ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVEI CU ENDOMETRIOZĂ

 

CUPRINS: Pagina
Motivaţia lucrării
Istoricul Endometriozei
CAPITOLUL 1 – Endometrioza - prezentare generală
1.1. Anatomia si fiziologia organelor genitale interne ale femeii
1.1.1. Organele genitale
1.1.2. Tubele uterine
1.1.3. Uterul
1.2. Endometrioza, prezentare generală
1.2.1. Definitie
1.2.2. Etiologie
1.2.3. Patogenie
1.2.4. Diagnostic clinic - simptomatologie
1.2.5. Diagnostic paraclinic - investigaţii
1.2.6. Diagnostic diferenţial
1.2.7. Evoluţie - prognostic
1.2.8. Tratament
1.2.8.1. Tratament igieno-dietetic
1.2.8.2. Tratament medical
1.2.8.3. Tratament chirurgical
CAPITOLUL 2 – Endometrioza – îngrijiri generale
2.1. Internarea pacientei în spital
2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare
2.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacientelor internate
2.3.1. Pregătirea patului şi accesoriile lui
2.3.2. Schimbarea lenjeriei de pat
2.3.3. Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientei
2.3.4. Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientei imobilizate
2.3.5. Observarea poziţiei pacientei
2.3.6. Schimbarea poziţiei şi imobilizarea pacientei
2.3.7. Captarea eliminărilor
2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative
2.5. Alimentaţia bolnavei
2.6. Administrarea medicaţiei şi hidratarea organismului
2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice (biopsii)
2.8. Pregătirea pacientei şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune
2.9. Pregătirea pre-operatorie şi îngrijirile post-operatorii
2.10. Educaţie pentru sănătate – profilaxia endometriozei
2.11. Externarea pacientei
CAPITOLUL 3 – Îngrijiri specifice – prezentarea unor cazuri concrete de endometrioză
3.1. Cazul 1
3.2. Cazul 2
3.3. Cazul 3
CAPITOLUL 4 – Concluzii
4.1. Statistică
4.2. Evaluare finală
4.3. Concluzii generale
BIBLIOGRAFIE

 
 

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVEI CU ENDOMETRIOZĂ

Motivaţia lucrării
  motto:
 
“Nimic nu este mai înselător decât un diagnostic de sarcină extrauterină”   Sheldon
MOTIVAŢIA LUCRĂRIIAm ales să efectuez această lucrare deoarece am observat numărul
mare de sarciniextrauterine la femei de vârstă fertilă şi am fost impresionată de dorinţa lor de
a avea uncopil.Am ajutat şi eu, prin mica mea contribuţie la îngrijire, tratament şi educaţie
sanitară.Prin studierea acestor cazuri am ajuns la o înţelegere şi cunoaştere a fiinţei umane şia
modului în care se pot iniţia şi întreţine relaţii interpersonale cooperante bazate
perespect între membrii echipei de îngrijire şi cel îngrijit.
Pagina 3 din 86

Istoricul Endometriozei
Endometrioza este o boală nou apărută în cunoştinţele medicale. Având în vedere că
Endometrioza este o boala internă, nu este surprinzător faptul că la început, simptomele acesteia au fost
greu înţelese. În majoritatea cazurilor, medicii nu au avut posibilitatea să se uite în interiorul corpului.
Autopsiile şi disecţiile anatomice au fost efectuate în Egiptul antic şi în sudul Italiei, î.H., însă, din anul
150 d.H. până după Evul mediu, disecţiile umane a fost interzise din motive etice si religioase.
In jurul anului 1690, medicul German, Daniel Schoen, în publicaţia „Disputatio Inauguralis
Medica de Ulceribus Ulceri”, a descris în mod clar ceea ce azi numim „endometrioza”. În anul 1774,
un medic scoţian a scris: "în stadiul cel mai grav, această boală afectează negativ şi în totalitate,
bunăstarea pacientei; întregul ei spirit este distrus şi încă trăieşte cu frica de mai multe simptome, cum
ar fi în dureri continue, pierderea conştienţei şi convulsii." Într-adevăr, această descriere seamănă cu
endometrioza!
De-a lungul secolului XVIII, femeile au fost considerate adesea ca având "isterie" mai degrabă
decât o condiţie ginecologica, care a provocat durere. Unii medici a încercat pentru a combată această
noţiune, argumentând că "isterie nu este un idiosincrasie..., este, evident, un simptom major al acestei
boli adânc înrădăcinate." Cât despre infertilitate, pentru care a fost întotdeauna învinovăţită femeia,
aceasta nu atribuită în mod specific endometriozei. Recunoaşterea endometriozei ca boală de către
profesia medicală s-a îmbunătăţit după ce a fost descrisă în mod clar de Dr. Carl von Rokitansky în
anul 1860. Din anul 1925 a fost cunoscută ca "endometrioza", care combină "endometru" (garnitură a
uterului) cu "-ioza" (anormal). În acest caz tesutul endometrial a fost găsit într-un loc anormal.
Tratamentul chirurgical al endometriozei severe a debutat la în începutul anului 1900, când
anestezia a avansat suficient încât operatie să fie relativ sigură. Terapiile hormonale nu au fost
disponibile până la mijlocul anului 1900. Prima terapie hormonală utilizată, a constat în doze mari de
estrogen. Efectele secundare au fost severe, iar ratele de succes relativ scăzute.
Deşi acum avem multe tratamente medicale şi chirurgicale pentru endometrioza, cunoştinţele
noastre despre boala sunt încă în fază incipientă. Ştim cum arată, dar nu ştim de ce este acolo. Ştim că
la unele femei este mostenita, dar abia acum începem sa aflăm ce gene sunt implicate.

CAPITOLUL 1 – Endometrioza - prezentare generală

1.1. Anatomia si fiziologia organelor genitale interne ale femeii

1.1.1. Organele genitale

1.1.2. Tubele uterine

1.1.3. Uterul

1.2. Endometrioza, prezentare generală

Poza: Endometrioza

Care sunt cauzele endometriozei?

Care sunt simptomele endometriozei?
Cum este diagnosticata endometrioza?
Endometrioza poate fi suspectata pe baza simptomelor de durere pelvina. Ocazional in timpul unui examen
rectovaginal, medicul poate simti noduli (implanturi endometriale) in spatele uterului. Alteori nu se simt noduli dar
examenul in sine provoaca durere neobisnuita.
Sigura modalitate de diagnosticare exacta a endometriozei este interventia chirurgicala, fie prin deschiderea
abdomenului cu incizie mare (laparomtomie) fie prin incizie mica (laproscopie).
Laparoscopia este cea mai folosita metoda de diagnosticare a endometriozei; procedura chirurgicala minora, se
poate face sub anestezie totala sau locala.
Aceasta procedura chirurgicala se face prin introducerea de dioxid de carbon in abdomen printr-o mica incizie la
nivelul ombilicului. Un instrument lung si subtire (laparoscop) este apoi inserat in cavitatea abdominala in care se
afla dioxidul de carbon. Cu ajutorul laparoscopului este examinata cavitatea pelvina. Pe parcursul laparoscopiei,
biopsiile se pot efectua pentru un diagnostic sigur.
Care este tratamentul pentru endometrioza?
Endometrioza poate fi tratata cu ajutorul medicamentelor sau chirurgical. Obiectivele tratamentului sunt
amelioraraea durerii sau cresterea nivelului de fertilitate.
Tratamentul medical al endometriozei
Medicamentele antiinflamatoare sunt des folosite in tratarea endometriozei pentru a alunga durerea pelvina. De
asemenea in tratarea endometriozei se mai folosesc si contraceptivele orale care se bazeaza pe intreruperea
productiei normale de hormoni. Este important ca diagnosticul de endometrioza sa fie pus in urma unei
laparoscopii sau biopsii, iar tratamentul sa fie prescris de un medic specialist (deoarece orice tratament are parti
bune si unele mai putin bune) care va sti cu siguranta ce fel de tratament se muleaza cel mai bine pe afectiunea
si istoricul dumneavoastra.
Tratamentul chirurgical al endometriozei
Tratamentul chirurgical poate fi adecvat atunci cand tratamentul medicamentos nu a avut efect sau cand
simptomele endometriozei sunt severe. Chirurgia este utilizata mai mult pentru anormalitatile anatomice produse
de endometrioza (anormalitati ale organelor pelvine, obstructie a intestinului sau a tractului urinar).
Tehnicile chirurgicale pentru endometrioza pot fi clasificate ca fiind conservatoare (uterul si tesutul ovarian se
pastreaza) sau definitive care implica histerectomia cu sau fara indepartarea ovarelor.
Chirurgia conservatoare este de obicei realizata prin laparoscopie, insa in cazul in care tesutul endometrial a
invadat portiuni mai mari in abdomen, tehnica preferata este cea a laparotomiei.
In timp ce tratamentele chirurgicale pot fi foarte eficiente in indepartarea durerii, rata de recurenta a
endometriozei este de 40%. Cei mai multi doctori recomanda dupa interventia chirurgicala administrarea
medicamentelor pe cale orala pentru a ajuta la mentinerea ameliorarii simptomelor.

