Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cercetare in Nursing
Cercetare in Nursing
NURSING
SUPORT CURS
ANUL III
-As.med. lic. Tamas Simona Bogdana-
1
Cercetare în nursing
INTRODUCERE
2
intervenţiilor nursing specifice pentru a combate insomnia apărută ca urmare a
stresului.
Cercetarea fundamentală este potrivită pt descoperirea principiilor
generale ale comportamentului uman şi procesele biofiziologice, iar cercetarea
aplicată este destinată să indice cum aceste principii pot fi utilizate pt rezolvarea
problemelor în practica nursing.
Ex. în disciplinele medicale datele obţinute pot fi utilizate pentru:
- a elucida anumite aspecte din etiologia (cauzele şi factorii ce influenţează
apariţia diverselor boli) unei boli.
- Pentru identificarea persoanelor care sunt supuse unui anumit risc de
îmbolnăvire.
- A determina nevoile unui grup populaţional,
- A stimula interesul public într-o anumită problemă de sănătate publică.
- A evalua eficienţa unui program de sănătate în curs de desfăşurare, ş.a.
Nursingul – este esenţial şi unic – cuprinde cunoştinţe şi aptitudini
specifice conceptelor şi proceselor proprii cât şi intervenţii specifice cu efecte
benefice evaluabile.
- implică inteligenţă, spirit de observaţie, sensibilitate,
înţelegere pt cel de alături.
Profesiunea de nursing permite celui care o practică:
- dezvoltare proprie,
- multă satisfacţie (când smulgem disperării sau morţii persoane
necunoscute - constituie ,,cauză” pt noi nursele),
- f. mult consum de energie.
Serviciile de nursing care le acordăm fiinţelor individuale sau grupurilor
(preventive sau curative, de susţinere până în ultima clipă a vieţii) → servicii
închinate vieţii, stării de bine, sănătăţii şi dezvoltării acesteia.
Cercetarea în nursing este o cercetare a aspectelor activităţii profesionale,
care ţine de atribuţiile şi responsabilităţile asistentelor medicale şi are ca scop
îmbunătăţirea practicii, educaţiei şi administrării serviciilor de nursing.
Clamp (1994) descrie cercetarea în nursing ca pe ,,o legătură între
practică, educaţie şi teorie”
6
îmbunătăţii rezultatele (de ex. auto-îngrijirea) sau pentru a le modera (ex alinarea
durerii).
CN poate fi realizată în toate mediile de lucru ale nurselor: spitale,
clinici, cămine, ş.a. Ea este de asemenea o componentă importantă atât a educaţiei cât
şi a managementului în nursing.
În concluzie, CN caută să răspundă întrebărilor sau rezolvă probleme ale
activităţii nursing prin identificare, descriere, explorare, explicare, prdicţie şi control.
Deci scopurile CN sunt:
- înţelegerea propriei profesii,
- înţelegerea problemelor de sănătate,
- sprijinirea deciziilor,
- îmbunătăţirea calităţii îngrijirilor,
- scăderea costurilor şi utilizarea eficientă a resurselor,
- studiul indivizilor şi al procesului de nursing,
- îmbunătăţirea educaţiei,
- dezvoltarea politicilor de sănătate, protejarea principiilor
de etică,
- dezvoltă autonomia nursingului şi întăreşte profesia,
- furnizează informaţii pt nursingul clinic bazat pe dovezi.
CN dă posibilitatea nurselor să:
- descrie situaţiile particulare în nursing care sunt mai puţin
cunoscute,
- explice fenomenul care trebuie luat în considerare în planificarea
îngrijirilor nursing.
- Prevadă rezultatele probabile ale deciziilor luate în nursing legate de
îngrijirea individului,
- Controleze producerea unor rezultate nedorite
- Iniţieze activităţi sigure, confidenţiale, capabile să respecte dorinţa
persoanei îngrijite.
La ce este bună cercetarea în nursing ? pentru a răspunde acestei întrebări
vom considera pe scurt motivele profesionale, clinice şi personale pentru care
înţelegerea şi aplicarea rezultatelor cercetării în nursing este importantă.
Dezvoltarea profesională
Cel mai bun mod de a vorbi despre dezvoltarea profesională este de a începe
cu un citat din Henderson ,,când intuiţia asistentelor medicale faţă de nevoile umane
se îmbină cu abilitatea de a găsi şi folosi idei strălucite de cercetare folosind metode
ştiinţifice de investigare, pe care apoi le aplică în practica lor de zic cu zi, ele pot avea
o enormă influenţă asupra modului de îngrijire a sănătăţii din întreaga lume”.
În Codul de Conduită Profesională al Consiliului Central de Nursing al Marii
Britanii se precizează: ,,să se acţioneze întotdeauna de asemenea manieră încât să se
7
promoveze şi să se asigure bunăstarea pacienţilor (...), să se menţină şi îmbunătăţească
cunoştinţele profesionale şi competenţa asistentelor medicale”.
Asistentele care se mulţumesc să înveţe şi să continue aplicarea unei proceduri
,,pentru că aşa s-a făcut dintotdeauna”, nu vor reuşi niciodată să atingă acest nivel de
excelenţă.
Primul pas în cercetarea în nursing este alegerea unui subiect bine definit.
Dacă nu trebuie căutat un subiect anume şi alegerea lui rămâne la latitudinea
persoanei ce vrea să înceapă cercetarea, este necesară punerea în propriile cuvinte a
topicii pe care ar dori să o investigheze. Pentru a porni o cercetare într-un domeniu
anume este importantă aflarea a ceea ce se cunoaşte deja în acel domeniu, cu alte
cuvinte trebuie căutate în literatura de specialitate studiile de cercetare făcute în acest
sens.
Este de asemenea importantă colaborarea cu prietenii şi colegii, care pot veni
cu idei noi şi interesante şi aceste discuţii pot pune într-o lumină nouă tematica aleasă
pentru cercetare. Este bine ca să se poarte mai multe discuţii în acest sens, pentru că
de fiecare dată apar aspecte noi, nerelevante până atunci, se clarifică şi se redefinesc
unele idei. Poate fi de folos discutarea problemei cu o persoană care nu are de-a face
cu nursingul. În acet mod se pot chestiona aspecte cu care asistenta medicală este
familiarizată şi fără să-şi dea seama nu le acordă semnificaţia cuvenită luându-le ca
atare.
După aceste discuţii se poate avea o privire de ansamblu asupra tematicii şi se
poate rescrie ideea iniţială. Apoi trebuie căutate cuvinte cheie (nu mai mult de 6),
pentru care se vor căuta cât mai multe sinonime sau cuvinte asemănătoare ca înţeles.
Acest exerciţiu iniţial este pentru a ajuta profesioniştii să caute exact ceea ce
doresc în momentul în care ajung la bibliotecă şi doresc să obţină referinţele necesare
temei lor de cercetare.
