Facultatea de Medicina Dentara

Tehnologia Puntilor Dentare-An IV

1.Protezele fixe plurale:elemente componente, metode clinico-
tehnologice de realizare.Principii generale de realizare a protezelor
fixe plurale
Elementele de agregare

Elementele de agregare pot fi reprezentate de orice tip de proteză unidentară:

coroane turnate, coroane mixte, coroane integral ceramice şi integral polimerice,
coroane de substituţie şi coroane parţiale.

Corpul de punte

Corpul de punte reprezintă elementul de substituire a dinţilor absenţi în

aparatul gnatoprotetic conjunct, el asigurând refacerea morfologică şi funcţională a
arcadei dentare parţial edentate. Obiectivele corpului de punte ca element al
aparatului gnatoprotetic conjunct sunt biologice şi mecanice.

Obiectivele biologice

Obiectivul mecanic

Deformarea elastică

Deformarea plastică a corpurilor de punte

Rezistenţa mecanică a corpului de punte

Fractura corpului de punte

Rezistenţa la abraziune

Forţele pe care le transmite corpul de punte

 Corpul de punte se caracterizează prin: amplitudine, lăţime, profil, raport cu
creasta edentată, realizare tehnologică.

Principii generale de realizare a protezelor fixe

1. Principiul profilactic

Profilaxia se referă la prevenirea afectării părţilor moi şi dure ale câmpului

protetic, prevenirea apariţiei mobilităţii patologice a dinţilor stâlpi ca urmare a
supraâncărcării lor funcţionaleşi/sauparafuncţionale.Are în vedere realizarea
corectă a direcţiei corpului de punte, a dimensiunii V-O şi a reliefului ocluzal, a
unui raport favorabil cu creasta alveolară, protecţia parodonţiului marginal şi
toleranţa materialului utilizat.

Direcţia corpului de punte este impusă de considerente biomecanice şi topografice.

Considerentele biomecanice sunt reprezentate de forţele masticatorii care sunt transmise
asupra dinţilor stâlpi şi prin periodonţiu, asupra osului.

Forţele de presiune trebuie să cadă în poligonul de susţinere delimitat de marginile

feţelor ocluzale ale dinţilor stâlpi. Stabilitatea este maximă la punţile cu sprijin în semişa.
Relieful ocluzal şi dimensiunea V-O trebuie realizate în baza principiilor profilactice (să
nu genereze componente orizontale cu direcţie V-O ceea ce ar duce la mobilizarea
dinţilor stâlpi).

Cuspizii se pot modela astfel încât să realizeze:contact tripodic de tip cuspid-

fosetă sau un contact în suprafaţă de tip cuspid-ambrazură care favorizează însă
maximul de solicitare asupra dinţilor stâlpi.

Diametrul V-O trebuie să fie cât mai apropiat de dimensiunea naturală a

dinţilor înlocuiţi. Raportul cu creasta alveolară se reduce astfel încât să se asigure
condiţii de igienizare ( prin curăţire şi autocurăţire).

Faţa mucozală trebuie să fie netedă, neretentivă, perfect lustruită. Raportul

dintre corpul de punte şi creasta alveolară poate fi:

suspendat;
 punctiform;
liniar (tangenţial) ;
în suprafaţă (în şa, semişa).

2.Principiul biofuncţional.

Aplicarea principiului funcţional se face ţinându-se seama de particularităţile

funcţionale specifice grupei de vârstă căreia îi aparţine pacientul. Se referă la
restabilirea funcţiilor aparatului dento-maxilar prin restaurarea morfologiei şi
funcţionalităţii arcadei parţial edentate. Se refac: morfologia, masticaţia, deglutiţia,
fonaţia, fizionomia.

Funcţia masticatorie este asigurată de refacerea morfologică individualizată a

feţelor active ale aparatului gnato-protetic, la care relieful se reproduce în relaţie de
ocluzie centrică cu dinţii antagonişti, cu asigurarea contactelor ocluzale echilibrate. În
acest fel se asigură şi condiţiile refacerii eficienţei masticatorii prin refacerea
unităţilor masticatorii. Puntea dentară poate asigura o eficienţă masticatorie bună,
foarte apropiată de cea a arcadei naturale.

