Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Manipularea Marfurilor
Manipularea Marfurilor
b) semiautomatizate;
c) automatizate;
d) informatizate.
Carucioarele manuale au fost primele utilaje de manipulare a marfurilor. Ele sunt folosite si
azi pentru deplasarea marfurilor de masa redusa pe distante scurte. Manipularea unui volum
mai mare de marfuri impune folosirea unor carucioare motorizate, unele dintre acestea sunt
1
proiectate sa transporte si operatorul, in timp ce in cazul altora operatorul se deplaseaza in
fata sau in spatele caruciorului. Carucioarelor motorizate le poate fi atasata o remorca, ceea
ce mareste considerabil volumul marfurilor ce pot fi manipulate.
O alta categorie de echipamente care asigura manipularea mecanizata a marfurilor este cea a
paletilor rulanti. Denumiti si paleti pe roti, ei sunt de fapt o combinatie intre carucioare si
paleti.
Cabinele deplasabile sunt proiectate pentru ridicarea marfurilor la inaltimi mari, cand
distanta redusa intre randuri nu permite folosirea motostivuitoarelor. In unele cazuri aceste
utilaje sunt dotate cu cabine pentru operator, care se deplaseaza odata cu marfurile.
Avantajul acestor echipamente este ca ofera posibilitatea identificarii continutului unor paleti
depozitati la mare inaltime.
In sfarsit, macaralele pentru depozitare sunt fixate intre doua sine, una situata la sol si una pe
tavanul constructiei. Ele permit ridicarea unor incarcaturi de 2 tone la peste 20 de m
inaltime.
In ce priveste benzile rulante, ele asigura un flux continuu al marfurilor deplasate, spre
deosebire de celelalte utilaje care realizeaza o deplasare individuala. Benzile rulante
reprezinta de asemenea cea mai ieftina modalitate de asigurare a deplasarii marfurilor. In
plus, folosirea benzilor rulante permite operatiuni de grupare2[10], sortare sau acumulare a
2
marfurilor, facilitand formarea sortimentelor de marfuri sau derularea altor operatiuni
precum etichetarea sau ambalarea produselor.
Este un concept nou, care nu a depasit inca faza de testare. Atractivitatea conceptului este
data de combinarea avantajelor sistemelor automatizate cu cele oferite de flexibilitatea
manipularii mecanice a marfurilor, cu investitii mult mai mici decat in cazul unui depozit
automatizat. Proiectul unui astfel de depozit este similar cu cel al unui depozit mecanizat.
Manipularea marfurilor se face cu motostivuitoare controlate de echipamente electronice
moderne.
4
W=k- q-v 2 ,
în care;
W este forţa vîntului, în kgf;
k — coeficient pentru forma aerodinamică, care este pentru suprafeţele plane 1,
4, iar pentru suprafeţele cilindrice 0,7—0,9;
q — suprafaţa mărfii expusă presiunii vîntului, în m 2.
Aşezarea încărcăturii. Principiul de bază aplicabil la orice încărcătură este. ca
centrul de greutate al încărcăturii să se afle în lungul axului longitudinal al
vehiculului şi cît mai jos posibil. încărcăturile grele trebuie să fie aşezate pe
podeaua caroseriei, iar încărcăturile uşoare deasupra, greutatea totală fiind
repartizată pe toată lungimea platformei.
Vehiculele care execută transportul din poartă în poartă, au adesea o sarcină de
transport modificată în cursul drumului, prin descărcări succesive. In momentul
aşezării mărfurilor şi la arimare, trebuie să se grupeze mărfurile sau să se izoleze în
funcţie de volumul variabil al încărcăturii, ceea ce nu exclude obligaţia de a se
revedea-^distribuţia şi aşezarea mărfurilor pe platformă, după o descărcare parţială.
De asemenea, trebuie să se ţină seama şi de înălţimea încărcăturii, fiind nevoie
să se cunoască înălţimea maximă a obstacolelor care vor fi întîlnite în timpul
drumului. In fig. 1 se arată un mod de aşezare a încărcăturii suprapuse.
