Histamina

Histamina este o substanta chimica extrem de

importanta care actioneaza in interiorul organismului
uman si este  indispensabila pentru buna
functionare a multora dintre organele si sistemele
acestuia.

Ea detine  functia de neurotransmitator si de

reglator al aciditatiii stomacului, influentand
permeabilitatea vaselor sangvine, contractia
muschilor si functia cerebrala. Cea mai mare
concentratie de histamina se gaseste in piele,
plamani, stomac si cantitati mai mici in creier si
inima.

In egala masura histamina este esentiala in procesul

de aparare a organismului impotriva unor agenti
producatori de boli ca bacteriile, virusurile sau alte
organisme straine corpului uman.

Cand sistemul imun este activat ca raspuns la

patrunderea in organism a unui material strain,
histamina este primul mediator chimic de aparare
care va participa la procesul de inflamatie, adica la
raspunsul acestuia fata de potentialul agresor.
Histamina va fi prezenta in orice proces inflamator si
va fi responsabila de multe dintre simptomele
caracteristice inflamatiei.

De asemenea, histamina este mediatorul cheie si in

reactiile alergice care in esenta sunt tot reactii de
inflamatie in cadrul carora se elibereaza si multi alti
mediatori ca raspuns protectiv fata de alergeni.
Alergenii sunt componente ale celulelor vii care in
esenta sunt inofensive, ca polenul plantelor,
descuamatiile epiteliale ale animalelor, sporii de
mucegaiuri, acarienii din praful de casa, alimente
sau medicamente. O reactie alergica fata de astfel
de substante straine dar inofensive, apare atunci
cand sistemul imunitar astfel programat genetic
adopta o atitudine oarecum  gresita de a le anihila,
considerandu-le periculoase.

De unde provine histamina?

Histamina este produsa de celulele organismului

uman. Ea este o amina biogena care  rezulta in
urma actiunii enzimei histidin-decarboxilaza asupra
aminoacidului histidina care este unul dintre cei mai
bine de 20 de aminoacizi care se combina pentru a
forma proteinele.

Histidin-decarboxilaza se gaseste in cantitati mari

in anumite leucocite sau celule albe sangvine 
denumite granulocite dupa continutul lor in granule
si care sunt mai ales mastocitele localizate in
tesuturi si bazofilele din sangele circulant. In
interiorul acestor celule, histidina este transformata
in histamina care apoi este depozitata in granulele
intracelulare de unde va fi eliberata in functie de
raspunsul organismului fata de anumite semnale.

In procesul  inflamator care este produs fie ca

raspuns fata de o infectie, fie intr-o reactie alergica,
aceste semnale provin de la celule imune numite
limfocite, de la alti mediatori numiti citokine si de la
anumiti anticorpi sau imunoglobuline. Dar nu acesta
este unica sursa de producere a histaminei in
organism!

Exista intr-un numar foarte mare microorganisme

care sunt capabile sa produca histamina. Multe
dintre bacteriile care traiesc in intestinul gros produc
histidin-decarboxilaza si sunt capabile sa transforme
histidina prezenta in orice proteina care ajunge la
nivel intestinal. Cele mai multe microorganisme care
produc aceasta enzima sunt prezente la nivelul
colonului si tot aici se gasesc cele mai multe
proteine care traverseaza intestinul si in
consecinta cel mai mare nivel de histamina. De aici
histamina va strabate peretele intestinal, va ajunge
in circulatia sangvina si va fi transportata in diferite
locatii din organism.

Histamina poate proveni si din afara organismului

respective, din alimentele pe care le consumam. De
exemplu, bacteria care produce histidin-
decarboxilaza colonizeaza si intestinul pestilor. De
indata ce pestele nu mai este viu, bacteria incepe sa
scindeze proteinele din tesuturi eliberand histidina
care apoi va fi transformata in histamina. Intrucat
bacteria se inmulteste rapid este posibil ca nivelul de
histamina din peste sa se dubleze la fiecare 20 de
minute continuand sa creasca atata timp cat pestele
ramane negatit. Multe reactii aparute la consumul de
peste sau fructe de mare sunt catalogate ca fiind
alergii si in realitate pot fi datorate excesului de
histamina acumulat in acestea daca sunt incorect
preparate.

Anumite alimente au un continut mare de histamina

independent de procesul de fermentatie microbiana,
ea fiind detectata in unele  fructe ca citrice, capsuni,
zmeura, tomate, caise, cirese, prune si unele
legume ca vinetele sau dovleceii. Se pare ca in
cazul tomatelor continutul de histamina creste si
odata cu procesul de coacere a acestora.

Alte alimente sunt considerate descarcatoare de

histamina printr-un mecanism necunoscut ca, de
exemplu, albusul de ou care are si proprietati
alergenice recunoscute putand declansa in egala
masura si reactii alergice.

Alta modalitate de eliberare de histamina este legata

de reactiile de intoleranta alimentara produse de
aditivii alimentari ca tartrazina, benzoati, sorbati,
sulfiti. La aceste persoane nivelul plasmatic de
histamina ramane crescut dupa consumul lor mult
mai mult timp decat la persoanele care nu au
intoleranta.

In procesul de fabricare a anumitor alimente este

folosita fermentarea microbiana in urma careia
rezulta producerea la un nivel destul de ridicat de
amine biogene inclusiv histamina. Astfel branzeturile
de toate tipurile, bauturile alcoolice, otetul, varza
murata si muraturile, produsele din soia fermentate
si sosurile din soia, mezelurile ca pepperoni,
mortadela, salamul, crenvustii au un continut mare
de histamina.

Ce inseamna histamina in exces?

Nivelul de 0,3 pana la 1 ng/ml in plasma este

considerat normal. Oricine poate avea un nivel mai
ridicat pe care insa este capabil sa-l tolereze. Peste
acea limita de toleranta apar simptomele.

Persoane absolut sanatoase pot avea dureri de cap

si se pot inrosi daca au consumat cantitati masive
de histamina din alimente. Se speculeaza ca
diferentele intre nivelul de histamina pe care il putem
tolera este determinat genetic. Pe langa aceasta
apare o toleranta scazuta in anumite situatii
fiziologice sau modificari hormonale care apar la
femei la ciclu sau la menopauza, precum si in timpul
tratamentelor cu anumite medicamente.

Persoanele care devin simptomatice si la un nivel

mai modest al histaminei sunt catalogate ca fiind
intolerante la histamina. La acestea este intalnit un
defect de metabolizare a histaminei datorat unui
deficit al principalei enzime implicate in acest
process, DAO (diaminoxidaza), care este localizata
la nivelul mucoasei intestinale. Cea de-a doua
enzima care degradeaza histamina este N-
metiltransferaza si deficitul ei nu influenteaza in
mare parte  intoleranta la histamina.

Histamina aflata in exces va actiona asupra

receptorilor specifici situati pe suprafata multor
celule din organism  si va genera un tablou clinic
foarte asemanator unei reactii alergice adevarate
care se produce insa printr-un mecanism total diferit
in care sunt implicati anticorpi specifici de tip IgE.

Simptomele care sunt legate de excesul de

histamina apar indiferent de provenienta acesteia.
Pacientii cu intoleranta se plang de mancarimi ale
pielii, ochilor, ale nasului sau urechilor si pot
prezenta eruptii urticariene si edeme a caror cauza
nu se depisteaza in ciuda investigatiilor facute. Pot
avea simptome cardiovasculare cu scaderi ale
tensiunii arteriale, cresteri ale pulsului, dureri
toracice. Alteori apare anxietatea si atacuri de
panica, oboseala, confuzie, iritabilitate si foarte rar
pierderi de 1-2 secunde ale starii de constienta.
Mimand o reactie alergica poate sa apara
rinoconjunctivita cu secretii nazale abundente
apoase, cu nas infundat, inrosirea ochilor si
lacrimare sau manifestari digestive de tipul arsurilor,
indigestiei sau refluxului gastroesofagian.

