatelor analitice prin compararea costurilor cu
preturile sau tarifele practicate in scopul obtinerii de profit.
Spre deosebire de contabilitatea financiara care reprezinta modalitatea de masurare, evaluare,
cunoastere, gestiune si control a activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a
rezultatelor obtinute din activitatea desfasurata, contabilitatea de gestiune este utila in stabilirea
cauzelor de generare a profitului sau de inregistrare a pierderii. O contabilitate de gestiune bine
organizata va va ajuta sa analizati costurile si rezultatele activitatii desfasurate astfel incat sa
luati masuri eficiente de crestere a profitabilitatii activitatii firmei pe care o reprezentati.
Din punct de vedere fiscal, contabilitatea de gestiune are rolul de a identifica si de a justifica
necesitatea efectuarii cheltuielilor aferente veniturilor inregistrate in contabilitatea financiara,
astfel incat acestea sa fie incadrate la cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal la
determinarea profitului impozabil.
In functie de specificul activitatii desfasurate (productie, comert, prestari de servicii, etc.),
contabilitatea de gestiune asigura:
 inregistrarea operatiilor privind colectarea si repartizarea cheltuielilor pe destinatii, pe
activitati, sectii, faze de fabricatie, centre de costuri, centre de profit;
 calculul costului de achizitie, de productie, de prelucrare al bunurilor intrate sau obtinute,
al lucrarilor executate, al serviciilor prestate, al productiei in curs de executie, al
imobilizarilor in curs etc.
Contabilitatea de gestiune furnizeaza urmatoarele informatii necesare elaborarii de rapoarte si
analize interne utilizate de managementul firmei in luarea deciziilor pentru gestionarea eficienta
a patrimoniului:

-informatii legate de costul bunurilor, lucrarilor, serviciilor, pentru firmele care desfasoara
activitati de productie, prestari de servicii;
-informatii legate de costul bunurilor vandute pentru firmele care desfasoara activitate de
comert;
-informatii care stau la baza bugetarii si controlului activitatii de exploatare;
-informatii necesare analizelor financiare in vederea fundamentarii deciziilor manageriale privind
conducerea activitatii interne;
-diverse informatii impuse de realizarea unui management performant.
Cerintele de prezentare si analiza a informatiilor oferite de contabilitatea de gestiune nu sunt
impuse sau limitat prin lege, deci aveti posibilitatea sa va organizati in functie de necesitati
astfel incat, la orice actiune de verificare fiscala, sa convingeti organul de inspectie ca rezultatul
contabil si fiscal al firmei dvs. este determinat corect.
Contabilitatea interna de gestiune este un mijloc suplimentar de control pentru organul fiscal,
dar si de autocontrol al calculatiei costurilor de productie de catre managerul firmei.
2.2 Modul de organizare a contabilitatii de gestiune
Cuvinte cheie:
 contul 901
 contul 902
Obligatia de organizare a contabilitatii de gestiune revine administratorului firmei care are
posibilitatea sa opteze pentru alegerea uneia din cele trei variante permise de lege:
 utilizarea conturilor specifice contabilitatii de gestiune;
 dezvoltarea pe analitice a conturilor din contabilitatea financiara;
 organizarea unei evidente tehnico-operative proprii.
Desi utilizarea acestora nu are caracter obligatoriu, va prezentam urmatoarele conturi specifice
contabilitatii de gestiune:

GRUPA CONTURI
90 Decontari interne 901 „Decontari interne privind cheltuielile
dezvoltate“ pe urmatoarele conturi analitice:
 9011 „Materii prime si materiale“
 9012 „Servicii terti“
 9013 „Salarii si contributii salarii“
 9014 „Cheltuieli repartizate din alte
activitati“
902 „Decontari interne privind productia
obtinuta“ 903 „Decontari interne privind
diferentele de pret“

92 Conturi de 921 „Cheltuielile activitatii de baza“

calculatie
922 „Cheltuielile activitatilor auxiliare“
 923 „Cheltuielile indirecte de productie“
924 „Cheltuielile generale de administratie“
 925 „Cheltuielile de desfacere“

