În raport cu situația de fapt constatată de către instanța de fond, s-a reținut

stabilirea naturii juridice a imobilului cumpărat, acțiune formulată de către

pârâtă, care constă în partajarea imobilului, respectiv a terenului situat în
localitatea Unguraș, Dumbrăvița, în suprafață de 1 h și 11,963 mp și a casei de
locuit cu terasă acoperită și împrejmuire, în contradictoriu cu acțiunea
reclamantului T.P.P, solicitând constatarea conform căreia imobilul a cărui
partajare se solicită, nu este un bun comun dobândit în timpul căsătoriei celor
doi, astfel cum reclamantul prin întâmpinare și cerere reconvențională a afirmat,
ci bun propriu al intimatei.1

Pentru stabilirea naturii juridice a imobilului ca fiind bun comun sau

propriu al pârâtei, instanța a avut în vedere atât data încheierii căsătoriei celor
doi, cât și pe cea a divorțului.

De asemenea s-a avut în considerare data încheierii contractului de vânzare-

cumpărare a imobilului, proveniența banilor cu care a fost cumpărat respectivul
imobil, statutul reclamantului la momentul încheierii căsătoriei, dar și cel al
încheierii contractului de vânzare-cumpărare, achiziționării terenului, ca fiind
cetățean suedez, precum și declarația martorei F.M.F, audiată la solicitarea
reclamantului, dar și celelalte înscrisuri depuse, probe cu expertize, a probei cu
privire la interogatoriul pârâtei, dar și a probei testimoniale.

Astfel, în ceea ce privește căsătoria reclamantului și a pârâtei, în speța de

față s-a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 24.08.2007, urmând apoi ca
desfacerea căsătoriei prin divorț să se realizeze de comun acord potrivit
certificatului de divorț nr. 411332/30.05.202 emis de către Primăria Baia Mare.

Referitor la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, anterior

momentului încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv în decursul

1
https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-15fli41s/
lunii mai a anului 2007, pârâta a luat hotărărea de a achiziționa un teren în
localitatea Unguraș în vederea contruirii unei case de vacanță, și a luat în acest
legătura cu numitul F.A cu care s-a înțeles cu privire la imobilul respectiv.

Deoarece, la acel moment, imobilul era proprietate extratabulară, fiind

reconstituit în baza Legii nr.18/1991 foștilor proprietari, nu a fost autorizată
încheierea contractului de vânzare-cumpărare în forma autorizată.

În acest sens, părțile au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, urmând

astfel ca vânzătorul să efectueze măsurile necesare privitoare la identificarea
terenului și intabularea acestuia, după caz, să procedeze la încheierea
contractului de vânzare-cumpărare în forma autentică, atunci când documentele
urmând a fi finalizate.

Pârâta, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a achitat

suma de 1000 euro, urmând ca diferența să fie achitată în 3 tranșe, respectiv:
până la data de 08.06.2007 suma de 3000 de euro, apoi, suma de 30.000 de
euro până la data de 18.06.2007, iar diferența de 1000 euro cel mai târziu până
la data de 30.07.2007.