Femeile intolerante la histamina pot prezenta si 

dureri de cap sau menstruale. Nivelul de histamina
este influentat mai ales de nivelul  crescut de
estrogeni din momentul ovulatiei sau in preajma
declansarii menstruatiei. In timpul sarcini  placenta
produce o cantitate mare de enzima DAO astfel ca
gravidele intolerante la histamina nu mai au
simptome, dar isi recapata sensibilitatea dupa
nastere.

Exista si posibilitate asocierii intolerantei la

histamina cu reactiile alergice crescand gravitatea
acestora ca in dermatita atopica sau reactii
anafilactice recurente.

Anumite medicamente pot reduce eficienta enzimei

DAO sau pot fi chiar eliberatoare de histamina.
Astfel, persoane care nu au avut niciun istoric
sugestiv pentru intoleranta la histamina in trecut
prezinta simptome la administrarea de
antiinflamatoare din familia aspirinei sau la diuretice,
antibiotice, anestezice sau antidepresive.

Cum vom reduce excesul de histamina din

organism?

Putem administra inainte meselor principale

anumite  medicamente care compenseaza
activitatea diaminoxidazei deficitare.

Putem facilita actiunea enzimei prin adaos alimentar

de vitamine C si B6.
Putem bloca actiunea histaminei la nivelul
receptorilor specifici administrand antihistaminice.

Putem evita administrarea acelor medicante care

blocheaza si mai mult activitatea enzimei sau
consumul alimentelor cu continut mare de histamina.

Intoleranta la histamina este o boala naucitoare

pentru ca este imprevizibila. Spre deosebire de
reactiile alergice in care prezenta antigenului
determina un raspuns imunologic imediat si aparitia
simptomelor, in intoleranta consumul aceluiasi
aliment nu produce intotdeauna o reactie. De
asemenea este greu sa elimini din dieta numai acele
alimente suspicionate, ci trebuie sa se recurga la o
dieta restrictiva care exclude toate alimentele cu
continut mare in histamina si ulterior permite
consumul acestora intr-o cantitate care ramane sub
limita personala de toleranta.
O persoana cu intoleranta la histamina poate avea
fluctuatii constante in semnele si simptomele
excesului de histamina in functie si de conditiile din
mediul inconjurator. De exemplu la alergicii la polen
pot aparea anumite reactii la consumul unor
alimente care au un continut mare de histamina in
timpul sezonului de polen la care sunt sensibilizati si
pe care apoi sa le tolereze foarte usor la iesirea din
sezon.

Histamina ramane deci dirijorul oricarui tip de

inflamatie, iar excesul ei in organism nu este nici pe
departe numai apanajul alergiilor adevarate ci si a
reactiilor pseudoalergice.

Bibliografie
 Maintz, N Novak – Histamine and histamine
intolerance. Am J Clin Nutr May 2007 vol. 85 no.
5 1185-1196
 Maintz, Th Bieber, N Novak – Histamine
Intolerance in Clinical Practice. Dtsch Arztebl
2006; 103(51–52):A 3477–83
 Mohammed Shahid, Nancy Khardori, Rahat Ali
Khan, Trivendra Tripathi – Biomedical Aspects
of Histamine
 Dirk Budka – Histaminosis and reaction to other
Biogenic Amines, 2012
Alergie sau intoleranță la histamină?

Probabil că cel mai comun „scenariu“ pe care din ce în ce mai multe persoane îl experimentează
este acela al alergiilor la diverşi factori de mediu (păr de animal, polen, praf etc.) sau diverse
alimente (gluten, lactate, porumb, ou etc.). Simptomele se caracterizează printr-o eliberare
masivă de histamină: secreții nazale, mâncărimi, usturimi ale ochilor, strănut, congestie etc. Dar
histamina nu este prezentă doar în aceste situații.

Știai că?
Ai fost probabil înțepat de o albină sau țânțar şi ai observat inflamația care se dezvoltă. Aceasta este
mediată de histamină. Sau ai avut o migrenă după ce ai băut mai mult vin roşu şi ai mâncat brânză
fermentată? Şi aceasta are o legătură cu histamina din organism.

Ce este histamina?

Histamina este un mesager chimic implicat în răspunsul sistemului imunitar la reacțiile

inflamatorii. Este ca un semnal de alarmă, care notifică organismul că există potențiali atacatori.
Histamina determină dilatarea vaselor de sânge pentru ca leucocitele să poată găsi şi ataca cu
rapiditate infecția sau problema. Are însă şi un rol central în digestie, alergii şi intoleranțe
alimentare, dar şi în funcționarea creierului, acționând ca un neurotransmițător. Este produsă de
celulele imune numite bazofile şi eozinofile, dar şi de mastocite, toate acestea fiind implicate în
reacțiile alergice, printre altele. Histamina este produsă de anumite specii de bacterii care se
găsesc în intestine. Nu este de mirare că toate disfuncțiile digestive care s-au produs în era
modernă au de multe ori implicată şi intoleranța la histamină! Cu toate acestea, histamina în sine
nu este problema, ci inabilitatea organismului de a determina buna funcționare a acesteia.

Intoleranța la histamină

Termenul de „intoleranță“ este controversat şi nu este agreat de toată comunitatea medicală;

mulți vor spune că această afecțiune nici măcar nu există. Cu toate acestea, există multe cercetări
în domeniu şi literatura de specialitate, care confirmă fenomenul.
Pentru că circulă prin întregul circuit sanguin, histamina poate afecta intestinele, plămânii,
pielea, creierul şi întregul sistem cardiovascular, contribuind la o gamă largă de simptome şi
afecțiuni, care vor fi şi greu de diagnosticat.

Care sunt simptomele intoleranței la histamină?

Simptomele care apar în urma intoleranței la histamină sunt: probleme digestive (diaree, dureri
de stomac, crampe, flatulență), probleme de piele (eczemă, urticarie), probleme respiratorii,
migrene, grețuri, tahicardie, rinite, față înroşită, transpirații profunde, inflamații puternice la
muşcăturile de țânțari, secreții nazale, sângerări nazale, astm, insomnie.
Dacă suferi de astfel de simptome sau ai ocazional reacții alergice, care nu sunt neapărat asociate
cu un anumit factor declanşator, atunci poți suspecta o intoleranță la histamină.

Organismul nu are capacitatea de a degrada histamina cu ajutorul celor două enzime, histamina
N-metil transferaza şi diaminoxidaza (DAO), din următoarele cauze:

Mutații genetice

 mutații în gena DAO care are nevoie de vitamina B6 şi cupru drept cofactori, este polimorfică şi
reduce histamina extracelulară (atât din surse bacteriene, cât şi din alimentație).
 mutații în gena MTHFR care contribuie la reglarea metilării, necesară la reducerea histaminei
intracelulare.*
 mutații în gena HNMT care necesită SAMe (S-adenosil metionină) drept cofactor şi acesta
necesită o enzimă MTHFR corect funcțională pentru a produce SAMe. Este polimorfică şi reduce
histamina intracelulară.
 mutații în gena MAO care necesită vitamina B2 drept cofactor, este polimorfică şi reduce
tiramina, histamina şi catecolaminele (neurotransmițători de stres).

* Notă: Histamina n-metil transferază necesită metilare pentru a funcționa corespunzător.

Metilarea este o activitate celulară cheie, vitală, care contribuie la detoxifiere, controlează
inflamația şi echilibrează neurotransmițătorii. Dereglările/ defectele de metilare pot rezulta în
dereglări emoționale şi ale dispoziției, cât şi în dezechilibre multiple ale ficatului, pancreasului,
stomacului, intestinelor, glandelor suprarenale şi ale tiroidei.
Toate aceste defecte genetice sunt destul de comune şi pot fi determinate destul de uşor cu
ajutorul unei analize genetice salivare. Interpretarea corectă a acestor analize este însă deosebit
de importantă!

Diverse afecțiuni prezente

Deficiența de enzima diaminoxidază (DAO) poate fi determinată şi de afecțiuni existente (boală

Crohn, colită ulcerativă, alergii alimentare, intoleranță la gluten, SIBO – Small Intestinal
Bacterial Overgrowth, insuficiență renală, hepatite etc.).