Este utilă folosirea cuvintelor cheie şi a sinonimelor, iar majoritatea
publicaţiilor conţin cuvintele cheie, ce pot fi comparate cu cele pe care le avem la
dispoziţie, pentru a vedea dacă studiul respectiv ne este sau nu folositor.
Tehnologia informatizării.
A revoluţionat cercetarea şi a salvat mult timp şi energie necesare căutării
referinţelor în literatura de specialitate.
Majoritatea bibliotecilor deţin în prezent sistemul de informatizare, necesar
unei căutări rapide şi eficiente.
Înţelegerea lucrărilor de cercetare
Autorii lucrărilor de cercetare pentru a înlesni înţelegerea lucrărilor, la
începutul fiecărui articol publică un scurt rezumat al studiului şi a rezultatelor
obţinute. În revistele de specialitate, rezumatul este prezentat ca un scurt paragraf la
începutul studiului, de cele mai multe ori scris cu alt tip de caractere, pentru a atrage
atenţia cititorului.
8
Citirea rezumatului este importantă pentru a avea o idee despre ceea ce
conţine articolul respectiv.
Dar lectura nu trebuie să se rezuma la atât, deoarece se pot trage concluzii
eronate – cititorul se va înarma cu simţ critic pentru a parcurge conţinutul articolului
în continuare. Este nevoie de experienţă şi cunoaştere pentru a formula întrebări legate
de ceea ce citim.
Conţinutul lucrării de cercetare
Lucrarea de c. are un anumit format standard. Primele două părţi pe care le-
am menţionat sunt deja titlul urmat de rezumat. Următoarele secţiuni ale articolului
sunt enumerate mai jos.
- Introducere. Conţine lucruri generale legate de tema studiului,
insistând asupra motivului pentru care s-a întreprins cercetarea. Un scurt rezumat al
lucrărilor anterioare sau înrudite ca şi conţinut poate fi de asemenea prezentat în
introducere şi care este util în căutarea ulterioară referinţelor.
- Material şi metodă – conţine detalii legate de modul în care
studiul a fost condus, de lotul folosit şi de mijloacele utilizate în cercetare.
- Rezultate – este partea în care rezultatele obţinute prin studiul
respectiv sunt prezentate de obicei prin intermediul tabelelor şi graficelor.
- Discuţii – rezultatele studiului sunt interpretate de obicei în lumina
lucrărilor anterioare, care au fost publicate în reviste de specialitate sau a altor studii
relavante existente.
- Concluzii – este un scurt rezumat al studiului în care sunt
evidenţiate punctele slabe şi punctele forte, precum şi implicaţiile folosirii rezultatelor
cercetării.
- Referinţe – toate studiile, articolele, revistele şi cărţile menţionate
în text trebuie enumerate complet şi în detaliu la final, iar accesul la acestea trebuie să
fie relativ uşor dacă au fost corect prezentate.
- Apendice – conţine materialele de interes şi relevanţă pentru
studiu, dar care nu au fost cuprinse în articolul respectiv şi sunt trecute la final
(chestionarul sau programul pentru interviu folosite în timpul cercetaării)
Aceasta este structura de bază a unei lucrări de cercetare. În funcţie de
tipul acesteia: un simplu articol dintr-o revistă sau o teză originală, aceste părţi variază
în ceea ce priveşte detaliile, de la câteva rânduri la câteva capitole, dar forma de
prezentare rămâne aceeaşi.
Titlul studiului:
Autorii:
9
Data studiului: Data publicării:
Scopul/motivaţia lucrării:
Fundamentarea cercetării, ipoteza de lucru:
Material şi Metodă:
Rezultate şi discuţii:
concluzii
Dezvoltarea clinică
Importanţa rezultatelor obţinute prin cercetare poate fi cu uşurinţă evidenţiată
în cazul îngrijirii bolnavilor din secţiile spitalelor unde stressul este f. mare.
S-au făcut numeroase studii în care s-au urmărit acţiunile şi părerile
asistentelor referitoare la durerea de stress, cu profilaxia şi tratamentul acesteia.
Aceste studii duc la următoarele concluzii şi anume: deşi asistentele recunosc
simptomele şi factorii care predispun la stress, nu excelează în acordarea asistenţei
cuvenite în aceste cazuri, datorită cunoaşterii insuficiente a fenomenului, a lipsei de
experienţă sau a aderenţei la practica de rutină referitoare la îngrijirea bolnavilor. Prin
încurajarea asistentelor în vederea informării şi folosirii rezultatelor cercetării în acest
domeniu, se are ca scop prevenirea şi reducerea efectivă a durerii de stress.
O altă problemă ar fi aspectele psihologice ale îngrijirii medicale. Cât de mult
depersonalizăm pacienţii şi personalul sanitar? Studii numeroase au demonstrat că
anxietatea pacienţilor internaţi în spital a scăzut, când asistentele au fost mai
prietenoase şi l-i s-au adresat pacienţilor pe nume. Abilitatea de a te adresa unei
persoane pe nume, nu necesită un program de educaţie complex, ci este o regulă de
bază a curtoaziei, care s-a observat că lipseşte în multe situaţii.
La un nivel mai profund de înţelegere interpersonală, asistentele sunt
încurajate să fie mai atente la dorinţele pacientului înainte de a concluziona de ce are
acesta nevoie. Un ex. în acest sens ar fi cel al pacientelor care sunt supuse
mastectomiei radicale şi care nu trec doar printr-o operaţie mutilantă d.p.d.v. fizic, ci
şi prin celelalte implicaţii de natură psihologică ale unei boli grave cum este cancerul.
În acest sens există programe speciale de cercetare adresate asistentelor care lucrează
cu bolnavii care suferă de boli incurabile.
Dacă este să ne gândim că cineva apropiat tocmai a suferit o operaţie
traumatizantă, am vrea să-l ajutăm să se adapteze noii înfăţişări a corpului său fără un
stress în plus. Aceeaşi atitudine ar trebui să o avem şi din postura de asistentă
medicală căreia îi pasă de pacientul său. De aceea familiarizarea cu rezultatele
cercetării ştiinţifice în numeroase cazuri, inclusiv cele citate mai sus, va face posibilă
o asistenţă medicală de sănătate adecvată şi de calitate.
Dezvoltarea personală
Studiile de cercetare privesc în egală măsură atât pacienţii cât şi asistentele
medicale, ambele categorii fiind supuse stresului din sălile operatorii.
10
,,cunoaşterea este putere” spune o zicală veche. Familiarizarea cu rezultatele
cercetării duce la lărgirea cunoaşterii şi la suportul necesar pentru o îngrijire medicală
mai bună, posibilităţi mai mari în creşterea calităţii vieţii bolnavilor şi evitarea
complicaţiilor ce duc la suferinţă şi pierderi financiare.
Secretul constă în a şti cum să se folosească rezultatele cercertării şi cum să se
aplice în practica medicală, construindu-se astfel o punte între teorie şi practică.
Rolul cercetării pentru toate nursele
Toate nursele au rol în CN.
