Kinetoterapie-Gimnastica medicala

1.Coloana vertebrala

Alinierea coloanei lombara şi a pelvisului

A.Exerciţii pentru musculatura de tonfiat(flexorii trunchiului-musculatura
abdominală şi extensorii şoldului-fesierul mare cu ischiogambieri)
Exerciţiul 1.În decubit dorsal,cu genunchii flectaţi se contractă puternic
musculatura abdominală fără vro mişcare ,se menţine,apoi se relazează,se contractă
fesierii ,fără vro mişcare se menţine apoi se relaxează.
Exerciţiul 2.În decubit dorsal cu braţele pe lânga corp se contractă puternic
musculatura abdomnială(se suge burta) şi fesieri mari,coloana lombră se
asuplizează spre sol,cu pelvisul uşor basculat in sus ,se menţine poziţia şi apoi se
relaxează ,se repetă cu bratele în abducţie de 45° ,apoi în 90° şi cu braţele întinse
pe lânga cap.
Exerciţiul 3.Idem,cu braţele pe lângă corp ,se flectează capul în timp ce se
aplatizează lomba ,se contractă abdomenul şi pelvisul se basculează posteriorul(se
ridică sacrul),se repetă cu genunchi întinşi şi capul flectat se repetă cu braţele pe
lângă cap,totul se execută cu flexia permanentă a capului.
Exerciţiul 4.În decubit ventral,cu braţele pe lângă corp,se contractă fesieri mari,se
menţine poziţia apoi se relaxează ,se contrctă abdominali spoi se relexează se
combina apoi concomitent contracţia fesierilor cu cea a abdominalilor şi bascularea
posterioară a pelvisului (se şterge lordoza lombară),totul se repetă schimbând
poziţia braţelor care se ridică pe lângă cap ,cu palmele pe podea şi coatele uşor
flectate.
Exercitţiul 5.În decubit dorsal ,cu genunghi flectaţi şi braţele pe lângă corp uşor
abduse ,se trag genunghi la piept (bazinul basculează posterior) se menţine
poziţia ,urmată de relaxare ,idem ,dar schimbînd poziţa braţelor ,pe lângă cap cu
coatele uşor flectate.
Exerciţiul 6.Idem se basculează posterior bazinul ,în timp ce genunghi de
extind ,călcâiele alunecând pe sol ,se revine apoi în acelaşi fel,cu genunghi
flectaţi,se reia to exerciţiul dar cu braţele ridicate pe lângă cap.
Exerciţiul 7.În decubit dorsal se flectează la 90°coapsele,iar genunghi vor fi
complect flectaţi ,braţele abduse la 45°sau ridicate peste cap,prinzând picioarele
unui scaun sau al unei mese pentru stabilitate ,lomba aplatizează pelvisul bascular
posterior ,se face un mic cerc cu genunchi in ambele directii treptat cercul se va
marii.
Exerciţiul 8.În decubit dorsal cu genunchi flectaţi ,braşele la 45° sau
ridicate ,mâinile prinzând marginea mesei ,se trag genunchi spre piept se aici se
extind tălpile spre zenit se readuc genunghi la piept apoi se reaşează în poziţie
initială,lomba va rămâne tot timpul în contact cu masa.
Exerciţiul 9.Idem se sxecută bicicleta cu genunchi cât mai sus şi cu mişcări cât mai
ample
Exerciţiul 10.Poziţia în 4 labe cu spatele drept se suge burta capul se flectează
coloana se cifozează .
Exerciţiul 11.În decubit ventral c braţele întinse pe lăngă cap se basculează
posterior pelvisul cu aplatizare lombară concomitent se ridică braţele de la solse
menţine poziţia apoi se relexează.
Exerciţiul12.În decubit dorsal cu genunchi flectaţi şi braşele pe lăngă corp,se ridică
apoi capul ,trunchiul păna când mâinile ajung la genunchi ,lomba rămâne în
contact cu solul ,se repetă cu braţele încrucişate la piept.
Exerciţiul 13.În ortostatism lângă un zid cu călcîiele la 12-15 cn acel zid se aplecă
corpul îndărăt până când ceafa şi spatele se sărijină de zid,lomba aplatizează ,se
flectează genunchi ,alunecând în jos cu corpul pe zid apoi se extind şi trunchiul
urcă mereu în contact cu zidul ,se înclină capul înainte pe glezne până se ajunge la
verticală si menţinem poziţia dreaptă pe zid.
B. Exercişii simetrice pentru muşchii de întins(extensori lomabri) şi pentru
muşchii de întărit (abdominali).
Exerciţiul 14.În decubit dorsal ,cu gâtul extins în ax,genunchi la piept traşi de
mâinii ,pelvisul rotat posterior,lomba atinge podeaua ,se menţine poziţia apoi se da
drumul la mâini .
Exerciţiul 15.Şezănd în pozişie mahomedană cu mâinile după ceafă se apleacă
puternic trunchiul între coapse cu contracţia abdomnialilor .
Exerciţiul 16.Poziţia în genunchi cu şezutul pe taloane se apleacp trunchiul ,cz
braţele întinse înainte până ce fruntea atinge podeaua şi pieptul genunchi se
contractă putrinic abdominalii .
Exerciţiul 17.Şezând pe scaun cu coapsele abduse se apleacă trunchiul între coapse
,contractând puternic abdomnialii.
C. Exerciţii asimetrice pentru muşchii de întins (extensori lombari)şi pentru
muschi de întărit(abdominali)
Exerciţiul 18.În decubit dorsal,cu genunchi extinsi braţele pe lângă corp ,pelvisul
basculat postrior se aduce o mâne spre genunchiul opus ,bazinul rămânând pe
sol ,se repetă pe partea opusă.
Exerciţiul 19.Idem dar cu braţele întinse pe lângă cap.
Exerciţiul 20.În decubit dorsal,cu genunchi flectaţi şi pelvisul basculat posterior cu
braţele abduse ,coatele flectate si antebraţele orientate deasupra umerilor ,se ridică
coapsele la verticlă, se lasă genunchiul pe o parte spre sol,umeri tot timpul pe
podea ,se readuc la verticală genunchi,apoi se apleacă spre partea opusă.
Exerciţiul 21.În decubit dorsal cu pelvisul basculat posterior braţele abduse şi
antebraţele pe lângă cap se ridică la verticală un membru inferior apoi se atinge cu
piciorul solul de pe partea opusă corpului la nivelul genunchiului opus ,umerii
mereu pe sol iar lomba tot timpu în contact cu podeaua.
Exerciţiul 22.În decubit dorsal cu genunchiu flectaţi şi mâinile după ceafă se
flectează un şold concomitent cu trunchiul care se rotează în aşa fel încât trunchiul
să vină în întâmpinarea cptului opus .
Exerciţiul 23.În decubit dorsal ,cu picioarele sub mobilă şi pelvisul basculat
posterior se fectează capul trunchiul cu rotarea lor pe o parte ,braţele incrucişate pe
piept se revine apoi se face la fel pe partea opusă,se lucrează cu măinile la ceafă.