1.2.1. Definitie

Endometrioza este o afecţiune frecventă care se defineşte prin prezenţa unui ţesut asemănător cu endometrul
(ţesutul cu aspect de mucus care înveleşte în interior uterul) descoperit în afara uterului, în principal în alte părţi
ale cavităţii pelviene. Endometrioza se poate localiza în ovare, pereţii uterului sau ligamentele acestuia, vagin,
apendice, vulvă şi colul uterin. În situaţii rare, leziuni au fost descoperite şi în vezică, intestine şi plămâni. Ţesutul
localizat în exteriorul uterului se comportă asemănător cu endometrul din interiorul acestuia, îngroşându-se şi
dezintegrându-se în fiecare perioadă de ovulaţie, creând zone hemoragice, inflamaţii şi iritaţii.  Boala poate să
fie dureroasă, să aducă neregularităţi în menstruaţie, dureri la contactul sexual şi alte disfuncţii sexuale.
Endometrioza reprezinta cresterea anormala a celulelor endometriale (celulele care se desprind de peretii
uterului in fiecare luna la menstruatie) in afara uterului. Celulele endometriale se implanteaza cel mai frecvent pe
ovare, trompele uterine, pe suprafetele exterioare ale uterului sau ale intestinelor si pe suprafata mucoasei din
cavitatea pelvina.
Ele pot fi de asemenea intalnite in vagin, col uterin, vezica urinara. Rareori celulele endometriale sunt intalnite in
afara pelvisului (pe ficat, pe cicatrici vechi ale unor operatii). Desi celulele endometriale migreaza in afara
uterului, acestea sunt benigne (necanceroase).
Endometrioza afecteaza femeile care se afla intre perioada pubertatii si menopauza. In timp ce cele mai multe
cazuri sunt diagnosticate la femeile cu varsta in jurul valorii de 25-35 ani, endometrioza a fost raportata si la fete
in varsta de 11 ani. Acest diagnostic il intalnim si la menopauza dar foarte rar.
1.2.2. Etiologie
Cauzele endometriozei constituie un subiect destul de controversat, resursele şi mijloacele ştiinţelor medicale
dovedindu-se încă insuficiente pentru elucidarea acestei probleme.
Există mai multe teorii, unele chiar contradictorii în privinţa cauzelor endometriozei. Unele susţin că etiologia
bolii poate fi de origine ereditară sau o cauză a sistemului imunitar deficitar.
Alte posibile cauze ale endometriozei sunt:
·         Fluxurile retrograde ale menstruaţiei. Dacă într-un ciclu menstrual, ovulul nu a fost
fecundat şi nidaţia nu a avut loc, endometrul se dezintegrază şi este eliminat odată cu sângerările menstruale,
urmând să reapară la următorul ciclu menstrual. În astfel de condiţii menstruaţia poate avea fluxuri retrograde, o
parte a sângelui menstrual, care poate conţine celule endometriale, este reţinut în uter şi migrează către alte
organe şi ţesuturi din zonă, iar rezultatul este apariţia endometriozei.
·         Endometrioza se poate dezvolta din resturi de ţesuturi embrionare, din care se
formează trompele uterine şi uterul, sau din ţesutul ovarian.
·         Dereglările hormonale pot fi, de asemenea, cauza endometriozei. Acestea pot permite
ţesutului endometrial să migreze şi să se dezvolte în alte locaţii.
·         O altă posibilă cauză a endometriozei bazată pe teoria inducţiei este diferenţierea
celulelor care intră în alcătuirea peritoneului, care sunt activate de către substanţele eliberate de ţesuturile
endometriale ajunse la nivelul cavităţii peritoneale. 
·         Genele pot determina o predispoziţie pentru dezvoltarea endometriozei. Astfel că, dacă
ascendenţii persoanei afectate au avut înscrisă în istoria medicală această afecţiune, atunci cauzele
endometriozei pot fi de origine ereditară.
·         De asemnea, un sistem imunitar deficitar poate fi o altă cauză a endometriozei, însă
nu se ştie care este impactul acesteia asupra ţesutului endometrial.
Cauzele endometriozei sunt necunoscute. Una din teorii este ca tesutul endometrial este depozitat in locatii
neobisnuite prin intoarcerea fluxului menstrual in trompele uterine sau in cavitatea abdominala in timpul
menstruatiei.
O alta posibilitate este aceea ca zonele care captusesc organele pelvine poseda celule primitive care sunt
capabile sa creasca in alte forme de tesut – cum ar fi celulele endometriale.
Transferul de celule endometriale prin sistemul sanguin sau sistemul limfatic este cea mai probabila explicatie a
cazurilor rare de endometrioza care se dezvolta in creier.
1.2.3. Patogenie

1.2.4. Diagnostic clinic - simptomatologie

 
 
Endometrioza este o afecţiune cu incidenţa crescută în cazul femeilor cu vârsta cuprinsă între 25 şi 40 de ani şi
este puternic asociată cu infertilitatea, o proporţie de peste 30% din femeile care suferă de endometrioză acuză
incapacitatea de a concepe copii.
 
Printre simptomele endometriozei se înscriu:
 
·         Dismenoreea (menstruaţia dureroasă), este una dintre simptomele endometriozei dacă
începe înainte de debutul ciclului menstrual şi persistă până după terminarea acestuia. Cauza durerii este
necunoscută, dar probabil este legată de schimbările în secreţii din ţesutul endometrial ectopic, cu sângerarea
aferentă.
·         Contactul sexual dureros (dispareunia), care poate apărea atunci când leziunile
endometriale apar în preajma ligamentelor uterine sau în vagin.
·         Discrete sângerări intermenstruale şi un volum redus de sânge menstrual, pot constitui
alte simptome ale endometriozei. În cazuri de implicare la extrem a ovarelor, pot să apară perioade menstruale
anormale.
·         Ocluzia intestinală şi apariţia sângelui în scaun şi în urină, care poate fi cauzată de leziuni
endometriale din afara cavităţii abdominale. 

Nu toate femeile care au endometrioza prezinta simptome. Totusi dintre cele care prezinta simptome,
acestea ar putea include dureri pelvine si infertilitate. Durerea pelvina apare de obicei inainte de menstruatie sau
pe parcursul ei, si scade dupa menstruatie. Unele femei pot resimti dureri in timpul actului sexual sau crampe.
De asemenea durerea mai poate aparea in timpul tranzitului intestinal sau la urinare.
Intensitatea durerii se poate schimba de la o luna la alta si variaza foarte mult in randul femeilor. Durerea pelvina
depinde partial de locul in care celulele endometriale s-au implantat. Implantarile mai profunde si in zonele ce au
multi nervi pot provoca durere.
Endometrioza este unul dintre factorii infertilitatii. In timpul examinarilor laparoscopice pentru infertilitate,
parti ale tesutului endometrial pot fi gasite in afara cavitatii uterine. Desi nu se cunoaste exact motivul scaderii
infertilitatii, acesta ar putea fi datorat unor factori anatomici cat si hormonali. Endometrioza poate afecta
fertilitatea prin producerea de hormoni si alte substante are au un efect negativ asupra ovulatiei, fecundatiei si
nidarii celulei ou.
Printre alte simptome ale endometriozei se numara:
- dureri abdominale
- diaree/ constipatie
- dureri de spate
- sangerari menstruale neregulate
- prezenta sangelui in urina.
Simptome rare de endometrioza includ dureri in piept sau tuse insotita de sangerare (endometrioza localizata
la nivelul plamanilor) si durere de cap (endometrioza localizata la nivelul creierului).
1.2.5. Diagnostic paraclinic - investigaţii

1.2.6. Diagnostic diferenţial

1.2.7. Evoluţie - prognostic

1.2.8. Tratament

1.2.8.1. Tratament igieno-dietetic

1.2.8.2. Tratament medical

1.2.8.3. Tratament chirurgical

CAPITOLUL 2 – Endometrioza – îngrijiri generale

2.1. Internarea pacientei în spital

2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare

2.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacientelor internate

2.3.1. Pregătirea patului şi accesoriile lui

2.3.2. Schimbarea lenjeriei de pat

2.3.3. Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientei

2.3.4. Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientei imobilizate

2.3.5. Observarea poziţiei pacientei

2.3.6. Schimbarea poziţiei şi imobilizarea pacientei

2.3.7. Captarea eliminărilor

2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative

2.5. Alimentaţia bolnavei

2.6. Administrarea medicaţiei şi hidratarea organismului

2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice (biopsii)

2.8. Pregătirea pacientei şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune

2.9. Pregătirea pre-operatorie şi îngrijirile post-operatorii

2.10. Educaţie pentru sănătate – profilaxia endometriozei

2.11. Externarea pacientei

CAPITOLUL 3 – Îngrijiri specifice – prezentarea unor cazuri concrete de endometrioză

3.1. Cazul 1

3.2. Cazul 2

3.3. Cazul 3
CAPITOLUL 4 – Concluzii

4.1. Statistică

4.2. Evaluare finală

4.3. Concluzii generale

BIBLIOGRAFIE

PARTEA SPECIALĂ

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE LUCRĂRII

Scopul lucrării

Endometrioza este o afecțiune ginecologică care se definește prin existența unor focare ectopice
de țesut endometrial și este caracteristică populației de sex feminin, tinere, aflate în perioada fertilă a
vieții. Simptomele și complicațiile dezvoltate în evoluția bolii, au un impact foarte mare asupra calității
vieții pacientelor și a societății. În prezent, endometrioza reprezintă o adevărată provocare pentru
medicină, deoarece nu există o metodă non-invazivă de diagnostic de certitudine și tratamentul, de cele
mai multe ori, este unul chirurgical.

Scopul pentru care s-a inițiat și s-a realizat această lucrare de cercetare a fost încercarea de a
evalua și de a stabili prevalența simptomatologiei tipice și conduita terapeutică a pacientelor
diagnosticate cu endometrioză în funcție de severitatea afecțiunii. Principalele simptome descrise de
pacientele cu endometrioză sunt cele asociate sindromului algic cronic și infertilității, fiecare având o
pondere diferită în funcție de stadiul severității. În luarea unei decizii asupra efectuării unui tratament
chirurgical conservator sau radical, se țin cont de mai mulți factori implicați, precum gradul de
agresivitate al endometriozei, statusul fertil, vârsta și dorința pacientei.

Severitatea endometriozei se evaluează chirurgical prin inspecția leziunilor și se cuantifică în

patru stadii cu ajutorul clasificării elaborate de AFS. Astfel, utilizând această metodă, s-a încercat o
evaluare clinică și chirurgicală a endometriozei și alegerea tratamentului acesteia în funcție de
încadrarea pacientelor într-unul din cele patru stadii.

În cursul desfășurării studiului s-au urmărit mai multe aspecte legate de implicațiile medicale și
chirurgicale în evoluția endometriozei, precum incidența complicațiilor intraoperatorii și necesitatea
convertirii intervenției laparoscopice, rata de concepție a pacientelor, permeabilitatea trompelor uterine
și caracteristicile imagistice ale chisturilor endometriozice descoperite și evaluate ecografic.

Obiectivele lucrării

Primul obiectiv principal urmărit în desfășurarea studiului a fost evaluarea ratei de prevalență a
principalelor simptome asociate cu endometrioză în funcție de gradul de severitate a acestuia.
Simptomatologia tipică este reprezentată de infertilitate și sindromul algic, prin prezența durerii cronice
pelvine, dismenoreei și dispareuniei.

Al doilea obiectiv principal al lucrării de cercetare este stabilirea conduitei terapeutice

chirurgicale în rândul femeilor diagnosticate cu endometrioză. În funcție de stadiul endometriozei,
terapia diferă între tratamentul conservator, reprezentat de adezioliză și chistectomie, și tratamentul
radical, care se realizează prin efectuarea anexextomiei asociată, sau nu, cu histerectomia.
 Din rândul obiectivelor secundare urmărite în realizarea lucrării de cercetare se menționează
evaluarea ratei de incidență a complicațiilor intraoperatorii și a convertirii operațiilor, dimensiunilor
endometrioamelor investigate ecografic, rata de concepție a pacientelor înainte de intervenția
chirurgicală laparoscopică exploratorie sau operatorie și rezultatele probei de cromopertubație obținute.