Consum de medicamente

Un nivel redus al enzimei DAO poate fi determinat şi de acțiunea unor medicamente

(cefalosporine, antiinflamatoare nesteroidiene, mucolitice, unele anestezice generale,
antidepresive, imuno-modulatoare, antiaritmice, antihistaminice, blocantele H2).
Cu toate că ultimele două au de fapt rolul de a bloca excesul de histamină, acestea pot însă
reduce şi mai mult nivelul enzimei DAO în organism! Încă o dovadă că medicamentele nu
vindecă, ci doar suprimă simptome.
Disbioza intestinală

Supraproducția de histamină poate fi generată de disbioza intestinală, deoarece anumite tipuri de

bacterii produc histamină şi alte tipuri o degradează. Aşadar, dacă există un dezechilibru între
aceste bacterii, se poate genera o supraproducție de histamină.

Alimente bogate în histamină

Persoanele predispuse la intoleranță trebuie să evite o serie de alimente bogate în histamină. În

general, alimentele fermentate, datorită bacteriilor produse în timpul fermentării, sunt cele mai
comune alimente care determină reacții negative. Mai jos este însă o listă mai completă cu cele
mai comune alimente care trebuie evitate:

 băuturi alcoolice fermentate (vin, bere, şampanie)

 alimente fermentate: murături, oțet, sos de soia, lactate fermentate etc.
 mezeluri, afumături
 fructe uscate: caise, prune, smochine, curmale, stafide
 citricele şi fructele de pădure
 nuci şi alune (în special caju, nuci şi arahide)
 avocado, vinete, roşii, spanac, ciuperci
 pește afumat şi anumite specii de pește: ton, anchois, sardine

Aceste restricții însă nu trebuie să fie neapărat pe viață. În momentul în care ți-ai echilibrat flora
intestinală şi ai lucrat la cauzele mai profunde ale intoleranței, cum ar fi metilarea, aceste
alimente pot fi reintroduse. Desigur nu există o garanție că toate persoanele vor putea tolera din
nou absolut toate alimentele; depinde de pragul de toleranță al fiecărei persoane. Chiar şi o
persoană sănătoasă poate să îşi depăşească pragul de toleranță al histaminei. Gândeşte-te de
exemplu la o „bombă histaminică“, cum ar fi pizza clasică din fast-food-uri sau chiar şi o
combinație de pește afumat, avocado, ciuperci, nuci, brânză şi vin la o singură masă… Pentru
multe persoane, aceste alimente pot să nu declanşeze nici o reacție negativă, dar pentru alte
persoane predispuse poate fi o tragedie.

Cum afli dacă ai intoleranță la histamină şi ce poți face pentru rezolvarea

problemei?

Prin analiza de sânge a markerilor diaminoxidază (DAO) şi histamină se poate stabili dacă ai o
problemă cu producția şi/sau degradarea histaminei în organim. De cele mai multe ori, în
analizele standard se testează doar DAO, dar ambii markeri sunt importanți pentru a afla ce se
întâmplă cu adevărat în corp.
De exemplu, dacă DAO se află la un nivel normal, dar histamina are un nivel ridicat, înseamnă
că nu ai o problemă cu degradarea histaminei, ci cu supraproducția acesteia, poate din cauza
disbiozei intestinale. Deci rezolvarea cauzei – problema digestivă – va fi cel mai probabil soluția
în această situație. Antihistaminice naturale care se pot consuma sunt quercetin, bromelaina şi
pycnogenolul. Aşa cum bacteriile benefice din lactatele fermentate (Lactobacillus casei,
Lactobacillus delbrueckii, Lactobacillus bulgaricus) produc histamină, şi deci sunt
contraindicate, o serie de lactobacili pot însă ajuta la degradarea histaminei: Lactobacillus
plantarum şi Bifidobacterium infantis.
În caz contrar, dacă nivelul DAO este scăzut, iar histamina are un nivel normal, atunci acest tipar
reflectă o problemă de ordin genetic sau de altă natură. Suplimentul care conține această enzimă
se poate însă lua şi de cele mai multe ori simptomele negative se vor remedia.
Mai sunt desigur şi alți markeri care pot oferi o viziune mai clară şi o confirmare în ceea ce
priveşte activitatea histaminei şi DAO din organism, printre care: homocisteina, analiza genetică
(vezi mai sus), total IgE, IgG, IgM, IgA , markeri tiroidieni etc. De exemplu, din observații
clinice empirice s-a determinat că un nivel crescut al bazofilelor de 1% sau mai mare, pe o
perioadă mai îndelungată, poate corespunde cu o valoare a histaminei de 60 sau mai mare. Un
procent de 2% sau mai mare al bazofilelor, de regulă, corelează cu o valoare a histaminei mai
mare de 150.

CE ESTE
intoleranța la histamină?

Prin intoleranța la histamină se înțelege un dezechilibru între histamina acumulata în

organism şi capacitatea de degradare a acesteia. Cauza este deficitul de diaminooxidază (DAO),
enzimă care intervine în metabolismul histaminei. Intoleranța la histamină se manifestă clinic în
momentul în care în organism se găsește o cantitate de histamină, pe care acesta nu o poate
degrada. De asemenea, există boli alergice, precum astmul sau rinita alergică, care constituie
surse suplimentare de histamină, ce se pot adăuga la histamina absorbită în organism din
alimentație.

SIMPTOME

Imediat după consumul unor alimente bogate în histamină sau la câteva ore după aceasta,
apar simptome precum: rinoree (secreţii nazale apoase), eruptii cutanate (zone de culoare roșie ce
produc “mâncărimi”), dureri de cap, tulburări digestive (diaree, dureri abdominale, flatulenta),
tulburări de ritm (bătăi neregulate ale inimii).
 HISTAMINA

Histamina apare în alimente prin activitatea bacteriilor, mai ales în timpul proceselor de
maturare.  De aceea histamina se găsește în cantități mari în alimentele fermentate (brânzeturi
sau varză murată). Cu cât crește mai mult perioada de depozitare a alimentelor, cu atât se
intensifica procesele bacteriene prin care este produsă histamină. De aceea, se recomandă ca
alimentele și mâncărurile să fie consumate cât mai proaspăt posibil. Din cauza stabilității sale la
variații de temperatură, histamina nu poate fi distrusă nici prin congelare și nici prin fierbere,
prajire sau coacere.

 carne sau pește proaspăt

 gălbenușul de ou, albușul de ou (gătit, nu crud)
 fructe proaspete (cu excepția căpșunilor)
 legume proaspete (cu excepția roșiilor)
 ereale
 lapte proaspăt pasteurizat

 alcool
 brânzeturi maturate
 mezeluri afumate (salam, cârnați, suncă afumată)
 năut
 soia
 nuci
  cacao (este inclusă și ciocolata)
 dulciuri sau snacks-uri cu aditivi și coloranți
 oțet

Eliberatori de histamină (alimente care stimulează producerea de histamină la

nivelul intestinului subțire)

 majoritatea citricelor: kiwi, lămâie, ananas, prune etc.

 cacao
 nuci
 fasole și linte
 roșii
 germeni de grâu
 aditivi alimentari: benzoat, sulfiți, nitriți, glutamat, coloranți alimentari

Blocanți de diaminooxidază

 alcool
 ceai negru
 băuturi energizante
 ceai verde
 ceai mate

*Pentru iaurt, conţinutul de histamină variază în funcţie de cultură bacteriană folosită.

 HISTAMINA – prieten sau... un veritabil dezastru pentru organism ?

     Ni s-a întâmplat fiecăruia dintre noi, ca la un anumit moment dat al vieţii noastre să observăm că pe
piele ne-a apărut o erupţie urticariană, însoţită de prurit (mâncărime). O numim generic : alergie. Adesea
am şi asociat-o unui consum de mezeluri sau preparate din carne, alţii ştiu că fac urticarie după o
expunere a extremităţilor la temperaturi scăzute, sau după inhalarea de produse petroliere, praf, polen,
perişori ai frunzelor de porumb, spray-uri, păr de pisică, câine....şi enumerarea ar putea continua cu...
>4.000 de substanţe, care până-n prezent se cunosc a fi generatoare de alergii.

