160

Pas~rea abu markub

Pasărea abu-markub, cu
ciocul său masiv, este expertâ
în pescuit. Din păcate din
cauza acestui cioc imens
pasărea nu poate prinde
altceva, iar dacă brana sa
preferatâ nu este in cantitate
suficientă pasărea abu-
markub poate muri defoame.

âsările pot fi împărtite în două grupuri :

P păsări generaliste şi păsări specialiste .

Păsările generaliste pot să facă mai mul-
te lucruri destul de bine, dar nu sum deosebit
de bune la nimic, şi când concurează cu o
pasăre specialistă, pierd . Pasărea abu-markub
este o pasăre specialistă . Astfel, deşi bâtlanii şi
vulturii pescari pot să prindă uneori peşti dip-
noi, pasărea abu-markub este un expert .
Ca pasăre specialistă poate face un singur
lucru mai bine decât orice alt animal, dar
atunci când peştele dipnoi este în cantitate
mai mica, pasărea abu-markub nu poate zbu-
ra peste mijlocul lacului si să tragă afară din
apă un peşte, asa cum face vulturul pescar,
sau să-şi astâmpere foamea cu o grămadă de
peşti mici . Supravietuirea păsării abu-markub
depinde de ahundenta prăzii sale .

Vânător specializat
De ce s-a specializat pasărea abu-markub?
Pentru a evita concurenta altor păsări . Multe
păsări se hrănesc cu pesti . Acest lucru poate
să pară surprinzător, dat fiind faptul că păsă-
rile au evoluat din animale terestre pentru a
trăi în aer, iar pestii trăiesc în apă, unde pă-
sările nu pot nici măcar să respire . Dar pestii
sunt o hrană preferata din mai multe motivc, .
Snot foarte hrănitori, având o proportie mare
de carne si conţinând relativ putine oase nedi-
gerabile . Mulţi sunt mici si uşor de omorât .
Spre deosebire de mamifere, în general nu se
pot apăra de păsări - un şobolan în ghearele
sau în ciocul unei păsări se zbate, zgârie şi
muşcă . Dar peştii, deşi opun rezistentă, rar îşi
pot muşca duşmanul . 0 dată scos din apă, un
peste are putine posibilităţi de scăpare şi
moare repede din cauza lipsei de oxigen .
Peştii fiind o pradă atât de utilă, păsările
şi-au dezvoltat multe căi de a-i prinde . Chi-
rele, uliganii pescari si vulturii pescari plon-
jează din aer ; corcodeii şi cufundacii înoată
sub apa ; iar bâtlanii se plimbă prin apele mici .
Aceasta înseamnă că există o concurenţă pen-
tru hranăa, astfel încât păsările îşi împart pestii
căutând prăzi diferite sau pescuind în părti
diferite ale unui lac sau ale unei mlaştini .
Dimensiunea pestilor este foarte variată,
ceea ce este o altă cale de a îi împărti ca prăzi .
De exempla, păsările mici prind peşti mici, iar
păsările mai mari consumă peşti mai mari . În
practică, lucrurile sunt putin mai complicate,
deoarece unele păsări mari, ca pelicanii, con-
sumă pesti mici deoarece sunt uşor de prins .
Pasarea abu-markub este printre puţinele
specii specializate în prinderea pestilor mai
mari, greu de prins de celelalte păsări . Princi-
pala sa pradă este peştele dipnoi .
Peştii dipnoi trăiesc în ape mici, adesea la
marginile mâloase ale lagunelor si lacurilor
sau ale mlaştinilor, uncle pândesc nevăzuti în
mâl sau prin vegetatia deasă . În clima africană
fierbinte, aceste ape seacă uneori complet şi,
în timp ce alţi pesti mor, peştii dipnoi trăiesc
perioade lungi îngropati în mâl . Ei pot chiar
respii=a aer când snot afară din apă. Ei cresc
destul de mari si corpul lor este foarte alu-
necos . Într-un cuvânt, sunt greu de găsit, greu
de prins si greu de omorât.
Capacitatea păsării abu-markub de a prin-
de peşti mari depinde de ciocul său, dar si de
abilitatea sa . Adesea vânează mult timp pe o
porţiune preferată a mlaştinii, poate deoarece
0 Pasărea abu-markub trăieşte în miaştinile
tropicale din Africa de est, unde se găseşte
prada sa, peştii dipnoi . Fiind un vânător spe-
cializat, supravietuirea păsării abu-markub
depinde de o sursă constantă de peşti dipnoi .
acolo hrana este abundentă, dar probabil
pentru aşa pasărea poate învăta unde este cel
mai bine sa caute peştii : unde stint apele mici
în care le place să stea la soare si regiunile
adânci în care nu pot fi prinşi? Uncle stau dis
de dimineată, sau unde se duc să mănânce
seara? Snot mai uşor de prins în timpul zilei
sau în timpul noptii? Cunoaşterea răspunsu-
rilor la toate aceste întrebări asigură succesul
oricărui animal de pradă .
Abilitatea se vede în prinderea victimei .
Pasărea abu-markub trebuie să fie răbdătoare,
călcând încet prin apă pentru a tulbura cât mai
putin apa . Apoi rămâne in linişte şi asteapta
aparitia unui peste . Odată ce 1-a depistat, ea
saltă înainte pentru a-şi prinde cu putere victi-

