Diverticuloza colonica. Megadolicocolon.

→ Modalitati de dgn clinic si paraclinic si tratament chirurgical in contextul complicatiilor !!!! Nu

insista pe mecanism fiziopatologic sau complicatii pe care le dau, desi sunt importante.

1. DIVERTICULOZA COLONICA

Diverticuloza colonica → ce sunt diverticulii? Vorbim de doua categorii:

1. cei adevarati, sunt acele pungi care au toate structurile straturilor colonice, dispuse in variate
pozitii ale colonului, de la nivelul cecului pana la nivelul jonctiunii recto-sigmoidiene. Diverticulii
congenitali sunt unici, sunt in special localizati la nivelul cecului/ colon ascendent;

2. a doua categorie: diverticulii falsi, in care de obicei vorbim de o herniere a mucoasei colonice,
prin punctele slabe ale peretelui colonului. DPDV anatomic, aceste puncte slabe sunt reprezentate de
zonele unde vasele perforeaza peretele, cele care asigura vascularizatia arteriala si venoasa a
peretelui, in aceste puncte unde perforeaza vasele sunt puncte sunt sensibile, mai slabe, in
musculatura circulara a colonului si pe acolo mucoasa colonica poate sa hernieze. Tocmai pentru ca
aceste pungi diverticulare sunt constituite doar din mucoasa colonica sunt diverticuli falsi.

cei adevarati (congenitali) au peretele constituit din toate structurile peretelui colonic, de
la mucoasa pana la seroasa- diferenta intre adevarati si falsi (care sunt de obicei si in special
dobanditi)

In ceea ce priveste dvt colonici – sunt prevalenti la femei, la 60% din pacientii descoperiti =
femei, au simptomatologie de fenomene subocluzive sau ocluzive si se adreseaza cu o clinica tipica,
spunem ca sunt cronic constipati, sau au perioade lunga de constipatie. In ceea ce priveste frecventa
localizarii cel mai frecvent sunt localizati la nivelul colonului descendent si sigmoid (cei falsi)., iar cei
adevarati sunt localizati frecvent la niv cecului si colonului ascendent. Tipic diverticulii falsi sunt
multipli .

Mecanismul de aparitie a diverticulilor falsi este reprezentata de

→ hiperpresiunea din colon: de obicei este vorba de pacientii care au o alimentatie saraca in fibre,
ceea ce automat duce la un reziduu fecal in cantitate scazuta. Acesti pacienti tocmai in contextul in
care nu consuma fibre suficiente si reziduul e in cantitate mica, in timp (ani), musculatura colonica
reactioneaza la acest reziduu minimal printr-o hipertrofie a musculaturii peretelui colonic. Aceasta
hipertrofie in contextul hiperperistalticii favorizeaza cresterea presiunii intralumenale. Presiunea
intralumenala este de fapt factorul decisiv determinant in aparitia protruziei mucoasei prin punctele
slabe ale peretelui colonic.
Asadar , cauza principala a apritiei diverticulilor falsi este o alimentatie saraca in fibre → cauza
principala de aparitie a diverticulilor falsi
Tarile din Europa, respectiv America; In ce priveste incidenta bolii raportat la varsta, incepand
de la 40 de ani creste frecventa progresiv pe masura ce pacientii inainteaza in varsta; in jurul varstei de
40 de ani se intalneste in cursul colonoscopiilor practicate un procent de 5-10% din pacienti cu
diverticuli colonici.
 In urmatoarea decada, 50-60 ani, 30% din pacienti au diverticuli; iar peste 70 ani, in special cei
ajunsi la 80 ani, cronic constipati de o perioada foarte lunga de timp, 60-65% au diverticuli complicati
sau necomplicati. Cauza ramane alimentatia!