93 Costul productiei 931 „Costul productiei obtinute“

933 „Costul productiei in curs de executie“

Grupa de conturi 90 ,,Decontari interne“ cuprinde conturi pentru gestiunea cheltuielilor si a

productiei decontate avand drept scop calculatia abaterii costurilor efective fata de pretul de
inregistrare (cost normat).
 Contul 901 ,,Decontari interne privind cheltuielile“ este un cont bifunctional cu rol in
controlul cheltuielilor. Rulajele contului reprezinta:
- credit: suma totala a cheltuielilor efective aferente productiei finite si productiei in curs de
executie preluata din fiecare cont de cheltuieli;
-debit: costul normat al productiei finite obtinute; diferenta reprezinta abateri de cheltuieli cu
care se debiteaza la inchidere.
 Contul 902 ,,Decontari interne privind productia obtinuta“ este un cont bifunctional cu rol
in controlul costurilor. Rulajale contului reprezinta:
- credit: costul normat al productiei finite obtinute;
- debit: suma totala a cheltuielilor efective pentru productia finita si productia in curs de executie
(neterminata), preluate din conturile colectoare de cheltuieli.
Grupa de conturi 92 „Conturi de calculatie“ cuprinde conturi pentru gruparea cheltuielilor in
raport cu destinatia lor si nu prezinta sold la sfarsitul lunii. Rulajele contului reprezinta:
- in debit: colectarea cheltuielilor efective conform documentelor.
Nota: operatiunea se efectueaza simultan cu contabilizarea cheltuielilor de exploatare in
conturile din clasa 6;
- in credit: decontarea costurilor efective prin trecerea lor asupra productiei obtinute sau a
productiei in curs de executie.
Grupa de conturi 93 „Costul productiei“ cuprinde stocurile pentru evidenta productiei
obtinute. Rulajele contului reprezinta:
- in debit: productia obtinuta;
- in credit: costurile resurselor consumate.
Indiferent de varianta selectata, contabilitatea de gestiune trebuie sa asigure flexibilitatea
sistemului de stocare si de accesare a informatiilor astfel incat sa permita o gama larga de
optiuni pentru ca toate informatiile obtinute sa satisfaca atat necesitatile de informare existente,
cat si pe cele in continua schimbare.
Conturile de gestiune utilizate sau evidenta tehnico-operativa organizata trebuie sa fie adaptate
scopurilor urmarite de managerul societatii:
 evidentierea fluxului costurilor;
 determinarea costurilor aferente stocurilor;
 determinarea veniturilor si a rezultatelor in functie de activitatea care le genereaza;
 efectuarea de previziuni etc.
Procedeele si tehnicile utilizate in contabilitatea de gestiune se stabilesc in functie de
caracteristicile calitative ale informatiilor impuse de utilizatori si de specificul activitatii
desfasurate.
 
Obligatia de organizare a contabilitatii de gestiune revine administratorului firmei care are
posibilitatea sa opteze pentru alegerea uneia din cele trei variante permise de lege:
 utilizarea conturilor specifice contabilitatii de gestiune;
 dezvoltarea pe analitice a conturilor din contabilitatea financiara;
 organizarea unei evidente tehnico-operative proprii.
Desi utilizarea acestora nu are caracter obligatoriu, va prezentam urmatoarele conturi specifice
contabilitatii de gestiune:

GRUPA CONTURI

90 Decontari interne 901 „Decontari interne privind cheltuielile

dezvoltate“ pe urmatoarele conturi analitice:
 9011 „Materii prime si materiale“
 9012 „Servicii terti“
 9013 „Salarii si contributii salarii“
  9014 „Cheltuieli repartizate din alte
activitati“
902 „Decontari interne privind productia
obtinuta“ 903 „Decontari interne privind
diferentele de pret“

92 Conturi de 921 „Cheltuielile activitatii de baza“

calculatie
922 „Cheltuielile activitatilor auxiliare“
 923 „Cheltuielile indirecte de productie“
924 „Cheltuielile generale de administratie“
 925 „Cheltuielile de desfacere“

