Tehnici de evidenţiere a protozoarului Giardia intestinalis

I. Examenul coproparazitologic
Evidenţierea speciei Giardia intestinalis se realizează cu ajutorul examenului
coproparazitologic. Înainte de efectuarea acestui examen, pacientul trebuie să respecte un regim
alimentar sărac în celuloză, fără substanțe opace sau pansamente digestive. Este recomandat ca
pentru o examinare cât mai rapidă a probei, aceasta să fie recoltată în incinta unității medicale.
Examenul macroscopic
Materia fecală se va examina direct, cu o lupă de mână sau cu ochiul liber, folosind o
ansă și se vor nota următoarele caracteristici:
 Cantitatea scaunului;
 Miros, culoare, prezența unor elemente patologice precum mucusul, sângele sau
puroiul;
 consistența: F (scaun format), SF (scaun semiformat), M (scaun moale), D
(diareic);
Examenul microscopic
Descoperirea elementelor parazitare specifice se realizează cu ajutorul examenului
microscopic. În cazul în care aceste elemente sunt foarte rare, se recomandă utilizarea unor
metode de concentrare. Preparatele realizate în soluția Lugol sau în ser fiziologic permit
decelarea speciei Giardia intestinalis.
Preparatul este bine realizat doar în cazul în care este suficient de transparent, încât să se
poată citi prin el litere de tipar, iar în final, proba se va examina între lamă și lamelă la microscop
(Dăncescu, 1981).
A. Preparat în soluția Lugol
Realizarea unui preparat cu ajutorul soluției Lugol va avea drept rezultat colorarea
amidonului în diferite culori, dar și a membranei chiștilor, împreună cu detaliile de structură
internă.
Materialele necesare pentru a prepara soluția Lugol dublu sunt: 1 g iod metaloid, 2 g
iodură de potasiu și 100 ml apă distilată.
Tehnica acestui preparat este una simplă. Astfel, se va recolta o cantitate mică din probă
cu ajutorul unei anse metalice și se va amesteca pe lamă împreună cu soluția Lugol. Preparatul se
acoperă cu o lamelă și este examinat imediat, întrucât odată uscat, este imposibil de citit.
Suspensia trebuie să fie uniformă, iar lamela să fie așezată orizontal. Preparatul se examinează
integral cu obiectivul 40 ×.
B. Preparat direct în ser fiziologic
Preparatul direct în ser fiziologic păstrează viabilitatea trofozoizilor de Giardia, precum
și culoarea naturală a elementelor parazitare. Această tehnica de lucru este similară cu cea a
preparatului în soluție Lugol, singura diferență este că în loc de soluția Lugol se utilizează ser
fiziologic.

1
 Preparatul se va examina la microscop cu un obiectiv de 10 ×, 20 ×, 40 ×.
Rezultate
Chiștii de protozoare apar refringenți în preparatele directe realizate cu ajutorul serului
fiziologic, faţă de ouăle de helminți care prezintă toate detaliile de structură internă.
Chiștii de Giardia intestinalis sunt decelați cu ușurință datorită amănuntelor de structură
internă, dar și a culorilor, prin intermediul preparatelor realizate cu ajutorul soluției Lugol:
1) Chiștii mari de formă oval-rotundă sunt considerați ca fiind chiști tineri, de o culoare
brun-gălbui, ce au o lungime de până la 12µ. Chiștii prezintă un dublu contur, cu o
distanță inegală între cei doi poli, iar mănunchiul de flageli și nucleii sunt greu de
observat.
2) Chiștii de mărime medie sunt o formă mai deshidratată a chiștilor mari. Aceștia au o
culoare brun-închisă, cu o lungime de aproximativ 10µ și formă ovală sau alungită.
Dublul contur al acestora se observă mult mai greu.
3) Chiștii albaștri palid-cenușii apar mult mai rar în giardioză și sunt considerați neviabili.
Au un diametru sub 10µ, cu un conținut omogen, iar dublul contur nu se remarcă
(Dăncescu, 1981).
II. Reacția imunocromatografică
Prin această metodă este pusă în evidență prezența/absența antigenului de Giardia.
Această reacţie are avantajul că detectează și urme de antigen, ceea ce presupune că şi în
condiţiile unei infestări minore, poate fi evidenţiată prezența antigenului.
Pentru efectuarea testului se prelevă probe din materiile fecale, se introduce bagheta în
eprubeta ce conţine 1 ml diluant tampon de verificare pentru detectare Giardia.
Se amestecă bine diluantul cu bagheta şi, după omogenizare, se extrage cu o pipetă din
probă şi se picură în compartimentul de testare.

Schemă folosire kit pentru detectare antigen de Giardia

Rezultatul este raportat drept PREZENTE/ABSENTE antigene de Giardia (Mihăilescu şi
Popa, 2015).

2
 Coproantigen de Giardia intestinalis-pozitiv
Bibliografie
Mihăilescu P.E şi Popa C, 2015, Ghid practic de parazitologie, CALILAB Bucureşti,
https://kupdf.net/download/ghid-practic-de-parazitologie_5afbe55ce2b6f54917f721ff_pdf,
accesat, februarie 2019