Indiferent ca este vorba despre nursing de spital sau prin sistemul de ingrijire
comunitara, nursele au 3 roluri majore:
1. De practician-implica actiuni de cunoastere directa a nevoilor de ingrijire si
nursing ale pacientului, familiei sau altor persoane implicate; include toate
cadrele de nursing la toate nivelele clinice, nurse practicante avansate si nurse
pentru asistenta comunitara.
2. De lider- implica actiuni de decizie, relationare, influentare si facilitare
exercitate asupra actiunilor altora in vederea indeplinirii scopului propus; poate
fi un rol formal de lider al nursei sau informal asumat doar periodic de catre
nursa
3. De cercetare- implica masuri luate pentru studiul efectelor actuale ale tehnicilor
de ingrijire si imbunatatirea acestora; pot include toate categoriile de nurse nu
doar cele incluse in activitatea didactica si stiintifica si studentii la nursing.
Nursele practiciene pot avea contribuţii semnificative în procesul cercetării,
prin apropierea de pacienţi, ele facilitează sau ajută CN şi pot participa la diferite
proiecte de cercetare, care se derulează în unitatea în care îşi desfăşoară activitatea,
prin colectarea datelor.
Un număr din ce în ce mai mare de cercetători în nursing cu experienţă
lucrează în echipe multidisciplinare şi elaborează programe de cercetare pe o perioadă
mai lungă, cu teme diferite, ca de ex. sănătatea femeii, calitatea vieţii, managementul
durerii, ş. a.
Rezultatele studiilor de cercetare nursing pot fi folosite atât de personalul de
îngrijire cât şi celelalte categorii de furnizori de îngrijiri de sănătate, pt a îmbunătăţii
practica clinică, pt a sprijinii educaţia în nursing şi pt a informa pe cei ce se ocupă de
planificarea serviciilor şi politicilor de sănătate.
Istoric
Primele nurse au studiat in institutiile religioase tehnicile de ingrijire a
pacientului; nu existau tehnici standard, de baza.
Nursingul a evoluat constant în perioada cuprinsă între realizările lui Florence
Nightingale şi achiziţiile câştigate de după cel de-al Doilea Război Mondial.
11
In 1873 Florence Nightingale a dezvoltat un model de scoala independenta
de nursing unde se punea accentul pe tehnicile critice, atentie la nevoile individuale
ale pacientului si respectarea drepturilor pacientului.
CN a început cu FN, ea fiind considerată prima teoreticiană în nursing. Prima
epocă privind aplicarea principiilor de calitate în sănătate a început în 1863, când FN a
fost preocupată de calitatea îngrijirilor din spitale. Primele evaluări ale îngrijirii
bolnavilor au fost făcute încă din 1890, de când FN îşi folosea notele şi observaţiile
asupra pacienţilor pentru a stabili nivelul îngrijirilor acordate şi pentru ameliorarea
acelor părţi de îngrijiri pe care le considera sub standardele dorite.
FN a învăţat limba italiană, latină, greacă, istoria şi matematica, a scris
mnumeroase cărţi şi rapoarte. Studiile ei au furnizat date care au dus la reforme în
spitale.
Numită şi ,,doamna cu lampa” a îngrijit cu afecţiune şi dăruire soldaţii pe
toată durata războiului din Crimeea.
FN a colectat date păstrându-le într-un registru, în urma observaţiilor făcute a
crescut calitatea îngrijirilor în spitalele militare.
FN a calculat rata mortalităţii şi a arătat cum prin aplicarea unor măsuri de
igienă a scăzut rata mortalităţii. Ea a încercat reprezentarea grafică a unor situaţii la un
moment dat din activitatea medicală. Ea a fost inovatoare în colectarea, calcularea,
interpretarea şi prezentarea grafică a statisticilor descriptive.
FN a demonstrat că prin furnizarea statisticilor s-a deschis o cale spre
anumite îmbunătăţiri în practica medicală şi chirurgicală. Ea a devenit membru al
Societăţii Regale de Statistică în 1858 şi membru onorific al Asociaţiei Americane de
Statistică în 1874.
Dr. Elizabeth Carnegie a fost un distins educator şi autor a numeroase
lucrări despre nursing, care pe lângă cercetare în acest domeniu a avut de doborât şi
bariere rasiste fiind promotoarea îngrijirilor de sănătate indiferent de culoarea pielii. A
fost preşedinta Academiei Americane de Nursing, primind numeroase titluri
academice, fiind decan al şcolii de nursing din Florida.
Dupa al doilea razboi Mondial tehnologia din ce in ce mai avansata necesita
metode de ingrijire specializata in spitale si nurse mai experimentate.
Dezvoltarea unitatilor de terapie intensiva si terapie coronara in timpul anilor
1950 a necesitat tehnici de nursing specializat si nurse cu studii mai avansate.
Cresterea interesului cu privire la promovarea starii de sanatate si prevenirea
imbolnavirilor din anii 1960 impreuna cu scaderea numarului de medici din mediul
rural a determinat cresterea rolului nurselor.
Indiferent de rolul profesional sau practic al nursei, aceasta trebuie sa
acorde asistenta de ingrijire avand in vedere si identitatea culturala a pacientului.
Schimbarile demografice din America aduc cu ele o serie de nevoi individuale cu
12
privire la nursing. Nursele trebuie sa fie deschise si sa cunoasca aspectele necesare
corespunzatoare identitatii culturale a pacientilor
În 1959 în USA a fost înfiinţată prima organizaţie care se ocupă de cercetarea
în nursing.
Un beneficiu a fost realizat prin acceptarea nurselor la Programele Deschise
ale Universităţilor privind cercetarea.
Elevii şi studenţii trebuie să înveţe să formuleze întrebarea de cercetare
ştiinţifică nursingului, să aplice metodele de cercetare pentru aspectele particulare ale
meseriei lor, să ştie să citească un studiu de cercetare şi chiar să realizeze o dizertaţie
în acest sens.
Colaborarea Cochrane este o organizaţie non profit înfiinţată în 1993, care
produce şi diseminează analize sistematice ale intervenţiilor îngrijirilor de sănătate.
Reţeaua de Cercetare a ICN (Consiliul Internaţional al Nurselor) a fost
înfiinţată în 1999. Nursele afiliate promovează cercetarea în nursing pentru
îmbunătăţirea calităţii practicii nursing.
Teoriile nursing sunt utilizate să descrie, dezvolte, disemineze şi să utilizeze
cunoştinţele prezente în nursing. Teoriile nursing furnizează o reţea cadru pentru
nurse ca să sistematizeze acţiunile lor nursing: ce să întrebe, ce să observe, ce să
centreze, ce să gândească despre... Ele ajută să descrie, să explice, să prevadă şi să
prescrie.
Teoria descriptivă – identifică scopurile şi observaţiile şi descrie ce elemente
există în acea disciplină.
Teoria explicativă – identifică caracteristicile şi componentele legate una de
alta şi răspunde pentru cum funcţionează disciplina.
Teoriile predictive – prevăd relaţiile dintre componentele unui fenomen şi
prevăd în ce condiţii se va produce acesta.
