Tema 3> Redresarile ortodontice in tratamentul complex al afecțiunilor parodontului.

Șinarea
provizorie.
1. Redresarile ortodontice in tratamentul complex al afecțiunilor parodontului
Scopul tratamentului ortodontic consta in:
Corectarea tulburărilor morfofuncționale cu suprimarea ocluziei traumatice primare, ceea ce constituie
un tratament patogenetic cu repercusiuni terapeutice eficiente.
Redresările către tratamentul ortodontic se efectuează la faza inițială a afecțiuni, dupa lichidarea
proceselor inflamatorii, utilizându-se aparate ortodontice mobilizabile care mai puțin irita parodontul
marginal.
In cazul migrărilor dentare orizontale (înclinări orale, vestibulare), mai ales la nivelul dinților frontali,
însoțite de apariția tremelor si diastemelor se utilizează dispozitive mobile cu plan retroincisiv sau
arcuri vestibulare.
La redresarea unuia sau a mai multor dinti înclinați, fara deplasarea apexurilor, in scopul redistribuirii
solicitării fiziologice in ax se vor aplica dispozitive ortodontice, care constau fie din legături cu ațe sau
sarma, fie din inele de cauciuc in asociere cu placa palatinală cu arc vestibular.
In cazul vestibularizarii frontalilor, când este redusă DVO, se va acționa printr-o placa palatinală cu
platou ocluzal in zonele laterale si tracțiuni cu inele si arcuri asupra dinților frontali. Acest aparat se
fixează cu fixează cu ajutorul croșetelor tip Adams.
In unele cazuri sunt necesare șlefuirea selectiva si înălțarea ocluziei prin coroane sau gutiere la nivelul
premolarilor sau prin placi palatinale cu plan ocluzal la nivelul dinților frontali. Obținând incluzia de 2-
3 mm la nivelul molarilor sau premolarilor si molarilor dupa 4-6 luni, dinții laterali vor egresa si vor
lua contacte ocluzale realizând înălțarea ocluziei. Limita ridicării ocluziei este atinsa atunci când
mișcările mandibulei, dupa îndepărtarea dispozitivului ortodontic, nu creează contacte premature la
nivelul dinților anteriori.
In caz de mobilitate a dinților frontali (gradul II) cu resorbția țesutului osos alveolar mai mult de ½ si
arcadele dentare edentate in sectorul lateral, aplicarea plăcii palatinale cu platou ocluzal este
inadmisibila, deoarece aceasta se va solda cu pierderea dinților frontali inferiori si acutizarea procesului
patologic. Astfel redresarea procesului patologic se efectuează cu ajutorul unei placi cu arc de
retracțiune restabilind DVO cu o gutiera acrilica. Normalizarea poziției mandibulei si a DVO se
finalizează cu șinare si protezarea eficientă.
2. Indicații către tratamentul ortodontic al afecțiunilor parodontului
Indicații:
 Redresarea si lichidarea tremelor
 Majorarea DVO
 Corectarea protruziei cu lichidarea diastemelor
 Corectarea ocluziei inverse (progeniei)
3. Contraindicații către tratamentul ortodontic al afecțiunilor parodontului
In caz de mobilitate a dinților frontali (gradul II) cu resorbția țesutului osos alveolar mai mult de ½ si
arcadele dentare edentate in sectorul lateral, aplicarea plăcii palatinale cu platou ocluzal este
inadmisibila, deoarece aceasta se va solda cu pierderea dinților frontali inferiori si acutizarea procesului
patologic.
4. Varietățile aparatelor ortodontice la tratamentul afecțiunilor parodontului
Aparate ortodontice:
 Aparate ortodontice mobilizabile
 Dispozitive ortodontice, care constau fie din legături cu ațe sau sarma, fie din inele de cauciuc in
asociere cu placa palatinală cu arc vestibular.
  Placa palatinală cu platou ocluzal in zonele laterale si tracțiuni cu inele si arcuri asupra dinților
frontali.
 Gutiera acrilica
5. Varietățile de stabilizare dentară
Varietati de stabilizare dentara:
 Frontala
 Parasagitală
 Frontosagitală
 Circulara
Stabilizare frontala
Pentru grupul dinților frontali cea mai eficienta imobilizare se obține când aparatul de imobilizare
constituite un bloc integru unind incisivii si caninii. Așa tip de imobilizare este numita stabilizare
frontala.
Ea este eficienta, in primul rând, fiindcă parodontul caninilor este mai masiv si, ca regula, mai puțin
alterat si e capabil de a opune rezistența forțelor masticatoare, reechilibrând presiunea ce le revine
incisivilor.
In al 2-a rând, se restabilesc capacitățile funcționale ale dinților cu aceeași funcție.
In al 3-lea rând, incisivii si caninii sunt situați pe arcada conform unei linii arcuite in legătura cu ce
șina devine mult mai rigida.
Stabilizare parasagitală
Imobilizarea in cadrul căreia șina se plasează in direcția disto-meazială, adică in plan sagital, este
numita stabilitate laterala (sagitala), adică stabilizarea premolarilor si molarilor poate fi uni si bilaterala
(parasagitală).
Imobilizarea laterala permite obținerea unei blocări rigide a forțelor verticale, transversale si sagitale.
Este evident ca atât imobilizarea sagitala, cat si cea parasagitală reprezintă un mijloc terapeutic sigur,
care permite de a rezista suprasolicitării funcționale si care întrerupe evoluția proceselor patologice.
Imobilizarea circulara
Pe arcadele dentare cu breșe marginale din ambele parți imobilizarea va fi cu atât mai eficace, cu cat va
fi mai extinsa șina, imobilizând întreaga arcada si acordându-i astfel o stabilizare circulara.
Sina extinsa pe o arcada întreaga oferă garanții maxime împotriva forțelor transversale si reprezintă
mijlocul terapeutic cel mai sigur.
Însa realizarea unui aparat de imobizare monolit pe întreaga arcada prezintă unele dificultati legate de
absenta paralelismului dintre dinti aceleași arcade dentare.