1.1Programul Williams (coloana lombara si toracala)

Faza I
-Exerciţiul 1. Decubit-dorsal: se flectează şi se extind genunchii.
-Exerciţiul 2. Decubit-dorsal: se trage un genunchi cu amândouă mâinile la piept,
încercând atingerea lui cu fruntea; se procedează apoi la fel cu celălalt.
-Exerciţiul 3. Ca la exerciţiul 2, dar concomitent cu ambii genunchi.
-Exerciţiul 4. Decubit-dorsal, cu mâinile sub cap: se trage un genunchi la piept cât
mai mult, apoi celălalt, apoi ambii.
-Exerciţiul 5. Decubit-dorsal cu braţele ridicate pe lângă cap în sus, genunchii
flectaţi la 900, tălpile pe pat: se împinge lomba spre pat, se contractă abdominalii,
se saltă uşor sacrul de pe pat; se revine, apoi se repetă.
-Exerciţiul 6. În şezând pe scaun, cu genunchii mult depărtaţii: se apleacă mult
înainte, astfel încât să atingă cu mâinile solul de sub scaun; se menţine această
poziţie 4-5 secunde, se revine, apoi se repetă.
Fiecare exerciţiu al fazei I se execută de 3-5 ori, repetându-se de 2-3 ori pe
zi. După 2 săptămâni, acestor exerciţii li se adaugă cele din faza aII-a.
 Faza II-a
-Exerciţiul 1. Decubit-dorsal, cu genunchii flectaţi, tălpile pe pat: se apleacă ambii
genunchi spre dreapta, apoi spre stânga, până ating patul.
-Exerciţiul 2. Decubit-dorsal: călcâiul drept se aşează pe genunchiul stâng; se
execută o abducţie cât mai internă a şoldului drept, până se atinge cu genunchiul
drept planul patului, apoi se inversează.
-Exerciţiul 3. Decubit-dorsal: se ridică alternativ cât mai sus câte un membru
inferior extins.
-Exerciţiul 4. În ortostatism: genuflexii cu mâinile în sprijin pe spătarul scaunului,
spatele perfect drept, călcâiele rămânând pe sol.
-Exerciţiul 5. Poziţia de „cavaler servant”, corpul aplecat pe coapsa ridicată la 90 0,
sprijin şi pe sol cu mâinile: se întinde genunchiul de sprijin, executând şi o
balansare care trebuie să întindă psoas-iliacul.
Tot în acest program se asociază şi o serie de exerciţii din pozitia atârnat:
Poziţia 1. Cu spatele la spalier, mâinile deasupra capului, prinde cu ambele -
mâini bara şi se execută:
-Ridicarea genunchilor la piept;
-Rotarea truchiului stânga/dreapta cu genunchii flexaţi;
-Balans stânga-dreapta a membrelor inferioare întinse (ca un pendul);
-Semisuspendare, sprijin şi pe picioare la sol (şoldurile şi genunchii flexaţi la 90°):
se fac basculări înainte-înapoi şi în lateral ale bazinului;
Poziţia 2. Cu faţa la spalier, mâinile prind bara cu palmele spre zid şi se
execută:
-Redresarea bazinului;
-Pendularea bazinului şi a membrelor inferioare întinse spre stânga-dreapta.
Poziţia 3. Cu picioarele pe o bară se execută cifozări repetate ale coloanei
vertebrale lombare.
 Faza III-a
-Exerciţiul 1. Din decubit dorsal cu genunchii flexaţi la 90°, tălpile pe pat. Se
încearcă împingerea cu forţă a genunchilor în sus în timp ce kinetoterapeutul se
opune mişcării, tot timpul lomba rămânând în contact cu patul. Este exerciţiul care