Teoriile prescriptive se adresează nursingului terapeutic şi consecinţelor
intervenţiilor.
Profesia nursing recunoaşte 4 nivele ale teoriei incluzând: metateoria, marea
teorie, teoria de mijloc şi teoria practică.
Metateoria – cel mai înalt nivel al teoriei, prezintă cele mai globale
perspective ale disciplinei nursing prin identificarea şi evaluarea critică a
fenomenelor în căi unice. O metateorie adevărată în nursing va apărea ca o
superstructură cu multiple aplicaţii practice şi oportunităţi extinse pt cercetători.
Al doilea nivel al teoriei nursing Marea Teorie întăreşte punctul de vedere
global cu abordarea perspectivei practicii nursing şi cu o perspectivă nursing distinctă
a fenomenelor nursing.
Teoria de mijloc se concentrează pe concepte de interes pentru nurse şi
cuprind: durerea, empatia, supărarea, stima de sine, confortul, demnitatea, speranţa şi
calitatea vieţii.
13
Teoriile practice primul nivel al teoriei nursing, descriu prescripţiile sau
modalităţile pt practică.
1. Cei mai recenti teoreticieni ai nursingului sunt:
a. Levine-Nursingul ajuta adaptarea persoanelor la schimbarile determinate
de stimulii mediului intern si extern.
b. Orem-Nursele asista persoana cand intalneste nevoi in necesarul de
autoingrijire universala, de dezvoltare si de sanatate.
c. Roy-Nursele influenteaza stimulii pentru determinarea adaptarii in patru
moduri –fiziologice, autoconceptionale, rol-functie si de interdependenta relationala.
d. Neuman-Nursele influenteaza raspunsul persoanei la factorii de stress in
aria fiziologica, psihologica, socioculturala si de dezvoltare.
e. King-Nursele schimba informatiile cu clientii, acestia fiind sisteme
deschise, pentru a-si indeplini scopurile propuse.
f. Rogers-Nursele promoveaza o interactiune armonioasa intre persoana si
mediul inconjurator pentru maximizarea starii de sanatate; ambele sunt campuri de
energie tetradimensionale.
Promovarea sanatatii
· 1952 Winslow
"Sanatatea publica este stiinta prevenirii bolilor, prelungirii vietii si ameliorarii
sanatatii si vitalitatii mentale si fizice a persoanelor prin intermediul unor actiuni
concertate vizand asanarea mediului, lupta contra bolilor care au o importanta sociala,
invatarea regulilor de igiena personala, organizarea de servicii medicale in scopul
diagnosticarii precoce si tratamentului preventiv al bolilor, ca si prin punerea in
aplicare de masuri sociale specifice care sa asigure fiecarui membru al colectivitatii un
nivel de viata compatibil cu mentinerea sanatatii, obiectivul final fiind de a permite
fiecarui individ sa se bucure de dreptul sau înnăscut la sănătate şi longevitate."
14
lucreaza cu oamenii si nu impotriva lor;
este un proces care se desfasoara in cadrul comunitatii locale;
se adreseaza cauzelor subiacente sanatatii mai degraba decat celor imediate;
se adreseaza atat individului cat si mediului inconjurator;
subliniaza dimensiunile pozitive ale sanatatii;
cuprinde si ar trebui sa implice toate sectoarele societatii, ar trebui sa faca apel
la participarea tuturor;
implica intraga populatie in contextul vietii sale cotidiene; elementul central il
reprezinta participarea efectiva a publicului la definirea problemelor, luarea
deciziilor si desfasurarea activitatilor care vizeaza schimbarea si ameliorarea
determinantilor sanatatii. Astfel, promovarea sanatatii necesita colaborarea
stransa intre toate sectoarele sociale in vederea crearii unui mediu favorabil
sanatatii;
vizeaza crearea unui mod de "a sti cum sa traiesti" si dezvoltarea capacitatii
indivizilor de a influenta factorii determinanti ai sanatatii precum si modificarea
mediului pentru a intari factorii care favorizeaza un stil de viata sanatos si
eliminarea celor daunatori facilitand "alegerile sanatoase".
Dupa cateva saptamani de practica se va putea respecta ratia calorica, fara a se mai
apela la calcule, insusindu-se posibilitatea de a stabili „din ochi" alimentele si
cantitatile respective.
in ceea ce priveste numarul de mese pe zi se recomanda 5-6. in general ratia calorica
se repartizeaza astfel: 15-20% la micul dejun, 5-10% la gustarea de la ora 11,35 -45%
la masa de pranz si restul dupa amiaza si seara. Masa de seara se va lua cu cel putin
doua ore inainte de culcare, pentru ca digestia sa desfasoare in conditii bune si sa nu
impiedice odihna de noapte.
Nevoia de vitamine este asigurata prin alimentele de origine animala, cat
si prin cele de origine vegetala. Astfel vitamina A 5000 U.i, 1,5 mg (peste, unt,
lactate, soteuri de morcovi, patrunjel, ardei), vitamina D 400 U.i, (ulei din unele specii
de peste, lactate, galbenus de ou), vitamina E, 2-3 mg/pe zi (germene de cereale, ou,
ficat, lapte, ulei de floarea-soarelui si paine intermediara), vitamina K 0,5 mg/zi
(legume verzi), vitamina B, 1,5 mg/zi, vitamina B2 2 -2,5 mg/zi, vitamina B6 2 mg/ zi,
vitamina C 50-150 mg/zi, vitamina PP 15-26 mg/zi.
Vitaminele din complexul B se gasesc atat in alimentele de origine
vegetala cat si in unele de origine animala. Vitamina C se obtine prin consumul de
fructe si legume verzi.
Fructele si legumele verzi, carnea, ouale si laptele sunt importante surse
de vitamine si saruri minerale, deci sunt indispensabile in alimentatia zilnica. Cateva
exemple mai semnificative, produse de lipsa acestor substante: lipsa de fier provoaca
anemia feripriva, cea de iod mareste glanda tiroida (gusa), lipsa de sodiu provoaca
17
oboseala musculara si depresie neuropsihica, de vitamina A - boli de ochi, de vitamina
C - scorbutul, iar lipsa de vitamina D - rahitismul.
Nevoile zilnice de apa ale organismului sunt de 2500-3000 ml/zi. O mare
parte este adusa cu alimentele, cealalta este ingerata ca atare sau sub forma de bauturi
si numai o mica parte (cea. 300 ml) rezulta din arderile metabolice ce au loc in
organism. intre aportul si eliminarea apei trebuie sa existe un echilibru. in sfarsit
alimentatia zilnica trebuie sa contina si o anumita cantitate de fibre (celuloza),
necomestibile.
Prezentam mai jos cateva alimente cu deosebita actiune vitalizanta, cu rol protector,
indicate atat in alimentatia omului sanatos cat si a celui bolnav. Acestea sunt foarte
utile in diabet si pot fi consumate de la varste fragede pana la adanci batraneti.
