COMPLICATIILE LITIAZEI

BILIARE
Definitie: Litiaza biliara este o afectiune caracterizata prin prezenta de calculi in interiorul
vezicii biliare (colecist) si a cailor biliare.

• Factori de risc pentru litiaza biliara:

- Sexul, femeile fiind mai predispuse la dezvotarea acestei boli;
- Varsta, in special peste 40 de ani;
- Obezitatea;
- Sedentarismul;
- O dieta bogata in grasimi si colesterol;
- Sarcina;
- Diabetulzaharat;
- Pierderea rapida in greutate printr-o cura de slabire drastica;
- Contraceptivele.
COMPLICATIILE LITIAZEI
BILIARE
• infectioase
• migratorii
• fistulare si perforative
• degenerativ-neoplazice
1. Complicatiile infectioase
• Suprainfectarea bilei conduce la colecistita acuta sau cronica. În masura in care bila infectata este eliminata
in duoden, nu va surveni un proces inflamator acut. Totul va decurge sub forma inflamatiei cronice data de
iritatia mecanica a calculilor si de un microbism latent. Cu timpul, prezenta calculilor antreneaza inflamatia
si displazia peretelui vezicular, elemente care definesc colecistita cronica, in conditiile unui cistic obstruat
de calculi sau prin sclerodistrofie ce creeaza conditiile perfecte unei colecistite acute.
• Colecistita acuta este una dintre cele mai redutabile complicatii ale litiazei veziculare. Ea constituie cea
mai frecventa cauza de abdomen acut de origine biliara. Asocierea dintre infectie si obstructie a sifonului
vezicular determina o “cavitate septica inchisa” propice proliferarii microbiene. E. Coli, Klebsiella,
germenii anaerobi, stafilococii sunt raspunzatori de elementul infectios. Peretele vezicular sufera alterari
graduale, incepand cu necroza septica a mucoasei. Ulterior sunt implicate si structurile mai profunde,
constituindu-se microabcese parietale si zone de gangrena ce creeaza conditiile pentru perforare. Uneori, in
jurul colecistului adera o serie de elemente viscerale de vecinatate, in tendinta de a bloca diseminarea
procesului septic. Colonul transvers cu mezocolonul sau, marele epiploon si duodenul pot forma impreuna
plastronul vezicular, extraperitonizand astfel colecistul hiperseptic. Perforarea abcesului vezicular in
plastron va determina plastronul abcedat. Deseori, in cursul unei colecistite acute, cavitatea veziculara se
transforma intr-un abces denumit si piocolecist. Fazele de infectie a peretelui vezicular se succed de la
inflamatia catarala la cea flegmonoasa si in final la gangrena.
Colecistita acuta
Colecistita acuta
Colecistita acuta
1. Complicatiile infectioase

