Unitatea de învăţare VIII

PIAŢA ACŢIUNILOR INTERNAŢIONALE

Cuprins :
 Evoluţia pieţei internaţionale a acţiunilor
 Modalităţi de internaţionalizare a acţiunilor
 Dezvoltarea pieţei internaţionale a acţiunilor

Obiectivele temei:
 cunoaşterea modului cum s-au dezvoltat emisiunile de acțiuni la nivel
internațional
 identificarea modalităților de internaționalizare a acțiunilor;
 înţelegerea factorilor care au dus la dezvoltarea pieței actiunilor
internaționale

 Durata medie de parcurgere a unității de învățare: 2 ore

8.1. Evoluţia pieţei internaţionale a acţiunilor

Această piaţă oferă operatorilor economici posibilitatea mobilizării de

resurse financiare importante prin emisiunea de acţiuni în favoarea unor
investitori aflaţi pe diferite pieţe.
• Primul plasament internaţional de acţiuni a
avut loc în 1976, când compania canadiană
Aluminium Canada (ALCAN) a emis 5
milioane de acţiuni simultan pe piaţa Canadei,
Primul plasament
Uniunii Europene şi Statele Unite.
Acest debut a fost urmat ulterior de numeroase
Etape în evoluția pieței acțiunilor

astfel de emisiuni adresate investitorilor de pe

alte pieţe.
Până la începutul deceniului 9 această piaţă nu a
fost totuşi dezvoltată.
După 1985, amploarea plasamentelor
internaţionale efectuate de investitorii
instituţionali nu a încetat să crească, ceea ce a
atras atenţia asupra importanţei acestei pieţe.
În ciuda acestui debut promiţător, piaţa
Expansiunea și internaţională a acţiunilor a cunoscut un uşor
declinul regres în anii '90 dominaţi de repetate crize
financiare pe principalele pieţe bursiere
(culminând cu criza din 1987).
Începând cu anul 1990, punerea în operă a
marilor operatori de privatizare în mai multe ţări
din OCDE a condus la dezvoltarea pieţei
internaţionale a acţiunilor.
86
 titlurile participative la capital (acţiunile
obişnuite);

certificate asupra acţiunilor (certificate de

Instrumentele depozitare)
pieţei
internaţionale
a acţiunilor obligaţiuni convertibile în acţiuni

obligaţiuni însoţite de bon de subscriere

(warant)

Dintre acestea, cele mai utilizate sunt implicit acţiunile obişnuite şi cele mai
puţin riscante instrumente sunt certificatele de depozitare ("depositary receipt").

8.2. Modalităţi de internaţionalizare a acţiunilor

Internaţionalizarea pieţei acţiunilor se poate face cu ajutor tehnicii, nefiind

necesară emisiunea de noi titluri prin modalităţi cum sunt înregistrarea la bursele
străine şi emisiunea de American Depositary Receipts. Dar, dezvoltarea pieţei este,
în fapt, consecinţa apariţiei unei oferte publice şi private internaţionale de noi
acţiuni.

Înregistrarea la bursele străine

Scopul urmărit este dublu. În primul rând de a diversifica

acţionariatul societăţii. În al doilea rând de a beneficia de efectele de
imagine legate de prestigiul multicotării.

Înregistrarea lor la o bursă străină este o operaţiune care cere timp şi

necesită o bună planificare cu scopul de a răspunde la toate condiţiile
cerute de noul loc de cotare.
Ea este în mare măsură costisitoare, iar succesul său nu este niciodată
sigur, adică dezvoltarea tranzacţilor nu este asigurată a priori.
Se întâmplă deseori ca o ofertă nouă de titluri, cu ocazia unei
privatizări de exemplu, să fie însoţită de o înregistrare pe una sau mai
multe burse străine.

Emisiunea de American Depositary Receipts

Începând cu 1972, şi datorită unei legi adoptată de Anglia,

interzicând transferul către străinătate a acţiunilor societăţilor
engleze, acţiunile stăine sunt negociate pe pieţele americane sub
forma ADR.

87
 Obiectivul era de a permite investitorilor americani achiziţionarea
indirectă a acţiunilor societăţilor engleze.

Sunt certificate emise în dolari, în contrapartidă cu acţiunile

societăţilor străine depuse pe lângă o bancă americană. Valoarea în
dolari a unui ADR reprezintă o fracţiune sau un multiplu a valorii
acţiunii în deviza ţării de origine.
Certificatele nu sunt acţiuni propriu-zise, dar ele permit investitorului
să primească dividendele sale în dolari şi, mai ales, facilitează
problemele legate de transfer şi plată a titlurilor.