determină cea mai bună contracţie a musculaturii lombare şi abdominale.
-Exerciţiul 2. Aceeaşi poziţie de plecare, ridică capul, umerii şi trunchiul, braţele
întinse anterior, până când palmele ajung deasupra genunchilor. Se revine şi se
repetă. Tonifică selectiv muşchii abdominali.
-Exerciţiul 3. Din poziţie de cvadrupedie pentru corectarea lordozei lombare, se
suge puternic peretele abdominal şi se menţine 5 secunde. Se relaxează şi se repetă.
Tonifică selectiv transferul abdominal.
-Exerciţiul 4. Se desfaşoară în patru timpi, din decubit dorsal cu genunchii flectaţi
la 90° şi tălpile pe pat:
Se duce lomba în jos, presând planul patului. Asistentul controlează plasând
o mână sub lomba bolnavului;
Se basculează sacrul şi coccisul în sus, lomba rămânând însă presată pe pat; se
contractă izometric fesierii mari;
Se ridică capul-trunchiul cu braţele întinse spre coapse;
În mâini un cordon elastic dur de care se trage înspre lateral (mâinile cu palmele în
sus).
-Exerciţiul 5. Decubit dorsal, genunchii flectaţi la 90°, lipiţi unul de altul, bolnavul
încearcă să-i ducă lateral spre planul patului. La execuţia maximă a mişcării se
opune rezistenţă din partea terapeutului, realizându-se astfel izometria.
-Exerciţiul 6. Aceeaşi poziţie de plecare, bolnavul îşi trage cu forţă genunchii la
piept, iar kinetoterapeutul se opune.
- Exerciţiul 7. Decubit dorsal cu membrele inferioare întinse (se menţine activ
pozitia delordozantă). Terapeutul încearcă să ridice ambele membre inferioare, dar
bolnavul se opune.
-Exerciţiul 8. Decubit lateral cu coapsele uşor flectate. Terapeutul cu o mână
împinge înainte pelvisul şi cu cealaltă trage înapoi umărul. Bolnavul se opune
acestor forţe. Imediat, fără pauză, terapeutul inversează prizele (umăr posterior şi
pelvis anterior) şi pacientul se relaxează.
-Exerciţiul 9. Executarea "podului" din decubit dorsal cu genunchii flectaţi, sprijin
pe umeri-spate şi picioare, se ridică bazinul şi lomba (fără să se lordozeze coloana),
kinetoterapeutul se opune apăsând pe crestele iliace. Astfel se tonifică musculatura
extensoare lombară.
-Exerciţiul 10. Din poziţia "pod", bolnavul încearcă o rotare a bazinului la care
terapeutul opune rezistenţă spre sfârşitul cursei mişcării. Se alternează
stânga/dreapta.
-Exerciţiul 11. Din aceeaşi poziţie se face translatarea laterală a bazinului la care,
spre sfârşitul cursei mişcării terapeutul opune rezistenţă.
-Exerciţiul 12. Din ortostatism, lângă o masă, pacientul se sprijină uşor de ea şi
face o uşoară flexie din şolduri menţinând coloana lombară delordozantă;
kinetoterapeutul cu o mână pe scapulă şi cu cealaltă anterior, pe creasta iliacă
opusă, împinge, respectiv trage înapoi. Bolnavul se opune acestor forţe. Se
schimbă apoi poziţia mâinilor.
Alte exerciţii indicate în hernia de disc sunt exerciţiile executate la:
-Covorul rulant;
-Bicicleta ergometrică;
-Spalier;
-Urcatul şi coborâtul scărilor.
Hernia de disc lombara