Restabilirea funcţiei masticatorii implică şi menţinerea sa, refacerea funcţiei

de incizie, la care concură situarea, orientarea şi dimensiunile marginilor incizale
şi ale feţelor orale ale dinţilor frontali, care pe lângă ghidarea anterioară, prin
elementele de relief participă şi la refacerea funcţiei fonetice (Hawkins 1991),
influenţată şi de raportul corpului de punte cu creasta alveolară.
Funcţia fonetică se restabileşte prin reproducerea reliefurilor de pe feţele
palatinale ce reprezintă zone de articulare fonetică. Printr-o morfologie adecvată,
punţile dentare închid rezonatorul bucal şi permit restabilirea corectă a articulării
fonetice.

Restabilirea funcţiei fonetice presupune reproducerea elementelor de relief de

pe feţele orale ale elementelor de agregare şi ale corpului de punte, printr-un raport
optim cu mucoasa versantului oral al crestei alveolare, prin conformarea curburii
orale a punţii şi prin amplasarea nivelului marginii incizale a punţii.

Funcţia fizionomică este dependentă de refacerea feţelor vestibulare cu redarea

caracteristicilor individuale pentru dinţii frontali: fisuri, pete de culoare.

Este corelată cu biomaterialul utilizat şi este favorizată de capacitatea

refacerii aspectului natural identic cu cel al dinţilor naturali. La această funcţie
contribuie şi forma şi relieful dinţilor, poziţia lor, situarea în plan V-O,M-D, C-O,
raportul cu părţile moi (buzele, obrajii).
Punţile fizionomice. Elementele de agregare şi corpul de punte reproduc
culoarea, transluciditatea şi aspectul dinţilor naturali. Pot fi realizate din ceramică,
RFC, răşini diacrilo-compozite, răşini acrilice. Sunt punţi la care structura metalică
este acoperită în totalitate de materialul fizionomic sau sunt realizate integral din
biomateriale fizionomice (sisteme integral ceramice, sistemul Targis Vectris).

Punţile semifizionomice au feţele vizibile de culoarea şi aspectul dinţilor

naturali, iar celelalte feţe sunt metalice.

Punţile nefizionomice nu refac culoarea şi nici aspectul dinţilor naturali. Sunt

realizate din aliaje nobile, cu conţinut crescut sau redus de Au sau nenobile (Cr-
Co, Cr-Ni, Ti sau aliajele sale).

Principiul biofuncţional în cursul tratamentului gnatoprotetic conjunct are

următoarele obiective:

refacerea morfologiei coronare prin reproducerea corectă a convexităţilor

vestibulare şi orale, a punctelor de contact interdentare şi a morfologiei ocluzale atât la
nivelul elementelor de agregare cât şi a corpului de punte;
refacerea integrităţii arcadei;
refacerea funcţiilor:masticatorie , fizionomică, fonetică;
conservarea relaţiilor mandibulo-craniene corecte, repoziţionarea normală
a mandibulei faţă de craniu atunci când s-au produs modificări.
Toate aceste obiective şi condiţiile de realizare ale tratamentului
gnatoprotetic asigură şi stimulează funcţia de automenţinere în condiţii optime la
nivelul sistemului stomatognat.

3. Principiul biologic

Conform conceptelor biologice şi profilactice tratamentul aplicat trebuie să

vindece afecţiunile existente şi să prevină apariţia altor îmbolnăviri, fără a realiza
sacrificii inutile de ţesuturi vii.

În cadrul terapiei de acoperire cu proteze fixe trebuie luat în considerare

faptul că însăşi prima etapă - ablaţia de ţesuturi dentare - este prin ea însăşi
nebiologică, de aceea trebuie realizată cu economie de substanţă dentară,
prepararea fiind individualizată în funcţie de forma dintelui şi de indicii coronari
(indici mezio-distali, vestibulo-orali), curbura sagitală, curbura transversală,
unghiurile coronare, secţiunea la colet, volumul şi forma camerei pulpare, rădăcina
şi canalul radicular.