MATERIALE ȘI METODE

Materiale

Pentru realizarea acestui studiu s-a definit un lot format din 83 de paciente diagnosticate cu
endometrioză prin evidențierea și evaluarea leziunilor intraoperatoriu și încadrarea acestora într-unul
din cele patru stadii de clasificare a severității endometriozei. Din numărul total de paciente, 20 dintre
acestea au beneficiat de o intervenție laparoscopică exploratorie și restul de 63 de paciente au suferit o
intervenție chirurgicală operatorie pentru diagnosticul și tratarea leziunilor de endometrioză.

Lotul este compus din pacienți de sex feminin, deoarece endometrioza afectează în exclusivitate
sexul respectiv. Vârsta femeilor incluse în lucrarea de cercetare este cuprinsă în intervalul 22 și 48 de
ani, fiind caracteristic maladiei afectarea acestui grup din populația generală. Altă caracteristică a
acestui lot este faptul că toate femeile selectate erau în perioada fertilă la momentul internării.

Studiul s-a desfășurat în cadrul Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Filantropia” din
București prin evaluarea pacientelor internate în secția de Ginecologie. Perioada de cercetare a început
pe data de 1 noiembrie 2012 și s-a terminat pe data de 1 noiembrie 2014, pe un interval de 2 ani de zile.

Inițial numărul total de cazuri selectate pentru studiu a fost de 101, însă s-a considerat și s-a
hotărât excluderea pacientelor care nu au dispus de toate datele necesare realizării lucrării de cercetare
în fișa de observație sau nu s-a putut identifica fișa de observație în arhiva spitalului.

Selectarea pacientelor

O primă etapă în selecția pacientelor s-a realizat utilizând baza de date electronică a Spitalului
„Filantropia”, unde s-a reușit identificarea pacientelor prin analiza tuturor cazurilor internate pe secția
de Ginecologie în perioada noiembrie 2012 – noiembrie 2014. Acest proces de căutare a pacientelor s-a
reușit cu ajutorul utilizării unor cuvinte cheie precum „endometrioza”, „endometriom”, „chist
endometriozic” și formele la plural a ultimilor doi termeni. Pacientele au fost găsite prin folosirea
cuvintelor cheie în câmpuri precum „Diagnostic”, „Cod diagnostic” și „Protocol operator”, din baza de
date electronică.

Pentru a se putea îndeplini și atinge scopul și obiectivele lucrării de cercetare, s-a considerat
necesară realizarea unor criterii esențiale de includere și excludere a potențialelor candidate pentru
participarea la studiu.

Criteriile de includere formulate au fost diagnosticul de certitudine prin identificarea

intraoperatorie a leziunilor de endometrioză, evaluarea și clasificarea evoluției endometriozei pe baza
sistemului de clasificare a severității afecțiunii și simptomatologie tipică asocierii endometriozei,
sindrom algic sau infertilitate, descrise la internare.

Criteriile de excludere a pacientelor din lucrarea de cercetare au fost lipsa datelor necesare
pentru desfășurarea studiului din fișa de observație a pacientelor, neidentificarea fișei de observație a
pacientelor în arhivele spitalului, statusul menopauzal al femeii și suspiciunea de endometrioză fără un
diagnostic de certitudine.
 Metode

Pentru a identifica și evalua incidența și tipul simptomatologiei asociate endometriozei,

sindromul algic și infertilitatea, în funcție de stadiul de severitate a bolii, s-a inițiat un studiu de tip
retrospectiv urmărind toate cazurile diagnosticate cu endometrioză pe o perioadă de 24 de luni,
internate la Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Filantropia” din București. S-au selectat
conform criteriilor de includere și excludere 83 de paciente pentru a participa la lucrarea de cercetare.

În procesul de selecție a pacientelor s-a folosit baza de date electronică a secției de Ginecologie
din cadrul spitalului, unde s-au căutat cu ajutorul cuvintelor cheie cazurile diagnosticate cu
endometrioză și identificate pe baza numărului fișei de observației. Cu informațiile obținute din baza de
date s-a format un tabel cu ajutorul programului MS Office Excel 2013, unde au fost preluate date
precum: inițialele numelui pacientei, datele internării, operației, externării și nașterii, numărul fișei de
observație, diagnosticul formulat, codul diagnosticului, tipul operației și protocolul operator.

Tabelul format a fost completat cu informații suplimentare obținute din fișa de observație
personală a pacientelor selectate pentru studiu. Astfel s-au adăugat date referitoare la numărul de zile
de internare, diagnosticul inițial la internare, mediul de proveniență, diagnostice secundare la externare,
motivele internării, antecedentele personale patologice, numărul de nașteri și de avorturi, examenele
clinice și investigațiile paraclinice, stadiul endometriozei și rezultatul probei de cromopertubație.

Pentru evaluarea severității endometriozei s-a folosit clasificarea elaborată de către ASRM, ce
cuprinde 4 stadii de severitate, minimă, ușoară, moderată și severă, iar fiecare pacientă a fost încadrată
în urma evaluării leziunilor de endometrioză intraoperatoriu într-unul din stadiu respectiv. Indicele de
masă corporală s-a calculat folosind raportul dintre valoarea greutății în kilograme și înălțimea la pătrat
exprimată în metri. Principalele manevre chirurgicale urmărite au fost cele de adezioliză, chistectomie,
anexectomie și histerectomie, iar rezultatele investigațiilor imagistice relevante studiului, au fost
descrierea și măsurarea dimensiunilor endometrioamelor.

Pentru fiecare în parte din cele 83 de paciente selectate să participe în acest studiu s-a efectuat o
serie de investigații înainte de a se interveni chirurgical. Protocolul de investigații clinice și paraclinice
au cuprins o anamneza detaliată a istoricului bolii și antecedentelor personale, o evaluare obiectivă
clinică generală pe aparate, o evaluare obiectivă ginecologică realizată cu ajutorul examinării cu valve
și tușeului vaginal, un set de analize de laborator și examinării imagistice, în principal ecografii pelvine
sau intravaginale și tomografii.
 Statistica, graficele și tabelele realizate în cadrul studiului pentru evidențierea rezultatelor
obținute în urma desfășurării lucrării de cercetare, au fost create utilizând instrumentele și funcțiile
oferite de programul MS Office Excel 2013.

REZULTATE STUDIULUI

Distrubuția pacientelor pe grupe de vârstă

25
23
21
20
Numărul de paciente

15
15

11
10
8

5
Grupa de vârstă 18-25 de ani
Grupa de vârstă 31-35 de ani
Grupa de vârstă 41-45 de ani
0
5
Grupa de vârstă 26-30 de ani
Grupa de vârstă 36-40 de ani
Grupa de vârstă >45 de ani

Grafic 1 Distribuția pacientelor din studiu în funcție de vârstă

Se poate observa din graficul de mai sus că endometrioza afectează în proporție covârșitoare
femeile tinere. Din numărul total de 83 de paciente incluse în studiu, cea mai mare parte a pacientelor,
în număr de 52 (62.65%), au vârsta cuprinsă între 18 – 35 de ani, reprezentând apogeul perioadei
fertile ce se asociază cu niveluri crescute de hormoni estrogeni aceștia fiind un factor de risc important
în apariția leziunilor de endometrioză.

Din restul cazurilor selectate, 26 de paciente (31.32%) fac parte din grupa de vârstă 36 – 45 ani,
o perioadă caracterizată printr-o scădere a fertilității femeilor, iar un număr de 5 paciente (6.02%) din
studiu au avut vârsta peste 45 de ani. Analizând datele prezentate se poate calcula vârsta medie a
pacientelor, având valoare de 34 de ani. Aceste rezultate demonstrează faptul că incidența maximă a
endometriozei se identifică la femeile aflate în perioada fertilă asociată cu o concentrație crescută de
hormoni sexuali feminini

Distribuirea pacientelor în funcție

de mediul de proveniență
Rural
14%

Urban
86%

Urban Rural

Grafic 2 Distribuția pacientelor incluse în studiu în funcție de mediul din care provin, reprezentare procentuală

Din graficul de mai sus se poate remarca faptul că cele mai multe paciente diagnosticate cu
endometrioză provin din mediul urban. Din totalul pacientelor incluse în studiu un număr de 71 de
femei (86%) provin din mediul urban, în contrast cu cele provenite din mediul rural, un număr total de
12 femei (14%).
 Din aceste informații se constată că femeile provenite din mediul urban se adresează medicului
ginecolog mai frecvent, au beneficiat de o educație medicală mai bună și accesul la instituțiile
medicale, ce dispun de metode avansate de diagnosticare și terapeutice, este mult mai facil. Din aceste
motive diagnosticarea endometriozei în rândul femeilor cu proveniență urbană se realizează mult mai
ușor, în comparație cu cele din mediul rural.

Distribuția pacientelor în funcție de numărul

de zile postoperatorii

5-7 zile 13

3-4 zile 49

1-2 zile 21

0 10 20 30 40 50 60

Numărul de paciente

Grafic 3 Distribuirea pacientelor după numărul de zile trecute de la data intervenției chirurgicale

Din graficul anterior putem observa numărul de zile necesare pentru externare după o
intervenție chirurgicală în scopul diagnosticării sau tratării endometriozei. Din 83 de intervenții
chirurgicale, cea mai mare parte a pacientelor, în număr de 49 (53.09%), au necesitat între 3 – 4 zile
postoperatorii. Un grup de 21 de femei (25.3%) au stat internate în spital o perioadă de 1 – 2 zile după
momentul operator. Grupul ce a necesitat perioada cea mai mare de zile postoperatorii cuprinsă între 5
– 7 zile, este reprezentat de 13 paciente (15.66%).

Din aceste date putem observa că femeile diagnosticate cu endometrioză și supuse unei
intervenții chirurgicale exploratorii sau operatorii, pentru tratarea leziunilor, necesită un număr mediu
de 3.39 de zile postoperatorii. Cea mai scurtă perioada postoperatorie necesară pacientelor a fost de 2
zile, întâlnită în 21 de cazuri (25.3%), în comparație cu cea mai lungă perioadă reprezentată de 7 zile
postoperatorii, regăsită în 2 cazuri (2.4%).