Sciatica
 Streching

Stretchingul reprezinta tehnica (ridicata la rangul de metoda) de baza in

kinetoterapia de recuperare a deficitului de mobilitate articulara determinata de
scurtarile adaptative ale tesutului moale si consta in intinderea (elongarea) acestuia
si mentinerea acestei intinderi o perioada de timp.
Stretchingul propriu-zis incepe doar dupa ce s-a ajuns la punctul de limitare a
amplitudinii de miscare. Stretchingul tesutului moale necontractil este pasiv,
mecanic, de lunga durata (20-30 min). Tipuri de stretching pentru muschi:
1.  Stretching balistic Se realizeaza activ, cu utilizarea muschiului intins ca
pe un resort care va 'arunca' corpul (segmentul) in directie opusa. Ex.: exercitiile de
flexie-extensie ale trunchiului facute in forta, incercand sa se treaca brutal peste
amplitudinea maxima pasiva si cu rapiditate. Se utilizeaza mai mult in sport.
Practicarea acestor tehnici s-a redus insa, deoarece intinderea repetata si brusca a
muschilor, prezinta un potential pericol in producerea de leziuni.
2.  Stretchingul dinamic. Consta in arcuiri ce se realizeaza prin miscari
voluntare lente ale segmentului incercand sa se treaca bland peste punctul maxim
al amplitudinii posibile de miscare. Se creste gradat amplitudinea si viteza. Se fac 8
- 10 repetitii.
3.  Stretchingul activ (sau stato-activ). Se efectueaza prin miscari voluntare
spre amplitudinea de miscare maxima posibila, pozitie in care segmentul este
mentinut 10 - 15 sec prin contractia izometrica a agonistilor fara vreun ajutor
exterior. Tensiunea crescuta in timpul contractiei concentrice a agonistilor si apoi
in timpul contractiei izometrice va induce reflex, prin 'inhibitie reciproca',
relaxarea antagonistilor.
 4.  Stretchingul static, denumit si pasiv.Este realizat printr-o forta exterioara:
alte parti ale corpului sau propria greutate corporala (autostretching pasiv),
kinetoterapeutul sau cu ajutorul unui echipament.
Cel mai folosit in kinetoterapie este stretchingul manual, pasiv, executat lent
(pentru evitarea stretch-reflexului) cu o mentinere a intinderii intr-un usor
disconfort timp de l5-60 sec. (durata optima pare sa fie de 30 sec).
In cazul muschilor multiarticulari stretchingul se aplica mai intai analitic,
incepandu-se cu articulatia distala, incheindu-se cu un stretching global pentru
toate articulatiile. Din considerente de gradare a fortei de intindere (mai ales la
pacientii ce prezinta o teama crescuta fata de durere), dar si din motive de
economie de timp se aplica auto (selv) stretchingul.
5. Stretchingul izometric (sau sportiv). Bob Anderson, parintele
stretchingului din antrenamentul
sportiv, recomanda urmatoarea formula de stretching (valabila pentru oricare
muschi): in pozitia maxima
de intindere pasiva pacientul face o contractie izometrica a muschiului intins
(rezistenta o poate asigura
kinetoterapeutul) (maxim 6 sec la intensitate maxima); relaxare (3-4 sec);
stretching pasiv (20-30 sec),
executat la limita de durere (acea durere 'placuta', suportabila).
Stretchingul tesutului moale necontractil este pasiv, mecanic, de lunga
durata (20-30 min) si se bazeaza pe intinderea onduleurilor fibrelor de colagen (in
repaus acestea sunt 'crete'). Aceasta intindere a tesutului conjunctiv trece progresiv
printr-o etapa elastica, apoi una plastica, urmata de un punct de 'gatuire' dupa care
orice tensiune ce tinde sa mai alungeasca tesutul, determina falimentul (ruperea)
lui. Daca elasticitatea este proprietatea tesutului de a reveni la lungimea initiala
dupa ce o forta l-a scos din starea de repaus, plasticitatea este tendinta unui tesut ce
a fost deformat de a nu se mai intoarce la pozitia de la care s-a inceput deformarea.
Punctul de gatuire poate fi indepartat, respectiv zona plastica poate fi marita daca
se aplica caldura pe tesutul respectiv. Aceasta aplicare se face in timpul, sau cu 10
minute inainte de inceperea stretchingului, dupa care sursa de caldura se va
indeparta la finalul stretchingului iar tesutul este lasat 'sa se raceasca' in pozitia
alungita castigata. Intensitatea fortei de intindere trebuie sa fie crescuta foarte lent,
deoarece atunci cand forta de intindere este mare si/sau aplicata rapid exista
pericolul ruperii structurii supusa intinderii.