O altă problemă deosebit de importantă pe care o ridică principiul biologic

este legată de biocompatibilitatea materialelor din care se realizează protezele fixe
şi a celor cu care se fixează pe dinţii preparaţi, având în vedere că ele vor avea un
contact de lungă durată cu ţesuturile orale.

Starea de suprafaţă a componentei metalice aflate în contact permanent cu

mucoasa orală trebuie să fie perfectă pentru a putea limita până la anulare
fenomenul de coroziune.

În ultimii ani au apărut materiale noi care tind să înlocuiască nu numai

materialele clasice de placare, ci şi aliajele dentare în realizarea infrastructurilor -
este vorba despre sistemele integral polimerice şi integral ceramice cu
biocompatibilitate excelentă.

4. Principiul biomecanic

Respectarea principiului biomecanic se referă la rezistenţa punţii dentare,

inserţia, stabilitatea acesteia.

Rezistenţa este reprezentată de capacitatea constructiei protetice de a rezista la

forţele exercitate asupra ei şi în timpul exercitării funcţiilor sistemului stomatognat.

În estimarea zonelor de maximă solicitare mecanică, este necesară

cuantificarea distribuţiei încărcărilor tensionale în timpul mişcărilor mandibulare
care pot fi realizate prin programarea articulatorului putând orienta designul
structurii de rezistenţă mecanică a punţii chiar din etapa de edificare a machetei.

Rezistenţa mai depinde şi de forma corpului de punte şi de corecta

dimensionare în sens V-O şi C-O care trebuie corelată cu caracteristicile
biomaterialului utilizat.
Componenta metalică a punţilor dentare mixte, trebuie să asigure rezistenţa
mecanică a construcţiei protetice atât la nivelul elementelor de agregare cât şi a
traveei corpului de punte, oferind şi spaţiul necesar pentru componenta estetică. La
calitatea mecano-fizică şi compatibilitatea biologică a componentei metalice
concurează caracteristicile aliajelor dentare utilizate, tehnologia de prelucrare,
metodele şi tehnicile de realizare: din elemente separate solidarizate prin sudură
sau lipire sau prin tehnica monolit. Designul componentei metalice a elementelor
de agregare şi a corpurilor de punte mixte, corelat cu tehnologia de realizare şi
rezultatele clinice constituie o preocupare majoră a practicienilor.
Pentru a asigura rezistenţa în masticaţie, faţa ocluzală se realizează din
materiale rezistente la abrazie. Rezistenţa la forţele de presiune se asigură prin
orientarea diametrului maxim (C-O) în sensul acţiunii forţelor.

Inserţia punţii dentare se referă la posibilitatea de a introduce, dar şi de a

îndepărta punţile dentare de pe dinţii stâlpi. Substructurile organice trebuie
preparate asigurându-se paralelismul; acest lucru se realizează mai dificil dacă se
utilizează mai mulţi dinţi stâlpi amplasaţi în planuri diferite. În acest caz
prepararea se face prin izodromie directă sau indirectă (pe model se realizează un
model de ghidare al frezelor).

Stabilitatea punţii dentare este asigurată de contactul permanent şi

nemodificat între substructurile organice şi construcţia protetică, de valoarea
coeficientului de fricţiune între elementele de agregare şi dinţii stâlpi. Agregarea
coronară totală asigură o stabilitate mai mare.

4.1 Rezistenţa la solicitări mecanice

Referitor la rezistenţa la solicitări mecanice, trebuie tratate cele două aspecte

importante: rezistenţa biomaterialelor şi cea a substructurilor dentare.

Rezistenţa materialelor din care se realizează protezele fixe trebuie să asigure

stabilitatea acestora în timp şi se referă în special la aliajele dentare şi la
proprietăţile lor: rezistenţa la rupere şi abraziune.