Din punctul de vedere al formelor clinice: in faza de evolutie a bolii in care nu avem acutizare,
respectiv nu apare diverticulita, avem simptomatologie saraca, pacientii sunt asimiptomatici, foarte rar
pacientii acuzand: dureri abdominale nesistematizate, proiectate in special in segmentele colonului
descendent si sigmoid, meteorism, asa zisa constipatie si fenomene subocluzive.

In contextul evolutiei inflamatorii: apare diverticulita, adica se dezvolta inflamatia acestor

pungi diverticulare, pacientul prezinta dureri abdominale, greturi, varsaturi, durerile sunt in special
localizate in flancul stang, FIS, tulburari de tranzit cu predominenta constipatiei, iar la aceasta
simptomatologie se suprapune intotdeauna febra cu sindrom febril, distensie, meteorism abdominal,
fenomene de tahicardie si in contextul dezvoltarii complicatiilor diverticulitei apar semne de iritatie
peritoneala. Foarte rar la cei cu perete abdominal subtire putem resimti la palpare o formatiune
pseudotumorala in FIS sau in flancul stang.

O alta simptomatologie intalnita in diverticulita este HDI, exteriorizata prin scaune melenice
sau scaune cu sange proaspat, depinde de debitul sangerarii. Aproximativ 30-50% din HDI sunt in
contextul coexistentei bolii diverticulare.

Complicatiile pe care le da diverticulita: perete inflamat, vorbim de pungile diverticulare:

 Perforatia → cu fenomene locale de peritonita, ea poate avea loc liber in cavitatea peritoneala,
sau in contextul tendintei seroasei peritoneale respectiv a epiplonului de a izola fenomenul de
diverticulita, exista acea perforatie in doi timpi: intai in zona locala de peritonita, localizata in FIS,
dupa care are loc perforatia in intreaga cavitate peritoneala.
Ce simptomatologie un pacient cu peritonita in contextul diverticulitei va avea: Febra, tahicardie
dureri abd localizate in FIS, flanc stang, contractura abdominala localizata sau generalizata si foarte
important : oprirea tranzitului intestinal → de obicei pe o ansa care este modificata inflamator,
peristaltica poate fi influentata, apare staza provocata de inflamatie, da de fapt distensia anselor in
amonte.

 abcesul diverticular.
De obicei se contureaza in contextul limitarii procesului inflamator la perforatia diverticulilor.

 fistulele. Pot sa fie:

1. externe, adica la peretele abdominal,
2. sau interne care de obicei se realizeaza in urma constituirii unui traiect fistulos intre colon,
prin intermediul diverticulului, cu alt organ cavitar situat in cavitatea peritoneala: fistule colo
enterice (cu anse intestinale subtiri, jejun sau ileon), colo-colice (in contextual in care apare o
aderenta intre bucla sigmoidiana si colonul descendent, deoarece ansele au o anumita dispozitie
in cavitatea peritoneala si sunt posibile si astfel de aderente colo-colice in contextul diverticulitei,
in special la cei localizati la nivelul colonului descendent si sigmoid), colo-vezicale – prin
raporturile pe care le are vezica urinara cu colonul sigmoid; colo-vaginale si colo-ureterale.
 Simptomatologia unui pacient cu fistula colo-vezicala: frison, tulburari tranzit, dureri
abdominale difuze, febra, tahicardie, semne de iritatie peritoneala; in plus in contextul fistulei
 colo-vezicale poate aparea FECALURIE!!
 La fistula colo-vaginala: semn distinctiv: scurgeri fecaloide la nivelul vaginului.