Certificatele nu sunt acţiuni propriu-zise, dar ele permit investitorului

să primească dividendele sale în dolari şi, mai ales, facilitează
problemele legate de transfer şi plată a titlurilor.

 accederea la o piaţă mai vastă şi mai diversificată;

 creşterea notorietăţii întreprinderii la scară
Avantajele internaţională şi de a ameliora astfel imaginea
ADR - pentru produselor sale şi a serviciilor sale, ceea ce permite
societatea care atragerea unei noi clientele;
le emite  mobilizarea de noi capitaluri exprimate în dolari;
 se adaptează normelor internaţionale în ceea ce
priveşte publicarea de informaţii financiare şi
contabile relative la rezultatele şi performanţele
întreprinderii;
 obţinerea de noi metode de management graţie
prezenţei în capitalul firmei de acţionari stabili şi
experimentaţi având o mare notorietate şi a căror
competenţă este recunoscută în domeniul de
activitate al întreprinderii.

 Sunt asimilate cu titlurile americane. Cotate în dolari

şi vărsând dividende în această deviză, ele permit
Avantajele
investitorilor instituţionali şi fondurilor de pensii
ADR - pentru
americane care nu au dreptul de a cumpăra titluri
investitorii
străine, posibilitatea de a le procura în mod indirect,
internaţionali
evitând problemele juridice şi de reglementare.
 Ele permit investitorilor instituţionali să-şi diversifice
portofoliul lor şi să aloce o parte din resursele lor
întreprinderilor din ţări emergente, evitând
inconvenientele citate.
 Sunt foarte des cel puţin la fel de lichide ca titlurile
pe care le reprezintă.

88
 Oferta publică de acţiuni

În cazul privatizării unei entităţi publice, obiectivul este de a găsi

primii acţionari ai firmei şi de a beneficia de o imagine
internaţională.

Pentru întreprinderea care este deja cotată la bursă, obiectivul este de

a spori fondurile proprii şi de a mări acţionariatul.

Este frecvent, dar nu obligatoriu ca oferta de acţiuni pe o piaţă

internaţională să fie însoţită de de o cerere de înregistrare la una sau
mai multe burse diferite de cele la care întreprinderea este deja
cotată.
Partea majoră a titlurilor plasate pe piaţă sunt acţiuni ordinare, dar
titluri cu drept de vot limitat sau fără drept de vot au fost în aceeaşi
măsură introduse.

Mecanisme şi instrumente de realizare a ofertei publice

Presupune emisiunea de acţiuni pe piaţa locală cu

Oferta publică
implicarea unor instituţii financiare internaţionale (bănci
internă cu
de investiţii de regulă). Dacă oferta nu se acoperă
sindicalizare
integral de către investitorii locali, instituţiile financiare
internaţională
garante vor subscrie pentru diferenţă în numele lor sau în
numele clienţilor lor.

Oferta publică Constă într-un plasament parţial pe piaţa locală de până

pe piaţa la 75 - 80 % din totalul ofertei, restul ofertei fiind adresat
internă pieţei internaţionale printr-un grup de plasament.
însoţită de un Documentaţia ofertei pe piaţa locală diferă de ce adresată
plasament pieţei internaţionale (care trebuie să respecte
internaţional reglementările în vigoare pe acea piaţă).

Există două variante ale acestui tip de ofertă internaţională:

 vânzarea pe piaţa internaţională cu cotarea acţiunilor la bursa din ţara de
origine: este considerată de specialişti ca un pas intermediar către cotarea efectivă
internaţională;
 vânzarea pe piaţa internaţională cu cotarea acţiunilor pe o singură piaţă
bursieră externă. Procedurile de cotare pe o piaţă bursieră diferă de la piaţă la
piaţă, existând pieţe cu proceduri complicate (NYSE, Toronto, Tokyo) sau mai
puţin complicate (Singapore, Honk Kong).

Reprezintă forma pură a plasamentului global şi

presupune lansarea emisiunii pe mai multe pieţe simultan,
Ofertă publică
cu cotarea pe aceste pieţe. O astfel de ofertă este
internaţională
accesibilă de regulă marilor companii ce acţionează

89
 global sau multinaţional şi care consideră pieţele
financiare internaţionale ca un ansamblu integrat de pieţe.

sunt oferte de acţiuni ale unor companii străine adresate

Oferta de regulă unor investitori instituţionali ce acţionează pe
publică pe o piaţă paralelă puternic dereglementată. Oferirea de
europieţe acţiuni în acest caz se realizează fie printr-o tranzacţie
directă între emitent şi investitor fie printr-o cotare
prealabilă (care nu este neapărat obligatorie).

Mecanismul emisiunii de acţiuni printr-o ofertă publică internaţională este

similar emisiunii internaţionale de obligaţiuni, principalii intermediari implicaţi
fiind: grupul lider şi comanagerii care formează grupul de coordonare şi / sau
garantare a emisiunii internaţionale de acţiuni cu rol în administrarea procesului,
grupul de plasament garantat, grupul de plasament (vânzare) sau alţi intermediari
(implicaţi de exemplu în promovarea emisiunii pe pieţele externe sau în facilitarea
procesului de cotare al acţiunilor pe bursele internaţionale, elaborând dosarul în
conformitate cu reglementările acestora).