4.2 Raportul dintre proteza fixă şi substructurile organice

Axul de inserţie reprezintă traseul parcurs de proteza fixă de la primul contact

până la perfecta sa adaptare pe substructurile organice preparate.
Ea condiţionează conceperea şi realizarea protezei şi trebuie să fie unică pentru a
asigura condiţiile optime de stabilitate şi retenţie.

În general inserţia se realizează pe un ax liniar, în direcţie ocluzo-radiculară,

asigurându-se astfel fixarea şi stabilizarea protezei fixe sub acţiunea forţelor de
masticaţie. Cu cât axa de inserţie este mai lungă, cu atât stabilitatea este mai bună,
având în vedere că pentru dezinserţie trebuie parcurs drumul invers.

Agregarea reprezintă raportul de contact dintre proteză şi substructuri şi

poate fi: extrinsecă, intrinsecă şi radiculară. Cu cât suprafaţa de contact dintre cele
două este mai mare, cu atât agregarea este mai bună.

5. Principiul conservării homeostaziei sistemului stomatognat

În orice tratament gnatoprotetic apare necesitatea conservării şi reabilitării

homeostaziei sistemului stomatognat care poate fi grav afectată. Un rol important în
asigurarea homeostaziei sistemului stomatognat îl are refacerea morfologiei coronare
corecte. Convexităţile vestibulare şi orale exercită o acţiune protectoare asupra
parodonţiului marginal al dinţilor stâlpi

Când acestea sunt reconstituite incorect parodonţiul nu mai este stimulat, ci,
dimpotrivă, va fi traumatizat. Pe feţele laterale refacerea punctului de contact este
imperioasă, atât în scopul protejării papilei, cât şi al transmiterii forţelor
tangenţiale spre dinţii vecini

În cazul forţelor ocluzale problemele sunt mai complexe deoarece ele suportă
forţele de masticaţie şi deglutiţie pe care trebuie să le dirijeze în axul dintelui.

Realizarea cuspizilor se va face în concordanţă cu restul elementelor ocluzale

simetrice pentru ca, prin succesiune, să se realizeze aria ocluzală congruentă.

Această orientare, după ansamblul morfologiei ocluzale a restului arcadei, va

permite realizarea armoniei cu celelalte elemente ale sistemului stomatognat şi,
totodată, încadrarea în fiziologia neuromusculară a sistemului, evitând contactele
de supraîncărcare.
 2.Tehnologia realizarii protezelor fixe prin tehnica monolit si din
elemente separate
În cazul tehnologiei monolit, elementele de agregare şi corpul de punte se
realizează în aceleaşi etape tehnologice. Tehnologia de realizare se referă atât la
partea metalică, cât şi la componenta fizionomică ( din ceramică, acrilat, răşini
compozite ).

În cazul metodei realizării punţii din elemente separate, în prima etapa se

realizează elementele de agregare ( componenta metalică ), fie prin turnare, fie prin
alte tehnologii. În a doua etapa, se realizează corpul de punte sau componenta
metalică a corpului de punte. În a treia etapa, se solidarizează corpul de punte cu
elementele de agregare prin sudare, lipire sau supraturnare.Componenta de placare
se realizeaza in ultima etapa.

Tehnologia monolit – algoritmul clinico-tehnologic

 Examinarea pacientului, stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament,

alegerea elementelor de agregare, a tipului de corp de punte, a numărului
elemntelor de agregare si a design-ului corpului de punte;
 Pregătirea pre- şi proprotetică a câmpului protetic. Prepararea substructurilor
organice;
 Amprentarea câmpului protetic, amprentarea arcadei antagoniste şi
înregistrarea ocluziei;
 Realizarea modelelor din gips care vor fi pregătite în vederea realizării unui
model duplicat din masă de ambalat ( model cu bonturi mobilizabile );
 Montarea modelelor ( de lucru şi antagonist ) în simulator;
 Modelarea machetei elementelor de agregare şi a machetei corpului de punte
( pe modelul duplicat );
 Ambalarea machetei împreună cu modelul duplicat;
 Realizarea tiparului;
 Topirea şi turnarea aliajului dentar în tipar;
 Dezambalarea piesei protetice;
 Prelucrarea mecanică;
 Verificarea în cavitatea orală, echilibrarea ocluzală;
Realizarea componentei fizionomice