Imobilizarea in zona frontala - fronto-sagitala sau arcuata, pentru cei laterali parasagitală sau arcuată.
6. Clasificarea șinelor
Clasificarea:
a. Dupa varietatea șinării:
 Provizorii
 definitive
b. Dupa modul de fixare
 Fixe
 Mobile
 Mobilizabile
c. Dupa material
 Metalice
 Acrilice
  Ceramice
 Mixte
d. Dupa caracterul repartizării presiunilor ocluzale
 Sini care acoperă complet suprafețele ocluzale, partial si care nu sunt plasate pe aceste zone.
7. Cerințe către sine
Cerințe:
 Sa asigure imobilizarea dinților in toate direcțiile când un bloc rigid
 Sa repartizeze uniform presiunii masticatoare pe câmpul protetic,
 Descărcând dinții afectați sa nu existe parodontul marginal:
 Sa nu împiedice tratamentul conservativ si chirurgical
 Sa nu duca la blocajul miscarilor mandibulare,
 ușor sa se supună prelucrării igienice
 sa se fixeze bine
 sa nu deregleze funcțiile sistemului stomatognat si aspectul fizionomic
 sa aibă o tehnologie simpla de confecționare

8. Scopul șinării provizorii

Înlăturarea traumatismului parodontal provocat de mobilitatea patologica a dinților, pentru o perioada
de timp scurta, in care se vor realiza unele intervenții pregătitoare in vederea imobilizării definitive si
anume:
 Detartraj si chiuretajul pungii gingivale
 Gingivotomie
 Extracții dentare
 Tratament ortodontic
9. Ce prezintă șina Ceiszynski
El a propus șinarea dinților mobili prin legătura lor cu sarma de bronz cu diametrul de 0,5 mm sau hotel
inoxidabil 0,3-0,4 mm.
Șinarea se incepe de la dinții-stâlpi stabili, atrăgând atenția ca sarma sa nu traumeze gingia.
Nodurile din sarma periodic se strâng deoarece legătura se slăbește

10. Ce prezintă șina Novotny

Este confecționata din acrilat autopolimerizabil, având forma de fâșie cu o grosime de 1 mm, ea
acoperă 1/3 tibulara se observa numai unele puncte ale șinei situate in spatiile interdentare.

11. Timpul de aplicare a șinelor provizorii

Imobilizarea provizorie se menține de la 2-3 saptamani pana la 3-4 luni, când se încheie tratamentul
conservativ si chirurgical dupa ce se aplica imobilizarea definitiva a dinților.