Aceste complicatii de tipul fistulelor presupun de obicei o evolutie lunga, cu episoade repetate de
diverticulita, care de fapt in parte constituie preambulul acelor aderente care se creaza intre organul
afectat de diverticuli (colon descendent sau sigmoid) si organele cavitare din cavitatea peritoneala, iar
traiectul acesta fistulos nu face altceva decat sa adauge la simptomatologia subocluziva sau ocluziva,
simptome in plus.
Aceste complicatii apar la pacientii tarati, inaintati in varsta, deproteinizati. Mai rar vom gasi
aceasta simptomatologie de tipul fistulelor la pacientii tineri. Pe masura ce inainteaza in varsta, pot sa
apara si astfel de complicatii.

 strictura colonica; practic apare diverticulita dupa diverticulita etc. vindecarea procesului
inflamator se realizeaza prin fibroza si consecinta acestei fibroze la nivelul peretului colonic
afectat de diverticuli se realizeaza prin STRICTURA COLONICA.

DIAGNOSTIC:
Simptomatologia se regaseste in foarte multe alte patologii;
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL la fenomenele subocluzive:
 Tumori – pe primul loc, mai ales la cei in varsta, trecuti de 60-70-80 de ani. Deci cu tumori
colonice pe colonul descendent, sigmoidian sau pe jonctiunea recto-sigmoidiana.
 boala Crohn; rectocolita ulcero-hemoragica; polipoza colonica; sindrom de colon iritabil;
In perioadele de puseu acut de boala, deci in diverticulita, avem asa: colita inflamatorie; apendicita
acuta perforata; boli inflamatorii pelvine; puseu acut de boala Crohn si chiar infarct intestino-
mezenteric.