- Drojdia de bere contine 50% proteine foarte digestibile, o
cantitate exceptional de mare de gluteion (o proteina sulfurata cu importanta in
oxidoreducere si in rezistenta la infectii), 14 minerale esentiale, 17 vitamine (grupa B
in totalitate) si mult ergosterol (provitamina D). Se administreaza in doze de o
lingurita pe zi la copii si 1-2 la adulti si batrani, la fiecare masa, amestecata in supa,
iaurt, soteuri de legume etc. Compenseaza carentele in factori nutritivi si contribuie la
mai buna utilizare a glucidelor. Este indicata la denutriti diabetici (previne instalarea
polinevritelor) si la sportivi (favorizeaza rezistenta si asigura eliminarea toxinelor din
organism). Are si un rol protector pentru ficat. Drojdia de bere obisnuita, prin
Tratamentul cu soda caustica, carbonat de sodiu sau acid clorhidric, cum se intampla
in industrie, pierde 70% din vitamine. De aceea se indica consumarea drojdiei de bere
cultivata pe cereale.
- Germenele de grau contine produse fosfatice, multe saruri
minerale (fier, magneziu etc.) proteine complete care contin toti aminoacizii esentiali
etc. Este o sursa naturala importanta de fier, magneziu, proteine, vitamine B si E.
Vitamina C este redusa. Este indicat in stari depresive, la convalescenti, anemii,
sarcina, lactatie. Favorizeaza digestia si regleaza functiile intestinale. Nu are insa
suficient calciu. Este contraindicat in hipertensiunea arteriala. La copii se
administreaza 1-4 lingurite pe zi, dupa varsta, iar la adulti 2-3 lingurite la mese. Se
prepara punand graunte de grau intr-o farfurie si se acopera cu apa. Dupa 24 de ore
vara si 36 iarna, bobul se umfla. Se spala si se umezesc boabele in urmatoarele cateva
zile. Se mananca la inceputul mesei si se mesteca bine. Este mai putin eficace decat
drojdia de bere.
- Polenul este un aliment cu totul deosebit. Contine proteine,
zaharuri, grasimi, minerale, oligoelemente, toate vitaminele, o serie de hormoni,
enzime, factori de crestere si pigmenti. Reda in cateva zile vigoarea persoanelor
deprimate, favorizeaza dezvoltarea copiilor bolnaviciosi, impiedica imbatranirea
precoce si reface denutritia. Nu se fierbe pentru ca astfel se distrug vitaminele. Se
18
administreaza diluat in apa, lapte, cafea sau ceai cald, zilnic o jumatate pana la o
lingurita de cafea. Se indica mai ales persoanelor dupa 60 de ani. Este usor laxativ. Se
mareste doza in caz de oboseala, slabiciuni, anemie, tulburari de crestere.
- Patrunjelul este un condiment foarte bogat in principii
nutritive. 100 g patrunjel contin 200 mg vitamina C, 60 mg provitamina A, 240 mg
calciu, 19 mg fier etc. Este un excelent antiseptic si se administreaza in rahitism,
tuberculoza (deoarece contine mult calciu) anemie, boli oculare s.a. Prelungeste viata
si intarzie senescenta. Se consuma ca atare sau sub forma de suc.
- Iaurtul contine vitamina B, saruri de calciu si proteine.
Datorita acidului lactic si bacteriilor pe care le contine, protejeaza flora intestinala atat
de utila organismului. Astfel impiedica putrefactia intestinala. Excesul este
demineralizant, prin acidul lactic continut. Se recomanda 10 zile 5-6 linguri de iaurt
zilnic si apoi pauza 5-6 zile.
FUMATUL
Despre efectele nicotinei asupra sanatatii se poate vorbi la nesfarsit.
Seproduc tulburari respiratorii, cancer la plaman, sporeste riscul ataculuide cord, se
ingalbenesc pielea, dintii, degetele si se imbatranesteprematur.
La ce ne expunem dacă fumăm?
19
Fumatul pasiv reprezintă inhalarea fumului de ţigară de către nefumători,
într-un mediu în care se fumează şi este la fel de dăunător pentru sănătate ca şi
fumatul propriu-zis. Efectele fumatului pasiv pot fi senzaţia de greaţă, cefaleea, tusea,
iritaţia ochilor, exacerbări la pacienţii astmatici, creşterea riscului de cancer pulmonar,
a riscului de boli cardiace şi accidente vasculare cerebrale.
Ce este sedentarismul?
Este un mod de viata, definit printr-o dominanta a inactivitatii fizice.
Cercetarile arata ca in tarile europene (cu exceptia celor nordice, unde exista un cult
pentru miscarea in aer liber), in mediul urban, in jur de 85% dintre persoanele adulte
sunt sedentare. Si, foarte interesant, aproape jumatate dintre persoanele sedentare nu
realizeaza faptul ca au un mod de viata nesanatos. Punctajul pe care il prezentam are
darul de a dezvalui realitatea.
Asadar, suntem sedentari daca:
nu avem zilnic macar o ora de plimbare sau o alta activitate fizica in aer liber,
nepoluat, in locuri cum ar fi parcurile, malul apelor curgatoare, padurile.
nu avem minimum 15 minute in fiecare zi pentru exercitii de gimnastica simple:
genuflexiuni, flotari, flexii pentru dezvoltarea musculaturii abdominale etc.
nu facem macar de doua ori (ideal ar fi de trei ori) pe saptamana, regulat, o ora -
o ora si jumatate de sport, timp in care sa "ardem" macar 700 de calorii.
majoritatea muncii noastre o facem din pozitia sezand, in picioare sau in alte
pozitii statice si ne confruntam cu probleme de genul discopatiei lombare, cifozei,
rigiditatii articulare, celulitei.
Bolile articulare - mai ales atunci cand apar la varste sub 50 de ani, sunt
semnul clar al sedentarismului. Lipsa exercitiilor fizice, mai ales a celor care implica
dezvoltarea mobilitatii, duce rapid la rigidizarea articulatiilor, favorizeaza degenerarea
tesuturilor din compozitia cartilajelor, precum si aparitia proceselor inflamatoare.
Afectiunile coloanei vertebrale - au cunoscut o adevarata explozie in ultimii
30 de ani. Totul porneste de la pozitiile gresite pe care le avem atunci cand stam in
picioare sau pe scaun si, mai ales, de la insuficienta dezvoltare si antrenare a
musculaturii spatelui si a celei abdominale. In aceste conditii, intreaga greutate a
trunchiului, nesustinuta de muschi, se lasa direct pe vertebre, producand tasari,
deformari ale coloanei, insotite de dureri puternice si, treptat, de un grad mai mic sau
mai mare de invaliditate.
Bolile cardiace - apar pe fondul excesului de colesterol din sange, a greutatii
corporale marite, a receptivitatii sporite la stres, a insuficientei oxigenari a tesuturilor.
Cu alte cuvinte, exact problemele care pot fi cu usurinta combatute de o viata activa,
cu multa miscare in aer liber. Atentie! Afectiunile cardio-vasculare constituie, in
prezent, cauza numarul unu de mortalitate la nivel mondial.