   Odată cu creşterea poluării mediului înconjurător (apă, aer, sol), a crescut şi concentraţia şi tipul
compuşilor potenţiali generatori de alergii şi suplimentar, a crescut şi severitatea crizelor odată
declanşate. Este demn de remarcat, că o alergie se face aproape întotdeauna la o substanţă organică şi
rarisim la una anorganică sau minerală (crom, nichel).

   Care este fenomenul ? În momentul în care venim în contact cutanat, inhalator sau digestiv cu o
substanţă străină corpului nostru şi pe care acesta n-o tolerează, un anumit tip de globule albe
(mastocite, bazofile şi eozinofile), descarcă în torentul sangvin o substanţă cu moleculă mică – histamina
– care va acţiona pe nişte receptori specifici din diferite organe, producând unele efecte, la care probabil
nici nu ne-am fi gândit vreodată.

     Histamina (H.) este o substanţă ciclică, cu o catenă laterală, derivat de imidazol, având o moleculă
mică. Ea rezultă din decarboxilarea Histidinei (HYS), care este un aminoacid. Este capabilă să producă în
cantităţi extrem de mici, efecte fiziologice sau patologice deosebit de puternice. În corpul nostru se
găsește în cantități importante la nivelul pielii, plămânilor, stomacului, în sânge, dar și-n ficat. Molecula H.
este extrem de stabilă la fierbere, coacere, prăjire, frigere, congelare, toate aceste procedee termice
nereuşind să o distrugă sau să reducă nivelul său cantitativ din alimentele în care ea există sau în s-a
format.

   H. este o substanţă prezentă în cantităţi mai mari sau mai mici într-o serie de alimente. În condiţii
normale ea este rapid metabolizată de nişte enzime numite aminoxidaze. Însă există numeroase
persoane care prezintă o încetinire a activităţii acestor enzime, apărând astfel un risc de a dezvolta
intoleranţă la H. Principala enzimă implicată în degradarea H. se numeşte diaminoxidaza (DAO).
Reducerea capacităţii de distrugere a H. din cauza activităţii alterate a DAO poate produce manifestările
de mai în continuare menţionate, iar alteori, chiar şi dureri de cap, diaree, brohospasm, scăderea tensiunii
arteriale sau neregularităţi ale bătăilor inimii.

   Avem de-a face cu o veritabilă intoleranţă la H., atunci când în organism s-a acumulat mai multă H.
decât acesta este capabil să proceseze / metabolizeze :

- consumul de alimente bogate în H. sau/şi

- consum de băuturi alcoolice sau/şi

- priza concomitentă a unor medicamente care eliberează H. sau blochează DAO

     Cel mai adesea sunt afectate femeile între 30-55 de ani.    
     Aproape întotdeauna deficitul de DAO este dobândit, ca urmare a acţiunii unor anticorpi specifici
îndreptaţi împotriva celulelor gastro-intestinale ce produc DAO (mecanism auto-imun ?), sau ca o
consecinţă a consumului de alcool sau unele medicamente. Există se pare şi un grup puţin numeros de
persoane care au nativ o intoleranţă la H.

           În mod normal, H. acționează pe 3 tipuri de receptori :

- H1, care sunt răspunzători de : bronhoconstricţie, vasodilataţie, creşterea permeabilităţii capilare, prurit
(mâncărime a pielii)

- H2 ce determină o secreţie acidă gastrică, reduc frecvenţa cardiacă, contractă esofagul, inhibă
eliminarea de H. din bazofile şi concomitent inhibă neuro-transmisia sinaptică

- H3 - la nivel cerebral -, cu rol în menţinerea echilibrului, a permeabilităţii vasculare de la acest nivel şi a

dinamicii vasculare.

     Efectele fiziologice ale HISTAMINEI :

a. a)Aparatul digestiv

-       Este cel mai puternic stimulator al secreţiei gastrice

-       Contractă musculatura esofagiană

-       Factor de reglare a microcirculaţiei la nivelul tubului digestiv

-       (Injecțiile cu H. se foloseau în trecut pentru determinarea capacităţii secretorii acide a stomacului ca
test în medicina internă, procedeu azi părăsit ; inhalaţiile cu H. se folosesc ca test brohomotor, în cazuri
bine selecţionate, când alte teste nu şi-au dovedit eficienţa)

a. b)Piele și mucoase

-       Agresiunile fizice sau chimice pot determina eliberarea de histamină, aceasta fiind pricipalul
mediator al reacțiilor alergice de tip I (imediat) : urticarie, edem, rinită și conjunctivită apoasă,
hipersecreție salivară

-       Crește sensibilitatea cutanată și accentuează senzațiile neplăcute (pruritul), dar și cele plăcute
(excitația sexuală, orgasmul)

a. c)Sistem circulator

-       Mediator important, efectele sale fiind dependente de doză, producând : congestie la nivelul capului
şi trunchiului

-       La nivel arteriolar determină dilataţia arteriolelor terminale şi venulelor postcapilare, cât și contracția
vaselor mari (la doze mici)
-       Reduce frecvența cardiacă

-       Crește permeabilitatea capilară

a. d)Altele

-       Contractă musculatura netedă, dar mai ales pe cea uterină

-       Produce bronhoconstricție și hipersecreție de mucus la nivel bronșic

-       Inhibă transmiterea influxului nervos la nivel sinaptic

-       Poate avea și efect de mediator chimic sinaptic

   Alături de putrescină, cadaverină, indol, scatol şi amoniac, rezultă şi H. în cadrul proceselor de

putrefacţie din intestinul gros (colon), după consumul alimentelor de origine animală (carne, lapte,
brânză, smântână, ouă). Alimentele de origine vegetală sunt degradate în colon pe cale preponderent
fermentativă, iar în cazul unei insuficienţe sau lipse de fibre alimentare din dietă (care survine prin
alimentarea cu produse preponderent de origine animală), ce să producă un baraj în calea absorbţiei, din
colon se vor absorbi cantităţi însemnate de H., cu un răsunet asupra întregului organism.

   Odată instalată o sensibilitate la un anumit alergen (substanţă capabilă de a declanşa o reacţie alergică
prin mecanism histaminic), în timp ea va evolua şi doar foarte rar ea va stagna, cuprinzând şi alte
substanţe la care până atunci nu făceam alergie.

   Sunt persoane care întreaga viaţă nu ştiu ce este aceea o alergie (tot mai rare în ultimii ani). Alteori,
anumite persoane cunosc manifestările alergice uşoare (strănut, curs de nas, lăcrimare +/- urticarie).
Etapa următoare însă presupune apariţia unor manifestări / boli destul de grave : migrene repetate şi
îngrozitoare, astm, ulcer gastro-duodenal. DACĂ se menţine contactul cu H. şi DACĂ aceasta este
continuu adusă în organism se poate trece în forma a III-a, adică într-o boală autoimună, boală extrem de
severă şi invalidantă, în care organismul luptă împotriva lui însuşi autodistrugându-se !

   Sunt extrem de periculoase situaţiile în care, cu ocazia administrării unei doze uzuale dintr-un
medicament (de exemplu Penicilină), chiar de la primul contact din viaţă cu acest medicament, se poate
ajunge într-un timp foarte scurt (minute), la forme grave, de neimaginat : urticarie, apoi edem glotic,
prăbuşirea TA, şoc, deces. La astfel de medicamente dacă nu se ştie mai dinainte, dacă o persoană este
sau nu alergică (rar se fac testări), se recomandă să se facă o testare a sensibilităţii, pentru că altfel
primo-doza poate da un accident grav.