DIAGNOSTIC DE CERTITUDINE:
Se pune pe baza irigoscopiei cu dublu contrast; este preferabil sa practicam irigoscopia cu
dublu contrast cu solutii de Gastrografin si mai putin sa folosim mai putin bariu, deoarece de exemplu
bariul poate sa fie retentiv La nivelul sacilor diverticulari si sa nu fie eliminat deoarece o data ajuns
bariul la acest nivel nu mai poate fi eliminate si sese solidifica. Si atunci, preferam, cand avem o astfel
de suspiciune, sa folosim Gastrografin
Irigoscopia pune in evidenta pe de o parte modificarile de tipul stenozelor, stricturilor, prezenta
imaginilor care ies din cadrul colonic, adica sacii diverticulari, si ca o recomandare, ideal este ca aceste
investigatii imagistice cu substante de contrast sa se faca in afara puseelor acute de boala.
Ideal este, de fapt, pt un dgn diferential cu o afectiune tumorala, sa facem colonoscopia, care
pune in evidenta prezenta bazelor, respectiv a orificiilor de comunicare cu acesti diverticuli.
In contextul in care suntem in faza acuta de diverticulita, complicata eventual cu abces,
peritonita si fistula nu se poate folosi gastrografin, substanta baritata, colonoscopia deoarece nu se
poate pregati un pacient aflat in subocluzie sau ocluzie intestinala -- In acest caz se face Computer
Tomografia cu substanta de contrast, care pune in evidenta ingrosarea peretelui colonic, iar pt
vizualizarea traiectelor fistuloase, mai ales in contextul pacientilor cu fistule colo-vezicale, recurgem la
fistulografie pe cistoscopie. Se va vizualiza vezica urinara endoscopic, se infiltreaza substanta de
contrast, care prin fistulele care exista intre vezica urinara si colon, substanta de contrast va ajunge si
in colon sau sigmoid si ca atare, la cliseele imagistice ce se fac la cistoscopie, vom vedea aceasta
comunicare intre vezica urinara si colon. Sunt cazuri delicate si de obicei acestea sunt apanajul
chirurgiei.
In fazele de ACALMIE a bolii, cand nu exista simptomatologie, TRATAMENTUL in perioadele de
liniste vizeaza regim alimentar bogat in fibre, eventual administrare de laxative, dar doar pe o perioada
scurta, deoarece pe perioada lunga nu dau rezultate, in timp le scade eficienta. Esentiala este
alimentatia.
In fazele acute, tratamentul medicamentos vizeaza AB terapie cu spectru larg, sa acopere
aerobi, anaerobi, coci G+, coci G-. Preferabil in perioada de diverticulita sa se interzica alimentatia
orala, tratamentul medicamentos se da perfuzabil si vizeaza reechilibrarea hidroelectrolitica a
pacientului, iar in contextul prezentei unor fenomene subocluzive, montam si o sonda de aspiratie
nazo-gastrica pt a calma varsaturile, in contextul in care pacientul nu mai raspunde la antiemeticele
obisnuite.
Administram si antiinflamatoare, perfuzabil, paracetamol. Nu recurgem la corticoizi pt ca nu
este nevoie. De obicei, pacientul suprins intr-o faza acuta de boala, de diverticulita, este o urmarire
indeaproape pt a surprinde un eventual moment de complicare prin abcedare, fistulizare sau
peritonita, context in care se intervine chirurgical. Tratamentul in diverticulita acuta, dpdv al
pacientului, ca si sanse pentru el de supravietuire, sunt destul de precari acesti pacienti, pe de-o parte
prin varsta pe care o au si pe de alte parte, prin tare asociate. Interventia chirurgicala pe un pacient
tarat cu diverticulita are o mortalitate ridicata, aproximativ 30-50% din ei putand deceda in perioada
postoperatorie.
Tratamentul chirurgical vizeaza drenajul abceselor, iar in contextul fistulelor, tratamentul
chirurgical vizeaza de fapt desfiintarea traiectului fistulos. Preferabil ca interventia chirurgicala sa aiba
sanse de reusita pentru pacient si sa nu dezvolte complicatiile si riscurile legate de momentul
postoperator, este sa calmam fenomenele inflamatorii acute si ulterior sa practicam rezectii
segmentare de sigmoid afectat de pungile diverticulare sau hemicolectomie stanga.
In 3 situatii este indicate Chirurgia in fazele de urgenta este rezervata pentru peritonita
fecaloida, care din start are mortalitatea cea mai ridicata, abcesul pelvic sau abcesul in douglas si in
contextul pacientilor care nu raspund la tratamentul medicamentos perfuzabil aflati in ocluzie
intestinala, suntem nevoiti sa intervenim chirurgical, deci sunt 3 situatii. Fenomenele de ocluzie apar
la cei care au asociati diverticuli si o stenoza pe portiunea de colon afectata de diverticul.
Deci, e o boala cronica cu evolutie care daca o recunoastem in timp util, la 40-50 ani, cu
modificarea regimului alimentar pt a scapa de constipatie, boala poate fi oprita in evolutie, adica sa
apara noi si noi diverticuli.
In principal avem doua tipuri de complicatii: inflamatorii legate de diverticulita si respectiv in
contextul acestora, a complicatiilor de tip perforativ . Care duc la aparitia abceselor si a peritonitei
generalizate in contextul in care este depasit momentul fistulizarii initiale sau abcedarii initiale a
diverticului.
 DIVERTICULUL MECKEL

Este congenital, este un rest al canalului omfalo-(mez)enteric. El realizeaza comunicarea intre