Distribuția pacientelor în funcție de antecedentele personale patologice

50
43
40

30
Număr paciente

23
20

10
10 7

0
Fara APP APP chirurgicale APP ginecologice APP chirurgicale de
semnificative endometrioză

Antecedente personale patologice

Grafic 4 Distribuirea pacientelor după antecedentele personale patologice și tipul lor

Putem observa din graficul de mai sus repartiția pacientelor în funcție de lipsa sau existența
antecedentele personale patologice chirurgicale, ginecologice sau chirurgicale asociate endometriozei.
Cele mai multe paciente, în număr de 43 (51,8%) nu au descris antecedente personale patologie
semnificative. Din restul pacientelor incluse în studiu, un grup de 23 de femei (27,71%) au prezentat
antecedente chirurgicale, 7 paciente (8,43%) au raportat antecedente patologice ginecologice, iar un
număr de 10 paciente (12,04%) au suferit în trecut intervenții chirurgicale pentru leziuni asociate
endometriozei.

Dintre cazurile cu antecedente personale patologice chirurgicale de endometrioză toate

pacientele au suferit intervenții chirurgicale pentru endometrioame. Din grupul de paciente cu
antecedente chirurgicale, 21 dintre acestea au suferit o apendicectomie. Printre pacientele incluse în
studiu, 10 dintre acestea s-au prezentat la spital pentru leziuni recurente de endometrioză.

Distribuția pacientelor în funcție de IMC

59
Număr paciente

16

0
Subponderal Normal Supraponderal Obezitate

Grafic 5 Repartizarea pacientelor pe vaza valorii indicele de masă corporală calculat

Din graficul de mai sus se poate observa o împărțire a pacientelor selectate în funcție de
indicele de masă corporală (IMC) calculat. Cea mai mare parte a pacientelor, în număr de 59 (71.08%)
au avut valori cuprinse între 18.5 – 24.9 având astfel o greutate normală. Un grup de 16 paciente
(19.28%) s-au încadrat în categoria subponderal cu valori ale indicelui mai mici de 18.5. Restul de 7
paciente (8.43%) au avut un IMC cuprins între 25 – 29.9 situându-se astfel în categoria supraponderal.
 Din datele prezentate anterior se constată faptul ca nicio pacientă inclusă în studiu nu a avut un
IMC peste 30 încadrându-se astfel la obezitate asociind un risc crescut pentru complicațiile
intraoperatorii posibile. Coroborând aceste informații cu incidența complicațiilor intraoperatorii, se
poate constata că pacientele supraponderale au avut o rată de incidență a complicaților de 14,28%, cele
cu un IMC normal au avut o rată de 6,77% și o incidență de 6,25% s-a înregistrat printre pacientele
subponderale.

Distribuția pacientelor în funcție de

stadiul endometriozei

Stadiul I
Stadiul IV 19%
27%

Stadiul II
Stadiul III 31%
23%

Stadiul I Stadiul II Stadiul III Stadiul IV

Grafic 6 Repartiția pacientelor incluse în studiu în funcție de clasificare elaborată de ASRM pentru endometrioză

Se poate observa din graficul de mai sus repartiția pacientelor din studiu, într-unul din cele 4
stadii ale clasificării introduse de Societatea Americană de Medicină Reproductivă (ASRM) pentru
endometrioză. Cel mai numeros grup este reprezentat de 26 de femei (31.32%) încadrate în stadiul II al
clasificării, iar grupul cu cele mai puține paciente, 16 la număr (19.27%), au fost încadrate în stadiul I.
Din restul lotului 19 paciente (22.89%) și 22 de paciente (26.5%) li s-au atribuit stadiul III și respectiv
stadiul IV al clasificării ASRM pentru severitatea endometriozei.
 Cu ajutorul acestor date se poate afirma că lotul de 83 de paciente incluse în acest studiu, este
distribuit uniform în funcție de încadrarea în stadiile clasificării ASRM. Dintre acestea 42 de paciente
(50.6%) au stadiile I și II asociindu-se cu endometrioza de intensitate minimă – ușoară, iar restul de 41
de paciente (49.4%) suferă de endometrioză de intensitate moderată – severă, asociată stadiilor III,
respectiv IV. În funcție de această distribuție simptomatologia dureroasă se intensifică, iar rata de
fecundație a pacientei scade.

Distribuția pacientelor în funcție de tipul

intervenției chirurgicale

6
Tipul intervenției

68

0 10 20 30 40 50 60 70 80

Numărul pacientelor

Laparascopie Exploratorie Laparatomie Laparascopie convertită

Grafic 7 Repartiția pacientelor din lot după tipul de intervenție chirurgicală realizată

Din graficul anterior se poate observa tipul de intervenție chirurgicală, prin abord laparoscopic
explorator sau convertit și calea clasica, laparatomie, și distribuirea femeilor din lot în funcție de acest
criteriu. Ponderea cea mai mare o reprezintă grupul de paciente supus unei intervenții chirurgicale prin
laparoscopie, însumând un număr de 68 de paciente (81.92%). Din restul lotului, 9 paciente (10.84%)
au suferit o intervenție operatorie prin laparatomie și un total de 6 paciente (7.22%) au necesitat
convertirea operației prin laparoscopie.

Cu ajutorul informaților obținute din analiza graficul de mai sus se poate constata că în
majoritatea cazurilor se preferă intervenția chirurgicală prin abord laparoscopic, datorită avantajelor pe
care le prezintă: îmbunătățirea evoluției postoperatorii, beneficiul estetic și reducerea timpului de
spitalizare. Din motive tehnice sau eventuale complicații intraoperatorii se poate alege abordul clasic
sau convertirea unei laparoscopii la acest tip de operație.

Distrubuția pacientelor în funcție

de motivele internării
70
64
60

50
Numărul de paciente

40

30
25
23
20

10
4
0
Dureri pelvine Infertilitate Dismenoree Dispareunie
cronice

Motivele internării

Grafic 8 Repartizarea femeilor din studiu în funcție de simptomele prezentate la internare

Din graficul prezentat mai sus se poate analiza distribuirea pacientelor în funcție de simptomele
majore caracteristice endometriozei la internare. O majoritate covârșitoare de 64 de paciente (77.1%)
au raportat un istoric de dureri pelvine cronice. Din restul lotului 25 de femei (30.12%) și 4 femei
(4.81%) au descris simptome precum dismenoree, respectiv dispareunie. Simptomatologia asociată
infertilității s-a regăsit la internare printre un număr de 23 de paciente (27.71%).

Cu ajutorul informaților obținute se poate stabili că incidența sindromului algic asociat

endometriozei, reprezentat prin durerile pelvine cronice, dismenoree și dispareunie, este de 80.17% din
numărul total de simptome descrise la internare de către pacientele incluse în studiu. Infertilitatea
cauzată de endometrioză, a avut o pondere de 19.83% din simptomatologia raportată. Astfel se poate
afirma că sindromul algic în diverse forme de prezentare are incidența cea mai crescută în rândul
femeilor diagnosticate cu endometrioză, iar simptomul dominant este reprezentat de sindromul dureros
pelvian cronic.

Distribuția pacientelor în funție de

manevrele operatorii efectuate

1; 8
Manevre operatorii

1; 3

1; 48

1; 31

0 10 20 30 40 50 60

Număr de paciente

Adezioliză Chistectomie Histerectomie Anexectomie

Grafic 9 Repartizarea pacientelor din lot după tehnicile operatorii realizate

Se poate observa prin analiza graficul de mai sus incidența și tipul procedurilor operatorii
realizate pentru tratarea leziunilor de endometrioză. Din numărul total de 83 de operații, majoritatea au
reprezentat intervenții chirurgicale operatorii, în număr de 63 (75.9%), iar restul de 20 (24.1%) au fost
intervenții chirurgicale exploratorii pentru evaluarea endometriozei.

Din cele 63 de intervenții chirurgicale operatorii s-au realizat 48 de chistectomii (76.19%)

pentru endometrioamele descoperite, 34 (70.83%) au fost unilaterale și în 14 situații (29.17%) s-a
intervenit bilateral. În 31 de cazuri (19.20%) s-a practicat adezioliză pentru distrugerea aderențelor
intrapelvine. Într-un număr de 8 cazuri (12.69%) s-a recurs la anexectomie, 5 (62.5%) dintre acestea au
fost unilaterale și restul de 3 (37.5%) au fost bilaterale, iar în 3 cazuri anexectomia s-a asociat cu o
histerectomie totală.

Astfel din datele disponibile se poate afirma că 20 de paciente (24,1%) au avut parte de o
intervenție laparoscopică exploratorie, 55 de paciente (66,26%) au beneficiat de un tratament
chirurgical conservator, în comparație cu restul de 8 paciente (9,63%) care au suferit o intervenție
chirurgicală radicală.

Distribuța pacientelor în funcție de rezultatul probei de cromopertubație

Negativă
bilateral
Pozitivă 7%
unilaterla
12%
Nu s-a realizat
45%

Pozitivă
bilateral
36%

Nu s-a realizat Pozitivă bilateral Pozitivă unilaterla Negativă bilateral

Grafic 10 Repartizarea femeilor din lotul de studiu în funcție de rezultatul obținut în urma realizării probei de cromopertubație

Analizând graficul de mai sus se poate observa o distribuție a pacientelor selectate în studiu în
funcție de realizarea și rezultatul probei de cromopertubație. Din numărul total de 83 de femei supuse
la intervenții chirurgicale, în 37 de cazuri (44.57%) nu s-a efectuat proba de cromopertubație. În
cazurile restante, 30 de paciente (36.14%) au avut un rezultat pozitiv bilateral, 10 paciente (12.04%) au
avut parte de un rezultat pozitiv pe o singură trompă uterină și ultimul grup de 6 paciente (7.22%)
proba a fost negativă bilateral.

Prin efectuarea acestei probei în timpul actului operator se verifică permeabilitatea trompelor
uterine, oferind informații despre fertilitatea pacientei, astfel din cele 46 (55.42%) de probe de
cromopertubație 40 (48.19) au fost pozitive pe cel puțin o trompă, iar în restul cazurilor nicio trompă
nu era integră, astfel respectivele paciente aveau șanse minime să rămână gravide. Din aceste date se
poate remarca impactul endometriozei asupra integrității aparatului reproducător feminin, 16 femei
(19.27%) din lot au cel puțin o trompă uterină afectată, scăzând astfel fertilitatea femeii respective.
 Distribuția pacientelor în funcție de
diagnosticul de internare
Alte endometrioze 4

Leiomiom intramural al uterului 2

Sterilitatea femeii de origine uterină 3

Endometrioza peritoneului pelvian 3

Sterilitatea femeii de origine tubară 8

Chistul ovarului, alte și fără precizare 12

Sarcina tubară 2

Sterilitatea femeii asociată cu anovulație 7

Endometrioza ovarului 42
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45

Numărul de paciente

Grafic 11 Distribuirea femeilor din lot în funcție de diagnosticul de la internare

Prin analiza graficului prezentat anterior se poate observa o repartizare a pacientelor incluse în
studiu pe baza diagnosticului atribuit la internare. Majoritatea cazurilor, însumând un număr de 49 de
paciente (59.03%), li s-au pus un diagnostic asociat endometriozei în momentul internării. Din cazurile
restante, un grup de 18 paciente (21.68%) au fost diagnosticate la internare cu afecțiuni asociate
sterilității feminine. Diagnosticul de chist al ovarului, fără a se preciza tipul chistului, a fost regăsit într-
un număr de 12 cazuri (14.45%). Pacientele restante în număr de 4 (4.81%) au fost diagnosticate cu alte
afecțiuni ginecologice, sarcină tubară și leiomiom uterin.