Obezitatea si ingrasarea - contrar a ceea ce se crede in prezent, problemele de
greutate care afecteaza aproape jumatate dintre europeni nu sunt doar o problema de
dieta. In primul rand, obezitatea este o problema de stil de viata, apetitul alimentar
excesiv nefiind o cauza in sine, ci o consecinta a unei atitudini gresite. Iar ideea ca
vom slabi si, mai ales, ca vom arata bine infometandu-ne si stand pasivi, este una din
cele mai mari erori. O ora de exercitii fizice intense, dar facute intr-un ritm firesc, ard
caloriile a doua mese imbelsugate si, extrem de important, transforma adipozitatile
atat de inestetice in masa musculara. Mai mult, o viata activa si echilibrata impiedica
aparitia tensiunilor psihice care conduc la marirea patologica a apetitului alimentar,
ajuta la tinerea spontana sub control a cresterii in greutate, fara a ne mai chinui cu
regimuri si medicamente.
Statul pe scaun, acasa si la birou, duce sigur la hemoroizi si varice
Diabetul adultilor - apare pe fondul unei cresteri a proportiei de tesut adipos in
organism. Grasimea din organism ingreuneaza actiunea insulinei produsa de pancreas
si, in consecinta, duce la cresterea glicemiei, intrucat nivelul zaharului din sange nu
mai poate fi controlat. In afara exercitiului fizic, nu se cunoaste nici o alta modalitate
eficienta pe termen lung si ne-nociva de reducere a proportiei de tesut adipos.
Celulita - este unul din semnele "clasice" ale sedentarismului. Este vorba de o
inflamare a tesutului adipos pe anumite portiuni ale corpului, care - asa cum spuneam
- apare si prolifereaza in absenta efortului fizic.
21
Sterilitatea - in special sterilitatea masculina se datoreaza in peste 50% din
cazuri, spun specialistii, absentei activitatii fizice constante. Cercetarile arata ca in
conditii de sedentarism, secretia anumitor hormoni cu rol foarte important in
reproducere nu este suficienta (glandele endocrine care ii produc nefiind stimulate) si,
in consecinta, apare sterilitatea.
Sensibilitatea la infectii - tine in mod firesc de o lipsa de activare a sistemului
imunitar. Nenumarate studii arata ca in conditii "de sera", adica traind in spatii inchise
si cu temperatura constanta, lipsiti de stimularea contactului nemijlocit cu natura si de
cea produsa de efortul fizic, productia de celule cu rol imunitar din organism scade
dramatic. In plus, s-a constatat ca in conditii de sedentarism celulele imunocompetente
pur si simplu se lenevesc, devenind mult mai putin active, chiar daca sunt in numar
suficient. Rezultatul este ca organismul nu reuseste sa se mai apere de microbi chiar
banali, imbolnavindu-se tot mai des.
Bolile respiratorii - apar nu doar datorita poluarii si a diferitilor agenti
infectiosi, ci si ca urmare a scaderii imunitatii naturale a organismului de care
vorbeam mai sus si, nu in ultimul rand, din cauza ne-utilizarii plamanilor la
capacitatea lor reala. Cercetarile medicale din multe tari arata ca majoritatea
oamenilor folosesc cel mult jumatate din capacitatea lor respiratorie, restul ramanand
neutilizata. Si orice organ sau sistem neutilizat suficient (la fel ca si atunci cand este
utilizat excesiv) se imbolnaveste. Iar cauza numarul unu a slabei folosiri a capacitatii
noastre respiratorii este, fireste, aceeasi lipsa a efortului fizic de care am vorbit pana
acum.
Hemoroizii si varicele - Statul pe scaun, acasa si la birou, duce sigur la
hemoroizi si varice, aceste dilatari patologice ale venelor apar atunci cand exista
macar una din cele trei premise: absenta efortului fizic facut sistematic, pozitiile
statice indelungate si constipatia. Eliminarea acestor trei cauze duce, in timp, la
ameliorarea sigura, daca nu chiar la eliminarea completa a acestor probleme si, cel
mai important, impiedica proliferarea lor.
Tulburarile digestive - multe probleme cum sunt constipatia (in special cea
atona), digestia dificila, balonarea, dispepsia, dischinezia biliara sau chiar anumite
forme de gastrita au ca si cauza principala... lenevirea organismului, care nu este pus
sistematic sa faca o activitate fizica sustinuta. Intreg sistemul nostru digestiv a fost
proiectat de natura sa functioneze optim atunci cand facem efort fizic si suntem activi.
In schimb, atunci cand avem o viata sedentara, toate procesele digestive, inclusiv cele
de eliminare, sunt inhibate in mod natural. De aici apar si problemele de sanatate sus
mentionate, pentru ca pe de o parte, noi ne alimentam normal, iar pe de alta parte,
modul nostru de viata transmite sistemului digestiv mesaje de inactivare, ceea ce
creeaza tulburari in lant.
22
Lista afectiunilor si tulburarilor organice produse de sedentarism este atat
de mare, incat efectiv nu avem spatiu sa le enumeram pe toate. In principiu aproape
toate bolile care au proliferat exploziv in lumea moderna, de la tulburarile de
asimilatie a calciului la alergie, de la migrena la anumite disfunctii endocrine, au -
daca nu ca principala cauza - atunci macar ca si componenta importanta acest stil de
viata inactiv. Ceea ce este, insa, cu adevarat tulburator, e faptul ca cele mai neplacute
consecinte nu sunt resimtite la nivel organic, ci la nivel psihologic.
Si psihicul, ca sa nu o ia razna, are nevoie de miscare
23
Anxietatea - de cele mai multe ori "ataca" atunci cand nu avem
supape pentru descarcarea tensiunilor interioare, care incep sa se acumuleze. Or,
exercitiile fizice si directionarea energiei launtrice prin intermediul lor sunt un
exceptional mijloc de reducere a tensiunilor psihice. Un mijloc la care, din pacate,
prea putini anxiosi apeleaza in prezent. Mai mult, s-a constatat ca cei care adopta o
viata activa isi dezvolta gradat vointa si increderea in ei insisi. Aceste doua calitati
psihice sunt cele mai puternice antidoturi impotriva fricii si fobiilor de tot felul.
Insomnia - un raport elaborat de "Centrul American pentru
Cercetari Psihiatrice" in 2002 arata ca mai mult de 75% din persoanele care acuza
tulburari de somn au un trai sedentar. Mai mult, studiile facute pe grupe de pacienti au
aratat ca persoanele care incep sa faca sport de trei ori pe saptamana au o rata de
ameliorare a somnului la fel de mare ca si cei care recurg la cele mai noi somnifere de
sinteza. Aceasta imbunatatire a somnului prin renuntarea la sedentarism prezinta insa
avantajul ca nu are efectele adverse si nu are fragilitatea rezultatelor terapeutice
specifice celor care recurg la medicamente.