- Stretchingul lombar
 2.Coloana Cervicala

- Elongatiile

Este o tractiune in ax a diverselor regiuni ale coloanei cu scopul de a scade

presiunea intervertebrala, ajutand la realinierea coloanei. Aceasta se aplica cu
ajutorul unui program si echipamente specializate care neutralizeaza fortele de
compresiune prin relaxarea musculara, detensionarea ligamentara si marirea
spatiului intervertebral.
Marirea spatiului intervertebral produce urmatoarele efecte:
  efect de vaccum in interiorul discului ce duce la retractia fragmentului
herniat, eliminand compresiunea asupra radacinii nervoase si diminund
durerea;
 se creeaza o presiune negativa intervertebrala ce atrage nutrientii la
nivelul discului grabind hidratarea si vindecarea acestuia;
Pentru eficacitate maxima, acest tip de terapie, se asociaza cu termoterapie si/sau
electroterapie.

Stretching pentru gat:

1.Capul este lasat sa cada in jos dupa care se aseaza mainile in zona occipitala si se apasain jos.
2.Capul e lasat sa cada inapoi.
3.Se intinde capul inspre un umar apoi, cu mana de aceeasi parte, se trage capul mai aproape de
umar. Se realizeaza de ambele parti.
4.Se duce capul in lateral inspre dreapta, iar la capatul miscarii se intinde capul cat se poate,
lent. Se realizeaza si de partea dreapta.

1.2 Umarul,brat,antebrat,mana
 Ghid de recuperare pentru umăr
Important
Acest ghid se adresează pacienţilor care au suferit o intervenţie chirurgicală
artroscopică sau clasică (artroplastie, osteosinteză etc), precum şi pacienţilor cu
diferite afecţiuni ale umărului (entorse, contuzii, bursite etc.). El conţine o serie de
exerciţii cu caracter general şi nu se substituie unei supravegheri de specialitate.
Programul de recuperare se va face la indicaţiile medicului curant şi sub
supravegherea unui specialist în kinetoterapie. Fiecare procedură va fi adaptată de
la caz la caz. Abia după ce exerciţiile vor fi însuşite corect şi repetate de faţă cu un
cadru specilizat vor putea fi efectuate şi acasă.
Trebuie înţeles de la început că o intervenţie chirurgicală nu reprezintă decât
jumătate din drumul terapeutic pe care pacientul trebuie să-l parcurgă pentru a
reveni la starea dorită de normalitate. În cazul în care indicaţiile nu sunt urmate şi
execuţia este aleatorie pacientul riscă să-şi deterioreze starea de funcţionalitate a
umărului şi chiar să producă eşecul intervenţiei chirurgicale.
Pregătirea pentru recuperare
Este important să aveţi o ţinută sport sau cât mai lejeră care să va permită
efectuarea comodă a programului de recuperare. În general programul de
recuperare presupune câţiva timpi care se repetă ciclic:
• Încălzirea articulaţiei
• Efectuarea de întinderi musculare
• Efectuarea de exerciţii de tonifiere musculară
• Reluarea exerciţiilor de întindere musculară
• Aplicaţii locale cu gheaţă la final
1. Încălzirea
Reprezintă un timp obligator şi trebuie să dureze 5-10 minute. Înaintea
începerii programului de recuperare se pot aplica pe zona respectivă (în funcţie de
situaţie) prosoape încălzite sau perne cu apă caldă.
Acestea au rolul de a produce relaxarea musculară necesară şi pregătirea
segmentului care trebuie lucrat pentru începerea execițiilor specifice.
Combinat cu aplicaţiile calde se fac mobilizări uşoare ale articulației ca mişcarea
de pendul a umărului sau de rotire din umăr.
2. Întinderile musculare
Se încep după efectuarea încălzirii articulare şi au rolul de a preveni
retracţiile ligamentare şi musculare, favorizând vindecarea fibrelor potrivit cu
lungimea lor normală, permiţând astfel o funcţionalitate cât mai bună a umărului.
Întinderile musculare trebuie făcute cu blândeţe şi progresiv până la limita
unei dureri suportabile. Un progres mic, dar constant, este de preferat unei
încercări bruşte de a obţine performanţe mari, rapid, dar cu dureri, care ulterior vor
duce la limitarea sau chiar încetarea temporară a recuperării.
Orice durere ieşită din comun sau care se agravează în timpul efectuării
programului de recuperare impune oprirea şi reevaluarea sa de către kinetoterapeut,
eventual control la medicul curant.
3. Exerciţiile de tonifiere a musculaturii
Acestea se adresează tuturor grupelor musculare care direct sau indirect contribuie
la buna mobilitate a umărului. Scopul lor este să refacă cât mai mult din masa şi
funcţia muşchilor. Grupele musculare lucrate sunt:
– musculatura manșetei (coafei) rotatorilor
– musculatura deltoidiană
– musculatura pectoralilor
– musculatura braţului
– musculatura scapulo-toracică
4. Reluarea exerciţiilor de întindere musculară
Au rolul de a detensiona segmentele lucrate şi de a preveni contracturi musculare
ce apar după încetarea bruscă a activităţii fizice.
5. Aplicaţii locale cu gheaţă