   De aceea, recomand oricărui individ, care se ştie alergic la diverse substanţe (mai ales
medicamentoase), cu prilejul unui control sau examen medical, înaintea prescrierii reţetei, să
avertizeze medicul că are de-a face cu o persoană ce prezintă un risc potenţial.

     Dar să enumerăm şi dintre efectele patologice ale H. :

-       substanţă pro-alergică ;

-       creşte producţia de mucus nazal, lichid lacrimal şi salivar. Astfel nasul se înfundă, lacrimile vor
începe să curgă, ochii se înroşesc şi începem să ne frecăm la nas şi la ochi, pentru că simţim senzaţia de
prurit (mâncărime), în afara faptului că vom şi umple câteva batiste ; iar până la o „salvă” de strănuturi nu
mai este decât un pas ;

-       dilată energic vasele întregului corp, preponderent pe cele periferice, cu un

-       efect imediat de scădere (uneori brutală, violentă) a tensiunii arteriale, fapt însoţit şi de o creştere a
pulsului, care devine filiform şi ineficient. La doze mari de H., sau la persoanele hipersensibile, se poate
ajunge până la şocul anafilactic ;

-       produce o marcată creştere a permeabilităţii vaselor mici, cu apariţia edemelor ;

-       dă prurit la nivelul pielii, eritem (roşeaţă), cât şi o erupţie urticariană tipică ;

-       determină bronhoconstricţie (micşorarea calibrului canalelor aeriene din plămâni) şi stimularea
accentuată a secreţiei glandelor bronşice, edem glotic, cu risc şi senzaţie de sufocare sau/şi veritabile
crize de astm bronşic ;

-       stimulează intens secreţia gastrică clorhidro-peptică (de acid clorhidric şi pepsină), cu risc ulcerogen
;

-       contractă musculatura uterină, cu potenţial abortiv la gravide ;

-       după studii recente, H. ar intra şi-n patogeneza colonului iritabil, a tulburărilor de tranzit şi dinamică
intestinală, cât şi a alternanţelor constipaţie / diaree ;

-       este responsabilă de producerea unor crize de migrenă greu suportabile la unele persoane (şi din
păcate nu sunt rare cazurile acestea !) în special de sex feminin ;

-       inhibă eliberarea unor neuro-mediatori şi neuro-transmiţători din creier şi din plexul nervos mienteric
(musculatura intestinală) ;

-       prin metabolizare intestinală generează nitrozamine cu efect iritativ şi potenţial cancerigen la nivelul
tubului digestiv, dar mai ales la nivelul colonului şi pancreasului ;

-       alimentaţia bogată în surse sau inductori de H. (vezi mai jos) joacă un rol fundamental atât în
declanşarea, cât şi-n întreţinerea şi progresia TUTUROR bolilor autoimune, boli cronice extrem de
invalidante ;

-       creşte riscul apariţiei diabetului zaharat.

Observaţie

     Intoleranţa la H. este consecinţa directă a unui dezechilibriu dintre acumularea H. şi capacitatea
organismului de a o distruge. H. apare în alimente datorită activităţii bacteriilor, ce decarboxilează HYS.

     Astfel ea există în cantităţi importante în alimentele fermentate (murături, borş de putină, brânză +/-
topită, iaurt, vin, bere), sau/şi bogate în proteine (carne şi preparate din carne), dar în cantităţi foarte mari
în alimentele alterate. Cantitatea de H. creşte direct proporţional cu perioada de păstrare a alimentelor,
dacă acestea sunt pregătite după un timp (mai) îndelungat de stocare şi/sau re-încălziri repetate.
Întotdeauna însă, persoanele care au un deficit de DAO, prezintă

-       beneficii MAJORE ale stării lor de sănătate DACĂ elimină din alimentaţia lor sursele şi inductorii de
H.

-       alterări (tot mai) grave ale stării lor de sănătate, DACĂ NU elimină din alimentaţia lor sursele şi
inductorii de H., datorită neştiinţei sau ignoranţei.

Alimente care conţin H.

     H. a fost descoperită în băuturile alcoolice (datorită fermentaţiei), conţinutul în această substanţă
fiind un reper al calităţii băuturii respective şi în special la vinuri. Sunt cazuri în care pot exista şi 2-3 mg
de H. / litru de vin, mai ales în vinurile roşii, băuturi care determină cvasiconstant dureri de cap.

Exemple de conţinut H. în unele băuturi alcoolice : vin roşu (60-3800 mcg/l), şampanie (650 mcg/l), vin
spumant (15-80 mcg/l), vin dulce (80-400 mcg/l), vin alb (3-120 mcg/l), bere (20-300 mcg/l). (1 mcg = 1
microgram).

     Există unele varietăţi de peşte oceanic (de regulă) care conţin cantităţi absolut năucitoare de H. în
carnea lor, datorate mai ales condiţiilor improprii de refrigerare din timpul transportului şi a depozitării
necorespunzătoare, factori care determină acumulări masive de H. Astfel : carnea de ton (8 g/kg), sardină
(1,5 g/kg), macrou afumat (0,8 g/kg), sardele (0,18 g/kg). Anchoa şi herigul conţin şi ei cantităţi importante
de H. în carnea lor.

     TOATE produsele lactate conţin H. (dar cu predilecţie cele fermentate), fiind produsă de unele specii
de lactobacili şi streptococi. Exemple : parmezanul şi emmentaler (< 0,5 g/kg), gorzongola şi stilton (=
brânza cu mucegai albastru < 0,16 g/kg), cammenbert (< 0,3 g/kg) ; de-asemenea există în TOATE
murăturile. Produsele lactate de orice natură au în plus şi capacitatea de a stimula producerea de
mucozităţi la nivel nazal, intestinal şi bronşic, determinând sau / şi agravând o rinită alergică, un astm
bronşic sau o fibroză chistică de pancreas. Pacienţii care au una din bolile enumerate mai sus, vor
exclude din alimentaţie orice produs lactat, dar ar fi bine să facă acelaşi lucru şi cu sursele de H.
menţionate aici !

     H. există şi-n preparatele din carne, mă refer aici cu deosebire la mezeluri, alături de anumite amine
biogene, cum ar fi putrescina şi cadaverina. Cu cât acestea sunt mai proaspete, cu atât cantitatea de H.
este mai redusă şi invers. S-au găsit însă anumite valori cantitative de H. în anumite produse : salam (<
0,28 g/kg), cârnaţi cervelat (< 0,1 g/kg), jambon Westfal (< 0,27 g/kg). H. există şi în : sângele de
porc            (0,9-1,5 mg/ml), sângele de pasăre (50 mg/ml), ficat (1-30 mg/ gram), intestine de animale (<
100 mg/ gram ; atenţie deci şi la cârnaţi şi la ciorba de burtă !), pielea de animale (10-140 mg/ gram),
plămâni (15-50 mg/gram). Moluştele şi crustaceei marini conţin alături de cantităţi enorme de colesterol
şi H.

     Oţetul din vin roşu poate conţine la rându-i cantităţi redutabile de H. (4 g/l), iar ciocolata, între 5-100
mg/kg.

     Carnea animalelor cu sânge cald (cu excepţia cărnii de porc, care conţine cantităţi însemnate), nu
conţine histamină ! Vă bucuraţi ? Aduceţi-vă însă aminte că în pagina anterioară, în cadrul „observaţiei”
pe care am făcut-o, am afirmat că prin putrefacţia colonică a tuturor produselor de origine animală rezultă
şi H., potenţial absorbabilă.
   De mulţi ani se cunoaşte şi faptul că arahidele sunt un aliment extrem de alergizant, care ar fi bine să
lipsească din alimentaţia persoanelor atopice (alergice).