cavitatea peritoneala a copilului si sacul vitelin. Cu timpul, acest canal de comunicare intre intestinul
primitiv al copilului si sacul vitelin se oblitereaza. Orice modificare sau anormalitate, obliterarea
acestui canal duce la aparitia unor modificari embriologice si aparitia cel mai frecvent apare
diverticulul Meckel. Pot sa apara si alte complicatii. El este situat in mod normal in ultima portiune
oriunde intre 40-100 cm distanta fata de valvula ileo-cecala, pe marginea antimezostenica a ileonului
terminal.
Ca si forma, putem sa avem DM liber, respectiv aderent la intestin, acoperit de seroasa
peritoneala.
Structura: in structura peretelui lui are toate componentele peretelui intestinal, de la seroasa
pana la mucoasa; in ceea ce priveste mucoasa → poate sa fie de tip ileal sau gastric, heterotopie de
mucoasa gastrica, duodenala, heterotopie de tesut pancreatic, colic, biliar si endometrioid; aceasta
heterotopie e responsabila in general de metaplazia aparuta la nivelul DM si respectiv de majoritatea
complicatiilor pe care le da DM.
Din moment ce exista heterotopie de mucoasa gastrica, inseamna ca la nivelul DM pot sa apara
toate bolile acute ale stomacului, de la inflamatia mucoasei (gastrita) sau chiar ulceratii (UG). Daca
este heterotopie de tesut enometrioid => apar sangerari; Simptomatologia acestui pacient va fi ciclica,
cu dureri aparute in perioada menstruala sau premenstruala, cu caracter colicativ, localizate in etajul
abdominal inferior.
Simptomatologia pt DM necomplicat → boala asimptomatica, descoperit de obicei intamplator
intraoperator sau la autopsie. In cursul apendicectomiei, odata practicata operatie, ultimul gest tactic
e derularea ultimei portiuni de ansa ileala pt cautarea DM. Daca se descopera, obligatia este sa
practicam rezectia lui, pentru a nu dezvolta complicatiile pe care le poate da.
In ceea ce priveste varsta si incidenta maxima a diverticulitei → este la 5 ani de zile, pacientul
dezvolta o simptomatologie tipica de apendicita si surpriza intraoperatorie este descoperirea unui DM
inflamat, in contextul in care macroscopic, anatomic, apendicele este fara modificari. Se va face si
apendicectomia, pt a nu induce in eroare o eventuala simptomatologie pe viitor, in contextul in care
pacientul este cu o mini laparotomie Mc burney in FID. Logic este sa practicam si apendicectomie.
Pe viitor, daca cumva pacientul dezvolta o simptomatologie asemanatoare, fiindca exista incizia
in FID sa nu considere ca acolo este o apendicectomie si sa elimine acea cauza de boala in contextul
simptomatologiei pe care o are pacientul.
In ceea ce priveste simptomatologia: se poate confunda cu complicatiile hemoragice, ocluzive
si inflamatorii. Cel mai frecvent apare hemoragia, sub varsta de 10 ani, vizualizarea sursei de sangerare
se poate pune in evidenta scanare cu izotop technetiu marcat 99 si simptomatologia este de obicei
de HDI; in cursul colonoscopiei la acesti copii nu se poate pune in evidenta sursa de sangerare, dar
avem semnele indirecte fie pe probele biologice, fie pe testele hemoculte, ca exista o sursa de
sangerare. Dar colonoscopic nu se depisteaza nimic.
In ceea ce priveste diverticulita Meckel, se suprapune simptomatologia cu cea a unei
apendicite acute: greturi, varsaturi, stare generala alterata progresiv, durere abdominala localizata in
FID sau hipogastru, sindrom febril.
DPDV al fenomenelor ocluzive: pot sa apara fie prin invaginatia DM, prin torsiunea DM, sau
prin incarcerarea DM intr-un sac herniar, complicatie posibila la copii, la adult nu prea.
 TRATAMENTUL
Se adreseaza in principal complicatiilor (hemoragie, diverticulita, ocluzie) si vizeaza excizia DM,
iar in contextul in care exista si o reactie inflamatorie pe ileonul care poarta DM, se poate practica o
rezectie segmentara ileala, urmata de o anastomoza ileo-ileala.
Deci, poate sa apara o inflamatie la nivelul peretelui ileal. In acest context nu vom putea face
rezectia, pt ca riscul este sa apara o fistula ileala. In acest context, preferabil sa practicam o rezectie
ileala, cu anastomoza ileo-ileala.

MEGADOLICOCOLONUL

Varianta congenitala → boala Hirschsprung.