După efectuarea exerciţiilor fizice, datorită aportului de sânge crescut care

irigă masa musculară şi zona periarticulară, apare un edem local ce poate
determina, dacă persistă, o retracţie vicioasă, antalgică a umărului. Se aplică o
pungă cu gheaţă învelită într-un prosop subţire uscat pe grupele musculare şi la
nivelul umărului și se ţine acolo 10-15 minute. Asigură un efect antiinflamator şi
relaxant totodată.
Exerciţii de întindere a muşchilor ce asigură funcţionalitatea umărului
Se adresează următoarelor grupe musculare: :
• Deltoidul (muşchiul care coafează umărul şi îi dă formă exterioară caracteristică)
• Supraspinosul (un muşchi profund ce iniţiază ridicarea umărului)
• Infraspinosul (muşchi profund ce asigură rotaţia externă a umărului)
• Subscapularul (asigură rotaţia internă a umărului)
• Bicepsul (pe faţa anterioară a braţului)
• Rotundul mare şi mic (asigură rotaţia externă a umărului)
• Tricepsul (pe faţa posterioară a braţului)
• Trapezul
• Romboidul (stabilizează scapula la coloana)
Mişcarea de pendul

Este un exerciţiu cu care se începe mobilizarea umărului după orice intervenţie

chirurgicală.
Mobilizează pasiv toate grupele musculare ale umărului.
Pacientul stă aplecat cu o mâna sprijinită de masă, iar braţul corespunzător
umărului afectat atârnă liber.
Cu trunchiul fix, se imprimă mişcări de înainte şi înapoi, de lateralitate şi apoi
circulare din umăr cu braţul cât mai relaxat.
Se fac 2-3 seturi de câte 10 repetări zilnic în fiecare zi.

2. Întinderea
umărului
Asigură întinderea grupelor musculare care realizează rotaţia externă a umărului
Cu umerii relaxaţi se trage de braţul întins corespunzător umărului afectat peste
piept cât mai mult.
Se menţine poziţia 30 de secunde, apoi se relaxează 20 secunde. Se repetă de 5 ori.
Se fac 2 seturi de câte 5 repeții în fiecare zi.
3. Rotaţie internă pasivă
Asigură tensionarea mușchiului subscapular.
Pacientul ţine cu mâinile la spate un băț.
Cu spatele drept, se imprimă o mişcare pe orizontală a băţului care produce o
rotaţie internă la nivelul umărului de interes.
Se menţine poziţia 30 de secunde. Se relaxează 20 de secunde. Se fac 2 seturi de
câte 5 repeții zilnic.
4. Rotaţie externă pasivă

Asigură tensionarea muşchilor rotatori externi ai umărului.

Pacientul are coatele lipite de corp şi ţine cu ambele mâini un băț.
Menţinând coatele lipite de trunchi şi spatele drept, se imprimă băţului o mişcare
pe orizontală care produce o rotaţie externă la nivelul umărului de interes.
Se menţine poziţia 30 de secunde. Se relaxează 20 de secunde. Se fac 2 seturi de
câte 5 repeții zilnic.
5. Întinderea musculaturii în poziţia culcat

Asigură tensionarea musculaturii rotatorii a umărului.