93 Costul productiei 931 „Costul productiei obtinute“

933 „Costul productiei in curs de executie“

Grupa de conturi 90 ,,Decontari interne“ cuprinde conturi pentru gestiunea cheltuielilor si a

productiei decontate avand drept scop calculatia abaterii costurilor efective fata de pretul de
inregistrare (cost normat).
 Contul 901 ,,Decontari interne privind cheltuielile“ este un cont bifunctional cu rol in
controlul cheltuielilor. Rulajele contului reprezinta:
- credit: suma totala a cheltuielilor efective aferente productiei finite si productiei in curs de
executie preluata din fiecare cont de cheltuieli;
-debit: costul normat al productiei finite obtinute; diferenta reprezinta abateri de cheltuieli cu
care se debiteaza la inchidere.
 Contul 902 ,,Decontari interne privind productia obtinuta“ este un cont bifunctional cu rol
in controlul costurilor. Rulajale contului reprezinta:
- credit: costul normat al productiei finite obtinute;
- debit: suma totala a cheltuielilor efective pentru productia finita si productia in curs de executie
(neterminata), preluate din conturile colectoare de cheltuieli.
Grupa de conturi 92 „Conturi de calculatie“ cuprinde conturi pentru gruparea cheltuielilor in
raport cu destinatia lor si nu prezinta sold la sfarsitul lunii. Rulajele contului reprezinta:
- in debit: colectarea cheltuielilor efective conform documentelor.
Nota: operatiunea se efectueaza simultan cu contabilizarea cheltuielilor de exploatare in
conturile din clasa 6;
- in credit: decontarea costurilor efective prin trecerea lor asupra productiei obtinute sau a
productiei in curs de executie.
Grupa de conturi 93 „Costul productiei“ cuprinde stocurile pentru evidenta productiei
obtinute. Rulajele contului reprezinta:
- in debit: productia obtinuta;
- in credit: costurile resurselor consumate.
Indiferent de varianta selectata, contabilitatea de gestiune trebuie sa asigure flexibilitatea
sistemului de stocare si de accesare a informatiilor astfel incat sa permita o gama larga de
optiuni pentru ca toate informatiile obtinute sa satisfaca atat necesitatile de informare existente,
cat si pe cele in continua schimbare.
Conturile de gestiune utilizate sau evidenta tehnico-operativa organizata trebuie sa fie adaptate
scopurilor urmarite de managerul societatii:
 evidentierea fluxului costurilor;
 determinarea costurilor aferente stocurilor;
 determinarea veniturilor si a rezultatelor in functie de activitatea care le genereaza;
 efectuarea de previziuni etc.
Procedeele si tehnicile utilizate in contabilitatea de gestiune se stabilesc in functie de
caracteristicile calitative ale informatiilor impuse de utilizatori si de specificul activitatii
desfasurate.
Obligatia de organizare a contabilitatii de gestiune revine administratorului firmei care are
posibilitatea sa opteze pentru alegerea uneia din cele trei variante permise de lege:
 utilizarea conturilor specifice contabilitatii de gestiune;
 dezvoltarea pe analitice a conturilor din contabilitatea financiara;
 organizarea unei evidente tehnico-operative proprii.
Desi utilizarea acestora nu are caracter obligatoriu, va prezentam urmatoarele conturi specifice
contabilitatii de gestiune:

GRUPA CONTURI

90 Decontari interne 901 „Decontari interne privind cheltuielile

dezvoltate“ pe urmatoarele conturi analitice:
 9011 „Materii prime si materiale“
 9012 „Servicii terti“
 9013 „Salarii si contributii salarii“
 9014 „Cheltuieli repartizate din alte
activitati“
902 „Decontari interne privind productia
obtinuta“ 903 „Decontari interne privind
diferentele de pret“

92 Conturi de 921 „Cheltuielile activitatii de baza“

calculatie
 922 „Cheltuielile activitatilor auxiliare“
 923 „Cheltuielile indirecte de productie“
924 „Cheltuielile generale de administratie“
 925 „Cheltuielile de desfacere“