Tipic se constata alungirea segmentara sau totala a colonului. Are loc nu doar o alungire, ci si o
crestere in diametru a cadrului sau respectiv a proiectiei circulare a colonului.
In ceea ce priveste megacolonul congenital = boala Hirschsprung, este o forma de ocluzie
intestinala neurogenica provocata de absenta plexurilor mienterice Auerbach si Meissner. Intr-o prima
faza este o scadere si apoi ulterior o disparitie in totalitate, sau se naste asa din start. De obicei, la
megacolonul toxic are loc o scadere a numarului populatiei de celule ganglionare Meissner si
Auerbach, iar la cei cu boala congenitala → se nasc cu aceste absente a plexurilor Auerbach si
Meissner. Consecinta → plexurile asigura de fapt peristaltica la nivelul intestinului gros. In momentul
in care nu am suportul neurologic pentru a asigura peristaltica, raspunsul colonului este cresterea in
diametru + alungirea, nu va mai exista acea pliere pe musculatura circulara prin peristaltica prezenta
data de inervatia corespunzatoare.
Acesti pacienti in contextual bolii Hirschsprung simptomatologia sau debutul bolii trebuie sa
apara in contextul in care exista absenta eliminarii meconiului in primele 36 de ore de la nasterea
copilului.In mod normal primul scaun al copilului are loc pana la 24h(max 48h). In contextul in care nu
are loc primul scaun al copilului(meconiul) ne gandim la o posibila malformatie congenital(perfortie
anala?,dezvoltare incompleta a canalului anal). Daca nu avem aceste modificari si totusi nu se elimina
meconiul ne putem gandi la boala H.
Simptomatologia pacientului cu boala H. apare in primele 18 luni si de obicei sunt operati in
primii 2 ani de zile pe fondul simptomatologiei ocluzive si subocluzive pe care o dezvolta copilul in
primii 2 ani de viata.

Clinic copilul va prezenta: dureri abdominale difuze,meteorism important , abdomen mult

destins, dureros la palpare si spontan,greturi,varsaturi,tranzit extrem de inceinit/absent.
-Cel mai frecvent segment de colon afectat este cel sigmoid inf-75% din pacienti au aceasta
depopulare de celule Auerbach si Meissner .
-10% pe colonul descendent.
-3% pe colonul transvers
-10% pe colonel ascendant sau ileonul terminal
 Simptomatologia copilului caruia a intarziat aparitia meconiului dezvolta episoade legate de
ocluzie intestinala pe care parintii le pun pe seama constipatiei.
Diagnosticul correct este stabilit pe baza colonoscopiei combinata cu biopsie de mucoasa.Se ia
biopsie de la toate nivelele colonului si ultima portiune ileala si se observa absenta celulelor Auerbach
si Meissnerse obs ce portiune de colon este afectata.
Tratamentul va viza eliminarea acelor portiuni de ansalipsita de peristaltica si care favorizeaza
aparitia
ocluziei.
Diagnosticul correct va viza ,pe langa simptomatologie,si radiologie conventionala unde se
observa distensie colonica importanta si ,tipic,absenta bulei de aer de la nivelul rectului superior.
In contextul irigografiei cu substanta, preferam gastrografie,tocmai pentru ca in contextul in
care folosim bariu ,acesta se poate solidifica si prin neeliminarea lui se poate accentua afectiunea.

Tipic la un pacient cu mega-dolico-colon apar astfel:

-portiunile afectate sunt marite in lungime si in diametru
-imagistic se vede un colon mult marit in dimensiune si in diametru,absenta undelor peristaltice pe
segmental afectat si absenta haustratilor.

Complicatii
Prin staza de la nivelul colonului pacientii dezvolta apendicita sa perforatie diastatica la nivelul cecului.

Tratament
Odata diagnosticul stabilit, interventia chirurgicala este singura care rezolva pacientul si se
practica rezectii segmentare de sigmoid sau hemicolectomii stangi sau rezectii segmentare de colon
transvers
Fiecare interventie incearcasa elimine portiunea afectata de lipsa plexurilor mienterice
Meissner si Auerbach.