Plasamentul privat de acţiuni

Este din ce în ce mai frecvent pentru firme să-şi crească fondurile

proprii prin mijlocul indirect constând în plasamente private,
recurgând pentru aceasta la un mecanism simplificat, ceea ce reduce
costul emisiunii.

Mai multe operaţiuni de privatizare au recurs la plasamente private.

În acest caz, acţiunile emise sunt direct livrate investitorilor
instituţionali fără ofertă publică şi fără publicitate.

Dezvoltarea acestor plasamente private a fost facilitată de avântul

fondurilor de plasament colectiv de foarte mari dimensiuni.

Securitizarea pe pieţele financiare internaţionale

Este un mecanism complex prin care sunt emise pe piaţa financiară

locală sau internaţională titluri financiare (obligaţiuni de regulă) în
contul unor active financiare (credite ipotecare, contracte de leasing,
contracte de forfetare, contracte de factoring sau credite furnizor /
cumpărător).

Este practicată de regulă de bănci comerciale, companii de finanţare

sau de instituţii financiare specializate (bănci de forfetare, bănci de
scont).

Presupune încheierea unui contract iniţial între beneficiarul

securitizării (companii de finanţare, bănci) şi instituţia de securitizare
specializată ("special vehicle company") prin care sunt selectate o
parte din activele financiare interesante ale companiei şi pe baza
acestora sunt emise noi titluri 90
financiare către potenţiali investitori
locali sau internaţionali.
  permite omogenizarea câştigurilor obţinute de pe
urma valorificării unor active financiare deţinute în
portofoliu (cupoane, dobânzi, taxe, comisioane şi alte
speze financiare);
 se derulează printr-o companie specializată;
Caracteristicile  emisiunea de titluri financiare este de regulă
securitizării garantată de o instituţie specializată (guvernamentală);
 sunt preferate titluri cu o piaţă secundară dezvoltată;
 bilanţul şi portofoliul de active al companiei
beneficiare este mult simplificat prin această operaţiune;
 poate duce la o mai bună valorificare mai bună a
resurselor financiare ale companiei beneficiare.

Mecanismul securitizării este relativ simplu: o companie, în calitate de

creditor, a acumulat un portofoliu de active sub forma unor creanţe financiare faţă
de debitori diverşi. Pentru a omogeniza aceste active, compania alege soluţia
securitizării şi pentru aceasta încheie un contract cu o instituţie de securitizare
specializată, pentru a putea realiza operaţiunea. Iniţial, activele sunt selectate şi
depuse în custodia instituţiei de securitizare care se va ocupa ulterior de
valorificarea acestora. În baza lor, instituţia de securitizare va emite titluri
financiare pe pieţele internaţionale prin intermediul instituţiilor broker.

 simplificarea bilanţului;
 mai buna valorificare a activelor;

 omogenizarea activelor deţinute în portofoliu;

Avantajele  mobilizarea rapidă de fonduri pe baza unor active
securitizării ce urmează a fi încasate la termen;

 reducerea riscului la nivelul companiei;

 lichiditate sporită;

 transparenţa operaţiunii;

Operaţiunea este mai puţin accesibilă companiilor mici sau

celor care nu deţin active financiare atractive

Sau faptul că pot fi securitizate în special active financiare şi

Dezavantajele mai puţin celelalte tipuri de active (active reale sau creanţe
securitizării comerciale).

Diferenţa dintre operaţiunea de securitizare şi operaţiunea de

factoring constă tocmai în specializarea factorilor de a prelua
doar creanţele comerciale (exporturi încasabile la termen de

91
 8.3. Dezvoltarea pieţei internaţionale a acţiunilor

Datele statistice furnizează o idee aproape precisă asupra dezvoltării acestei

pieţe. Motivele care explică această creştere ţin de oferta şi cererea de titluri.

Programele de privatizare care au marcat lumea întreagă: ţări

industrializate, ţări din America Latină, economii în tranziţie din
Factorii care au favorizat oferta

Europa de Est şi mai recent ţări emergente.

internaţională de titluri

Nevoile de fonduri proprii ale societăţilor naționale neputând fi

satisfăcute local datorită depărtării de pieţele bursiere naţionale,

Dezvoltarea fuziunilor-achiziţiilor transfrontaliere a dus la

cotrolul societăţilor străine asupra societăţilor naţionale şi la o
creştere a ofertei internaţionale de acţiuni.

Băncile de afaceri în scopul obţinerii de comisioane favorizează

operaţiile financiare, ceea ce duce la creşterea ofertei
internaţionale de acţiuni.