Starile de iritabilitate nervoasa - sunt in opinia multor cercetatori
expresia unor energii psihice refulate, care scapa controlului mintii constiente.
Consumarea acestei energii psihice prin intermediul efortului fizic sistematic nu
rezolva complet aceasta problema, insa o atenueaza in foarte mare masura, fiind fara
doar si poate cel mai bun calmant cunoscut.
Tulburarile de dinamica sexuala - au cel mai adesea fie cauze
strict psihologice, fie o combinatie de cauze organice si psihologice. Sedentarismul, s-
a observat, duce la o dezvoltare a unei exagerate sensibilitati psiho-afective, care se
reflecta foarte adesea in domeniul atat de delicat al sexualitatii. Cu alte cuvinte,
sedentarii sunt mult mai susceptibili sa capete complexe de inferioritate, sa dezvolte
frustrari, sa se confrunte cu stari de hiperexcitabilitate sau cu opusul lor, decat
celelalte persoane. De aici si pana la aparitia unor tulburari de dinamica sexuala, nu
mai este decat un pas.
24
II. PN Evaluarea starii de sanatate a populatiei –
Obiective:
a) evaluarea stării de sănătate a populaţiei şi a factorilor de risc, în vederea
păstrării şi promovării sănătăţii, precum şi a prevenirii îmbolnăvirilor şi complicaţiilor
acestora;
b) îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei prin creşterea accesului
populaţiei la servicii de asistenţă medicală preventivă şi creşterea speranţei de viaţă,
ş.a.
Scop :
a) cunoaşterea ponderii în populaţie a factorilor determinanţi pentru bolile cu
impact major asupra stării de sănătate a acesteia, diagnosticarea precoce şi
monitorizarea acestor boli pentru evitarea deceselor premature;
b) îmbunătaţirea stării de sănătate a populaţiei prin prevenirea, controlul şi
monitorizarea bolilor cu impact major asupra sănătăţii;
c) îmbunătăţirea calităţii vieţii şi prelungirea duratei medii de viaţă pentru
alinierea la standardele Uniunii Europene;
d) îmbunătăţirea accesului la servicii de sănătate a întregii populaţii a României.
25
Cauzele anorexiei nu sunt pe deplin cunoscute, fiind incriminaţi mai
mulţi factori favorizanţi care pot conduce independent sau împreună la apariţia bolii.
Printre aceştia se numără factorii:
- biologici,
- sociali,
- familiali şi
- psihologici.
De asemenea, a fost demonstrată implicarea factorilor genetici,
persoanele care au un membru al familiei anorexic prezentând un risc crescut de a
dezvolta boala. Pubertatea, căsătoria, problemele familiale, divorţul sau schimbarea
locului de muncă pot declanşa apariţia anorexiei.
Există două tipuri majore de pacienţi cu anorexie nervoasă:
- tipul restrictiv, persoana reduce drastic aportul alimentar, şi
- tipul bulimic. În acest caz, persoana consumă o cantitate
mare de alimente, după care îşi provoacă vărsături sau abuzează de
laxative.
Din cauza alimentaţiei restrictive, bolnavul se privează de nutrienţii
absolut necesari pentru buna funcţionare a organismului. Metabolismul unui anorexic
devine din ce în ce mai lent, ca măsură de adaptare faţă de scăderea greutăţii.
Scade temperatura corpului, apar hipotensiunea şi bradicardia (inima bate
mai rar decât în mod normal). Bolnavul de anorexie acuză căderea părului, devine
constipat şi prezintă osteopenie (reducerea densităţii oaselor). Lipsa de minerale şi
vitamine din organism determină creierul să nu mai funcţioneze la parametri normali,
afectând capacitatea de a învăţa.
Tratament
Principalul obiectiv al tratamentului anorexiei nervoase îl reprezintă
refacerea greutăţii la minimum 90% din greutatea ideală pentru vârsta şi înălţimea
bolnavului.
În cazurile severe se recomandă internarea în spital, formele uşoare ale bolii putând fi
tratate şi ambulator.
I Aportul caloric trebuie mărit treptat, pentru a se obţine o creştere în
greutate de una-două kilograme pe săptămână. De multe ori este necesară
supravegherea meselor.
Se recomandă vizitele la psiholog, atât pentru a se forma o imagine de
sine echilibrată, cât şi pentru schimbarea obiceiurilor alimentare.
26
II. În cea de-a doua fază a programului se trece la o re-evaluare a vieţii,
punându-se accent pe rezolvarea de probleme, altfel decât prin apelarea la diete din ce
în ce mai drastice. La fel de eficientă se dovedeşte şi terapia interpersonală, deoarece
pacientele se află de obicei la vârsta la care sunt extrem de interesate de relaţiile
interpersonale şi pot astfel compensa frustrările din domeniul siluetei şi alimentaţiei.
De asemenea, în cazurile în care tulburările de alimentaţie apar pe fondul unei
depresii, psihologul poate prescrie antidepresive, la fel şi în cazurile mai grave - însă
această formă de tratament este negociată cu pacientul în timpul şedinţelor de
psihoterapie.
27
Zilnic în unităţile sanitare şi/sau de îngrijire, confruntarea morţii face
parte din profesia de purtători ai halatului alb. Indiferent de prognostic medicul
încearcă să salveze viata bolnavului sau cel putin să o îmbunătăţească, să o uşureze
pentru o perioadă. Pe langă cunoştinţele de specialitate el are nevoie şi de abilităţi
speciale de întelegere a nevoilor emoţionale ale pacientului.
E foarte greu ca medic sa accepti ca nu mai poti face nimic pentru un
pacient, sa accepti ideea ca va muri. Si totusi, chiar si in acest nedorit si nefericit
moment, se mai poate face ceva pentru bolnav. Poate fi ajutat sa accepte, sa plece
impacat.
Iar asta se intampla atunci cand bolnavul are ocazia sa stie ce il asteapta
si poate sa-si incheie anumite lucruri, sa-si ia ramas bun de la rude si prieteni, sa lase o
amintire.
Practic, ar trebui ca pacientii sa fie informati cu privire la starea lor, la
prognostic, la apropierea momentului mortii. E un mod de a le arata respectul si
increderea ca pot face fata situatiei si au dreptul sa-si organizeze ultima perioada a
vietii. Adesea, rudele incearca sa-i ascunda pacientului adevarul si cer si medicului sa
faca la fel. Cei din jur se tem ca pacientul va suferi prea mult. Desigur, relatiile sunt
afectate, dar asta poate avea si un rezultat pozitiv, atunci cand pacientul isi exprima
emotiile le permite si celorlalti sa o faca. Bolnavul se simte iubit, iar cei din jur pot
comunica suferinta, pot pentru ultima data sa spuna anumite lucruri si nu sa le nege tot
restul vietii lor.