In principiu, încărcătura trebuie să se sprijine pe peretele din faţă, dar dacă acest
lucru nu este posibil, trebuie să se însereze tampoane între perete şi mărfuri,
tampoane care pot fi panouri rigide sau saltele de şoc care se umflă, asigurînd o
frînare suplă a încărcăturii. Utilizarea accesoriilor de fixare este necesară în orice
caz.
5
Fig 1. Asezarea incarcaturilor suprapuse intr_un automobil
6
— păşeşte obloanele laterale, nu trebuie să fie mai mare de 2,75 m;
— încărcăturile lungi nu trebuie să depăşească cu mai mult decît 2 m partea
dinapoi a caroseriei.
Incărcarea nesimetrică poate duce la urmări grave.
Supraîncărcarea punţii din spate a automobilelor este periculoasă la pante mari,
deoarece se poate pierde comanda automobilului, ajungîndu-se la răsturnarea mărfii
sau chiar a automobilului.
Prin supraîncărcarea punţii din faţă, capacitatea de deplasare este mult diminuată,
roţile din faţă înfundîndu^se, mai ales în terenul moale, îngreunînd astfel manevrarea
direcţiei şi reducîndu-se forţa de propulsie prin descărcarea punţii motoare din spate.
Supraîncărcarea uneia dintre părţile laterale ale automobilelor poate duce la
răsturnarea la viraje şi curbe.
Pentru a obţine toate garanţiile de siguranţă, caroseria trebuie să fie acoperită sau
să aibă prelată, iar interiorul să fie echipat cu cîrlige sau ochiuri de prindere
incastrate în planşeu şi pereţi sau piese de prindere, 'aşa cum sînt şinele cu
cremalieră.
Inălţimea obloanelor trebuie să fie studiată în funcţie de încărcături, fiecare dintre
ele fiind echipate pentru siguranţă de puncte de legătură la fiecare extremitate. în
unele cazuri ele trebuie să fie menţinute cu ajutorul articulaţiilor cu balamale, fixate
cu cuie spintecate, astfel încît să nu se poată desface.
Peretele din faţă trebuie să fie bine fixat, cu o soliditate mare, deoarece trebuie să
fie capabil să reziste la şocurile încărcăturilor care se deplasează spre înainte şi
protejează cabina vehiculului.
Cârligele de prindere dispuse în număr suficient pe platforme trebuie să fie sudate
sau fixate solid de buloane, utilizarea de simple şuruburi în lemn nefiind
recomandabilă. La transporturile la care sînt întrebuinţaţi -montanţi sau ţepuşi în loc
de obloane, montanţii trebuie să fie astfel ajustaţi încît să nu iasă din locaşurile lor în
timp ce vehiculul se află în mers. Montanţii trebuie introduşi corect în locaşuri pentru
a nu se apleca în afara gabaritului vehiculelor.
Autocamioanele pentru transportul lemnelor care circulă goale trebuie să aibă
lanţurile legate şi întinse la partea superioară a montanţilor.
Mecanismul de basculare pentru trunchiurile de arbori trebuie să fie blocat solid pe
durata transportului şi va fi conceput astfel, încît să nu se defecteze în timpul
7
descărcării. Troliul sau macaraua trebuie, de asemenea, să fie blocate în poziţia
prevăzută şi să nu fie în nici un caz folosite pentru fixarea încărcăturilor.
Arimarea încărcăturilor se face în mod obişnuit prin frînghii, lanţuri şi cabluri.
Frînghiile din fibre sintetice sînt superioare celor din fibre naturale. De asemenea,
frînghiile sintetice sînt mai uşoare şi nu sînt susceptibile a fi degradate de umiditate
sau prin putrezire. Frînghiile din fibre naturale cer o supraveghere continuă,
deoarece se deteriorează şi îşi pierd repede rezistenţa. Unele frînghii întărite cu
chingi din fibre sintetice ating o rezistenţă de 8 000 kgf. Ele, dar pot să servească la
legarea încărcăturilor ca simple chingi cu tensiune reglabilă, fiind prevăzute cu
cîrlige la extremităţi.
Lanţurile sînt, de asemenea, utilizate adesea, în special în sectorul forestier,
ţinîndu-sie seama de rezistenţa inelului în funcţie de eforturile pe care trebuie să le
suporte lanţul.