 Prelucrarea finală, lustruirea;

 Fixarea pe coroanele dinţilor stâlpi.
Metoda din elemente separate – algoritmul clinico-tehnologic

 Examinarea pacientului, stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament,

alegerea elementelor de agregare, a tipului de corp de punte, a numărului
elementelor de agregare si a design-ului corpului de punte;
 Pregătirea pre- şi proprotetică a câmpului protetic. Prepararea substructurilor
organice;
 Amprentarea globală;
 Realizarea modelelor de lucru cu bonturi mobilizabile;
 Realizarea elementelor de agregare după tehnica corespunzătoare tipului de
element de agregare ales;
 Verificarea elementelor de agregare aplicate pe dinţii preparaţi;
 Amprentarea peste elementele de agregare din cavitatea orală : se
amprentează breşa, dinţii vecini, creasta alveolară, dinţii antagonişti;
 Realizarea modelelor de lucru. Modelele se vor monta în articulator pe baza
înregistrării ocluziei;
  Realizarea machetei componentei metalice a corpului de punte;
 Ambalarea machetei ;
 Realizarea tiparului ( evacuarea cerii şi pregătirea termică);
 Topirea aliajului şi turnarea lui în tipar;
 Dezambalarea şi prelucrarea mecanică;
 Solidarizarea corpului de punte cu elementele de agregare;
 Verificarea în cavitatea orală;
 Realizarea componentei fizionomice în cazul punţilor mixte, atât pentru
elementele de agregare cât şi pentru corpul de punte;
 Finisarea şi lustruirea;
 Cimentarea provizorie şi definitivă;

În cazul tehnologiei monolit numărul fazelor de lucru este mai mic, există un
consum mai mic de timp şi de materiale, necesită realizarea unui paralelism riguros
al substructurilor organice, necesită o bună pregătire a medicului şi a tehnicianului,
solidarizarea dintre corpul de punte şi elementele de agregare este foarte bună.

În cazul metodei din elemente separate există un număr aproape dublu de faze
de execuţie, metoda este mai costisitoare ca material şi ca timp, poate rezolva orice
tip de edentaţie, nu necesită o preparare riguros paralelă a substructurilor organice,
este accesibilă în condiţii de dotare tehnico – materială mai modestă şi nu necesită
o înaltă specializare a personalului, corpul de punte se poate dezlipi de pe
lementele de agregare ( lotul de lipit poate da fenomene de coroziune, oxidare ) sau
pot apare modificări de culoare sau galvanism bucal generate de zona de
solidarizare dacă solidarizarea nu s-a realizat corect
 3. Tehnologia realizarii protezelor fixe in raport cu topografia
edentatiei
CORPURI DE PUNTE UTILIZATE IN EDENTATII MANDIBULARE:

- Corpul de punte suspendat este construit la distanţă de 2-3 mm faţă de muchia

crestei. Avantajele utilizării lui sunt de ordin biologic şi igienic. Prin lipsa
contactului cu creasta se evită traumatismul mecanic al mucoasei gingivalei, iar
spaţiul liber creat este neretentiv, uşor de igienizat. Pentru a indica un corp de
punte suspendat, spaţiul protetic trebuie să aibă o înălţime minimă de 7-8 mm,
pentru a asigura o dimensiune suficientă cervico-ocluzală pentru corpul de punte şi
spaţiul dintre faţa mucozală a corpului de punte şi creasta alveolară. Avantajele şi
cerinţele constructive indică corpul de punte suspendat în edentaţiile laterale
reduse mandibulare, când există spaţii protetice de amplitidine şi înălţime optime şi
îl contraindică în edentaţiile maxilare, deoarece nu permite închiderea
rezonatorului bucal, iar spaţiul liber ar constitui o nişă de retenţie. Nefizionomic şi
total nefuncţional din punct de vedere fonetic, nu se aplică niciodatî în edentaţiile
frontal maxilare sau mandibulare. Construcţiile mixte (metal şi compozit) se indică
numai când există spaţiu suficient pentru suspendarea şi asocierea componentei
fizionomice la substructura metalică.