563
160 PASĂREA ABU-MARKUB

ma . în acelaşi timp deschizându-şi aripile .

Acest lucru dezorientează peştele ; umbra mare
îl împiedică să vadă si astfel îi face imposibilă
scăparea de ciocul care atacă . După ce peştele
a fost prins, muşchii puternici ai ciocului păsă-
rii abu-markub îi permit să taie prin piele,
carne si oase înainte de a înghiti rapid peştele .
Deşi de obicei vânează singure, dacă seacă
o baltă si mulţi peşti mari rămân fără adăpost,
mai inulte păsări abu-markub se adună în ace-
laşi loc . Bâtlanii, vulturii pescari şi berzele pot
participa la ospăţ . Fireşte, dacă apare ocazia,
păsările abu-markub prind şi alte prăzi, pre-
cum broaşte, reptile sau mamifere mai mici .

In zbor
Fiind o pasăre mare si grea, înaltă de peste un
met•u , pasărea abu-markub zboară foarte rar
si când totuşi o face, se foloseşte de curenţii
termici cât de mult posibil . Aceste coloane de

0 Ciocul imens al păsării abu-markub are

muşchi puternici care îi permit si prindă şi si
omoare peştii dipnoi alunecosi şi rapizi . Din
cauza greută~ii ciocului şi a corpului, ea
zboară foarte rar .

0 Pasărea abu-markub este o pasăre mare

cu o singură sursă principală de pradă . Eco-
nomiseşte energie zburând cât mai pu~in : cu
cât economiseşte mai multă energie, cu atât
trebuie să prindă mai puţini peşti .

aer cald ce se ridică de la solul încălzit de

soare generează suficientă portanţă pentru a
ridica pasărea atât de sus, încât să planeze
fără efort până la următorul loc de pescuit .

Obiceiuri de cuibărit
Masculul şi femela păsării a1 u-markub î,5i cons-
truiesc cuibul pe mlaştină, la mai mare sigu-
ranţă faţă de prădători . Ei construiesc o grăma-
clă turtită de vegetatie si atât masculul cât si
femela clocesc ouă, de obicei unul sau două .
Când o pasăre se întoarce la cuib . perechea se
salută aplecându-se si clănţănind din cioc .
Păsările toarnă cu ciocul apă pe ouă, pentru ca
acestea să nu se supraîncălzească la soarele ar-
zător. Când iese un pui din ou, păsările mature
regurgitează hrană parţial digerată pentru a-1
hrăni, dar pe măsură ce creşte îi duc pesti
întregi . De obicei adultii reuşese să crească un
singur pui pe an : multe păsări tinere mor
înainte de a învăţa să vâneze .
Pasărea abu-markub este limitată la tere-
nuri mlăştinoase din Africa Centrală . Numărul
lor scade din cauza asanării acestor habitate
pentru crearea terenurilor agricole de calitate
inferioare . Din cauza distrugerii locurilor de
hrănire si de împerechere, păsările mor . Mai
sunt în viată mai putin de 2 .000 .

Pasărea abu-markub (Balaeniceps rex)

este numită şi barza cu cap de balenă.
Este singurul membru al familiei
Balaenicipitidae din ordinul
Ciconiiformes.
Lungimea : 120 cm
Înăltimea : 115 cm
Anvergura aripilor: până la 2 metri
Distribu#ia : mlaştinile Africii, la sud de
Deşertul Sahara

mai vezi \nimale şi plante 42 - LUMEA PĂSĂRILOR

564