Cu ajutorul datelor extrase din grafic, se poate constata că din totalul femeilor incluse în studiu,
76 (91.56%) dintre acestea li s-au atribuit la internare un diagnostic relevant endometriozei, precum
depistarea chisturilor ovariene sau a determinării infertilității. Restul cazurilor, 7 (8,44%) au avut parte
de un diagnostic independent de endometrioză.
 Incidența endometrioamelor în funcțue de dimensiune diagnosticate ecografic
45

40
40

35

30 29
Numărul de paciente

25

20

15 14

10

0
Fără endometrioame Endometriom <3cm Endometriom >3cm

Grafic 12 Repartizarea pacientelor în funcție de diametrul chisturilor endometriozice măsurate ecografic

Din graficul de mai sus se poate observa incidența chisturilor endometriozice prin explorarea
ecografică și diametrul lor aproximat prin această metodă. Din numărul total de femei selectate, 29
(34.93%) dintre acestea nu li s-au depistat ecografic chisturi de natură endometriozică. În restul
cazurilor reprezentate de un număr de 54 de femei (65.07%) au fost descoperite endometrioame prin
explorare ecografică.

Cu ajutorul datelor prezentate anterior se poate constata incidența crescută a endometrioamelor

descoperite ecografic în rândul pacientelor incluse în studiu. Dintre aceste cazuri un grup de 14
paciente (16.86%) au avut chisturi cu un diametru mai mic de 3 cm, având indicație relativă de
tratament chirurgical în funcție de simptomatologie. Din cazurile restante cu depistare ecografică a
endometrioamelor, reprezentate de un număr de 40 de paciente (48,19%), au avut un diametru peste 3
cm având astfel indicație certă de intervenție chirurgicală pentru excizia chisturilor.
 Distribuția pacientelor în funcție de incidența complicațiilor intra-
operatorii
Comp
licații
intra-
operat
orii
7%

Fără
compl
icații
intra-
operat
orii
93%
Fără complicații intra-operatorii Complicații intra-operatorii

Grafic 13 Repartizare femeilor selectate în funcție de apariția complecțiilor în timpul actului operator

Din interpretarea graficului anterior se poate observa incidența complicaților intraoperatorii

asociate endometriozei. Majoritatea intervențiilor chirurgicale nu au avut parte de complicații notabile,
reprezentate de un număr de 77 (92.77%) de cazuri. În comparație, restul intervențiilor chirurgicale, în
număr de 6 (7.23%) au existat complicații în timpul actului operator, ce au necesitat convertirea
intervenției laparoscopice.

Complicațiile cele mai frecvente apărute în timpul intervenției chirurgicale au fost prezența unui
sindrom aderențial sever, întâlnit în 4 cazuri (66.67%) apariția unor hemoragii severe greu de controlat,
s-a întâlnit intr-un singur caz (16.67%) și o singură (16.67%) intervenție laparoscopică a necesitat
convertire din cauza unor motive de ordin tehnic. Cu ajutorul acestor informații se poate constata că
incidența complicaților intraoperatorii relevante endometriozei, prin prezența unui sindromul aderențial
sever, este de 4,81% din cazurile selectate.
 Distribuția pacientelor în funcție
de paritate

1
Numărul de nașteri

10

72

0 10 20 30 40 50 60 70 80

Numărul de paciente

0 Nașteri 1 Naștere 2 Nașteri

Grafic 14 Repartizarea pacientelor selectate în funcție de numărul de nașteri

Din graficul prezentat anterior se poate observa o distribuire a femeilor incluse în studiu pe baza
criteriului de paritate. Cel mai mare grup, reprezentat de un număr de 72 de femei (86.64%) nu au avut
nicio naștere până în momentul internării. Din restul pacientelor, 10 dintre acestea (12.04%) au avut o
singură naștere în antecedentele obstetricale, iar o singură pacientă (1.2%) a născut de două ori.

Cu ajutorul informaților extrase din grafic se poate calcula o rată a incidenței nașterilor, cu o
valoare de 13.25%, în rândul femeilor diagnosticate cu endometrioză incluse în studiu. Din numărul
total de 12 nașteri, majoritatea lor, 10 la număr (83.34%), au fost prin cezariană, restul de 2 nașteri
(16.66%) au fost pe cale vaginală. Prin analiza datelor descrise anterior se poate observa impactul
endometriozei asupra parității pacientelor.
 Rata de concepție în funcție de
stadiul endometriozei
50%

45%

40% 38.46
37.50

35%
31.58
30%

25%

20% 18.18

15%

10%
S t ad i u l I S t ad i u l I I S t ad i u l I I I S t ad i u l I V

Grafic 15 O distribuire a ratei de concepție a pacientelor în funcție de stadiul endometriozei.

În graficul prezentat anterior se poate observa rata de concepție, calculată prin numărul total de
femei care au rămas cel puțin o dată însărcinate, distribuită în funcție de stadiul endometriozei stabilit
în momentul diagnosticului chirurgical. Femeile încadrate în stadiul I de endometrioză au o rată a
concepție în valoare de 37.5%, cele aflate în stadiul II prezintă o rată de 38.46%, în comparație cu
pacientele diagnosticate cu stadiul III și IV de endometrioză asociate cu o rată a concepției în valoare
de 31.58% și respectiv 18.18%.

Din analiza datelor extrase din grafic, se poate constata că severitatea endometriozei are un
impact asupra șanselor pacientei de a rămâne gravidă. Primele trei stadii de intensitate minimă, ușoară
și moderată ale endometriozei, au o rată a concepției peste 30%, în contrast cu ultimul stadiu, de
intensitate severă, având o rată sub 20%.
 Incidenția infertilității și absenței permeabilității tubare
în funcție de stadiul endometriozei
40%

35%
31.25 31.82
30% 26.32
25% 23.08 27.27

20%
21.05
18.75
15%

10% 11.54
5%

0%
Stadiul I Stadiul II Stadiul III Stadiul IV

Infertilitate Cromopertubație

Grafic 16 Rata incidenței infertilității și a rezultatul negativ a cromopertubației în funcție de evoluția endometriozei

În graficul de mai sus este prezentată rata incidenței infertilității în rândul pacientelor incluse în
studiu, corelate cu rezultatele probelor de cromopertubație negative cel puțin pentru o trompă uterină,
repartizate în funcție de stadiul endometriozei. Pacientele diagnosticate cu endometrioză stadiul I au
avut o incidență a infertilității de 31.25% și 18.75% a rezultatelor negative a probei de cromopertubație.

Printre femeile aflate în stadiul II s-a descoperit o incidență de 23.08% a infertilității și în

11.54% de cazuri cromopertubația a fost negativă. Pacientele încadrate în stadiul III au avut o rată de
26.32% a infertilității și 21.05% a negativității cromopertubației. Restul de femei cu diagnosticate cu
stadiul IV au prezentat o incidență de 31.28% a infertilității și 27.27% de probe de cromopertubației au
fost negative cel puțin pe o trompă uterină.

Din datele prezentate anterior se poate observa că infertilitatea se corelează cu rezultatele

negative ale probei de cromopertubație, care verifică intraoperatoriu permeabilitatea trompelor uterine.
De asemenea incidența acestora sunt în concordanță cu severitatea endometriozei, cu excepția
pacientelor diagnosticate cu stadiul I unde s-a observat o rată crescută a infertilității și a rezultatelor
negative a cromopertubației.
 Rata incindenței simptomatologiei algice în funcție de stadiul
endometriozei
100%
89.47 86.36
84.62
80%

60%
50.00

40% 31.82
26.32
18.75 19.23
20%
9.09
3.85 5.26
0.00
00%
Stadiul I Stadiul II Stadiul III Stadiul IV

Dureri cronice pelvine Dismenoree Dispareunie

Grafic 17 Frecvența simptomelor dureroase din cadrul endometriozei în funcție de severitatea afecțiunii

Din graficul anterior se poate observa o distribuirea a incidențelor principalelor simptome algice
asociate cu endometrioză în raport cu stadiul de severitate a afecțiunii. Simptomul cel mai frecvent
descris la internare a fost durerea cronică pelviană cu o rată a incidenței de 50% în rândul pacientelor
cu endometrioză stadiul I, cu 84.62% în grupul pacientelor cu stadiu II, 89.47% printre pacientele cu
stadiu III și 86.36% pentru cele încadrate în stadiul IV.

Al doilea simptom algic ca frecvență a fost dismenoreea, cu o incidență de 18.75% pentru

endometriozele de stadiul I, 19.23% pentru cele de stadiu II, 26.32% în rândul pacientelor cu stadiul III
și rata de incidență cea mai mare, în valoare de 31.82%, a fost găsită în grupul femeilor diagnosticate
cu stadiul IV. Simptomul cel mai rar întâlnit la internare a fost dispareunia, cu 3.85% de cazuri pentru
stadiul II, 5.26% pentru stadiul III, 9.09% pentru stadiul IV și niciun caz înregistrat printre pacientele
cu stadiul I de endometrioză.

Cu ajutorul informaților obținute din analiza graficului, se poate constata o asociere a frecvenței
sindromului algic, cât și a severității acestuia, cu evoluția endometriozei. De asemenea simptomul
dureros cel mai des întâlnit este durerea cronică pelviană cu o incidență medie de 77.61%, al doilea ca
frecvență este dismenoreea cu o medie de 24.03% și cel mai rar, dispareunia, cu o medie a incidenței de
4.55%.