-Corpul de punte cu raport punctiform realizează contacte cu creasta edentată, la

nivelul polului mucozal al fiecărui intermediar. Contactele fiind situate între două
suprafeţe convexe acest corp de punte reperezintă o soluţie aproape ideală, având
calităţi asemănătoare cu corpul de punte suspendat (igienic). Pe faţa orală a acestui
corp de punte se pot realiza convexităţile dentare asemănătoare arcadelor dentare.
Are indicaţii în mod deosebit pentru edentaţiile reduse intercalate laterale
mandibulare;

CORPURI DE PUNTE UTILIZATE IN EDENTATII MAXILARE:

- Corpul de punte în raport parţial cu creasta prezintă mai multe variante de

design şi anume: cu contact în semişa, şa, cu contact liniar-tangential.

Corpul de punte în semişa prezintă avantajul unei construcţii protetice ce satisface

exigenţele fizionomice. Suprafaţa mucozală ocupă versantul vestibular şi muchia
crestei. Motivaţia fiziologică indică acest corp de punte pentru edentaţiile din zona
frontală. Din punct de vedere al modelării se impune o particularitate morfologică
şi anume ca faţa orală să fie modelată convex în toate sensurile;

Corpul de punte în raport liniar-tangenţial realizează contactul cu versantul

vestibular al crestei, creând posibilitatea închiderii rezonatorului bucal. Se indică
pentru edentaţiile maxilare. Corect realizat poate favoriza autocurăţirea şi
igenizarea corespunzătoare. Pentru aceasta, cele două suprafeţe lineare de contact
trebuie modelate în toate sensurile. Dacă creasta alveolară este lată, contactul
dintre corpul de punte şi crestă se va realiză mai aproape de linia crestei, pentru ca
spaţiul triunghiular realizat între ele să fie cât mai deschis permiţând autocurăţirea
şi periajul. Când creasta edentată este îngustă contactul corpuli de punte se va
deplasa spre versantul vestibular;

c). Corpul de punte cu raport liniar pe muchia crestei realizează contactul de-a
lungul crestei edentate prin polul gingival al corpului de punte, contactul
menţinându-se până în vecinătatea papilei interdentale ce priveşte spre zona
edentată (linia de contact cu creasta se întrerupe la 2-3 mm de inserţia parodontală
a mucoasei). Acest corp de punte este indicat la edentaţiile mandibulare;

d). Corpul de punte în contact în şa cu creasta realizează raportul cu mucoasa

gingivală în suprafaţă. Suprafaţa mucozală a corpului de punte este modelată în
raport cu forma crestei. Prin contactul intim dintre cele două suprafeţe (a corpului
de punte şi a mucoasei), se realizează o construcţie aproape identică cu a arcadei
naturale, creând senzaţia de arcadă integră. Avantajele senzaţiei de confort pe care
o crează acest corp de punte sunt anulate de dezavantajele biologice care, prin
consecinţele lor dezastruoase, pot să conducă la complicaţii neplăcute. Corpul de
punte în şa are suprafaţa mucozală în contact intim cu creasta realizând o nişă
ecologică în care sunt retenţionate resturi alimentare, resturi epiteliare, ce crează un
substrat nutritiv optim pentru colonizarea microbiană. Modificările mucoasei
(inflamaţie, hipertrofie, hiperplazie, ulceraţie), şi ale osului alveolar (resorbţie şi
atrofie accelerată), precum şi celelate simptome (halenă fetidă, hemoragii), crează
imaginea unui dezastru biologic, care argumentează contraindicarea absolută a
acestei construcţii protetice.