   Cunoscând aceste lucruri, este lesne de înţeles de ce la atopici, produsele sau alimentele enumerate
mai sus (dar şi mierea !), ar fi bine să nu se regăsească în dieta cotidiană. S-a dovedit fără putinţă de
tăgadă că la 60-80% dintre astmaticii care au eliminat din alimentaţie doar produsele lactate,
cacaoa, carnea de porc şi murăturile, frecvenţa şi severitatea crizelor a scăzut drastic, pentru ca la
restul de 20-40% dintre ei să fie necesară o reducere a dozelor de medicamente pentru a
preîntâmpina sau a controla crizele. Din prima categorie de astfel de pacienţi face parte şi autorul
articolului de faţă !!! Procentul de mai sus s-a apropiat de 90% în momentul în care pacienţii astmatici au
trecut la dieta vegan, eliminând şi alimentele acre, acrişoare şi foarte dulci. În acelaşi timp, la persoanele
alergice (atopicii) care evită produsele de mai sus, s-a constatat o diminuare netă a frecvenţei
strănuturilor, chiar la substanţele la care mai înainte se ştia că ei fac manifestări alergice, cât şi o scădere
consecutivă a intensităţii şi frecvenţei erupţiilor cutanate şi a pruritului. E interesant, nu ?

   Prin studii şi cercetări minuţioase s-a dovedit că nici un produs de origine vegetală nu conţine H. ; doar
varza şi castraveţii muraţi ar conţine, dar în stare naturală aceste legume nu conţin H. Proteina din
arahide însă induce sinteza de H. !

    În altă ordine de idei, trebuie menţionate neapărat o serie de medicamente, care eliberează H. sau
care inhibă enzima ce metabolizează această substanţă (DAO) : bazele xantice (aminofilina), blocantele
H2 (cimetidina), blocantele de DOPAmină (metoclopramidul), unele antibiotice (acidul clavulanic din
Amoxiclav, Isoniasida, Clorochinul, Pentamidina, Cefuroxim, Cefotiam, Penicilinele semisintetice), unele
mucolitice (ambroxolul şi ACC-ul), antidepresivele (amitriptilina), antiaritmice (propafenona),
antihipertensivele (Captoprilul, Verapamilul, Alprenololul, Dihidralazina - mai rar utilizată în ultimii ani),
unele diuretice (amilorid, nefrix), anestezice locale (prilocaina), AINS (dar în special acidul acetil-salicilic
şi metamizolul sodic = Algocalmin, Piafen), opioidele (Codeina), miorelaxantele (pancuroniu, alcuroniu, D-
tubocurarina), narocticele (tiopenthal sodic), citostaticele (ciclofosfamida), substanţele de contrast iodate
(folosite în radiologie), unele somnifere, antimaniacale etc.

   Mărturie personală : autorul acestor rânduri face parte la rându-i din grupa atopicilor, fiind alergic
cunoscut la praf, polen, pisici, petrol şi porumb (la nivel de 4 „+”-uri, deci maxim ca intensitate). Din
momentul excluderii definitive din alimentaţie a produselor care conţin H., nasul, care până atunci curgea
mai tot timpul (rinită alergică), s-a uscat după nici 2 săptămâni şi a rămas aşa, fără nici un tratament
medicamentos până la o priză unică de brânză, după care a reînceput prompt să re-curgă.

   Aş mai dori să mai fac o remarcă : există în Biblie un pasaj (Levitic 3,17) unde ni se spune, citez : “cu
nici un chip să nu mâncaţi nici grăsime şi nici sânge”. Acum 3.500 de ani, când Dumnezeu a dat această
poruncă, nu se ştia nici de colesterol şi nici de histamină, trigliceride sau de dieta hiperproteică
acidifiantă. Dar la nivelul anului 2012, este dovedită deja veridicitatea şi profunzimea acestui verset Biblic.
Grăsimea conţine colesterol şi trigliceride pro-aterogene. Ea există sub piele, într-o cantitate mare, care
e în acelaşi timp o sursă foarte bogată de colesterol şi H. Sângele conţine H. şi ar reprezenta în
eventualitatea consumului o dietă hiperproteică ce dezechilibrează, cu un efect diuretic pentru calciu,
cupru şi zinc, fiind şi un factor suprasolicitant drastic pentru rinichi.

   Mesajul acestor rânduri este acela de a încerca fiecare dintre noi să nu mai venim în contact cu anumiţi
factori nocivi ce conţin H., pe care i-am putea evita, aceasta depinzând strict de noi şi de voinţa noastră.
Nu pot face eu, autorul rândurilor de faţă ca un Combinat Chimic să nu mai polueze, dar măcar ceea ce
depinde de mine şi de propria-mi dietă să încerc să influenţez.

   Se recomandă ca dacă se va introduce gălbenuş de ou în cadrul diversificării alimentaţiei la un sugar,

acesta să fie bine fiert, pentru a-i reduce efectele pro-alergice. El va fi bine omogenizat în piureul de
legume. Totuşi gălbenuşul de ou NU reprezintă nici pe departe o bună alegere în a fi introdus în
alimentaţia unei persoane, indiferent de vârstă !
   

   O reacţie alergică odată declanşată trebuie combătută. În funcţie de severitatea acesteia vorbim despre
:

- reacţie alergică uşoară (eritem +/- prurit), în care se va administra un medicament anti-histaminic
(Nilfan, Clorfeniramin, Hismanal etc.), +/- un ungvent cortizonic local. O putem trata şi noi, fără a apela la
un cadru medical specializat. Se va căuta să se identifice agentul care-a determinat reacţia alergică şi pe
viitor este bine să fie evitat contactul cu el ;

- reacţie alergică medie, care presupune apariţia edemelor la mâini sau / şi la faţă, sau / şi la picioare,
sau / şi probleme respiratorii (ca lipsa de aer, mergând până la sufocare). Aceste manifestări impun
urgent o asistenţă medicală de specialitate, pentru că sunt necesare administrări medicamentoase
intravenoase la scurt timp după apariţia simptomelor, pentru că altfel se va ajunge la

- reacţia alergică severă, cu şoc şi prăbuşirea tensiunii arteriale, ce necesită un apel urgent la “Salvare”,
iar fiecare minut pierdut înseamnă şanse sporite de  pierdere a vieţii pacientului.

   Un rol preventiv important în cadrul manifestărilor alergice îl are şi consumul zilnic de alimente
care conţin :

- vitamina C : măceşe, coacăze negre, kiwi, frunze de pătrunjel, de hrean, varza, citricele, mărar, tarhon,
ardei, măcriş, fragi etc. ;

- magneziu : curmale, soia, ciuperci, seminţele de floarea soarelui, germenii de grâu ;

- usturoiul, prin cantitatea mare de sulf pe care o posedă, reduce sensibilitatea la alergii ;

- carenţele de vitamină F sporesc riscul alergic. Vitamina F se găseşte în toate seminţele plantelor
oleaginoase şi-n plantele care sunt surse de vitamina E ;

- muşeţelul are şi el proprietăţi anti-histaminice ;

- evitarea alimentelor care conţin H. (vezi mai sus) şi a traiului alături de „animale de casă” : câini,
pisici, iepuri, păsări etc.
Tratarea intolerantei la histamina

Diagnosticarea intolerantei la histamina

Pentru a putea stabili un diagnostic sigur pentru intoleranta la histamina, trebuie excluse mai
intai celelalte afectiuni cu simptome asemanatoare. Printre acestea se numara alergiile la
alimente si intolerantele la anumite medicamente, precum si afectiuni cronice ale colonului.

Cu ajutorul unui test de sange poate fi stabilita capacitatea organismului de descompunere a

histaminei si concentratia de histamina din sange. In cazul persoanelor afectate, activitatea
enzimei responsabila pentru descompunere, este redusa la aproximativ jumatate din activitatea
normala. In cazurile extreme, aceasta poate sa scada si pana la 10%.

Pe langa testul de sange, schimbarea alimentatiei ar putea oferi indicatii cu privire la prezenta
unei eventuale intolerante la histamina. Pentru aceasta, este necesara evitarea stricta pentru un
anumit interval a alimentelor care contin histamina. In cazul in care disconfortul dispare si
intolerantele la alte alimente au fost deja excluse, persoana in cauza se confrunta intr-adevar cu
intoleranta la histamina.

