UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

DEPARTAMENTUL DREPT PUBLIC

LUCRU INDIVIDUAL
Studiu de caz
Controlul fiscal, analiza unei hotărâri judiciare

Profesor: Vlaicu Vlad, dr. în drept, conferențiar universitar

Studentul: Dragancea Ștefan Gr 1807

Chișinău 2020
 INTRODUCERE

Controlul fiscal este un instrument pe care îl au la îndemână puterile publice pentru

supravegherea și determinarea prin metode și tehnici specifice, asigurării constituirii resurselor
financiare publice, a veniturilor fiscal etc. Totodată, prin control fiscal se înţelege ansamblul
activităţilor destinate a asigura respectarea obligațiilor de declarare si calculare corectă, precum
și de plata la termenele legale a impozitelor, taxelor si altor vărsăminte obligatorii datorate
bugetului de stat , bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale, denumite ingeneral obligaţii
fiscale. Cunoaşterea de către organele competente a modului de desfăşurare a activităţilor
economice în condiţiile legale si ale liberei iniţiative este o cerinţa a conducerii pe baza criteriilor
de profit. Controlul fiscal are drept scop creşterea gradului de conformare fiscală a
contribuabililor și reducerea fenomenului evazionist. Controlul fiscal permite administraţiei
fiscale ca în termenul de prescripţie să constate și sa înlăture omisiunile, subevaluările si erorile
de impozitare.
Pornind de la faptul că resursele financiare publice se constituie și se gestionează printr-
un sistem unitar de bugete (bugetul de stat, bugetele asigurărilor sociale de stat, bugetele locale,
etc.), controlul fiscal trebuie văzut ca un instrument important de realizare a veniturilor fiscale
cuprinse în aceste bugete. Acesta cuprinde controlul declaraţiilor depuse de contribuabili, al
documentelor utilizate pentru stabilirea impozitelor si taxelor, cât și controlul altor documente
depuse de contribuabili în scopul obţinerii unor deduceri, restituiri sau rambursări.
În acest sens, contribuabilii sunt obligaţi să declare cu sinceritate la termenele legale
veniturile realizate, bunurile mobile și imobile aflate în proprietate sau obţinute cu orice titlu
legal, precum și alte valori care generează titluri de creanţă fiscală. Când legea nu prevede
obligaţia de depunere a declaraţiei de impunere, contribuabilii răspund de declararea corectă a
obligaţiilor fiscale , in condiţiile prevăzute de lege. De asemenea, contribuabilii sunt obligaţi sa
evidenţieze veniturile realizate și cheltuielile efectuate din activitati desfăşurate, prin întocmirea
registrelor sau a oricăror altor documente prevăzute de lege.
Legislația în vigoare ne oferă scopul controlului fiscal și anume la art. 214 alin. (1) al
Codului Fiscal RM controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul
respectă legislaţia fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale.
 Tipurile controlului fiscal

Totodată, în cadrul controlului fiscal, organul de control poate solicita de la alte persoane
(de exemplu, de la contractanți) orice informaţii şi documente privind relaţiile lor cu
contribuabilul respectiv. 
Controlul fiscal poate fi exercitat sub două forme:
 controlul fiscal la oficiul Serviciului Fiscal de Stat sau al altui organ cu atribuţii
de administrare fiscală (control fiscal cameral);
 control fiscal la fața locului.
Controlul fiscal la oficiul Serviciului Fiscal de Stat sau al altui organ cu atribuţii de
administrare fiscală (control fiscal cameral)
Acesta este prevăzut la art. 215 CF RM, constă în verificarea corectitudinii întocmirii dărilor de
seamă fiscale, a altor documente prezentate de contribuabil, care servesc drept temei pentru
calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor, a altor documente de care dispune organul fiscal
sau alt organ cu atribuţii de administrare fiscală (în continuare – ”organ de control”), precum şi
în verificarea altor circumstanţe ce ţin de respectarea legislaţiei fiscale. Atunci când relevă erori
şi/sau contradicţii între indicii dărilor de seamă şi documentelor prezentate, organul de control
este obligat să comunice despre aceasta contribuabilului, cerându-i să modifice documentele
respective în termenul stabilit. Organul de control efectuează controlul fiscal fără adoptarea unei
decizii scrise asupra obiectivului vizat. În cazul în care depistarea încălcării fiscale este posibilă
în cadrul controlului fiscal cameral, nefiind necesar controlul la faţa locului, organul de control
poate întocmi actul de control fiscal.
La relevarea unor erori şi/sau contradicţii între indicii dărilor de seamă şi documentelor
prezentate, organul care a efectuat controlul este obligat să comunice despre aceasta
contribuabilului, cerîndu-i, totodată, să modifice documentele respective în termenul stabilit.