Din punct de vedere estetic, corpul de punte poate fi:

 Nefizionomic;
 Semifizionomic;
 Fizionomic.

.
 4. Tehnologii de placare a infrastructurii metalice a puntilor dentare

Condiţionarea infrastructurii metalice în vederea placării

Tehnicile de condiţionare sunt : sablarea, gravajul electrolitic, oxidarea,

silanizarea, ceramizarea, arderea unor silicaţi. Toate aceste tehnici asociază
legăturii mecanice o legătură fizico – chimică care optimizează legătura metalo –
nemetalică.

Tehnologii de placare:

Tehnologia clasică de placare utilizează o răşină acrilică

termopolimerizabilă fixată doar prin retenţii de tip macromecanic de componenta
metalică.

Etape:

- pe scheletul metalic se machetează din ceară albă sau ivoire componenta

fizionomică ( ceara machetei nu trebuie să conţină coloranţi care ar
putea influenţa negativ cromatica viitoarei componente fizionomice );
- ambalarea machetei împreună cu scheletul metalic prin una din cele
două tehnici: orizontală sau verticală;
- tiparul obţinut este izolat
- prepararea, introducerea şi polimerizarea răşinii acrilice
- dezambalarea
- prelucrarea mecanică.
 În tehnologiile moderne de placare se utilizează răşini diacrilo – compozite şi
răşini fotopolimerizabile

Placarea cu SR – Isosit – PE

Placarea cu Visio – Gem

Placarea cu Sistemul SR Adoro

Placarea cu Sistemul Estenia

Tehnica Belleglass ( SDS Belle )

Placarea cu DENTACOLOR/Kulzer

Placarea cu Solidex

Placarea cu DENTACOLOR/Kulzer

Placarea cu Sistemul Gradia

Placarea cu sistemul Artglass

 5. Tehnologia realizarii puntilor dentare metalo-ceramice

1.Elemente componente:caracteristici

2.Raportul elementelor structurale

3.Algoritm tehnologic de realizare

4.Realizarea componentei metalice prin turnare:

-Tehnologii de realizare a machetei: Caracteristici

Realizarea machetei infrastructurii metalice prin tehnica PROBOND (Renfert)

Realizarea machetei infrastructurii metalice prin tehnica INZOMA

Realizarea machetei infrastructurii metalice prin metoda conturului anatomic

Realizarea machetei infrastructurii metalice prin utilizarea elementelor prefabricate

Transformarea machetei în schelet metalic

 Pregătirea pentru ambalare

 Ambalarea propriu-zisă

Ætehnica Haereus

Ætehnica THERMOFIX 2000 a firmei DFS-GmbH

 Topirea şi turnarea aliajului dentar în tipar

Dezambalarea şi prelucrarea mecanică

5.Realizarea componentei metalice prin galvanizare

- Sistemul AGC (Auro-Galvano-Crown)

- Sistemul Helioform

- Sistemul Galvano-Speed
6.- Realizarea componentei metalice prin sinterizare: procedeu de lipire a
pulberilor metalice, ceramice consecutiv încălzirii şi presării lor

7.Conditionarea scheletului metalic

8.Depunerea, modelarea şi arderea straturilor de mase ceramice

Alegerea culorii: -parametrii definitorii ai culorii

-chei de culori

-sisteme computerizate de determinare a culor

Aplicarea straturilor:

 opaquer (grund)

 strat de dentină + masa de smalţ (straturi de bază)

 strat superficial de masă transparentă (glazurare)

Sinterizarea maselor ceramice

Truse destinate metalo-ceramicii

Prezentare cazuri de protezare prin punti metalo-ceramice

 6. Tehnologia realizarii puntilor speciale
 Punţile minim invazive reprezintă o soluţie particulară de protezare, indicată
în special la tineri. Această tehnologie de protezare respectă principiile
pentru un design ergonomic optim, astfel din punct de vedere biologic se
remarcă lipsa presiunii pe creasta alveolară, posibilitatea de igienizare,
accesul la dinţii stâlpi, din punct de vedere mecanic se caracterizează prin
rigiditate, rezistenţa conectorilor, iar din punct de vedere estetic prezintă
culoare, relief adecvat, capacitatea de a părea că realizează continuitatea cu
creasta alveolară.