In fata unui prognostic sumbru vor fi rude sau prieteni care se vor retrage
si asta pentru ca au propriile dificultati in a face fata situatiei. Asta nu trebuie insa sa
impiedice medicul sa comunice pacientului starea in care se afla si sa incerce sa
comunice cu el si despre moarte. S-ar putea ca medicul sa fie singura persoana care
are curajul de a vorbi deschis despre acest subiect, dându-i astfel şi pacientului şansa
de a-şi exprima punctul de vedere, de a solicita anumite lucruri, de a-şi exprima
emoţiile, gândurile.
Prima sarcina a celui care lucreaza cu oameni aflati in stadii terminale ale
bolii este sa stabileasca o relatie bazata pe respect si reciprocitate. Trebuie sa inteleaga
suferinta persoanei, semnificatia pe care ea o da, sa fie atent la ceea ce comunica.
Empatia in acest caz poate insemna sa intelegi semnificatia personala a
comportamentelor, emotiilor bolnavului. Sa afli ce crede, ce simte, ce-l preocupa.
NEVOI FIZICE, EMOTIONALE, SPIRITUALE, SOCIALE
Fiecare om in timpul vietii trebuie sa functioneze in cel putin 3 domenii
importante: munca, relatiile sociale (prietenii) si relatia intima (familia). La acestea
se adauga relatia cu sinele si domeniul spiritual. Functionarea in aceste sarcini nu
trebuie anulata in momentul in care bolnavul este intr-o faza terminala. Iar personalul
medico-sanitar il poate incuraja sa functioneze. Desigur nu va mai putea indeplini ca
altadata aceste sarcini, dar le poate adapta posibilitatilor sale de miscare, exprimare.
28
Cum spuneam se intampla uneori ca familia sa se blocheze in suferinta si
sa nu mai poata oferi bolnavului suportul emotional. Medicul şi asistenta poate insa sa
comunice mai mult cu el. Sa vada cum gandeste si ce anume il incurca. Sa-i identifice
calitatile care-l pot ajuta sa faca fata sarcinilor descrise, sa identifice gandurile
negative si sa-l sprijine sa gaseasca noi solutii, posibilitati de a face fata provocarii
mortii.
Atitudinea personalului medico-sanitar fata de bolnav trebuie sa ramana
constant incurajatoare, iar comunicarea nu trebuie sa lipseasca in nici un moment.
Opinia generala este ca unul dintre ultimele simturi care se pierd este auzul, astfel
personalul (medicul, asistenta) trebuie sa se poarte mereu in preajma bolnavului ca si
cum ar intelege tot, chiar daca nu da semne ca o face.
31
Formularea ipotezelor – se identifică toate întrebările la care se poate
răspunde, se explică legăturile şi rapoartele aşteptate şi se pot prevedea rezultatele.
Selectarea unei metode de cercetare – se referă la formularea unei strategii
perntru a răspunde întrebărilor de cercetare şi pentru implementarea evaluării situaţiei
cerrcetate.
Definirea caracteristicilor populaţiei studiate – se referă la identificarea
grupului ţintă pt care cercetătorul speră să generalizeze rezultatele studiului.
Cercetătorul trebuie să definească exact care este populaţia pt care se realizează
studiul şi ce caracteristici are aceasta – de ex populaţia de sex masculin, cu vârste
peste 80 ani care are probleme de eliminare urinară.
Selectarea unui eşantion
Nu se poate testa întrega populaţie care interesează. Prin metode statistice se
realizează eşantionarea populaţiei care trebuie analizată. Eşantionul trebuie să fie tipic,
caracteristic, reprezentativ populaţiei; mărimea eşantionului trebuie să fie în
concordanţă cu frecvenţa evenimentului studiat (ex. studiul planetei Marte → lot mic
de indivizi – a mânca nesărat → HTA lot mare de indivizi)
Validitatea şi încrederea – validitate – defineşte capacitatea testului de a
măsura corect evenimentul intern (în cadrul studiului) şi extern (la populaţia
reprezentată prin eşantion). Încrederea - defineşte măsurarea variabilei într-un mod
care se poate repeta.
Colectarea datelor – trebuie făcută înainte de începerea studiului, ca să nu
lipsească date pt situaţia statistică. În culegerea datelor trebuie ţinut cont de
problemele etice ale cercetării ex. nu este etic administrarea trat celor 2 loturi pt HTA.
Perioada de colectare a datelor se face de regulă pe o perioadă de 1 an calendaristic.
Organizarea datelor - transformarea datelor neprelucrate, codificarea lor,
plasarea datelor în format electronic pt analiză.
Analizarea datelor reprezintă organizarea şi sintetizarea informaţiilor
obţinute pt a permite interpretarea rezultatelor.
Analizarea rezultatelor – sarcina de a da sens rezultatelor. Rezultatele
trebuie discutate şi arătate implicaţiile lor, eventual ce acţiuni sau cercetări viitoare
sunt sugerate de către acestea.
Comunicarea rezutatelor se referă la descrierea studiului, de ce a fost făcut
cu ce scop, de la ce idee s-a pornit, ce a fost găsit şi ce implicaţii pot apare. Alte
formate de a face cunoscute rezultatele unei cercetări sunt: conferinţe, reviste de
specialitate, rapoarte, cărţi, ş.a.
Utilizarea rezultatelor cercetării: practica bazată pe dovezi, citirea critică a
unui articol, existenţa unui consumator al cercetării, utilizarea cercetării ca bază de
documentaţie pt studii viitoare.
32
Toţi angajaţii din sistemul sanitar trebuie să ia decizii. Acest lucru este valabil
atât pentru nursa practiciană cât şi pentru un manager.
Există mulţi factori care influenţează luarea deciziilor. Aceştia se clasifică în
factori externi şi factori interni. Factorii externi = presiuni organizatorice, costuri, etc.
Factorii interni – cunoştinţele proprii şi experienţa practică sau rutina.
Atunci când luăm decizii trebuie să răspundem unei întrebări.
Căutând răspunsuri putem afla mai multe variante: cum am învăţat, cum
facem noi; cum fac alţii. Care este răspunsul ,,bun” care este cea mai bună cale pe care
trebuie să o alegem ?
Modul în care formulăm întrebarea
Formularea sistematică a întrebărilor ne ajută să depistăm care sunt
informaţiile de care avem nevoie pentru a lua o decizie.
Construcţia întrebărilor poate fi ajutată de un ex simplu care porneşte de la
formularea PICR: P problema, I intervenţia, C compararea, R rezultate.
36
- Pe cea de-a treia pg se scrie rezumatul articolului în limba
engleză.
- Urmează articolul detaliat după aceleaşi principii
enumerate la scrierea articolelor de cercetare. Nu se vor insera mai mult de 5 figuri,
tabele şi grafice. Un nr mai mare decât 5 face dificilă citirea şi interpretarea
reprezentărilor schematice ale articolului
- Ultima pg va cuprinde bibliografia, care va fi sectivă de
cele mai multe ori (nu vor fi citaţi toţi autorii)
- Necesară cunoşterea limbii engleze.
Prezentarea orală a studiilor de cercetare
Power Point – pe un slide se scriu maxim 3 -5 idei, imagini atractive., să nu
depăşească 15 minute maxim
37