93 Costul productiei 931 „Costul productiei obtinute“

933 „Costul productiei in curs de executie“

Grupa de conturi 90 ,,Decontari interne“ cuprinde conturi pentru gestiunea cheltuielilor si a

productiei decontate avand drept scop calculatia abaterii costurilor efective fata de pretul de
inregistrare (cost normat).
 Contul 901 ,,Decontari interne privind cheltuielile“ este un cont bifunctional cu rol in
controlul cheltuielilor. Rulajele contului reprezinta:
- credit: suma totala a cheltuielilor efective aferente productiei finite si productiei in curs de
executie preluata din fiecare cont de cheltuieli;
-debit: costul normat al productiei finite obtinute; diferenta reprezinta abateri de cheltuieli cu
care se debiteaza la inchidere.
 Contul 902 ,,Decontari interne privind productia obtinuta“ este un cont bifunctional cu rol
in controlul costurilor. Rulajale contului reprezinta:
- credit: costul normat al productiei finite obtinute;
- debit: suma totala a cheltuielilor efective pentru productia finita si productia in curs de executie
(neterminata), preluate din conturile colectoare de cheltuieli.
Grupa de conturi 92 „Conturi de calculatie“ cuprinde conturi pentru gruparea cheltuielilor in
raport cu destinatia lor si nu prezinta sold la sfarsitul lunii. Rulajele contului reprezinta:
- in debit: colectarea cheltuielilor efective conform documentelor.
Nota: operatiunea se efectueaza simultan cu contabilizarea cheltuielilor de exploatare in
conturile din clasa 6;
- in credit: decontarea costurilor efective prin trecerea lor asupra productiei obtinute sau a
productiei in curs de executie.
Grupa de conturi 93 „Costul productiei“ cuprinde stocurile pentru evidenta productiei
obtinute. Rulajele contului reprezinta:
- in debit: productia obtinuta;
- in credit: costurile resurselor consumate.
Indiferent de varianta selectata, contabilitatea de gestiune trebuie sa asigure flexibilitatea
sistemului de stocare si de accesare a informatiilor astfel incat sa permita o gama larga de
optiuni pentru ca toate informatiile obtinute sa satisfaca atat necesitatile de informare existente,
cat si pe cele in continua schimbare.
Conturile de gestiune utilizate sau evidenta tehnico-operativa organizata trebuie sa fie adaptate
scopurilor urmarite de managerul societatii:
 evidentierea fluxului costurilor;
 determinarea costurilor aferente stocurilor;
 determinarea veniturilor si a rezultatelor in functie de activitatea care le genereaza;
 efectuarea de previziuni etc.
Procedeele si tehnicile utilizate in contabilitatea de gestiune se stabilesc in functie de
caracteristicile calitative ale informatiilor impuse de utilizatori si de specificul activitatii
desfasurate.

2.3 Calculatia si clasificarea costurilor

Calculatia costurilor reprezinta un ansamblu de lucrari efectuate in mod organizat cu scopul
obtinerii de informatii referitoare la costul bunurilor, lucrarilor, serviciilor, activitatilor sau a altor
obiecte de calculatie astfel incat acestea sa poata fi evaluate si recunoscute in contabilitatea
financiara.
Ca efect final, calculatia costurilor va ajuta sa stabiliti si sa verificati preturile de vanzare.
La organizarea lucrarilor privind calculatia costurilor trebuie sa aveti in vedere urmatoarele
aspecte:
 marimea si structura organizatorica a firmei;
 tipul si modul de organizare a productiei;
 tehnologia de fabricatie;
 gradul de integrare a productiei;
 natura activitatii desfasurate.
In functie de natura activitatii desfasurate, costurile se clasifica in urmatoarele grupe:
- costuri de achizitie;