Există trei lungimi standard ale inelelor de lanţuri: scurte, mijlocii şi lungi.
Factorii care determină rezistenţa unui lanţ sînt: lungimea ine- lului, calitatea
metalului şi diametrul firului care compune inelul. Lanţurile din oţel ordinar se
deteriorează şi îmbătrânesc mai repede decît cele din oţel special (cu crom-nichel).
Cele din primul tip pierd în jur de 50% din rezistenţa lor la temperaturi mai scăzute
ca —20°C, în timp ce acelea din tipul secund îşi menţin rezistenţa intactă pînă la —
60°C.
Cablurile din oţel din fire au o forţă de rezistenţă care depinde de calitatea materiei
prime utilizate, numărul de fire, diametrul cablului şi construcţia sa. Pe piaţă există o
mare varietate de cabluri
Măsuri pentru protejarea încărcăturilor. Mărfurile se pot degrada în procesul
de transport:
— pe timpul operaţiilor de încărcare-descăroare (manipulări, tasarea în
caroserie, expunerea la intemperii şi la o atmosferă necontrolată etc.);
— în timpul transportului (trepidaţii, şocuri sau izbituri datorate forţelor cinetice,
depăşirea gabaritului de siguranţă, căderi la deschiderea uşilor, climatizare
nesatisfăcătoare).
Evitarea degradărilor se realizează în primul rînd printr-o arimare corectă în
vehicule.
8
Dacă obiectele ce se transportă sînt suficient de stabile şi grele pentru a nu risca să
se răstoarne sau să alunece în timpul transportului şi manipulării lor, se aşază unul
lîngă altul pe un suport comun pentru a constitui o incarcatura unitara, natural stabila
si usor de deplasat cu mijloace de mecanizare.
Menţinerea coeziunii coletelor asamblate în sarcini unitare se poate face
comparativ cu zidirea unui perete din cărămizi, aşezîn- du-se în şiruri îngrămădite
rezistente la dislocări, astfel ca fiecare colet sau sac să aibă sprijin pe cele
învecinate.
Această tehnică, de aşezare nu dă o bună soliditate a ansamblului decît pentru
un asamblaj de paralelipipede identice, la care cotele reprezintă oarecare raporturi
dimensionale. Trebuie evitată formarea de planuri verticale de separare şi de goluri
mari în încărcătură.
Un procedeu mai sigur îl constituie legarea grămezii orizontal şi vertical, pe unul
sau mai multe planuri de secţiune, astfel încît să se asigure prin presiunea pe care o
exercită coletele periferice asupra celorlalţi componenţi superiori ai sarcinii o
aglomerare în ansamblu.
Dacă componenţi sînt voluminoşi şi grei, această tehnică protejează suficient
încărcătura împotriva riscului desfacerii în timpul transportului. Această metodă este
clasică atît pentru gruparea obiectelor paralelipipedice (cărămizi, cutii, casete) cît şi
pentru constituirea de baloturi, pachete etc. de natură şi formă diferite.
Protecţia colţurilor coletelor care riscă să fie zdrobite de legătura unei grămezi
poate fi asigurată simplu, plasînd isub legături perne în formă de echer sau corniere
dintr-un material suficient de rezistent. Uneori, simple bucăţi de carton sînt
suficiente să protejeze o grămadă de cărţi încercuite sau unghiurile fragile ale unor
materiale paletizate.
Această protecţie poate fi sporită şi completată de alte avantaje pentru
menţinerea coeziunii colective a obiectelor mici, utilizînd corniere rigide. Repartizînd
strîngerea pe toată lungimea lor, cor- nierele permit să se reducă numărul de
legături, înserînd o încărcătură de forme neregulate. Adaptate ca accesorii
recuperabile de manipulare, cornierele concepute special au o rezistenţă mecanică
ce le permite să asigure funcţii complimentare, care, în general, revin altor
echipamente sau supraambalajelor de transport scumpe: stabilizatori de sarcină,
montanţi, suporturi pentru sarcini suprapuse (convertizori de snopi), fixarea unei
9
baze rigide (paletă, platou, platformă de cărucior), armătură de protecţie împotriva
alunecărilor şi a loviturilor exterioare.