In contextual in care pacientul vine cu fenomenele unei peritonite in contextual unei perforatii
diastatice preferam sa realizam o cecostomie deoarece urmaresc scoaterea pacientului din ocluzie
intestinala. O cecostomie temporara in urgenta cu reechilibrare hidro-electrolitica,volemica
respiratory(Timpul I ),urmand ca ulterior sa se puna pe baza colonoscopiilor si biopsiilor in evidenta
portiunile de colon afectat si excizia acestuia(Timpul II ).

Tratamentele chirurgicale ,de obicei,salveaza pacientii si-i readuc la un regim normal de viata.
In ceea ce priveste copii mici diagnosticati cu boala H. ,de multe ori vin cu tulburari de
dezvoltare,frecvent si copii care au un anuimit grad de retard intellectual. De multe ori pacientii mici
(0-5 ani) ajung la spital pentru constipatie si temporar schimbarea regimului de alimentative,clismele
evacuatorii din urgenta ,temporar il rezolva din punct de vedere subocluziv,.dar mai devreme sau mai
tarziu pt ca boala evolueaza cu toate complicatiile pe care le poate da,rezolvarea
chirurgicala,respective rezectia segmentara de ansa ileala afectata ,este singura care salveaza
pacientul.
 In ceea ce priveste megadolicocolonul dobandit,pacientul este de obicei descoperit dupa o
perioada lunga de evolutie(10-20 ani) de fenomene subocluzive cu o constipatie rebela la tratament,
vin in urgenta cu complicatii de tipul perforatiilor,cu peritonita fecaloida. Diagnosticul e pus in
urgenta,diagnosticul de peritonita e pus pe radiografie conventional prin prezenta aerului
subdiafragm,distensia colonica,iar in contextul inerventiei chirurgicale de urgenta descoperim
intraoperator in cavitatea peritoneala fecale. Tipic ,varsta descoperirii este la 20-25 de ani ,mai
frecventa la fete. In ceea ce priveste cauza ,se pare ca exista o hipotonie simpatic sau un dezechilibru
complex neuro-endocrin si de multe ori pacientii sunt cu o carenta de vit B12 foarte importanta(s-a
pus problema daca nu aceasta este cauza depopularii de cellule )

Din punct de vedere morfopatologic leziunile sunt localizate la un segment colonic ,cel mai
frecvent localizate la nivelul colonului stang.

Simpotomatologia tipica in afara complicatiilor de peritonitasi obstructive este de constipatie

cronica rebela la tratament.

Diagnosticul se stabileste pe baza irigoscopiei cu substanta cu dublu contrast.Se prefer solutii

hidrosolubile,respectiv Gastrografin. Odata pus in evident segmentul de colon afectat dpdv irigoscopic
,ideal ar fi sa se practice si o colonoscopie cu biopsii seriate .

Tratamentul medicamentos
Intr-o prima faza, in fazele incipiente ale bolii, regim dietetic bogat in fibre,utilizarea uleiului de
parafina(marele avantaj: nu se resoarbe si intr-un final va imbraca materiile fecale intr-un film ce ajuta
undele peristaltice la progresia bolului fecal;in caz de constipatie se recomanda 1 lingura de ulei de
parafina pe zi dupa o masa importanta). Se insista asupra introducerea in alimentatie a fructelor
legumelor si a fibrelor in detrimental uleiului de parafina si a laxativelor. La pacientii batrani,edentati
ce nu pot sa manance fructe/legumese recomanda iaurt cu fibre .

Tratament chirurgical
-vizeaza urgente la pacientii cu peritonita perforate pe perforatie diastatica
-la pacientii la care s-a pus in evident segmental afecta se face rezectia acestuia,cel mai des se face
hemicolectomia stanga ;
-daca gasim probleme la nivelul intregului colon putem recomanda colectomia totala si ileo-sigmoido-
anastomaoza.