Scăderea taxelor începând cu mijlocul deceniului 9, fapt ce a

Factorii care au favorizat cererea internaţională

incitat investitorii să plaseze resursele lor pe pieţele de acţiuni

Rezultatele foarte bune înregistrate pe bursele americane şi

europene au favorizat plasarea de noi emisiuni de acţiuni.

Fondurile de pensii, casele de pensii şi ansamblul investitorilor

de acţiuni

instituţionali diversifică plasamentele lor cumpărând titluri emise

în devize diferite de cele ale resurselor lor.

Îmbătrânirea populaţiei şi creşterea speranţei de viaţă antrenează

o creştere a economiei care se investeşte în subscripţie de noi
acţiuni.

Investitorii străini au avut mai puţină reticenţă în a investi pe

numeroase pieţe domestice, ceea ce facilitează dezvoltarea pieţei
internaţionale de acţiuni.

Oferta internaţională de acţiuni emanând de la entităţile localizate în ţările

OCDE sau în ţările în curs de dezvoltare nu poate decât să contibuie la apariţia
unei vaste pieţe de capitaluri regrupând acţiunile şi titlurile cu venit fix.
Internaţionalizarea schimburilor şi a pieţelor de capitaluri au drept
consecinţă plasarea întreprinderilor şi emiţătorilor sub supravegherea din ce în ce
mai îndepărtată a comunităţii financiare internaţionale şi mai specială de cea a
investitorilor instituţionali. Cei din urmă luau deciziile lor de a plasa pe baza

92
comparaţiilor precise a rezultatelor obţinute de întreprinderi şi emiţătorii localizaţi
în diverse ţări de pe planetă.

TEST DE AUTOEVALUARE 1

1. Care sunt principalele tipuri de oferte publice internaţionale?

2. Ce reprezintă securitizarea şi ce rol are aceasta în tranzacţiile

financiare internaţionale ?

3. Principalele instrumente tranzactionate pe piata internationala a

actiunilor sunt:
a) obligatiuni insotite de bon de subscriere si titluri participative
b) obligatiuni municipale si actiuni obisnuite
c) certificate asupra actiunilor si obligatiuni convertibile in actiuni
d) actiuni obisnuite, obligatiuni corporative
e) obligatiuni guvernamentale si obligatiuni municipale
4. Operațiunea de securitizare are următoarele caracteristici principale:
a. se derulează printr-o companie specializată;
b. nu reprezintă o operațiune atractivă pentru operatorii financiari;
c. mecanismul securitizării este relativ complicat;
d. operațiunea nu permite omogenizarea căștigurilor obținute de pe urma
valorificării unor active financiare deținute în portofoliu;
e. această operațiune este practicată doar de băncile comerciale.

Răspunsurile la toate exemplele testului de autoevaluare 1 se

regăsesc în Unitatea de învăţare 8, pg. 86-93. Pentru exerciţiile de tip grilă,
rezolvarea se regăseşte la sfârşitul manualului.

Rezumat
În măsura în care acţiunile unei societăţi cotată la bursă au devenit uşor de
deţinut de nonrezidenţi putem vorbi de piaţa internaţională a acţiunilor.
Internaţionalizarea pieţei acţiunilor se poate face cu ajutor tehnicii, nefiind
necesară emisiunea de noi titluri. Astfel de modalităţi sunt înregistrarea la bursele
străine şi emisiunea de American Depositary Receipts. Aceste modalităţi
favorizează internaţionalizarea acţiunilor, dar ele nu sunt realul motor.
Dezvoltarea pieţei este, în fapt, consecinţa apariţiei unei oferte publice şi private
internaţionale de noi acţiuni.
Operaţiunea de securitizare este o operaţiune atractivă pentru operatorii
financiari, de multe ori o soluţie promptă de mobilizare de resurse în situaţii de
criză de lichidităţi cu costuri mult mai mici decât refinanţarea prin credite
Internaţionalizarea schimburilor şi a pieţelor de capitaluri au drept
consecinţă plasarea întreprinderilor şi emiţătorilor sub supravegherea din ce în ce
mai îndepărtată a comunităţii financiare internaţionale şi mai specială de cea a
investitorilor instituţionali. Cei din urmă luau deciziile lor de a plasa pe baza
93
comparaţiilor precise a rezultatelor obţinute de întreprinderi şi emiţătorii localizaţi
în diverse ţări de pe planetă.

Termeni cheie
- ADR
- Banul semn
- Securitizare
- Oferta publica
- Plasament privat

 Bibliografia unității de învățare 8:

 De Grauwe P., La monnaie internationale, theories et perspectives, De
Boeck Universite, 1999
 Păun C., Aspecte financiare ale relaţiilor economice internaţionale,
Editura Luceafărul, 2003

94