Tratarea intolerantei la histamina

Pentru a putea trata cu succes intoleranta la histamina, este necesara renuntarea timp de minim 2
saptamani la orice alimente care contin histamina in cantitati mari. In locul acestora, se
recomanda consumul de cartofi si orez, cu un continut redus de histamina. Aceasta masura este
menita sa reduca nivelul histaminei din sange. In aceasta perioada de doua saptamani trebuie sa
acordati atentie sa asigurati organismului dvs. toate substantele nutritive de care aveti nevoie.
Dupa aceasta faza de evitare completa a anumitor alimente, cei in cauza trebuie sa testeze incet si
cu atentie, alimentele pe care le tolereaza inca. Completati regimul in urmatoarele 4-8 saptamani
cu noi alimente. Atentie insa sa nu suprasolicitati organismul. Testati alimentele treptat si in
cantitati reduse.

Incercati sa observati modul in care reactioneaza organismul la fiecare aliment in parte. Daca
doriti, puteti sa inregistrati intr-un jurnal alimentele pe care le-ati consumat, cantitatea mancata si
eventualul disconfort creat, sau lipsa lui. De asemenea, puteti nota in jurnal si conditiile in care
v-ati hranit, respectiv daca va aflati intr-o situatie stresanta.

Vitamina B6 si vitamina C in tratamentul intolerantei la histamina

In anumite situatii –cum ar fi in deplasari- nu putem apela doar la alimente pe care le putem
tolera cu usurinta. In cazul anumitor pacienti, disconfortul nu dispare nici dupa schimbarea
regimului alimentar. In astfel de cazuri, simptomele pot fi combatute cu medicamente.

Cercetarile au demonstrat ca multi dintre cei afectati au un nivel de vitamina B6 prea scazut.
Vitamina B6 are rol de coenzima pentru diaminoxidaza si sprijina descompunerea histaminei. In
anumite cazuri, se recomanda administrarea de doze mari de vitamina B6, insa numai in situatiile
in care nivelul din sange este intr-adevar prea scazut.

Similar vitaminei B6, multi dintre cei afectati au un nivel de vitamina C prea scazut in sange.
Exista pareri in acest sens, potrivit carora prin administrarea de vitamina C, histamina este
descompusa mai repede in organism.

Medicamente in cazul intolerantei la histamina

Pe langa administrarea de vitamina B si vitamina C, pacientii au de asemenea posibilitatea de a

apela la un tratament medicamentos, care poate consta fie din produse antihistaminice sau un
tratament alternativ cu enzime.

Antihistaminicele au grija ca histamina din corp sa nu-si poata derula intregul efect. Sunt
potrivite in special atunci cand pacientii sufera de reactii la nivelul pielii, de rinite alergice,
dureri de cap sau ameteala. Alternativ, exista posibilitatea de a asigura organismului enzimele
necesare prin capsule. Aceasta masura se recomanda in special dupa consumul de alimente
bogate in histamina, la care cei in cauza nu doresc sa renunte, in ciuda intolerantei.

Spre deosebire de alte intolerante la alimente, in cazul intolerantei la histamina viata pacientului
poate fi pusa in pericol. In astfel de situatii se recomanda apelarea de urgenta la medic pentru
administrarea de antihistaminice cu efect rapid.
Testul de Intoleranță la Histamină
Intoleranța la Histamină poate fi acum detectată printr-un test de sânge cu ajutorul unei
metode dezvoltate foarte recent.

Prin determinarea activității DAO(diaminooxidazei ), ceea ce înseamnă abilitatea de a detoxifia

histamina, intensitatea intoleranței histaminei poate fi identificată în mod individual. Dacă
intoleranța la histamină este prezentă , se recomandă să se evite alimentele care conțin histamină.
Ca o alternativă, enzima poate fi, de asemenea, luată ca supliment alimentar înainte de masă,
pentru a substitui enzima lipsă.

Acest test de sânge măsoara nivelul de DAO (diaminoxidazei ), conținut în sânge . DAO este
enzima responsabilă pentru metabolizarea histaminei . Histamina joacă un rol central în reacțiile
alergice și pseudoalergice și este produsă atât în organism cât și luată din alimente în cantități
diferite.

Mulți oameni suferă de tulburări gastro-intestinale, migrene, dureri de cap, probleme ale
pielii, probleme cardio-vasculare si astm, cauzate de o intoleranță la histamină.

O activitate deficitară a enzimei conduce la o acumulare de histamină cu simptome

corespunzătoare, parțial severe. Este adesea dificil să se facă distincția între o alergie imediată
(de tip 1), alergie de tip III sau intoleranță la histamină, deoarece de multe ori simptomele sunt
identice.

În cazul în care nu apare nici o ameliorare, în ciuda schimbarii dietei în funcție de

măsurătorile IgE și /sau IgG, un test de intoleranță la histamină este foarte recomandat.
Ar putea exista mai multe cauze pentru intoleranța la histamină. Acestea includ, printre altele, un
deficit de vitamina B6 sau de cupru asociat cu o producere deficitară de diaminooxidază (DAO).
Atunci când sunt consumate produse alimentare bogate in histamină, apar simptomele descrise
mai sus. Probleme intestinale, cum ar fi de exemplu, boli intestinale inflamatorii sau producția
excesivă de histamină de către bacteriile intestinale putrezite, pot fi de asemenea cauzele unor
astfel de probleme. Nu numai producția insuficientă a enzimei diaminooxidază sau concentrația
crescută de histamină, dar, de asemenea, inhibarea enzimei provoacă intoleranță la histamină.
Posibilii inhibitorii puternici ai DAO sunt în special produsele alcoolice, dar, de asemenea, unele
medicamente obișnuite, incluzând mai ales agenții antireumatici, care sunt medicamentele cu
efecte anti - inflamatoare si antialgice.

Este adesea dificil să se facă distincția între o alergie imediată IgE (de tip 1), și o alergie
alimentară IgG (de tip 3) sau o intoleranță la histamină, deoarece de multe ori simptomele sunt
identice.
Simptome ale intolerantei la histamina
Simptomele intolerantei la histamina sunt asemanatoare cu cele din alergii, intoxicatii
alimentare, gripa. Simptomele apar la intervale de timp variabile dupa ingestia de alimente si pot
deveni cronice ceea ce face dificila legarea acestor simptome de alimentatie. Exista un spectru
foarte larg si nespecific de simptome si pentru ca lucrurile sa fie si mai complicate simptomele
sunt diferite de la individ la individ. Inainte de a prezenta simptomatologia in detaliu vom face
un scurt rezumat :

 Inflamatii ale mucoasei nazale, secretii nazale apoase, expectoratie, iritatii la nivelul

gatului, senzatie de „nod in gat”, tulburari respiratorii

 Probleme digestive : diaree,dureri abdominale,flatulenta,senzatie de arsura retrosternala
  Mancarime,eruptii cutanate,roseata cutanata (in special la nivelul fetei)
 Bufeuri,transpiratie excesiva, senzatie de supraincalzire
 Tahicardie, palpitatii, scaderea tensiunii arteriale
 Cefalee,migrena,ameteli
 Tulburari de somn, senzatie de oboseala, tulburari de comportament
 Greturi, varsaturi
 Sindrom premenstrual
 Edeme (acumularea de lichide la nivelul tesuturilor avand ca efect tumefierea acestora – de ex.
pleoape umflate,picioare umflate)

Generalitati
Simptome inconsistente ale intolerantei la histamina

Histamina este necesara functionarii normale a organismului, actionand la nivelul mai multor
aparate si sisteme. Din acest motiv, in cazul intolerantei la histamina, simptomatologia este
variata, nespecifica , de exemplu simptome respiratorii si digestive aparand simultan dupa
consumul anumitor alimente. Fiecare organism are anumite puncte slabe la nivelul organelor,
care vor fi primele afectate de prezenta in exces a anumitor mediatori. Din acest motiv multe
persoane pot prezenta simultan sau alternativ simptomele descrise mai jos. Pe de alta parte exista
un numar mare de oameni care prezinta doar un singur simptom care se repeta frecvent, cum ar fi
cefaleea sau atacuri migrenoase. Unele simptome devin cronice si se manifesta frecvent, in timp
ce altele se manifesta sporadic. Datorita diversitatii simptomelor persoanele care sufera de
histaminoza adesea nu pot identifica agentii (alimentele) a caror consum declanseaza aparitia
simptomelor.