Obiectele de forme şi dimensiuni diferite nu pot, în general, fi asamblate într-o
grămadă cu colţuri regulate, în care coeziunea să poată fi menţinută. Coeziunea
unei astfel de sarcini eterogene poate fi realizată strîngînd-o între doi pereţi (panouri
pline, cadre grila- jate, grile tubulare) legaţi de marfă prin diferite feluri de legături,
centuri elastice sau prin întinzători.
Ca şi strîngerea între corniere, aceşti pereţi pot fi fabricaţi special şi pot să
primească şi alte funcţii de manipulare.
Deplasarea coletelor aşezate în grămadă sub efectul trepidaţiilor transportului
începe prin deplasarea stratului superior, care nu este menţinut sub greutatea
celorlalte. Pentru a evita această deplasare este necesar să se centureze numai
partea superioară a încărcăturii unei palete pentru a-i menţine coeziunea.
Mai simplu, această fixare se realizează prin punerea unei coafe rigide de
dimensiuni adecuate. O coafă poate fi fabricată din fier, lemn, carton sau hîrtie, în
funcţie de eforturile de învins şi poate fi considerată, în unele cazuri, ca un
'accesoriu reutilizabil .
O dificultate curentă a transporturilor este alunecarea coletelor peste grămezile
din care fac parte, jeoînd frecvent retragerea încărcăturilor care au fost introduse
uşor în vehicul la plecare.
Cînd deplasarea coletelor se datoreşte lipsei de aderenţă (caz frecvent la sacii
de hîrtie şi plastici, la cutiile foarte netede etc.) sau prin insuficienţa suprafeţelor de
contact (îngrămădirea butoaielor, obiecte cu picior sau margini), se poate asigura
aderenţa introducînd într-o parte sau între toate obiectele ce se transportă foi de
hîrtie rugoase sau fileuri antigli- sante, constituite dintr-o tremă de sfoară acoperită
cu latex.
In afară de suprapresiunea creată din cauza deplasării coletelor, fileul întinzîndu-
se poate să prevină dezagregarea unei încărcături care ameninţă a se desface în
coloane sub. efectul unei înclinări foarte mari sau a fortei centrifuge.
10
Formele sau fragilitatea numeroaselor mărfuri sînt incompatibile cu îngrămădirea
stabilă şi fără riscuri de deteriorare. Dacă nu este posibil a le depozita, nici a le
deplasa pe suporturi plate şi dacă nu este indispensabil să fie închise într-un
conteiner cu şase feţe, se poate întrevedea întrebuinţarea leagănelor special
concepute fabricate pe măsura obiectelor plasate în poziţia de transport cea mai
favorabilă.
De asemenea, stabilitatea încărcăturilor se poate realiza prin legături speciale la
pereţii caroseriilor.
Fie că încărcarea a fost făcută cu mîna, colet după colet, sau mecanic prin
încărcături unitare 'Stabilizate, este important de a imobiliza mărfurile îmbarcate
împotriva forţelor cinetice care tind să le răstoarne în timpul drumului şi împotriva
golurilor create prin livrările parţiale în cursul drumului.
Fixarea se face cu chingi, întinzători, bride, fileuri. Metoda ari- mării aplicată cu
bune rezultate în aviaţie, poate fi generalizată şi la transporturile rutiere.
O altă metodă de fixare este prin amenajarea în caroserie a barierelor amovibile.
Se deosebesc două tipuri principale: „bariere elastice', confecţionate din fileuri sau
strînse ou şireturi şi „bariere rigide' constînd din bare — proptele blocate tranversal
între pereţii laterali sau panouri presate prin chingi.
De asemenea, se pot introduce între obiectele transportate saltele de aer avînd
pereţii din cauciuc, care, după aşezarea încărcăturii, se umflă, asigurînd astfel o
fixare solidă, dar în acelaşi timp suplă.
11
complimentare, acţiunea lor comună avînd ca scop ducerea la destinaţie a
produselor.
