Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vasile Alecsandri
universul creatiei
Pasteluri
Volumul acesta reprezinta, potrivit lui G. Calinescu, partea cea mai durabila si
mai valoroasa a operei lui V. Alecsandri. Majoritatea sunt scrise intre 1868 si 1869 si
publicate in Convorbiri literare la varsta deplinei maturitati artistice si in urma unei
bogate experiente lirice.
Pastelul este una dintre cele mai raspandite specii lirice, o poezie descriptiva in
care sunt infatisate peisaje reale sau imaginare, prin intermediul carora poetul isi
exprima gandurile si propriile sentimente.
Termenul pastel" a fost imprumutat din domeniul picturii; desemneaza un
tablou de natura sau un peisaj realizat in creion moale, usor colorat.
Desi elemente de pastel apar si in operele scriitorilor care l-au precedat pe
Alecsandri (Vasile Carlova, Gr. Alexandrescu, Heliade-Radulescu), el este cel care
consacra specia si o clasicizeaza. Tema naturii era insa asociata la acesti poeti, ca
element de fundal san ca pretext de meditatie, altor teme (istoria, iubirea, revolutia
etc.), devenind un element auxiliar - La mai toti inaintasii lui Alecsandri, natura nu
reprezinta o preocupare pentru sine. Natura intervine cu rolul de cutie de rezonanta,
amplificand sau diminuand un sentiment, ca un fel de reverberatie umana. Cu alte
cuvinte, la cei ce l-au precedat pe Alecsandri „natura nu este subiectul poeziei, ci
metafora ei, adica un termen de relationare; in centrul proiectului liric nu sta
realitatea exterioara a lumii, ci gandul, emotia sau fapta omenească."(Paul Cornea,
Studii de literatura romana moderna).
Alecsandri este primul poet care nu mai anexeaza natura altei realitati, ci il
anexeaza pe poet naturii", dand permanenta impresie ca natura preexista omului, ca
este o realitate obiectiva independenta care-1 integreaza in ritmurile ei vitale,
aceleasi, indiferent de trecerea timpului. De aceea, omul apare de multe ori la
Alecsandri, ca o parte componenta a firii, se integreaza in peisaj in mod firesc,
prezenta sa fiind modesta si netulburatoare.
Marea taina a poeziei Pasteluri – în opinia lui Ion Pillat - rezida in marea ei
simplicitate, in armoniosul ei echilibru sufletesc, in forma ei autentic romaneasca, as
spune aproape populara, intelegand prin popular comoara etnica a satelor noastre. As
mai adauga la aceste insusiri fundamentale doua caractere care individualizeaza
aceasta poezie, anume distinctia, adica o noblete naturala, nesilita, ceva vechi,
boieresc si, in acelasi timp, prin legaturi adanci cu pamantul tarii, ceva darz,
razasesc."
Pastelurile includ o filosofie senina, optimista, acceptarea randuielilor firii,
degaja euforie vitala, armonie si echilibru cosmic, fiind o ilustrare a doctrinei
moderatiei. Poetul evita tot ce este excesiv, nedefinit, vag in favoarea contururilor
clare si a senzatiei de stabilitate.
Influentat deopotriva de fantezia romantica si de rigoarea clasica, potrivit
temperamentului său optimist si solar, Alecsandri si-a conceput pastelurile in acordul
curgerii anotimpurilor si al muncii oamenilor, asociind imaginilor picturale care
predomina si o prezenta umana, menita a le insufleti. in incercarea de obiectivare a
descrierii, poetul se plaseaza, la inceputul scenariului liric, in afara peisajului pe care-
1 contempla extaziat, lasand, totodata, loc si meditatiei asupra naturii.
Fiecare text parcurge, in general, mai multe momente: se incepe cu o imagine
de ansamblu, panoramica asupra peisajului, urmeaza descompunerea imaginii in
partile ei componente, apoi meditatia poetului asupra scurgerii timpului, a tineretii, a
iubirii etc, pentru ca, in final, atmosfera de melancolie grava sa fie spulberata prin
aparitia unei vietati sau a unui fenomen care reinstaureaza starea de optimism.
Temele pastelurilor sunt, toate, subordonate naturii: anotimpurile (Iarna,
Vestitorii primaverii, Sfarsit de toamna), sarbatorile religioase (Paștele, Rusaliile),
muncile câmpului (Secerisul), erotica taraneasca (Rodica), momentele zilei
(Dimineata, Malul Siretului), spatiul intim, familial al caminului (La gura sobei).
Motivele frecvent intalnite sunt: lunca, raul, plaiul, campia, dumbrava, valea,
muntele, lacul, marea, soarele. Majoritatea sunt specifice zilei, luminii, dat fiind
faptul ca elementul nocturn (visul, umbrele noptii, fantasticul, obscurul) este sarac in
pasteluri. Soarele, invocat deseori, primeste atributele specifice viziunii optimiste a
lui Alecsandri - e „falnic“, „dulce“, „voios“, o imagine-simbol a plenitudinii si a
fertilitatii.
Pastelurile reprezinta „un registru de senzatii si imagini, in ele insele suficiente
ca sa defineasca pe pictor si pe muzician.“(Serban Cioculescu); „O lirica a linistii si a
fericirii rurale, un horationism, un calendar al spatiului rural si al muncilor
campenesti respective.“ (G. Călinescu); „Cea mai mare podoaba a poeziei lui
Alecsandri, o podoaba a literaturii romane indeobste.“(T. Maiorescu).