 Punţile cu agregare adezivă

 Punţile colate

 Condiţii impuse pentru realizarea punţilor cu agregare adezivă:

 Avantajele terapiei prin punţi colate

 Dezavantaje:

Design-ul punţilor colate:

punţi fixe;
fix mobilizabile;
cu extensie:
cu extensie la distanţă faţă de elementele de agregare

 Punţi hibride

Sistemul CBW (crownless bridge work) a fost conceput pentru realizarea de

punţi dentare care nu au ca elemente de agregare proteze unidentare şi care
respectă integritatea dinţilor stâlpi.

-indicatii

-elementele sistemului

-algoritm tehnologic de realizare

-avantaje
 7. Tehnologia realizarii puntilor integral fizionomice

 ACRILICE-protezare tranzitorie

 COMPOZITE

 INTEGRAL CERAMICE

- Tehnici aditive

- Tehnici substractive-tehnici computerizate

PUNTEA ACRILICĂ

 Soluţie de protezare tranzitorie

 Reface morfologia

 Reface funcţionalitatea arcadei

 Are rezistenţă mecanică redusă

 Rezistenţă redusă la abrazie

 Suferă modificări cromatice şi volumetrice

Algoritm tehnologic de realizare:

-turnarea modelelor de lucru

-montarea in simulator

-modelarea machetei

-ambalarea machetei:orizontala, verticala (tehnica, avantaje, dezavantaje,indicatii)

-izolarea tiparului:
-Substanţele izolatoare – Condiţii

 PREPARAREA PASTEI ACRILICE

 Lichidul (monomerul)

 Pulberea (polimerul)

 Dozarea – metode

 introducerea pastei de rasina acrilica in tipar

- presarea rasinii acrilice

 POLIMERIZAREA PASTEI ACRILICE

 - dezambalarea

 - Prelucrarea mecanica

Puntile din ceromeri:TARGIS-VECTRIS

-Elemente componente

-Caracteristicile elementelor componente

-Indicatiile sistemului

-Algoritm tehnologic de realizare

-Prezentare de cazuri clince

Sisteme integral ceramice :

TEHNICI ADITIVE-SISTEMUL IPS EMPRESS 2

TEHNICI SUBSTRACTIVE :TehnologiI COMPUTERIZATE

 CARACTERISTICI

• Indicat pentru realizarea restaurărilor fără schelet metalic

• Scanarea şi frezarea sunt coordonate computerizat (PC)

• Programul este bazat pe soft Windows

• Softul 3D permite realizarea designului scheletului virtual pe ecran

• Elimină etapele de machetă, ambalare, dezambalare, topire şi turnare

• Substructurile sunt frezate dintr+un bloc solid de ceramică (Vita In-Ceram

Spinell, Alumina, sau Zirconia)

• Intregul proces durează maxim 30 minute

• Restauraţiile pot fi cimentate pe preparaţii cu prag sau chamfrein

Prezentare de cazuri clinice

8.Dificultati si erori in tehnologia de realizare a puntilor dentare

Erori generate de nerespectarea parametrilor specifici etapelor tehnologice de:

- realizare a modelelor de lucru,

-montare a modelelor de lucru in simulator,

-edificare a machetei componentei metalice,

-transformare a machetei in componenta metalica finita,

-pregatire a infrastructurii metalice in vederea placarii cu elementul fizionomic,

-realizare a componentei fizionomice.

Dificultati generate de:

- Particularitati ale elementelor componente ale campului protetic

- Limitari legate de factorul tehnologic
- Necesitatea rezolvarii accidentelor survenite consecutiv aplicarii puntii
dentare

Prof.univ.Dr.Tatarciuc Monica