Mecanizarea înseamnă înlocuirea muncii manuale prin folosirea de maşini şi
dispozitive. In prezent, există condiţii ca toate muncile grele să fie efectuate în
întregime mecanizat.
Prin mecanizare se obţin o serie de avantaje, cu totul deosebite faţă de
manipularea manuală şi anume:
— reducerea la minimum a timpului de staţionare al mijloacelor de transport la
manipulări pentru încărcare, descărcare sau transbordare;
— reducerea spaţiilor de depozitare, a timpului de păstrare a materialelor în
magazii şi a fronturilor de încărcare şi descărcare;
— păstrarea integrităţii mărfurilor în timpul lucrărilor de manipulare;
— eliminarea eforturilor fizice ale muncitorilor la manipulările de mărfuri,
materiale şi diferite obiecte;
— reducerea numărului de oameni necesari manipulărilor şi posibilitatea dirijării
lor în alte sectoare economice;
— creşterea productivităţii muncii;
— reducerea preţului de cost al operaţiilor de încărcare, descărcare sau
transbordare.
Manipularea manuală se menţine în acele puncte de încărcare sau de
descărcare în care volumul mărfurilor de manipulat este mic, iar specificul acestor
mărfuri permite încărcarea sau descărcarea lor cu braţele (au volum şi greutate
mică, ambalaje nepericuloase şi nevătămătoare sănătăţii muncitorilor). La
manipularea manuală a mărfurilor sînt necesare unele unelte şi rechizite ajutătoare
ca: lo- peţi, furci, răngi, chingi, frînghii, podeţe etc.
Manipularea manuală se poate executa în paralel cu manipularea mecanizată, în
locurile de încărcare-descărcare în care nu se poate introduce o mecanizare
completă.
Manipularea manuală se face pe bază de norme de producţie. Aceste norme se
stabilesc avînd în vedere:
— timpul în oare se execută operaţiile (ziua, noaptea);
— anotimpul (iarnă, vară);
— felul manipulării (încărcare, descărcare, transbordare);
12
— condiţiile în care se execută operaţiile (la acelaşi nivel sau la niveluri diferite,
distanţele pe care se execută etc.);
— modul de execuţie (ridicare, tîrîre, rostogolire, ou sau fără mijloace ajutătoare
etc.).
Pentru mecanizarea lucrărilor de încărcare şi descărcare se folosesc diferite
utilaje şi instalaţii.
Din punct de vedere al transportului rutier utilajele de mecanizare pot fi
repartizate în trei grupe:
— utilaje şi instalaţii fixe sau mobile, accesorii ale automobilului care transportă
încărcături;
— utilaje şi instalaţii specifice în înzestrarea punctului de încărcare şi descărcare;
— utilaje şi instalaţii universale.
Din prima grupă fac parte:
— macaralele montate pe vehiculele de transport;
— dispozitivele elevatoare în partea din spate cu platforme, furci sau obloane
ridicătoare;
— caroseriile basculante;
— cărucioarele mobile, pliante, care după încărcare sau descărcare se
transportă în caroserie;
— instalaţiile fixe tip eonveier cu şnec ;
— dispozitivele de încărcare tip cleşte ;
— instalaţiile de pompare electrice sau pneumatice;
— troliile, scripeţii, palanele montate pe vehicul;
— dispozitivele pentru manipularea conteinerelor şi paletelor etc.
Elevator cu
rampa
13
Elevator sub
vehicul
Rampa ajustabila
14
* — electrocare, care utilizează energia electrică produsă de acumulatoarele
electrice;
- troleicare, care folosesc energia electrică produsă de o sursă independentă
şi pusă în legătură cu cărucioarele prin conducătoare
— motocare şi motoelectrocare înzestrate cu motoare cu ardere internă;
— pneumocare şi motoare pneumatice, fiind înzestrate cu butelii aer comprimat
pînă la 150 at.
Pentru încărcări de mărfuri în masă au o largă utilizare benzile toare, iar pentru
încărcări şi descărcări de mărfuri grele,diferite tipuri, ca şi automacaralele şi
autoîncărcătoarele pivotante , care se pot deplasa în punctele de încăreare-
descăreare ocazionale.
15