Agentii declansatori sunt greu de identificat

In majoritatea cazurilor pacientii leaga aparitia simptomelor de :

Consumul anumitor alimente:vin rosu,vin spumant, sampanie,branzeturi maturate, peste, carne

si preparate din carne care sufera procese de prelucrare(afumare,uscare,etc), rosii, pizza, varza
murata.
Medicamente: acid acetilsalicilic (Aspirina), substante radiologice de contrast, analgezice
(ibuprofen).

Severitatea afectiunii

Severitatea simptomelor intolerantei este variabila de la persoana la persoana si chiar la aceeasi

persoana simptomele pot avea intensitate diferita. In cazul persoanelor cu niveluri normale de
DAO pot aparea simptome usoare dupa mese copioase asociate cu consum de alcool. Persoanele
care au niveluri reduse de DAO prezinta simptome care pot afecta capacitatea de munca sau in
cazuri severe simptomele pot deveni cronice. Atat timp cat intoleranta la histamina nu este
diagnosticata si nu este tratata oamenii afectati de aceasta suferinta se vor plange de o stare
generala de sanatate proasta si de o slaba calitate a vietii.
Nespecificitatea simptomelor

Important: Majoritatea simptomelor listate sunt nespecifice putand apare si in cazul altor
afectiuni. Intoleranta la histamina nu se diagnosticheaza exclusiv pe baza examenului clinic si a
simptomatologiei desi anamneza este un pas important in stabilirea diagnosticului. Aparitia
repetata a mai multor simptome care nu au o alta cauza organica poate ridica suspiciunea de
intoleranta la histamina.

Simptomele histaminozei

Enumerarea simptomelor de mai jos nu are pretentia ca e completa. Lista cuprinde simptomele
care care s-au dovedit a fi legate de intoleranta la histamina precum si acele simptome pe care le-
au relatat pacientii care sufera de aceasta afectiune, simptome care s-au diminuat semnificativ
pana la disparitie ca urmare a tratamentului. Unele dintre simptome pot sa apara si ca urmare a
descarcarii altor mediatori chimici decat histamina.

Tractul gastro-intestinal

Cele mai frecvente simptome ale intolerantei la histamina, fie ele acute sau cronice sunt
localizate la nivelul tractului digestiv. De cele mai multe ori nespecifice,aceste simptome aduc
pacientul de multe ori la consult de specialitate fara a putea fi gasita o afectare organica
justificativa. De cele mai multe ori pacientii sunt diagnosticati cu colon iritabil (sindrom de
intestin iritabil). De multe ori este dificil de stabilit o legatura clara intre ingestia de alimente si
aparitia simptomelor (din cauza ca simptomele apar la intervale mari de timp dupa consumul de
alimente, uneori la cateva ore sau chiar dupa 12-24 ore).

Flatulenta, durerile abdominale, crampele intestinale sau gastrice, diareea acuta, cronica sau
matinala sunt manifestari frecvent intalnite. Histamina creste motilitatea intestinala (accelereaza
miscarile intestinale) avand ca rezultat un pasaj accelerat al bolului alimentar cu consecinta
reducerii absorbtiei principiilor nutritive (proteine, glucide, lipide) necesare bunei functionari a
organismului.

Mai rar apare constipatie sau constipatie alternand cu diaree.

Senzatie de arsura retrosternala, reflux gastric acid
Simptome care mimeaza afectiuni intestinale inflamatorii
Greturi, varsaturi
Rau de mare,rau de miscare
Simptome asemanatoare celor din gastroenterita

Aparat cardiovascular

Caderi ale tensiunii arteriale, valori ale tensiunii arteriale mai mici decat cele normale
(hipotensiune)
Aritmii cardiace
Palpitatii (batai cardiace puternice generate de descarcari de adrenalina)
Tahicardie (accelerarea pulsului si batailor cardiace asociate cu atacuri de panica)
Piele,mucoase,cai respiratorii

Rinite, inflamatii si edeme ale mucoasei nazale, rinoree (secretii nazale apoase) aparand in
special dupa ingestia de alimente.
Transpiratie excesiva,transpiratii nocturne, transpiratii la nivelul palmelor
Senzatie de iritare la nivelul fetei, inrosirea tegumentelor fetei, senzatie de caldura
Eruptii cutanate, acnee,hipersecretie a glandelor sebacee, ten gras
Bufeuri, senzatie de mancarime, eczeme, urticarie
Partea superioara a bratelor acoperite cu mici pete de culoare rosie, uneori partial keratinizate
Alergie la soare: tegumentele se inrosesc foarte rapid la expunerea la soare insa arsurile dispar in
ziua urmatoare
Senzatie de uscaciune a buzelor
Afte, leziuni la nivelul mucoasei bucale, mici ulceratii care se vindeca greu
Tuse cronica, tuse uscata iritativa, bronsite, iritatie bronsica
Senzatie de uscaciune in gat si dorinta de a expectora, senzatie de „nod in gat”
Edeme – retentia de lichide in tesuturi avand ca rezultat umflarea acestora (pleoape,gambe,etc)

Sistem nervos

Dureri de cap, migrena, senzatie de presiune la nivelul capului. Din 25 de cazuri cu pacienti care
prezinta migrena 24 pot fi explicate ca fiind declansate de un exces de histamina.

Stare de oboseala, absenta motivatiei, senzatie de sfarseala (lipsa de energie), epuizare

Insomnie, dificultate de a adormi, somn intrerupt, somn superficial, absenta viselor
Reducerea capacitatii de concentrare, tulburari ale performantelor cognitive
Tulburari ale memoriei, limitarea capacitatii de a invoca amintiri
Sensibilitate exagerata la zgomot, nevoie de liniste
Sensibilitate excesiva la stress, incapacitatea de a face fata situatiilor stresante, senzatie de
epuizare mentala si nervoasa
Stare de tensiune, nervozitate, agitatie
Crampe musculare, tremor, scrasnirea dintilor, blocarea maxilarelor
Melancolie, tristete, dispozitie depresiva adesea fara o cauza evidenta
Ganduri suicidare
Tulburari temporare ale simtului mirosului
Modificari de personalitate

Sistem endocrin

Dismenoree, amenoree,sindrom premenstrual exacerbat

Endometrioza
Tulburari de crestere si dezvoltare
In sarcina din a 3 a luna placenta produce cantitati importante de DAO ceea ce explica de ce
femeile diagnosticate anterior cu intoleranta la histamina prezinta in sarcina reducerea
semnificativa pana la disparitie a simptomelor. Dupa nastere efectul protectiv dispare.
Sistem imunitar

Susceptibilitate crescuta la infectii, episoade frecvente infectioase

Susceptibilitate crescuta inflamatorie, zone inflamate
Dureri in gat, raguseala
Simptome gripale, stare generala de rau, dureri la nivelul membrelor care nu se asociaza cu stari
febrile si debut tipic gripal
Sinuzita maxilara,frontala uneori etmoidala
Tumefiere dureroasa a ganglionilor limfatici
Amigdalita, vegetatii adenoide
Dureri la nivelul tendoanelor ca urmare a inflamarii acestora
Senzatie de durere/arsura la nivelul vezicii urinare, senzatie si necesitatea frecventa de a urina
Conjunctivite, ochi rosii iritati
Secretii alb-galbui la nivelul ochilor sau comisurii bucale
Tulburari de vedere
Reactii inflamatorii articulare de tip reumatoid asociate cu dureri articulare/de spate
Inflamatii gingivale, dureri repetitive la nivelul danturii
Herpes

In consecinta, daca manifestati o serie de simptome ale intolerantei la histamina, adresati-va

medicului dvs cu recomandarea de a face analize in aceasta directie.