Controlul fiscal la faţa locului

Controlul fiscal la faţa locului în conformitate cu art. 216 CF RM are drept scop verificarea
respectării legislaţiei fiscale de contribuabil sau de o altă persoană supusă controlului, care se
efectuează de către organul de control la locurile aflării acestora. Controlul fiscal la faţa locului
referitor la un contribuabil poate cuprinde atât unul, cât și mai multe tipuri de impozite şi taxe.
Poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducerii organului de control.
Controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a
conducerii organului care exercită controlul. Necesitatea efectuării verificării prin contrapunere
la unele persoane cu care contribuabilul supus controlului are sau a avut raporturi economice şi
financiare, pentru a se constata autenticitatea acestora, se determină, de sine stătător, de către
funcţionarul fiscal sau altă persoană cu funcţie de răspundere care efectuează controlul.

În cele din urmă o să trecem nemijlocit la analiza unei hotâri pe tematica subiectului
nostru abordat.

La 05 mai 2017 Judecătoria Hînceşti (instanța de fond), sediul Central

A constatat:
La data de 27 iulie 2016, SRL „Crist-Valg” a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hâncești cu privire la contestarea actului
administrativ.

1. În motivarea acţiunii a indicat că inspectorul fiscal al Inspectoratului Fiscal de Stat