Prevalența tipului de tratament ales și al complicațiilor în

funcție de stadiul endometriozei
 Stadiul I Stadiul II Stadiul III Stadiul IV

Tratament Conservator 31,25 % 73,08 % 68.42 % 77,27 %

Adezioliză 3 8 8 12
Chistectomie 3 18 13 14
Tratament Radical 0% 3,85 % 10,53 % 22,73 %

Anexectomie 0 1 2 5
Histerectomie 0 0 1 2
Complicații 0% 3,85 % 10,53 % 13,64 %
Sd. aderențial sever 0 0 1 3
Hemoragie 0 0 1 0
Ordin Tehnic 0 1 0 0

Tabel VI Prevalența tratamentului chirurgical și al complicațiilor intraoperatorii distribuite în funcție de stadiul endometriozei

Din analiza tabelului de mai sus se poate observa o distribuire a prevalenței tipului de tratament
chirurgical, conservator sau radical, realizat și al complicațiilor apărute intraoperatoriu în concordanță
cu gradul de severitate al endometriozei. Majoritatea pacientelor cu stadiul II – IV de endometrioză,
aproximativ 70% dintre ele, au beneficiat de un tratament chirurgical conservator ce constă în
adezioliză și chistectomie, comparativ cu pacientele cu stadiul I, unde doar 31.25% au avut parte de
acest tip de intervenție.
Tratamentul chirurgical radical, reprezentat de anexectomie sau histerectomie, a fost preferat în
22.73% din cazurile cu endometrioză severă, iar în cazurile cu endometrioză stadiu II – III media
acestui tratament a fost de 7%. Din perspectiva complicațiilor, cele mai multe au apărut în rândul
pacientelor cu endometrioză moderată – severă, cu o medie de 11.5%, în restul cazurilor, reprezentate
de pacientele cu stadiul I – II, s-a înregistrat o singură complicație din motive tehnice.
Astfel se poate observa că tratamentul chirurgical devine mai agresiv, corespunzător cu gradul
de severitate al afecțiunii, iar rata complicațiilor este mai mare printre pacientele cu endometrioză
moderată – severă, principalul cauză fiind sindromul aderențial sever.
 Distribuția pacientelor în funcție de diametrul endometrioamelor și severitatea
endometriozei

Stadiul IV 18.18% 13.64% 68.18%

Stadiul III 21.05% 21.05% 57.89%

Stadiul II 30.77% 23.08% 46.15%

Stadiul I 81.25% 06.25% 12.50%

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Numărul de paciente

Absență < 3cm > 3m

Grafic 18 Repartizarea pacientelor în corespondență cu dimensiunile chisturilor endometriozice si stadiul endometriozei

Din analiza graficului anterior se observă o distribuire a femeilor selectate pentru participarea la
studiu, în funcție de diametrul chisturilor endometriozice depistate ecografic și gradului de severitate al
endometriozei. În rândul pacientelor cu endometrioză minimă nu s-au depistat chisturi în 81.25% din
cazuri, în contrast ecografia a identificat endometrioame în peste 70% din restul pacientelor.
Endometrioamele cu dimensiuni mai mici de 3 cm, s-au identificat într-o pondere cuprinsă între
13.64% - 23.08% în rândul pacientelor cu stadiul II – IV de endometrioză, cu indicație relativă de
tratament chirurgical.
Chisturile endometriozice cu un diametru mai mare de 3 cm, reprezintă o indicație certă de
intervenție chirurgicală, și au avut o rată a prevalenței de 68.18% pentru endometrioza severă, 57.89%
pentru ca moderată și de 46.15% printre pacientele cu endometrioză ușoară. Astfel se poate constata că
o data cu creșterea severității endometriozei, crește rata de incidență a endometrioamelor și de
asemenea și dimensiunile acestora, impunând un tratament chirurgical.
 DISCUȚII

Scopul principal al acestui studiu a fost evaluarea și identificarea prevalenței simptomatologiei

tipice și conduita terapeutică în rândul pacientelor diagnosticate cu endometrioză, în funcție de gradul
de severitate al afecțiunii. Printre aceste obiective primare, lucrarea de cercetare a urmărit și unele
obiective secundare, cu implicații clinice și terapeutice, dimensiunile endometrioamelor, precum rata
de concepție, rezultatele probei de cromopertubație și incidența complicațiilor intraoperatorii, în funcție
de stadiul endometriozei.
La inițierea studiului s-a format un lot de 101 paciente diagnosticate cu endometrioză, iar în
urma selecției riguroase, aplicându-se criteriile de includere și excludere, în lotul final au rămas 83 de
femei. Locul de desfășurare a studiului a fost Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie
„Filantropia” din București, iar intervalul de timp în care s-a realizat lucrarea de cercetare a fost de 2
ani, în perioada noiembrie 2012 – noiembrie 2014.
Pacientele incluse în studiu au beneficiat de o intervenție exploratorie, în urma căruia s-a pus
diagnosticul de endometrioză și s-a realizat o evaluare completă a leziunilor cu clasificarea acestora
într-una din cele patru stadii AFS. Astfel, din analiza rezultatelor se observă o uniformizare a
distribuției pacientelor în funcție de severitatea afecțiunii, jumătate dintre acestea (50%) fiind
diagnosticate cu endometrioză minimă – ușoară, restul pacientelor având endometrioză de intensitate
moderată – severă. (Grafic 6)
Principalele simptome asociate endometriozei sunt sindromul algic, reprezentat de durerea
cronică pelvină, dismenoree și dispareunie, și infertilitatea. Din analiza ratelor de incidență a
simptomatologiei dureroase în funcție de gradul de severitate al endometriozei, se poate constata că în
funcție de intensitatea endometriozei, de la minimă la severă, durerile tipice asociate acestei afecțiuni
au o frecvență și o intensitate mai crescută.
În stadiul I al endometriozei, jumătate din paciente (50%) au descris la internare o durere
cronică pelvină, 18% s-au plâns de dismenoree și nu s-a înregistrat niciun caz cu dispareunie. În
celălalte 3 stadii, ușoară, moderată și severă, s-a observat o creștere a prevalenței durerilor cronice
pelviene peste 84%. Din pacientele care au raportat astfel de simptome, dismenoreea a înregistrat o
prevalență cuprinsă între 19 – 32%, iar dispareunia a avut o prevalență între 4 – 9% (Grafic 17).
Comparativ cu celălalte studii realizate, unde prevalența sindromului algic a fost de 62% în
cazul dismenoreei, 57% pentru durerea cronică pelvină și 55% pentru dispareunie[ CITATION Bel10 \l
1048 ], rezultatele acestui studiu au demonstrat o rată a prevalenței mult mai mare a durerii cronice de
77% și o prevalență mult mai mică a celorlalte simptome algice, 30% în cazul dismenoreei și respectiv
5% pentru dispareunie (Grafic 8).
Al doilea simptom major caracteristic pacientelor diagnosticate cu endometrioză este
infertilitatea, un simptom nedureros dar cu implicații sociale și psihice foarte mari asupra pacientei.
Acest studiu a încercat să identifice prevalența infertilității în funcție de stadiul endometriozei. Din
analiza rezultatelor obținute s-a constatat că prevalența cea mai mică a infertilității s-a înregistrat în
stadiul II al afecțiunii, cu 23%, în stadiul III s-a descoperit o rată de 26%, iar în celelalte două stadii,
minimă și severă, s-a identificat o prevalență de 31%, fiind cea mai mare din studiu. (Grafic 16)
Rezultatele referitoare la prevalența infertilității în rândul pacientelor diagnosticate cu
endometrioză din studiul menționat anterior[ CITATION Bel10 \l 1048 ], au demonstrat o rată de 40%.
Comparativ cu aceste date, rezultatele acestei lucrări de cercetare au identificat o rată a prevalenței
infertilității de doar 20%, cazurile cele mai multe înregistrându-se printre femeile diagnosticate cu
stadiul I și IV de endometrioză. (Grafic 8)
Aceste rezultate neașteptate cu privire la distribuția infertilității în funcție de stadiul
endometriozei, mai exact a ratei mari de prevalență a infertilității în rândul pacientelor cu leziuni
minime, se explică prin numărul mic de paciente înrolate în studiu, mai ales a celor cu stadiul I, fiind
reprezentate de 16 paciente.
Al doilea obiectiv principal urmărit în desfășurarea acestei lucrări de cercetare a fost reprezentat
de conduita terapeutică decisă în fiecare caz în parte în funcție de stadiul endometriozei. Din numărul
total de 83 de paciente selectate, 20 dintre acestea nu au avut o indicație certă de tratament chirurgical
și au beneficiat de o intervenție laparoscopică exploratorie. Restul de 63 de paciente (76%), au suferit
o intervenție chirurgicală operatorie, având indicație pentru această intervenție. (Grafic 9)
În rândul pacientele diagnosticate cu endometrioză minimă s-a optat în 31% din cazuri pentru
un tratament conservator, realizat prin chistectomie sau adezioliză, și în niciun caz nu s-a ales un
tratament chirurgical radical, reprezentat de histerectomie sau anexectomie. În stadiile II – IV de
endometrioză rata prevalenței terapiei chirurgicale conservatoare a fost cuprinsă între 68 și 77%, iar
tratamentul chirurgical radical a fost efectuat în mai puțin de 10% din cazurile cu endometrioză stadiul
II – III și în peste 20% din cazurile diagnosticate cu stadiul IV. Astfel se poate ajunge la concluzia că în
funcție de severitatea endometriozei, tratamentul chirurgical devine mai agresiv, în special în stadiul IV
al afecțiunii. (Tabel V)
Prevalența complicațiilor intraoperatorii în tratamentul chirurgical asociat endometriozei este
unul dintre obiectivele secundare urmărite în desfășurarea acestui studiu. Din numărul total de 83 de
intervenții chirurgicale, 6 dintre acestea (7%), au necesitat convertirea intervenției laparoscopice din
cauza complicațiilor apărute. Printre pacientele cu endometrioză minimă și ușoară s-a înregistrat un
singur caz (2%) care a necesitat convertirea din motive tehnice.
Dintre cazurile cu stadiul III și IV de endometrioză 10% și respectiv 13% din intervențiile
chirurgicale, au necesitat convertirea din cauza sindromului aderențial sever și al hemoragiilor apărute
greu de controlat laparoscopic. Comparativ cu aceste rezultatele obținute, un studiu asemănător realizat
în 2011, a arătat că dintr-un număr total de 568 intervenții chirurgicale laparoscopice pentru tratarea
leziunilor de endometrioză, rata de conversie a acestora a fost de numai 2,3%, indicând astfel o rată mai
mare a complicaților intraoperatorii asociate endometriozei în România[ CITATION Kon11 \l 1048 ].
Al doilea obiectiv secundar al acestei lucrări de cercetare, a fost stabilirea prevalenței
endometrioamelor în funcție de dimensiunea acestora și de gradul de severitate al endometriozei.
Chisturile endometriozice au fost depistate și măsurate ecografic, un diametru mai mic de 3 cm
reprezintă o indicație relativă de tratament chirurgical, în contrast cu cele peste 3 cm care sunt o
indicație certă de intervenție chirurgicală.
Astfel, din analiza rezultatelor obținute, se constată că peste 80% din pacientele cu
endometrioză stadiu I nu au avut endometrioame depistate ecografic, în rest toate pacientele
diagnosticate cu endometrioză de la ușoară până la severă, peste 70% dintre ele au prezentat chisturi
endometriozice. Ponderea cea mai mare de chisturi cu diametrul peste 3 cm a fost reprezentat de
pacientele cu stadiul IV (70%), urmate de pacientele cu stadiul III (58%) și aproximativ 46% din
femeile diagnosticate cu stadiul II. Chisturile endometriozice cu diametrul mai mic de 3 cm au avut o
prevalență între 14 – 23% printre cazurile cu stadiul I – III, având o indicație relativă de tratament
chirurgical. (Grafic 18)
Printre obiectivele secundare urmărite în realizarea acestui studiu, se află și distribuirea
pacientelor în funcție de rezultatul permeabilității trompelor uterine, obținut în urma efectuării probei
de cromopertubație, și a stadiului de endometrioză. Dintre pacientele diagnosticate cu primele două
stadii ale endometriozei, sub 20% dintre acestea au avut un rezultat negativ pe cel puțin o trompă
uterină. În timp ce 21% dintre femeile cu stadiul III și 32% dintre cele diagnosticate cu stadiul IV au
avut parte de un rezultat negativ. Astfel se poate observa o corelație între gradul de severitate al
endometriozei, permeabilitatea trompelor și a ratei de fertilitate a pacientelor. (Grafic 16)
Ultimul obiectiv secundar propus la inițierea studiului a fost evaluarea și stabilirea unei
prevalențe a ratei de concepție, calculată prin numărul total de paciente selectate care au rămas cel
puțin o dată însărcinate, în funcție de stadiul endometriozei. Astfel s-a observat că doar 18% din
pacientele cu endometrioză severă au putut rămâne gravide, în comparație cu restul pacientelor
diagnosticate cu stadiul I – III care au avut o rată a concepției cuprinsă între 32 – 38%. Aceste rezultate
obținute dovedesc impactul endometriozei, în special al celei de intensitate severă, asupra șanselor
pacientelor de a rămâne gravide.
Pacientele care au participat la studiu au avut vârsta cuprinsă între 22 și 48 de ani, cu o medie a
vârstei de 34 de ani, toate aflându-se în perioada fertilă. Majoritatea dintre ele, cu o pondere de 86%
provin din mediu urban în comparație cu restul pacientelor selectate care provin din mediul rural.
Peste 70% dintre paciente au avut un indice de masă corporală normal, 20% din restul femeilor
au fost încadrate în categoria subponderale, iar cele supraponderale au avut o pondere de 10%. De
asemenea, s-a constatat o incidență a complicaților operatorii mai mare pentru femeile supraponderale
cu o rată de aproximativ 15%, față de 6% pentru restul pacientelor.
Din numărul total de femei incluse în studiu doar 13% dintre acestea au avut cel puțin o naștere
până în momentul internării, majoritatea dintre acestea (83%) fiind cezariene, dovedind astfel încă o
data asocierea dintre endometrioză și infertilitate. În cele 83 de cazuri selectate, s-au efectuat 74 de
intervenții laparoscopice (89%) și 9 laparotomii (11%), indicând faptul că în prezent se preferă în
majoritatea cazurilor abordarea laparoscopică datorită avantajelor pe care le prezintă.
Analizând rezultatele referitoare la diagnosticul atribuit pacientelor la internare, se poate
constata ca doar 60% dintre acestea au avut un diagnostic asociat endometriozei, dovedind dificultatea
diagnosticării clinico-imagistice a acestei boli și necesitatea unor investigații suplimentare, ce constau
în explorare laparoscopică în majoritatea cazurilor pentru evaluarea leziunilor și diagnosticul de
certitudine. De asemenea 12% din paciente s-au prezentat pentru recidiva leziunilor de endometrioză,
având antecedente personale de intervenții chirurgicale pentru tratarea acestor leziuni.
Din punctul de vedere al perioadei de spitalizare, pacientele incluse în studiu au avut nevoie în
medie de 3,5 zile post operative de internare, indicând astfel avantajele operației prin abordare
laparoscopică și perioada relativ scurtă de refacere după o operație asociată tratamentului sau
diagnosticării endometriozei. O pondere de 40% din paciente au avut antecedente chirurgicale,
contribuind astfel la severitatea sindromul aderențial descoperit intraoperatoriu.
Rezultatele acestei lucrări de cercetare au reușit să identifice anumite aspecte particulare legate
de simptomele și conduita terapeutică a endometriozei în funcție de clasificarea stadială elaborată de
AFS. S-a observat o prevalență mai mare a sindromului algic cronic pelvian și rate a prevalenței mult
mai mici pentru dismenoree și dispareunie, comparativ cu studiile realizate până în prezent. De
asemenea, s-a realizat o distribuție a simptomatologiei tipice în funcție de stadiul endometriozei,
reprezentând informații relevante și utile în diagnosticarea anamnestică și clinică a endometriozei.
Această lucrare de cercetare se remarcă în special prin faptul ca nu există până în acest moment
date suficiente în literatura de specialitate referitoare la tipul tratamentului chirurgical, conservator sau
radical, ales în cazurile de endometrioză în funcție de gradul de severitate a acesteia,. Unul dintre
scopurile studiului fiind chiar identificarea prevalenței tipului de tratament chirurgical efectuat în
conformitate cu stadiul afecțiunii.
Limitele studiului
Fiind un studiu de tip retrospectiv realizat cu ajutorul datelor obținute din baza de date
electronică a spitalului și a fișelor de observație a pacientelor, acest studiu a avut anumite limite în
desfășurarea lui. Principala limită a lucrării de cercetare a fost numărul mic de paciente din lot care au
îndeplinit criteriile de includere, oferind astfel rezultate și valori slab reprezentative la o scară mult mai
mare.
O altă limitare a studiului a fost veridicitatea datelor colectate, deoarece nu s-a putut verifica
corectitudinea completării fișelor de observație și nu s-a putut efectua o anamneză țintită din care să se
obțină toate informațiile necesare pentru derularea studiului. De asemenea, neavând posibilitatea
urmăririi pacientelor după efectuarea tratamentului chirurgical, pentru a se observa ameliorarea sau
recidivele simptomelor algice și modificarea ratei de fertilitatea a pacientelor, a reprezentat o limită a
studiului.