- costuri de productie;
- costuri de prelucrare;
- cheltuieli ale perioadei.
2.4 Principiile calculatiei costurilor
Pentru asigurarea unui continut real si exact al structurii costurilor trebuie sa aveti in vedere
respectarea urmatoarelor principii:
 principiul separarii cheltuielilor care privesc strict obtinerea bunurilor, lucrarilor sau
serviciilor, de cheltuielile care nu sunt legate de achizitia, productia sau prelucrarea
acestora
Acest principiu va impune sa nu includeti in costul bunurilor, lucrarilor sau serviciilor
urmatoarele categorii de cheltuieli care nu participa direct la obtinerea acestora: 
- cheltuielile de administratie;
- cheltuielile de desfacere;
- regia fixa nealocata costului; 
- cheltuielile financiare; 
- cheltuielile extraordinare.
 principiul delimitarii in timp a cheltuielilor
Acest principiu va impune sa includeti in costuri cheltuielile efectuate in perioada de gestiune
careia ii apartin.
 principiul delimitarii in spatiu a cheltuielilor
Acest principiu va impune sa delimitati cheltuielile efectuate intr-o anumita perioada de gestiune
in functie de:
-principalele activitati realizate: aprovizionare, productie, administratie, desfacere;
-structura sectorului de productie: sectii, ateliere, linii de fabricatie etc.
Aplicand acest principiu, aveti posibilitatea sa delimitati cheltuielile efectuate pe centre de
productie, centre de profit sau alte centre de responsabilitate.
 principiul delimitarii cheltuielilor productive de cele cu caracter neproductiv
Acest principiu impune delimitarea cheltuielilor productive, care sunt creatoare de valoare, de
cheltuielile cu caracter neproductiv.
 principiul delimitarii cheltuielilor privind productia finita de cheltuielile aferente
productiei in curs de executie
Aplicarea acestui principiu este obligatorie doar pentru firmele a caror productie se prezinta la
sfarsitul perioadei de gestiune ca fiind partial finalizata, restul productiei realizate fiind in diverse
stadii de transformare.
2.5 Structura costurilor
Indiferent de natura stocurilor, costul final al acestora trebuie sa cuprinda atat costurile aferente
achizitiei, productiei, prelucrarii, cat si alte costuri suportate de firma pentru a le aduce in forma
finala si la locul de gestiune.
 Costul de achizitie al bunurilor cuprinde:
-pretul de cumparare facturat de furnizor, exclusiv T.V.A.;
-taxele de import si alte taxe.
Nota: in costul de achizitie nu intra taxele pe care firma dvs. le poate recupera de la bugetul
general consolidat, cum ar fi de exemplu accizele aferente aprovizionarii cu alcool destinat
productiei de medicamente;
-cheltuielile de transport, manipulare;
-alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achizitiei bunurilor.
 Costul de productie/prelucrare al stocurilor si costul de productie al imobilizarilor
cuprinde:
-cheltuieli directe aferente productiei;
-cota cheltuielilor indirecte de productie legata de fabricatia acestora, alocata in mod rational.
 Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde:
-manopera si alte cheltuieli legate de:
 personalul direct angajat in furnizarea serviciilor;
 personalul insarcinat cu supravegherea;
-cheltuielile de regie.

3. Gruparea cheltuielilor in vederea calcularii costurilor

Cuvinte cheie:
 regia fixa
Pentru calcularea si gestiunea costurilor, grupele mari de cheltuieli reflectate in conturile din
contabilitatea financiara din grupa 6 se dezvolta pe articole de calculatie in contabilitatea de
gestiune.
Articolele de calculatie reprezinta un element sau mai multe elemente de cheltuieli cu aceeasi
destinatie economica sau functie in gestiunea interna a firmei. Articolele de calculatie se
delimiteaza pentru functiile de productie, de administratie, comerciala, financiara si de
cercetare-dezvoltare ale firmei.
Contabilitatea de gestiune isi extrage costurile din contabilitatea financiara care determina si
analizeaza costurile in functie de natura veniturilor si cheltuielilor. Prin intermediul conturilor din
clasa 9 se preiau cheltuielile de exploatare din contabilitatea financiara si se transfera in
aceeasi contabilitate productia obtinuta.
Pentru calcularea costurilor perioadei, cheltuielile inregistrate dupa natura lor in contabilitatea
financiara se grupeaza in contabilitatea de gestiune in patru categorii:

Regia fixa
 cheltuieli directe;
 cheltuieli indirecte;
 cheltuieli de desfacere;
 cheltuieli generale de administratie.
 Cheltuielile directe se identifica inca din momentul efectuarii lor pe un anumit obiect de
calculatie (produs, serviciu, lucrare, comanda, faza, activitate, functie, centru etc .) si se
includ direct in costul obiectelor respective.
Cheltuielile directe cuprind:
-costul de achizitie al materiilor prime si materialelor directe consumate;
-energia consumata in scopuri tehnologice pentru obtinerea obiectelor de calculatie;
-manopera directa (salarii, asigurari si protectia sociala etc.);
-alte cheltuieli directe.
 Cheltuieli indirecte sunt generate atat de realizarea simultana a mai multor pro-duse,
cat si de locuri de fabricatie comune diferitelor produse sau lucrari, aceste chel-tuieli fiind
repartizate pe sectii de productie, sectii auxiliare, administratie generala.
Cheltuielile indirecte nu se pot identifica si atribui direct pe un anumit obiect de cal-culatie
deoarece sunt efectuate fie pentru intreaga productie a unei sectii, fie pentru intreaga activitate
a unei firme.
Daca efectuam analiza costurilor activitatii de exploatare, constatam faptul ca acestea pot fi:
- costuri variabile: direct proportionale cu un anumit nivel de activitate sau productie;
- costuri fixe: insensibile la nivelul activitatii sau productiei.
Cheltuielile indirecte cuprind:
-regia fixa de productie constituita din suma urmatoarelor cheltuieli indirecte de productie care
raman relativ constante, indiferent de volumul productiei:
 amortizarea utilajelor si echipamentelor;
 intretinerea sectiilor si repararea utilajelor;
 cheltuielile cu conducerea si administrarea sectiilor;
 consumul de combustibil, energie, apa, cheltuielile de posta, telefon etc.;
-regia variabila de productie constituita din suma urmatoarelor cheltuieli indirecte de productie,
care variaza in raport cu volumul productiei:
-diverse materiale consumate;
-manopera indirecta (salarii, asigurari si protectia sociala etc.).
Regia fixa ( Rf) recunoscuta ca o cheltuiala a perioadei se aloca asupra costurilor in functie de
capacitatea normala de productie.
Capacitatea normala de productie reprezinta productia estimata a fi obtinuta, in medie, in
conditii normale, de-a lungul unui anumit numar de perioade.
Regia fixa nealocata (Rfn) este recunoscuta drept cheltuiala in contul de profit si pierdere in
perioada in care s-a efectuat.
Cand costurile de productie sau de prelucrare nu se pot identifica distinct pentru fiecare produs
in parte, acestea se aloca pe baza unor procedee rationale aplicate consecvent, din care:
-procedeul diviziunii simple;
-procedeul cantitativ;
-procedeul indicilor de echivalenta;
-procedeul echivalarii cantitative a produsului secundar cu produsul principal.
Pentru simplificarea calcularii costurilor, va recomandam sa aplicati procedeul cantitativ.
Cuvinte cheie:
 reguli de calculare a costurilor
 metode de calculare a costurilor
Deoarece in contabilitatea financiara recunoasterea si evaluarea initiala se efectueaza la cost
de productie, in calcularea costurilor aferente bunurilor, lucrarilor si serviciilor realizate, trebuie
sa aveti in vedere urmatoarele reguli:
 In cost nu se includ urmatoarele elemente care se recunosc drept cheltuieli ale
perioadei in care au survenit:
-pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie inregistrate calculare peste
limitele normal admise;
-cheltuielile de depozitare, cu exceptia cazurilor in care astfel de costuri sunt necesare in
procesul de productie, anterior trecerii intr-o noua faza de fabricatie; 
-regiile generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor in forma si in locul in
care se gasesc in gestiune;

