COSTI PLATON – CURS FARMACOGNOZIE

SAPONOZIDE
Definitie .
Substante naturale, de origine vegetala, sub forma glicozidata, ale caror solutii
apoase prin agitare produc o spuma abundenta si persistenta au proprietatea de a hemoliza
eritrocitele. Se cunosc mai multe substante cu proprietati tensioactive, care spumifica in
prezenta apei (acizii sulfonici) sau care au proprietati hemolizante (lecitinele), dar pentru a fi
clasificate in grupa saponozidelor trebuie sa indeplineasca concomitent urmatoarele conditii
- sa fie substante de origine vegetala
- sa aiba structura sterolica sau triterpenica
- sa fie heterozide
- sa spumifice in prezenta apei
- sa hemolizeze eritrocitele.
Raspindire.
Saponozidele se regasesc in mai multe familii, pentru unele specii reprezentind chiar
un caracter de familie. Dintre cele mai reprezentative familii amintim - Polygonaceae,
Sapindaceae, Caryophyllaceae, Scrophulariaceae, Hypocastanaceae, Betulaceae, Liliaceae,
Dioscoriaceae.
Sint localizate in toate organele plantelor, dar adeseori se gasesc in cantitati mai mari
numai in anumite organe.

Actiunea farmacodinamica este dependenta de tipul de saponina, de doza si calea de

administrare. administrate i.v. determina dispnee si convulsii si apoi moarte prin oprirea
inimii in sistola si paralizie respiratorie Administrate pe cale orala ele nu se absorb, dar in doze
mari determina efecte toxice ; in doze subletale ingerarea saponinelor determina salivatie,
voma, stranut, diaree, pierderea apetitului, paralizie. Actiuni la nivelul aparatelor si sistemelor
- epitelii - actiune iritanta, de obicei, dar unele dintre ele pot pi stimulante ale acestora.
- aparat digestiv - in doze mici prin iritarea mucoasei bucale, gastrice si a esofagului
produc cresterea secretiei salivare si stimularea secretiei bronhice, fluidificarea
mucusului si indepartarea lui (proprietati expectorante - excitarea terminatiilor
vagale); in doze mari au actiune emetica.
- gingii – singerare
- cai respiratorii superioare - proprietati sternutatorii
- aparat renal - diuretice (actiune iritanta asupra epiteliului renal)
- glande sudoripare - cresterea transpiratiei
- vase sangvine - maresc permebilitatea capilarelor (ceea ce explica in mare parte si
actiunea hemolitica) Au rol important in favorizarea solubilitatii si absorbtiei in
organism a unor substante medicamentoase (heterozide cardiotonice, alcaloizi din
curare, etc). Au actiune stimulatoare asupra semintelor in germinare, asemanator
fitohormonilor de crestere.

1
COSTI PLATON – CURS FARMACOGNOZIE

n terapeutica sunt folosite aproape in exculsivitate produsele vegetale cu

saponozide triterpenice, cele sterolice prezentand riscul inducerii unor hemolize, datorita
absorbtiei enterale (intestinale).
Saponozidele triterpenice prezinta urmatoarele actiuni:
- expectoranta (Primulae rhizoma cum radicibus (ciubotica cucului), Liquiritiae
radix (lemn dulce) , Senegae radix (radacina sarpelui), Hederae folium (iedera));
- diuretica (Equiseti herba (coada calului), Betulae folium (mesteacanul), Ononidis
radix (osul iepurelui), Herniariae herba (feciorica), Violae tricoloris herba (trei frati
patati));
- citotrofica, cicatrizanta prin cresterea sintezei de colagen (Centallae herba (origine
asiatica), Hederae folium, Calendulae flos (galbenele), scoarta arborelui Mimosa
tenuiflora (Wild) Poiret (mimoza), Crataegi flores cum folium et fructus (paducel),
Ginseng radix (creste in zone racoroase, China));
- antiulceroasa (Liquiritiae radix (lemn dulce));
- vasoprotectoare (Hippocastani semen (castan));
Administrate pe cale orala la homeoterme (fiinte ce isi pastreaza o temperatura
interna constanta), saponozidele au o resorbtie redusa, insa prin fenomenele iritative
pe care le produc favorizeaza absorbtia in organism a unor principii active. Dupa
administrare orala, saponozidele devin iritante pentru mucoasele tubului digestiv
(bucala, faringiana, esofagiana, stomacala) si ca urmare creste secretia salivara.
Sunt apoi excitati receptorii care regleaza secretia bronsica determinand reflex fluidificarea ei
si usurarea expectoratiei.In doze mari sunt emetice (provoaca voma) si pot determina
fenomene toxice. Administrate intravenos saponinele provoaca moartea prin hemoliza,
dupa convulsii si dispnee, prin oprirea inimii in sistola si stop respirator.
Actiunea iritanta asupra epiteliilor se datoreaza proprietatilor tensioactive. Tot acestea
determina o crestere a permeabilitatii capilare si explica partial fenomenul de
hemoliza.Proprietatile hemolitice sunt in general atribuite interactiei saponozidelor cu sterolii
din membrana eritrocitelor.In ceea ce priveste diureza, s-ar putea ca prin iritatia mucoasei
intestinale sa determine absorbtia altor principii active cu actiune diuretica (flavone,
alantoina, saruri minerale).
Avand in vedere ponderea pe care o ocupa bolile produse de tulburarile de metabolism
al colagenului, saponozidele par a avea cea mai mare valoare terapeutica prin
cresterea sintezei de colagen solubil.Au fost descoperite urmatoarele actiuni:
- imunostimulatoare, efect protector asupra sistemului reticuloendotelial si a
fagocitozei, la pacientii iradiati cu raze X sau tratati cu citostatice;
- protectie fata de aberatiile cromozomiale induse experimental de
ciclofosfamida si uretan, preconizandu-se posibilitatea folosirii lor in terapia cu
citostatice si raze X;