CONCLUZII

Pentru a răspunde provocărilor acestei lucrări de cercetare, s-a inițiat un studiu de tip
retrospectiv în care s-au selectat 83 de paciente diagnosticate cu endometrioză. În urma evaluării
intraoperatorii a leziunilor, jumătate din paciente au fost încadrate în stadiile I – II și restul pacientelor
în stadiile III – IV a clasificării severității endometriozei elaborate de AFS. Toate pacientele incluse în
studiu se află în perioada fertilă, având o vârstă medie de 34 de ani și majoritatea dintre ele provin din
mediu urban.
Prevalența sindromului algic asociat endometriozei a fost de 80% din numărul total de cazuri
selectate, indicând impactul major al afecțiunii asupra calității vieții. Cele mai puține cazuri asociate cu
sindromul algic au fost înregistrate printre pacientele cu endometrioză minimă, aproximativ 60%, iar
frecvența și intensitatea durerilor au crescut în rândul pacientelor cu endometrioză ușoară, moderată și
severă, 90% dintre acestea raportând astfel de simptome. Simptomul cel mai frecvent întâlnit, cu o
prevalență de 77% a fost reprezentat de durerea cronică pelvină, urmat de dismenoree cu o rată a
prevalenței de 30% și dispareunie cu o prevalență de numai 5%.
 Infertilitatea, al doilea simptom major, nedureros, caracteristic endometriozei care afectează
viața pacientei pe mai multe planuri, în special cel social, are o prevalență de 27%. Infertilitatea s-a
întâlnit cel mai frecvent printre pacientele cu endometrioză minimă și severă, peste 30% din cazuri,
restul pacientelor având o prevalență medie de 24%. Din totalul de 83 de paciente doar 11 (13%) au
avut cel puțin o naștere, dovedind astfel impactul endometriozei asupra fertilității femeilor.
Din numărul total al pacientelor selectate, 25% au beneficiat de o intervenție laparoscopică
exploratorie, iar pentru restul pacientelor s-a preferat o intervenție chirurgicală operatorie pentru
tratarea endometriozei. Tratamentul chirurgical conservator s-a efectuat în aproximativ 70% din
cazurile cu stadiul II – IV și în 30% din cazurile cu stadiul I. Tratamentul chirurgical radical s-a realizat
cel mai frecvent în rândul pacientelor cu endometrioză severă. Abordarea laparoscopică este preferată
de către medici în cazurile asociate endometriozei, având o prevalență de 90%.
Incidența complicațiilor intraoperatorii a fost de 7%, necesitând astfel convertirea intervenției
chirurgicale, iar cauza cea mai frecventă a fost sindromul aderențial sever. Cazurile cele mai frecvente
complicate, au fost cele diagnosticate cu endometrioză moderată și severă, cu o rată medie de incidență
de 12%. Din punct de vedere al IMC, pacientele supraponderale au avut cele mai multe complicații
intraoperatorii. Numărul de zile de internare postoperatorii a fost în medie de 3, 5 zile și doar două
(2,4%) paciente au avut nevoie de 7 zile de spitalizare.
Rata de concepție reprezintă numărul total de femei care au rămas cel puțin o dată însărcinate
până în momentul internării. Pacientele diagnosticate cu stadiul IV de endometrioză au avut cea mai
mică rată de concepție, cu o valoare de 18%, în contrast cu rata medie de 34% pentru restul femeilor.
Rezultatele negative ale probei de cromopertubație, ce evaluează permeabilitatea trompelor, au avut cea
mai mare incidență, de peste 22%, în stadiile III – IV de endometrioză.
Un semn clinic reprezentativ și cu o valoare diagnostică mare sunt chisturile endometriozice
depistate ecografic. Majoritatea pacientelor cu stadiul I nu au avut chisturi, în comparație cu restul
pacientelor, în care peste 70% din cazuri au avut endometrioame identificate ecografic. De asemenea,
aproximativ 70% din pacientele cu stadiul IV de endometrioză au avut un chist cu un diametru mai
mare de 3 cm, reprezentând o indicație certă de tratament chirurgical.
Luând în considerare nespecificitatea simptomelor descrise de paciente și a semnelor
descoperite clinic sau imagistic, diagnosticul endometriozei este foarte dificil în momentul internării.
Astfel, doar 60% din pacientele selectate au avut un diagnostic asociat endometriozei la internare, în
urma examinării clinice. Din totalul de 83 de paciente, o pondere de 12% au avut antecedente
chirurgicale pentru tratarea leziunilor de endometrioză, internându-se astfel pentru recidivă.
 BIBLIOGRAFIE

[1] American Society for Reproductive Medicine, „Revised American Society for Reproductive Medicine
classification of endometriosis: 1997,” Fertil Steril , 1997.