Pacientul stă culcat în decubit lateral cu umărul de interes dedesubt şi cotul la 90º.
Asupra acestuia se imprimă cu cealaltă mâna o mişcare de coborâre a antebraţului
până la un punct maxim
tolerat.
Se menţine poziţia 30 de secunde. Se relaxează 20 de secunde. Se fac 2 seturi de
câte 5 repeții zilnic.

Exerciţii de tonifiere a muşchilor ce asigură funcţionalitatea umărului

1. Tonifierea mușchiului trapez

Pacientul stă în picioare, cu cotul îndoit pe lângă corp.
Cu mâna apucă o bandă elastică fixată la un capăt.
Ţinând omoplații apropiaţi trage de cot înapoi şi revine apoi uşor la poziţia iniţială.
Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe zi, de 3 ori pe săptămână.
Pentru a creşte dificultatea se pot folosi aparate speciale, însă este necesară
supravegherea şi îndrumarea unui specialist în kinetoterapie.
2. Rotaţie externă cu braţul în abducție orizontală la 90º
Se urmăreşte tonifierea muşchilor infraspinos şi rotund mic.
Pacientul stă în picioare, cu braţul ridicat la orizontală şi cotul îndoit la 90º.
Cu mâna apucă o bandă elastică fixată la un capăt.
Ţinând cotul la acelaşi nivel cu umărul, trage de capătul benzii până la nivelul
capului şi revine apoi uşor la poziţia iniţială.
Se fac 3 seturi, a câte 10 repetiţii pe zi, de 3 ori pe săptămână.
Pentru a creşte dificultatea se pot folosi aparate speciale, însă este necesară
supravegherea şi îndrumarea unui specialist în kinetoterapie.
3. Rotaţia internă
Are ca scop tonifierea muşchilor rotatori interni ai umărului (pectoralii şi
subscapularul). Pacientul stă în picioare, cu cotul îndoit la 90º lângă trunchi. Cu
mâna apucă o bandă elastică fixată la un capăt. Ţinând cotul lipit de corp
efectuează rotaţii interne trăgând de capătul benzii şi revine apoi uşor la poziţia
iniţială.
Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe zi de 3 ori pe săptămână. Pentru a creşte
dificultatea se pot folosi aparate speciale, însă este necesară supravegherea şi
îndrumarea unui specialist în kinetoterapie.
4. Rotaţia externă
Asigură tonifierea muşchilor rotatori externi ai umărului. Pacientul stă în
picioare, cu cotul îndoit la 90º lângă trunchi. Cu mâna apucă o bandă elastică fixată
la un capăt. Ţinând cotul lipit de corp efectuează rotaţii externe trăgând de capătul
benzii şi revine apoi uşor la poziţia iniţială.
Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe zi de 3 ori pe săptămână. Pentru a creşte
dificultatea se pot folosi aparate speciale, însă este necesară supravegherea şi
îndrumarea unui specialist în kinetoterapie.
5. Flexia cotului
Asigură tonifierea musculaturii de pe faţa anterioară a braţului. Pacientul stă
în picioare cu spatele drept având în fiecare mâna câte o ganteră a cărei greutate
este de 0,5 kg. Pe măsură ce creşte tonusul muscular se pot adauga progresiv
greutăţi suplimentare de 0,5 kg până la o greutate finală de 2,5 Kg.
Cu braţul lipit de trunchi se face flexia alternativă a coatelor aducând ganterele la
nivelul umărului. Se menţine câteva secunde şi se coboară încet. Se fac 3 seturi a
câte 10 repetiţii pe zi de 3 ori pe săptămână.
6. Extensia cotului
Asigură tonifierea muschiului triceps situat pe faţa posterioară a braţului.
Pacientul stă în picioare cu spatele drept având în fiecare mână câte o ganteră a
cărei greutate este de 0,5 kg. Pe măsură ce creşte tonusul muscular se pot adauga
progresiv greutăţi suplimentare de 0,5 kg până la o greutate finală de 2,5 kg.
Braţul de interes este sprijinit de mâna sănătoasă şi ridicat cu cotul îndoit la spate.
Cu spatele drept şi abdomenul contractat, se îndreaptă cotul aducând gantera
deasupra capului. Se menţine câteva secunde şi se coboară încet. Se fac 3 seturi a
câte 10 repetiţii pe zi de 3 ori pe săptămână.
7. Tonifierea trapezului