2
COSTI PLATON – CURS FARMACOGNOZIE

- efect inhibitor asupra tumorilor cutanate;

- actiunea antiulceroasa si analgezica ;
- inhibarea complementului seric (proteine cu rol in imunitate);
- actiune tonica, anabolizanta, hipoglicemianta, hepatoprotectoare, antimicrobiana,
antifungica .

Primula officinalis - Ciuboțica cucului

Produsul vegetal este constituit din rizomii și rădăcinile speciilor Primula veris L. sinonim
Primula officinalis (L.) Hill. și Primula elatior (L.) Hill. din familia Primulaceae, cunoscute sub
denumirea populară de ciuboțica cucului, Primula elatior (L.) Hill se mai numește țâța vacii.
Cele două specii sunt plante erbacee, perene, înalte de 15-30 cm.
Frunzele, dispuse în rozete bazilare, sunt ovale sau eliptice, cu marginea inegal dințată,
ondulată și nervație reticulată; limbul se îngustează într-un pețiol aripat. Florile, pentamere,
sunt grupate în inflorescențe umbeliforme terminale. Caliciul este campanulat, persistent;
corola, gamopetală.
Primula veris L. prezintă flori de culoare galben-portocalie, în timp ce la Primula elatior
(L.) Hill. florile sunt alb-gălbui; fructul este o capsulă.
Rizomii, acoperiți aproape în întregime de rădăcini secundare, filiforme, sunt cilindrici,
drepți sau recurbați, cu suprafața neregulată; prezintă numeroase nodozități și cicatrici ale
frunzelor și tulpinilor. Rizomii au o culoare brună.
La Primula veris L. rădăcinile sunt albicioase și prezintă miros de anason, în timp ce la
Primula elatior (L.) Hill. sunt brune sau roșii-brune și dezvoltă miros de salicilat de metil.
La ambele specii produsul vegetal (Primulae radix) în stare proaspătă este lipsit de miros.
Se recomandă recoltarea produsului în cel de al treilea an de vegetație.
Compoziție chimică:
- saponine triterpenice - primulasaponina 1; primulasaponina 2 (nu apare în toate sorturile
comerciale);
- rizomii și rădăcinile speciei Primula veris L. conțin, în plus, cantități variabile de glicozide
fenolice - primverozidă și primulaverozidă (glicozide ale metoxisalicilatului de metil).

Acțiune:
- proprietăți antimicrobiene și antihelmintice

3
COSTI PLATON – CURS FARMACOGNOZIE

- acțiune expectorantă
- acțiune emolientă și antipruriginos

Indicații:
- în medicina populară: utilizat în tratamentul tusei convulsive, a astmului și gutei
- se administrează în tratamentul unor afecțiuni respiratorii
- afecțiuni dermatologice

Efecte adverse:
- în doze mari preparatele din Primulae radix determină disconfort gastric, grețuri,
vărsături.