-costurile de desfacere.
 In cost se pot include:
-dobanzile aferente imprumuturilor, denumite costuri ale indatorarii, numai daca acestea sunt
direct atribuibile achizitiei, constructiei sau producerii unui activ cu ciclu lung de fabricatie;
-cheltuielile generale de administratie, numai daca acestea reprezinta cheltuieli suportate pentru
a aduce bunurile in forma si in locul in care se gasesc in gestiune.
Tehnologia de calculatie a costurilor are la baza diverse tehnici, procedee si metode care
depind de urmatorii factori:
 specificul procesului tehnologic si al modului de organizare a productiei;
 compartimentarea activitatii firmei pe sectii autonome;
 delimitarea in timp a cheltuielilor, astfel incat sa se poata determina cu exactitate
cheltuielile aferente veniturilor pentru stabilirea corecta a rezultatelor financiare si a
profitului;
 alegerea corecta a obiectului calculatiei pentru determinarea cheltuielilor pe
fiecare activitate in parte;
 delimitarea cheltuielilor in functie de natura activitatii desfasurate (de productie,
comerciala si de investitii) pentru cunoasterea eficientei fiecareia in vederea controlului
respectarii disciplinei financiare si fiscale.
Modelul general al calculatiei costurilor se exprima sintetic prin formula:
C = T d + T i , in care:
C = costul unitar al produsului/serviciului;
Td = totalul cheltuielilor directe aferente produsului/serviciului;
T i = totalul cheltuielilor indirecte aferente produsului/serviciului.
In functie de modul de organizare a productiei, specificul activitatii, particularitatile procesului
tehnologic si de necesitatile proprii ale firmei, aveti posibilitatea sa optati pentru aplicarea uneia
din urmatoarele metode de calculare a costurilor:
 metoda costului standard;
 metoda pe comenzi;
 metoda pe faze;
 metoda globala;
 metoda direct costing;
 alte metode care va ofera informatiile necesare luarii unor decizii optime.
Exprimarea optiunii pentru aplicarea unei metode din cele enumerate, trebuie sa aiba in vedere
urmatoarele aspecte reglementate prin O.M.F.P. nr. 1.752 din 17 noiembrie 2005:
 Metoda costului standard se utilizeaza in activitatea de productie.
Costul standard se determina initial, odata cu lansarea in productie a unui bun/serviciu si
cuprinde ca elemente de calcul:
-consumurile specifice de materii prime, materiale si consumabile;
-manopera si cheltuielile cu protectia sociala;
-eficienta si capacitatea de productie.
Diferentele de pret intre costul standard (prestabilit) si costul de productie efectiv calculat la
nivelul unei luni de activitate trebuie evidentiate distinct in contabilitate si se recunosc in costul
bunului/serviciului/activului.
Diferentele de pret calculate se repartizeaza asupra valorii bunurilor iesite si asupra stocurilor
existente pe baza unui coeficient:
Aplicarea acestui coeficient va ajuta sa repartizati corect diferentele de pret rezultate din calcul,
direct proportional cu valoarea bunurilor iesite si ramase in stoc.
Coeficientii de repartizare a diferentelor de pret pot fi calculati pe grupe sau categorii de stocuri.
La sfarsitul perioadei, soldurile conturilor de diferente se cumuleaza cu soldurile conturilor de
stocuri, la pret de inregistrare, astfel incat aceste conturi sa reflecte valoarea stocurilor la costul
de productie efectiv realizat.
Este obligatorie utilizarea aceleiasi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care
au natura si utilizare similare.
Costurile standard trebuie revizuite si ajustate periodic, in functie de conditiile existente la un
moment dat (modificari de preturi de achizitie a materiilor prime si materialelor, majorari de
salarii, schimbarea parametrilor tehnici si economici ai capacitatii de productie etc.).
  Calcularea costurilor prin identificarea specifica a costurilor individuale ca tratament
contabil este obligatorie pentru:
-stocurile care nu sunt fungibile (bunurile fungibile sunt bunurile de orice natura care nu se pot
distinge in mod substantial unele de altele);
-bunurile sau serviciile produse si destinate unor comenzi distincte, indiferent de faptul ca au
fost cumparate sau produse.
 Productia in curs de executie se determina prin inventarierea productiei neterminate la
sfarsitul perioadei din punct de vedere cantitativ si valoric. Inventarierea se face prin
metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a
operatiilor tehnologice si evaluarea acesteia la costurile de productie.