pe raionul Hâncești, Ion Colţa, în baza deciziei privind iniţierea controlului fiscal nr.
3172 din 12 februarie 2016 a efectuat un control fiscal tematic privind restituirea
TVA din buget la SRL „Crist-Valg” pentru perioada fiscală a lunii ianuarie 2016.
Controlul fiscal tematic a fost dispus spre efectuare drept rezultat a înaintării cererii
din partea SRL „Crist-Valg” cu privire la restituirea a TVA, cu nr. 825 din 10
februarie 2016 şi a deciziei Comisiei IFS pe raionul Hâncești privind metoda de
restituire din buget a TVA aferent livrărilor impozitate la cota „zero” nr. 16/65/T/03
din 12 februarie 2016.
În luna aprilie 2016, drept urmare a înaintării unei alte cereri, din partea SRL „Crist-
Valg” privind restituirea TVA, cu nr. 2202 din 12 aprilie 2016, a urmat un alt control fiscal
tematic pentru perioada fiscală a lunii februarie - martie 2016, dispus spre efectuare în urma
cererii depuse de către reclamant şi a deciziei Comisiei IFS pe raionul Hâncești privind metoda
de restituire din buget a TVA aferent livrărilor impozitate la cota „zero” nr. 16/65/T/10 din 13
aprilie 2016.
Prin actul enunțat, care se refera la perioada februarie -martie 2016, autoritatea de control
a indicat în capitolul „Perioada fiscală a lunii martie/2016” că pentru luna ianuarie 2016 a fi
prezumata beneficierea ilegală de către SRL „Crist-Valg” de restituire a TVA din buget în sumă
de 81 481 de lei. Totodată în baza actului de control nr. 5-675594 din 29 aprilie 2016 IFS
Hâncești, tot la data de 29 aprilie 2016 dispune prin decizia nr. 16/65/T/12 să fie calculat la buget
sumele impozitului şi taxelor, a încasa la buget sumele impozitelor şi plăţilor obligatorii 114 410
lei - taxa pe valoare adăugată – 81 481 de lei şi calcularea penalităţii în sumă de 3 228 de lei
pentru beneficierea ilegală de restituire TVA pentru luna ianuarie 2016.
 2. Reclamanta a invocat că nefiind de acord cu concluziile actului de control nr. 5-
675594 din 29 aprilie 206 şi decizia nr. 16/65/T/12 din 29 aprilie 206 în partea ce ţine
de beneficierea ilegală de restituire TVA din buget în sumă de 81 481 de lei, a
prezentat în scris argumentarea sa prin dezacordul din 04 mai 2016 cu nr. 164,
prezentând şi documentele de rigoare.
Însă, IFS Hâncești, examinând dezacordul înaintat de SRL „Crist-Valg”, la data de 31
mai 2016 a adoptat decizia nr. 95, prin care a dispus menţinerea deciziei nr. 16/65/T/12 din 29
aprilie 2016 şi a respins dezacordul SRL „Crist-Valg”, în legătură cu ce, ultima a prezentat în
scris contestaţia din 08 iunie 2016 împotriva actului de control.
Reclamanta a considerat că decizia nr. 16/65/T/12 din 29 aprilie 2016 emisă de IFS
Hâncești este eronată, nefondată, rezultată din aprecierea subiectivă şi incompletă a legislaţiei, a
probelor puse la baza emiterii actului administrativ, urmând a fi anulată în partea ce ţine de
„beneficierea ilegală de restituire TVA din buget în sumă de 81 481 de lei şi calcularea
penalităţii în sumă de 3 228 de lei, invocând în acest sens la prevederile art. 247 Cod fiscal,
concretizând că IFS Hâncești nu a clarificat dacă SRL „Crist-Valg” a comis o încălcare fiscală,
trebuie să fie tras la răspundere, precum şi nu a clarificat alte circumstanţe importante pentru
soluţionarea justă a cauzei.
Astfel, reclamanta a conchis că, reieșind din faptele menţionate, afirmaţiile indicate în
decizia nr. 95 din 31 mai 2016, decizia nr. 16/65/T/12 şi în actul de control nr. 5-765594 din 29
aprilie 2016 ce ţin de „beneficierea ilegala de restituire TVA din buget în sumă de 81 481 de lei”
şi calcularea la buget a sumelor impozitului şi taxelor, încasarea la buget a sumelor impozitelor
şi plăţilor obligatorii 114 410 lei, taxa pe valoare adăugată - 81 481 de lei pentru luna ianuarie
2016 şi calcularea penalităţii în mărime de 3 228 de lei pentru beneficierea ilegală de restituire
TVA în sumă de 81 481 de lei, sunt neîntemeiate, unilaterale, subiective şi îndoielnice, iar
conform art. 11 Cod fiscal toate îndoielile apărute drept rezultat a aplicării legislaţiei fiscale se
vor interpreta în favoarea contribuabilului, solicitând anularea deciziei.
3. Prin hotărârea din 05 mai 2017 a Judecătoriei Hînceşti, sediul Central cererea de
chemare în judecată depusă de SRL „Crist-Valg” împotriva Inspectoratului Fiscal de
Stat pe raionul Hînceşti cu privire la contestarea actului administrativ, a fost respinsă
ca fiind neîntemeiată.
Deci, urmare a celor prezentate, reclamanta a invocat faptul că nu este de acord cu
acțiunile IFS Hîncești a comis o încălcare fiscală, și nu trebuie să fie tras la răspundere, precum
şi nu a clarificat alte circumstanţe importante pentru soluţionarea justă a cauzei bazându-se pe
principiul respectării drepturilor şi intereselor legitime ale contribuabilului în Codul fiscal a
unuia din cele mai importante institute democratice - norma privind prezumția nevinovăției
contribuabilului. Fapt ce intră în contradicţie cu prevederile art. 267 alin. (3) Cod fiscal, invocat
de IFS Hâncești privind obligaţia de a demonstra incorectitudinea deciziei emise de organul
fiscal atribuite persoanei ce o contestă.

