Relația dintre drept și morală

  În aprecierea raportului între drept şi morală, doctrina juridică contemporană, a evoluat
pe două mari direcţii: cea care a conceput dreptul ca un minim de morală („justiţie prin drept
şi morală”) şi cea corespunzătoare pozitivismului juridic („ordine de drept fără morală”).

Relația dintre drept și morală se identifică și se diferențiază totodată. Ceea ce aproprie

dreptul de morală este aceea că urmăresc același scop și anume aflarea adevărului și realizarea
binelui. La prima vedere cele două noțiuni, drept și morală, se aprorie sub raport formal. Atât
normele juridice cât și cele morale au o ipoteză (se referă la o anumită categorie de oameni),
dispoziție (impun o anumită conduită) și sancțiune (în drept cu efecte imediate).

Românii spuneau << jus est ars boni et aequi >>, adică dreptul e arta binelui și a
echității, valori împrumutate de la morală. Așadar dreptul e o << morală legiferată >>,
normele morale devin norme juridice. Există o noțiune între drept și morală și anume
dreptatea. Ea este un liant între cele două; ca și dreptul și morala, dreptatea este o valoare, un
scop urmărit deopotrivă de primele două; dreptatea este cea mai publică și cea mai legală
dintre virtuți (H. Hart). Morala este "știinta moravurilor, totalitatea regulilor care guvernează
raporturile dintre oameni" (Ștefan Odobreja); Este "știința profilaxiei și a terapeuticii răului "
(C.Voicu).

Morala reprezintă un ansamblu de concepții și reguli, cu privire la bine și la rău, drept

sau nedrept, permis sau nepermis. Normele de morală sunt creația societății sau grupurilor
sociale. Morala, ca sistem de norme se bazează pe convingerea intimă și pe conștiința
personală a fiecărui individ în comportamentul său. Mobilul regulii morale este datoria
persoanei față de sine înseși. Oameni își raportează comportarea la valorile morale de bine sau
rău, din care decurge și definirea acestui comportament ca moral sau imoral. Morala are deci
ca valori fundamentale principiile binelui, dreptății, justiției și adevărului, valori promovate și
apărate de drept. Normele de morală indică oamenilor conduita necesară și arată consecințele
nerespectării acestei conduite. Raportul dintre morală și drept este o problemă mult discutată

1
de-a lungul timpului, pentru că în multe privințe normele morale erau confundate cu normele
juridice.

Vechimea moralei este tot atât de mare cât și societatea, deoarece ea a jucat și joacă un
rol important în reglementarea relațiilor sociale și în asigurarea ordinii sociale. Încă din
antichitate, gândirea juridico-politică a fost preocupată de raportul dintre drept și morală.
Dacă în Grecia antică nu se face o distincție bine precizată între cele două categorii de norme
sociale, doctrina juridică română a făcut pași însemnați în sensul conceperii dreptului
independent de morală. Ch.Thomasius (1655 -1728) a separat pentru prima dată, din punct de
vedere teoretic, dreptul de morală. La analiza acestui raport și-a adus contributia filozoful
Immanuel Kant, care a reelevat caracterul absolut, aprioric al legii morale. Unii filozofi au
mers până la identificarea naturii normelor juridice și morale, iar alții au considerat că știința
dreptului trebuie să facă abstracție de influența moralei ca și a politicii, precum și a altor
factori extrajudiciari asupra dreptului. Juriștii, marea lor majoritate, sunt de părere ca între
drept și morală există o corelație organică, deoarece principiile morale ale binelui, dreptății,
justiției și adevărului sunt apărate și promovate de drept. Dar, fiecare din cele două categorii,
respectiv dreptul și morala, își păstrează identitatea.

În concluzie, observăm că morala şi dreptul au o strânsă interdependenţă , dar ,mai

bine zis, practic corespund. În antichitate dreptul fiind reprezentat de dreptul cutumian, care
se baza pe legile nescrise, deseori el era reprezentat de morală, apărând în societate în primul
rând morala şi apoi după o organizare a societăţii, după apariţia ginţilor, triburilor,
formaţiunilor statale începe să se delimiteze o ramură aparte ca dreptul. Chiar în zilele de azi
în drept este prezent şi chiar este influenţat de morală într-o mulţime de ramuri ale lui ca:
D.Internaţional, D.Penal, D.Civil , D.Familiei ect. Fiind prezentă în drept ca o parte a
conştiinţei, a voinţei, ea prin urmare este parte componentă a dreptului.