[2] Victor Papilian, Ion Albu, Alexandru Vaida, Anatomia Omulului. Vol II. Splanhnologia. Ediţie revizuită şi
adăugită de Prof. dr. Ion Albu, București: All, 1998.

[3] H. Gray, Anatomy of the Human Body., Philadelphia1918: Lea & Febiger, Bartleby.com,
www.bartleby.com/107/, 2000.

[4] G. Lupu., Anatomia omului - Aparatul genital, București : Editura Universitară “CAROL DAVILA” ,
2007.

[5] T.W. Sadler, A.T. Ispas, Gh. P. Cuculici, A.W. Gheorghiu, „Sistemul Urogenital,” în Langman Embrilogie
Medicală, ediția a 10-a, București, Editura Medicală Callisto, 2008, pp. 229-258.

[6] C. Von Rokitansky, „Ueber uterusdrusen-neubuildung in uterus and ovarilsarcomen,” Z Ges Aerzte, 1860.

[7] CV. Comiter, „Endometriosis of the urinary tract.,” Urol Clin, nr. 29, p. 625, 2002.

[8] Giudice LC, Kao LC, Endometriosis., Lancet , 2004.

[9] Williams, J. W. 1. & Hoffman, B. L., Williams gynecology (2nd ed.), New York: N.Y.: McGraw-Hill
Education LLC, 2012.

[10] Houston DE, Noller KL, Melton LJ III, et al., „Incidence of pelvic endometriosis in Rochester,
Minnesota,” Am J Epidemiol , 1987.

[11] Moen MH, Schei B , în Epidemiology of endometriosis in a Norwegian county, Acta Obstet Gynecol
Scand, 1997, p. 76:559.

[12] Eskenazi B, Warner M, Bonsignore L, et al , „Validation study of nonsurgical diagnosis of endometriosis,”

Fertil Steril , 2001, p. 76:929.

[13] B. Verkauf, „Incidence, symptoms, and signs of endometriosis in fertile and infertile women,” J. Fla Med
Assoc , nr. 74(9), pp. 671-5, 1987.
[14] C. Overton, C.D.L. McMilllan, R.W. Shaw, An atlas of endometriosis 3th ed., London : Informa
healthcare, 2007.

[15] J. Halban, „Metastatic hysteroadenosis,” Wien Klin Wochenschr, 1924.

[16] M, Ueki, „Histologic study of endometriosis and examination of lymphatic drainage in and from the
uterus,” Am J Obstet Gynecol, nr. 165, p. 201–209, 1991.

[17] JA. Sampson, „Peritoneal endometriosis due to menstrual dissemination of endometrial tissue into the
peritoneal cavity,” Am J Obstet, 1927.

[18] TM, D'Hooghe, „Clinical relevance of the baboon as a model for the study of endometriosis,” Fertil
Steril , nr. 68, p. 613, 1997.

[19] Liu DTY, Hitchcock A., „Endometriosis: its association with retrograde menstruation, dysmenorrhoea and
tubal pathology,” Br J Obstet Gynaeco, p. 859–62, 1986.

[20] NS., Iwanoff, „Dusiges cystenhaltiges uterusfibromyom compliciert durch sarcom und carcinom.
(Adenofibromyoma cysticum sarcomatodes),” Monatsch Geburtshilfe Gynakol, nr. 7, p. 295 , 1898.

[21] Rosenfeld DL, Lecher BD., „Endometriosis in a patient with Rokitansky–Kuster–Hauser syndrome,” AmJ
Obstet Gynecol, 1981.

[22] Oliker AJ, Harris AE., „Endometriosis of the bladder in a male patient,” J Urol , 1971.

[23] J. Merrill, „Endometrial induction of endometriosis across Millipore filters,” Am J Obstet Gynecol, 1966.

[24] C. Nezhat, F. Nezhat, C. Nezhat. 3ed, Nezhat's gynecologic laparoscopiy and hysteroscopy, New York:
Cambridge University Press, 2008.

[25] Olive DL, Weinberg JB, Haney AF, „Peritoneal macrophages and infertility: the association between cell
number and pelvic pathology,” Fertil Steril , nr. 44, p. 772 , 1985.

[26] Arici A, Seli E, Zeyneloglu HB, et al, „Interleukin-8 induces proliferation of endometrial stromal cells: a
potential autocrine growth factor,” J Clin Endocrinol Metab, nr. 83, p. 1201, 1998.

[27] Simpson JL, Elias S, Malinak LR, et al, „Heritable aspects of endometriosis,” Am J Obstet Gynecol , nr.
137, p. 327, 1980.

[28] Malinak LR, Buttram VC Jr., Elias S, et al:, „Clinical characteristics of familial endometriosis.,” în
Heritage aspects of endometriosis, Am J Obstet Gynecol 137:332, , 1980, p. 137:332.

[29] Stefansson H, Geirsson RT, Steinthorsdottir V, et al: ., „Genetic factors contribute to the risk of developing
endometriosis,” Hum Reprod , nr. 17, p. 555, 2002.

[30] Rier S, Foster WG:., „Environmental dioxins and endometriosis,” Semin Reprod Med , nr. 21, p. 145,
2003.

[31] Eskenazi B, Warner M,Bonsignore L et al, „Validation study of nonsurgical diagnosis of endometriosis.,”
Fertil Steril , nr. 76, p. 929–35, 2001.

[32] Chapron C, Fauconnier A, Dubuisson JB, et al, „Deep infiltrating endometriosis: relation between severity
of dysmenorrhoea and extent of disease.,” Hum Reprod , nr. 18, p. 760, 2003.

[33] American Fertility Society,, „Classification of endometriosis,” Fertil Steril, 1979.

[34] American Fertility Society, „Revised American Fertility Society classification of endometriosis: 1985,”
Fertil Steril , 1985.

[35] Koninckx PR, Meuleman C, Demeyere S, et al:, „Suggestive evidence that pelvic endometriosis is a
progressive disease, whereas deeply infiltrating endometriosis is associated with pelvic pain.,” Fertil Steril
, nr. 55, p. 759, 1991.

[36] Rodriguez-Escudero FJ, Neyro JL, Corcostegui B, et al:, „Does minimal endometriosis reduce fecundity?,”
Fertil Steril , nr. 50, p. 522, 1988.

[37] Michele Gomes Da Broi & Paula Andrea Navarro, „Oxidative stress and oocyte quality: ethiopathogenic
mechanisms,” CrossMArk, 2015.

[38] Koel Chaudhury, Baidyanath Chakravarty, Endometriosis - Basic Concepts and Current Research Trends,
Rijeka, 2012.

[39] Chapron C, Dubuisson JB, Pansini V, et al, „Routine clinical examination is not sufficient for diagnosing
and locating deeply,” J Am Assoc Gynecol Laparosc, nr. 9, p. 115, 2002.

[40] Mol BW, Bayram N, Lijmer JG, et al., „The performance of CA-125 measurement in the detection of
endometriosis: a meta-analysis.,” Fertil Steril, nr. 8, p. 70, 1998.

[41] „Ultrasonografia,” [Interactiv]. Available: http://ultrasonografia.ro/arhive/1594.

[42] Moore J, Copley S, Morris J, et al, „A systematic review of the accuracy of ultrasound in the diagnosis of
endometriosis.,” Ultrasound Obstet Gynecol, nr. 20, p. 630, 2002.

[43] Carbognin G, Guarise A, Minelli L, et al: Pelvic endometriosis:, „US and MRI features.,” Abdom Imaging,
nr. 29, p. 609, 2004.

[44] Vercellini P, Vendola N, Bocciolone L, et al, „Reliability of the visual diagnosis of ovarian
endometriosis,” Fertil Steril, nr. 56, 1991.

[45] I. Popescu, C. Ciucie, Gh. Peltecu et al., Tratat de chirurgie obstetrică și ginecologie Vol. V Ed. a II-a,
București: Editura Academiei Române, 2014.

[46] Allen C, Hopewell S, Prentice A, Allen C., „Non steroidal anti-inflammatory drugs for pain in women with
endometriosis.,” Cochrane Database Syst Rev, 2005.

[47] Telimaa S, Puolakka J, Ronnberg L, et al:, „Placebo-controlled comparison of danazol and high-dose
medroxyprogesterone acetate in the treatment of endometriosis,” Gynecol Endocrinol, nr. 1, p. 13, 1987.

[48] Petta CA, Ferriani RA, Abrao MS, et al:, „Randomized clinical trial of a levonorgestrel-releasing
intrauterine system and a depot GnRH analogue for the treatment of chronic pelvic pain in women with
endometriosis,” Hum Reprod, nr. 20, 2005.

[49] Henzl M., Corson S, Buttram V, „Administration of nafarelin as comapared with oral Danazol for
endometriosis,” New Engl Journal of Medicine, nr. 318, p. 485, 1988.

[50] Amsterdam LL, Gentry W, Jobanputra S, et al:, „Anastrazole and oral contraceptives: a novel treatment for
endometriosis.,” Fertil Steril, nr. 84, p. 300, 2005.

[51] Sutton CJ, Ewen SP, Whitelaw N, Haines P., „Prospective randomized, double-blind controlled trial of
 laser laparoscopy in the treatment of pelvic pain associated with minimal, mild and moderate
endometriosis,” Fertil Steril, nr. 62, p. 696–700, 1994.

[52] Chapron C, Chopin N, Borghese B, et al:, „Surgical management of deeply infiltrating endometriosis: an
update.,” Ann NY Acad Sci, nr. 326, p. 1034, 2004.

[53] Bellelis P, Dias JA, Jr., Podgaec S, Gonzales M, Baracat EC and Abrão MS., „Epidemiological and clinical
aspects of pelvic endometriosis—a case series,” Rev Assoc Med Bras, nr. 56, p. 467–471, 2010.

[54] Kondo W, Bourdel N, Tamburro S, Cavoli D, et al, „Complications after surgery for deeply infiltrating
pelvic endometriosis.,” BJOG , nr. 118, p. 292–298., 2011.