Mod de utilizare:
- se administrează ca atare sau sub formă de extracte (infuzie, macerat, sirop, tinctură,
extract fluid, extract uscat);
- extracte din Primulae radix intră în compoziția unor ceaiuri expectorante instant;

Saponaria officinalis- Săpunariță, Ciuin

Produsul vegetal reprezintă rădăcinile recoltate de la specia Saponaria officinalis L.,
familia Caryophyllaceae, denumită popular săpunariță sau ciuin.
Saponaria officinalis L. este o plantă erbacee, de 30-50 cm înălțime, perenă, cu tulpini
drepte, puțin ramificate, cu frunze întregi, opuse, eliptice, concrescute la bază. Florile cu cinci
petale albe sau roz sunt dispuse în inflorescențe terminale. Organul subteran este constituit
dintr-un rizom, scurt, gros de 2 cm, de la care pornesc rădăcinile prevăzute cu numeroși
stoloni.
Rizomul și rădăcinile sunt acoperite de un suber roșiatic.
Produsul vegetal (Saponariae rubrae radix) se recoltează toamna; după uscare și
condiționare se prezintă sub forma fragmentelor cilindrice de rădăcini sau rizomi, lungi de 3-
10 cm, cu striații longitudinal și zbârcituri. Culoarea produsului este brun-roșietică la exterior,
gălbuie la interior, gustul este dulce, mai întâi amar, apoi iritant, mirosul este slab.
Compoziție chimică:
- saponine - amestec de glicozide care prin hidroliză eliberează sapogenolii
corespunzători;

4
COSTI PLATON – CURS FARMACOGNOZIE

- studii recente au demonstrat ca acidul quilaic este componentă majoră;

- monozaharide și oligozaharide

Acțiune:
- expectorantă
- studiile farmacologice preclinice au evidențiat, pentru extractele de Saponaria, efecte
antiinflamatorii.
Indicații:
- produsul este utilizat în tratamentul bronșitelor
- în medicina tradițională, rădăcinile se mai utilizau în tratamentul afecțiunilor reumatice
și dermatologice.
Efecte adverse:
- la administrări frecvente se instalează senzația de greață, vomă, uneori gastroenterite
sau diaree datorită iritării mucoasei gastro-intestinale.
- saponinele triterpenice nu sunt absorbite la nivelul mucoasei intestinale, dar prin efectul
tensioactiv pe care îl dezvoltă cresc permeabilitatea celulară cu creșterea absorbției altor
substanțe.
Atenție!
- ca toate produsele vegetale care conțin saponozide și rădăcinile de săpunariță
determină, la administrare în cantități mari, iritația țesuturilor și a mucoaselor cu care vin în
contact.

5
COSTI PLATON – CURS FARMACOGNOZIE

Mod de utilizare:
- în prezent se utilizează din ce în ce mai rar (înlocuit cu extractele de ciuboțica-cucului
(Primulae radix), iedera (Hederea folium), Senegae radix.
- sub formă decoctului 1,5% se utilizează ca expectorant;
- extern, în dermatoze și pitiriazis, se pot aplica comprese cu un decoct 5%

Glycyrrhiza glabra - Lemn dulce, Iarbă dulce

Reprezintă rădăcinile și stolonii specie Glycyrrhiza glabra L., familia Fabaceae, denumită
popular lemn dulce, iarbă dulce, rădăcina dulce. Specia producătoare este ierboasă, vivace,
cu rizomul și rădăcinile foarte dezvoltate, din care se desprind stoloni lungi, subterani. Tulpina
este viguroasă, înaltă de până la 1,5 m, de obicei puțin ramificată; frunzele sunt lungi de 10-
20 cm, de culoare verde intens, iar florile sunt de culoare violetă. Fructul este o păstaie
indehiscentă, de culoare brună, prevăzută cu 3-5 semințe reniforme.
Liquiritiae radix non mundata (cruda, naturalae, non decorticata) reprezintă rădăcinile de
Glycyrrhiza glabra L. nedecorticate, care se prezintă sub formă unor bucăți cilindrice, drepte
sau ușor curbate, lungi de aproximativ 4-15 cm și groase de 1,5 cm, cu suprafața externă brun-
cenușie. Fragmentele sunt dure, compacte, iar fractura este fibroasă și colorată în galben. La
exterior culoare este brun-cenușie. Liquiritiae radix mundata reprezintă rădăcinile de
Glycyrrhiza glabra L. decorticate, constituite din fragmente lipsite de suber și de o parte din
parenchimul cortical. Fragmentele sunt cilindrice, mult mai lungi ca cele nedecorticate, de 30-
40 cm (uneori mai mici) și groase de 2-3 cm, de culoare galben-citrin. Mirosul produsului
vegetal (Liquiritiae radix) este slab caracteristic, iar gustul, la început dulce, devine apoi puțin
amar și iute.
Compoziție chimică:
- saponine triterpenice;
- glicirizina, acid gliciretinic (gliciretic);
- flavonoide (responsabile de culoarea galbenă a rădăcinilor);
- licviritina (licviritinol), piranoflavone;
- cumarine;