Lupta pentru justiție a contribuabilului nu se oprește, și declară apel:

4. La data de 10 mai 2017, SRL „Crist-Valg” a declarat apel, şi a solicitat admiterea
acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri prin care
cererea de chemare în judecată, să fie admisă integral.
Însă, prin decizia din 06 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat de
SRL „Crist-Valg” şi a fost menţinută hotărârea din 05 mai 2017 a Judecătoriei Hînceşti, sediul
Central.
5. Cu toate că cererea sa a fost respinsă, reclamanta a continuat acțiunile de contestare în
continuare, de data aceasta prin cererere de recurs.
La data de 19 septembrie 2018, SRL „Crist-Valg” a depus cerere de recurs împotriva deciziei din
06 iunie 2018 a Curţii de Apel Chişinău şi hotărârii din 05 mai 2017 a Judecătoriei Hînceşti,
sediul Central şi a solicitat casarea acestora cu pronunţarea unei noi hotărâri de admitere
integrală a acţiunii, în sensul invocat.
În motivarea recursului a indicat că consideră neîntemeiată şi ilegală decizia instanţei de apel şi
hotărârea primei instanţe, deoarece instanţele de judecată au examinat superficial cauza, fără a
reţine spre examinare argumentele şi probele prezentate în susţinerea acţiunii, precum şi au
aplicat şi interpretat eronat normele de drept material, aplicabile speţei.
A reiterat în susţinerea recursului motive de fapt şi de drept similare celor invocate pe parcursul
examinării cauzei în instanţele inferioare.
6. Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în
recurs în raport cu materialele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de
contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a considerat că recursul este
inadmisibil.
Completul Colegiului menționează că argumentele expuse de SRL „Crist- Valg” din cererea de
recurs nu se încadrează în nici unul din temeiurile de declarare a recursului prevăzute la art. 432
alin. (2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.
Cererea de recurs se declară ca fiind inadmisibilă, astfel concluzionăm că chiar dacă
reclamanta a invocate o multitudine de argumente, precum principiul respectării drepturilor şi
intereselor legitime ale contribuabilului în Codul fiscal a unuia din cele mai importante institute
democratice - norma privind prezumția nevinovăției contribuabilului ș.a.m.d, instanța de apel a
considerat fiind necorespunzător și neconvingător.
 În cele din urmă, instanța a considerat inadmisibil recursul declarat de Societatea cu
Răspundere Limitată „Crist-Valg”, încheierea fiind irevocabilă.

7. Sub titlu de concluzie, urmare analizei menționate supra cu toate că este oferit un
drept
oricărui cetățean de a contesta deciziile organului fiscal și subdiviziunilor acesteia în
marea majoritate statul acordă câștig de cauză în finalitate oricum Serviciului Fiscal
de Stat. La fel ca și în cazul nostru, reclamanta deși a încercat prin diverse probe să
dovedească și să conteste acțiunile IFS Hîncești calificându-le ca nefondate,
rezultatate din aprecierea subiectivă şi incompletă a legislaţiei, nu a obținut vreun
câștig de cauză.
În primă instanță a obținut pierdere, urmată și de apel, și în ultimul rând de cererea de
recurs chiar dacă până atunci și-a executat obligația de contribuabil ca plătitor de taxe și
impozite, nu s-a luat în considerare acest fapt precum că reclamanta este un plătitor de
taxe și impozite de bună-credință și a respectat obligația sa prin conștiința juridică. Totuși
intima convingere a judecătorului rămâne un drept ce îi conferă imunitate și drept de a
decide asupra temeiniciei hotărârii finale.