Pacientul stă cu un genunchi îndoit pe o bancheta de kinetoterapie şi cu braţul de
aceeaşi parte sprijinit de această. Ţinând în mâna opusă o greutate de 0,5 kg
execută cu aceasta o ridicare în lateral până la nivelul umărului. Menţine poziţia
numărând câteva secunde, apoi coboară braţul încet.
Se fac 3 seturi a câte 10-15 repetări pe zi de 3 ori pe săptămână. Greutăţile se pot
mări progresiv cu câte 0,5 kg până la maximum de 2,5 kg, însă solicitarea
musculară nu trebuie să producă durere.
8. Mobilizarea scapulei
Tonifică muşchii care se înşiră pe scapulă (omoplat). Pacientul stă în decubit
ventral cu capul pe o pernă pentru confort şi braţele pe lângă corp. Din această
poziţie, cu musculatura gâtului relaxată, trage de umeri înapoi şi în jos încercând să
apropie omoplaţii între ei. Când a ajuns la un punct maxim, menţine poziţia 10
secunde şi apoi coboară umerii. Se fac 3 seturi a 10 repetiţii zilnic.
9. Mobilizarea scapulei
Tonifică muşchii care se înşiră pe scapulă (omoplat). Pacientul stă pe o masă de
kinetoterapie cu umărul afectat în afară şi braţul atârnat. În mâna ţine o ganteră de
0,5 kg. Din această poziţie efectuează cu cotul întins ridicarea greutăţii apropiind
omoplaţii. Revine apoi la poziţia iniţială.
Se fac 3 seturi a câte 10-15 repetări pe zi de 3 ori pe săptămână. Greutăţile se pot
mări progresiv cu câte 0,5 kg până la maximum de 2,5 kg, însă solicitarea
musculară nu trebuie să producă durere.
10. Abducţia umărului la marginea mesei
Asigură tonifierea muşchilor rotatori externi al umărului, trapezul şi muşchii
scapulo-toracici.
Pacientul stă pe o masă de kinetoterapie cu umărul afectat în afară şi braţul atârnat.
În mâna ţine o ganteră de 0,5 kg. Din această poziţie efectuează cu cotul întins
ridicarea greutăţii la nivelul capului. Revine apoi uşor la poziţia iniţială.
Se fac 3 seturi a câte 10-15 repetări pe zi de 3 ori pe săptămână. Greutăţile se pot
mări progresiv cu câte 0,5 kg. până la maximum de 2,5 kg, însă solicitarea
musculară nu trebuie să producă durere.
11. Rotaţia internă şi externă, cu greutate
Asigură tonifierea muşchilor rotatori externi şi interni ai umărului. Pacientul
se află culcat pe spate cu braţul în abducţie de 90º şi cotul îndoit la 90º, cu mâna
ridicată spre zenit. Din această poziţie se execută menţinând cotul lipit de podea
mişcări alternative de rotaţie internă (coborâre în faţă) şi externă (coborâre în
spate) a mâinii. Se pot folosi greutăţi ce cresc progresiv începând de la 0,5 kg şi
urcând până la 2,5 kg. Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe zi de 3 ori pe săptămână.
12. Rotaţia externă, cu greutate
Asigură tonifierea musculaturii rotatorilor externi ai umărului. Pacientul este
aşezat pe podea în decubit lateral cu umărul afectat deasupra, cotul lipit de trunchi
şi îndoit la 90º. Din această poziţie, menţinând cotul ataşat la torace execută o
rotaţie externă a braţului aducând mâna spre verticală. Se coboară apoi lent mâna.
Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe zi de 3 ori pe săptămână. Se pot folosi greutăţi
ce cresc progresiv începând de la 0,5 Kg şi urcând până la 2,5 kg. Se fac 3 seturi a
câte 10 repetiţii pe zi de 3 ori pe săptămână.
13. Rotaţia internă, cu greutate
Asigură tonifierea musculaturii rotatorilor externi ai umărului. Pacientul este
aşezat pe
podea în
decubit lateral
cu umărului
afectat sub el,
cotul lipit de
trunchi şi
îndoit la 90º.
Din această
poziţie,
menţinând
cotul ataşat la
torace execută
o rotaţie internă a braţului aducând mâna spre verticală. Se coboară apoi lent mâna.
Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe zi de 3 ori pe săptămână. Se pot folosi greutăţi
ce cresc progresiv începând de la 0,5 kg şi urcând până la 2,5 kg. Se fac 3 seturi a
câte 10 repetiţii pe zi de 3 ori pe săptămână.