6
COSTI PLATON – CURS FARMACOGNOZIE

Acțiune:
- utilizarea în scop terapeutic (astm, tuse uscată, afecțiuni pectorale) a rădăcinilor de lemn
dulce a fost adoptată de greci prin preluare de la sciți;
- în medicina tradițională chineză este un produs vegetal extrem de frecvent utilizat (al
doilea produs vegetal, ca frecvență a utilizării, după ginseng) în afecțiuni ale splinei, ficatului,
rinichilor;
- acțiune spasmolitică, antiinflamatoare;
- bun expectorant; antitusiv;
- antihepatotoxicată - administrarea a 120 mg glicirizina/zi, sub forma de perfuzie, are un
efect antiinflamator evident, slab corticoid, hepatoprotector.
Indicații:
- tratamentul obezității;
- terapia ulceroasă;
- în dermatologie sub forma de loțiuni, unguente, pulberi, în tratamentul unor afecțiuni
cutanate (dermatite acute și cronice, eczeme, psoriazis (acidul gliciretic);
- mare putere de îndulcire;
- în industria farmaceutică se folosește ca și corector de gust;
- în industria alimentară la prepararea înghețatei, bomboanelor, băuturilor cu și fără
alcool, berea neagră.
Efecte adverse:
- consumul abuziv de licviriție sau produse bazate pe extracte de lemn dulce poate
determina:
- apariția de edeme - hipokaliemie, hipertensiune;
- contracții musculare anormale, simptome cardiace;

7
COSTI PLATON – CURS FARMACOGNOZIE

- simptome de hiperaldosteronism (retenție de sodiu și apă, excreție crescută de potasiu,

diureză scăzută) induse de activitatea acidului gliciretic.
Contraindicații:
- hipertensiune arterială, edeme, gravide, diabetici;
- nu se administrează mai mult de șase săptămâni.
Mod de utilizare:
- 1-1,5 g produs vegetal fin pulverizat se aduce peste 150 ml apă fierbinte sau se poate
pune pulberea direct în apă rece care, apoi, se aduce la fierbere pentru scurt timp (10-15
minute);
- extractul obținut se filtrează.
- în prezent se preferă preparatele cu un conținut scăzut și standardizat în glicirizină.

Hedera helix - Iedera

Produsul vegetal reprezintă frunzele specie Hedera helix L., din familia Araliaceae,
denumită popular iederă. Hedera helix L. este o liana care poate atinge 50 m lungime; tulpinile
agățătoare, lignificate prezintă rădăcini (crampoane) la nivelul nodurilor. Florile au o culoare
galben-verzui și sunt grupate în umbele terminale, mici și sferice; fructele sunt bace negre și
globuloase. Produsul vegetal (Hederae folium) este constituit din frunze provenite de pe
tulpini sterile și fertile; frunzele persistă ~ 3 ani. Pe ramurile sterile se găsesc frunze palmat-
lobate cu 3-5 lobi triunghiulari, cardate la baza, coriacee, lucioase; frunzele de pe ramurile
fertile sunt ovale, întregi.
Au o culoare verde închis pe fața superioară și mai deschisă pe fața inferioară. Gustul este
amar; prin zdrobire,degajă un miros aromat.
Compoziție chimică:
- saponozide triterpenice - hederasaponine
- flavonozide (rutinozida kemferolului, rutozida);
- poliacetilene (falcarinona, falcarinol);
- steroli (sitosterol, stigmasterol, colesterol, campesterol, etc.);
- sescviterpene (elixin, germacren);
- acid cafeic, acid clorogenic;
- urme de emetină.

8
COSTI PLATON – CURS FARMACOGNOZIE

Acțiune:
- expectorantă
- antimicotică, antibacterienă
- proprietăți antihelmintice și antiprotozoarice.
- efecte antibacteriene, analgezice și sedative.
- extractele din Hedera folium au proprietăți spasmolitice și citotoxice
Indicații:
- se administrează în tusea convulsivă, bronșită acută și cronică, astm bronșic
- se utilizează afecțiuni dermice (scabie, pediculoză, arsuri, răni)
- artrită, reumatism, celulită.
Toxicitate:
- frunzele proaspete de iederă produc dermatite alergice de contact.
Mod de utilizare:
- se administrează rar sub formă de infuzie, dar intră în compoziția unor ceaiuri instant.

9
COSTI PLATON – CURS FARMACOGNOZIE

- extracte din Hederae folium intra în componența unor preparate medicamentoase

utilizate ca expectorante (soluție uz intern, sirop, comprimate efervescente) precum și în
compoziția unor produse cosmetice destinate, în special, tratamentului celulitei.

Equisetum arvense
Coada calului este constituita din tulpini sterile, subtiri, brazdate de 6 –19 coaste
pronuntate, aspre, cu lacuna centrala mica. Tecile sunt cilindrice, de culoare verde, cu 6 – 19
dinti mai inchisi la culoare.

Ramurile sunt de obicei simple, rar ramificate, de obicei 4 muchii adanci şi fara lacuna
centrala, aspre la pipait. Fara miros, fara gust, mestecata intre dinti scartaie. Nu se admit parţi
brunificate, resturi de rizomi sau alte specii de Equisetum.
Pentru a evita confuzii si substituiri nu se admit tulpini fertile, desi sub aspect
farmacodinamic si acestea au actiune similara tulpinilor sterile.
Dintre componentele principale identificate mentionam acidul sicilic 5 – 7 % in materia
prima uscata, din care 10 – 20 % se afla sub forma solubila, o saponina equisetonina (cca 5 %)
substanta cu proprietati slab hemolitice care prin hidroliza da arabinoza, fructoza si
equisetogenina.
Alaturi de aceste componente principale, planta mai contine galuteolina şi izoquercetina,
substante de natura flavonoidica, alcaloizii 3-metoxipiridina, nicotina, palustrina si
palustridina, articulatidina si izoarticulatidina – substante de natura glicozidica considerate ca
antivitamine B1, o fitouterina b- sitosterolul, acid malic şi oxalic, gliceride ale acizilor stearic,
linoleic, linolic si oleic, dimetil sulfone, vitamina C si urme de ulei volatil.
In sporii de E. arvense si E. maximum au fost identificati acizi cu lant lung a, w-dicarboxilici
prezenti în fractiunea lipidica. Utilizari terapeutice: Unii autori atribuie efectele diuretice
prezentei acidului silicic, iar altii equisetoninei. S-a demonstrat pe cale experimentala ca
fractiunile extrase in alcool au o actiune diuretica puternica fata de extractele apoase
obtinute la cald, deoarece in timpul fierberii substantele organice responsabile de actiunea
diuretica s-ar distruge.

10
COSTI PLATON – CURS FARMACOGNOZIE

In ceea ce priveste actiunea hemostatica cunoscuta inca din antichitate, cercetarile

efectuate “ in vitro ” au demonstrat ca sucul celular proaspat de E. maximum, care are, dupa
cum s-a aratat, o compozitie chimica foarte asemanatoare speciei E. arvense, are actiune
anticoagulanta.
In schimb, sucul celular proaspat “in vivo” administrat la animale de laborator are actiune
coagulanta a sangelui. Dupa neutralizare, acest suc se separa in doua fractiuni, un precipitat
şi o solutie limpede.
S-a demonstrat, de asemenea, ca precipitatul are actiune coagulanta, in timp ce lichidul
limpede rezultat in urma neutralizarii, anticoagulanta.
Cercetarile recente atribuie actiunea anticoagulanta “in vitro” prezentei acizilor fosforici
si aconitici, acizi care in organismul animal se inactiveaza repede, ramanand numai substante
cu proprietati coagulante.
Aceste experimentari demonstreaza actiunea coagulanta si justifica utilizarea extractelor
fluide din E. arvense si E. maximum ca hemostatic in metroragii, menoragii, epistaxis sau
hemoragii de alta natura si in tratamentul hemoroizilor. In prezent, preparatele din aceste
doua specii se utilizeaza in primul rand pentru actiunea diuretica si decloruranta si in
tratamentul hemoragiilor mentionate.
Contraindicate, la cei cu litiaza renala, preparatele din speciile de Equisetum mentionate
se utilizeaza ca remineralizant adjuvant in tuberculoza pulmonara. Actiunea hemostatica este
explicata de unii autori printr-o marire a numarului de eritrocite, ceea ce este valabil mai ales
in tratamentul anemiei secundare post-hemoragice, in timp ce anemiile primare ( cloroza şi
anemie hipocroma ) nu se constata nici o actiune.

11
COSTI PLATON – CURS FARMACOGNOZIE

S-au obtinut rezultate bune in anemiile secundare la bolnavii de neoplasm gastric,

metroragii, endometrice si ulcer gastric, in schimb nu s-au obtinut rezultate in anemia alchilica
si in cloroza. Equiseti herba intra in compozitia ceaiurilor antireumatic, diuretic nr. 2 si 3.

12