• Colecistita cronica imbraca fie forma hiperplazica, fie pe cea sclero-atrofica. Iritatia litiazica este capabila de a
determina o hiperplazie a mucoasei ce capata un aspect velurat, pe alocuri chiar papilifer. Evolutia in timp se
face spre forma sclero-atrofica, prin inlocuirea procesului inflamator cu tesut conjunctiv fibros. Progresiv dispar
mucoasa, submucoasa si musculara, fiind substituite de tesut fibrocolagenic si depuneri de calciu. Rezulta ca
transformarea sclero-atrofica constituie faza finala a remanierilor histologice, fiind necesari ani de zile pentru
aparitia ei. Cavitatea veziculara se reduce considerabil, uneori dispare complet, peretele mulandu-se pe calculi si
ajungand la o grosime de 2-5 mm. In aceste conditii, colecistul nu mai indeplineste nici o functie, nu are activitate
motorie in absenta structurilor musculare si este practic exclus din tranzitul biliar. In timp apar resorbtii ale
pigmentului biliar, hiperconcentrare de mucus, precipitari de calciu, rezultand mucocelul, bila calcica sau
chiar “vezicula de portelan” al carei perete este pe deplin calcifiat sau cartilaginos. In mod evident
colecistul sclero-atrofic este incapabil de a dezvolta activitate motorie, colica biliara nefiind in consecinta
intalnita in aceasta forma de colecistita. In schimb ea este frecvent sediul unui abces vezicular cronic si constituie
situatia cea mai obisnuita de acompaniament a complicatiilor fistulare. Totodata, remanierile sclero-fibroase
colecistice si pericolecistice conduc deseori la alterarea remarcabila a anatomie locale, prin procese de
“pediculita lemnoasa”.
Colecistita cronica
2. Complicatiile migratorii
• Factorul propulsor reprezentat de contractia veziculara este in masura sa mobilizeze calculii. Calculul cu
diametrul mai mare de 5mm se blocheaza cel mai frecvent in zona infundibulara. Calculii cu diametrul mai
mic de 5mm sunt capabili sa traverseze ecluza cervico-cisitica si sa ajunga in calea biliara principala si de
acolo mai departe daca regiunea oddiana este complezenta. De obicei, ei raman in CBP sau se impacteaza
in ampula hepato-pancreatica determinand ileusul vaterian litiazic, determinand aparitia icterului
mecanic, si eventual a angiocolitei acute sau cronice.
• Calculii care se impacteaza in zona sifonului vezicular determina obstructia acuta care va fi urmata de
constituirea unui hidrops vezicular (bila neinfectata) sau de instalarea unei hidropiocolecistite acute
(bila septica). Trecerea de la o forma la alta este dependenta doar de timp. Antibioterapia creeaza conditiile
de aparitie a mucocelului cu bila alba, aseptica, prin resorbtia pigmentilor biliari.
• Microcalculii cu diametrul de 1-3 mm sunt cei mai agresivi, ei trecand relativ usor prin zona cervico-cistica.
Pasajele repetate prin regiunea oddiana pot determina leziuni locale initial inflamatorii, iar ulterior chiar
sclero-inflamatorii si distrofice, cunoscute sub numele de sclerodistrofii oddiene. Acestea sunt capabile sa
genereze stenoze ale regiunii cu repercursiuni asupra hidrodinamicii biliare si pancreatice, determinand
icter, angiocolita, pancreatita acuta si cronica.
•
Litiaza coledociana
3. Complicatii fistulare si perforative
• fistula presupune existenta a doi parteneri dintre care unul este in mod obligatoriu colecistul, iar celalalt poate fi
reprezentat de CBP (colecisto-coledocienă), duoden (colecisto-duodenală) sau colon (colecisto- colică), si
exceptional tegument (bilio-cutanată). Conditia esentiala din partea colecistului este aceea de a exista un proces septic
vezicular. Supuratia veziculara gaseste in mod spontan o cale de drenaj si se realizeaza astfel erodarea progresiva a
peretilor ce separa cei doi parteneri fistulari, in final realizandu-se comunicarea prin care continutul vezicular ajunge sa
patrunda in receptorul biliar sau digestiv.
• cel mai frecvent erodarea se produce in dreptul unui calcul inclavat infundibular, directia de fistulizare fiind spre coledoc
sau duoden. Mai rar este posibil ca fistula sa se inchida spontan. Aparitia unui sindrom icteric, a angiocolitei sau a ileusului
la un bolnav purtator de calculi voluminosi poate sugera complicatia fistulara. Rareori diagnosticul este pus preoperator.
Un examen radiologic poate arata pneumobilie in cazul fistulelor duodenale sau colice si/sau prezenta nivelelor hidroaerice
in cazul ileusului biliar, insotite de prezenta unei imagini calcare la nivel intestinal.
• fistula colecisto-coledociana pune cele mai delicate probleme de rezolvare chirugicala si de aceea trebuie recunoscuta
la timp preoperator prin colangio-RM sau intraoperator prin colangiografie si explorare instrumentala.
3. Complicatii fistulare si perforative

• Ileus biliar: apare cand un calcul vezicular cu diametrul de minim 3-4 cm pleaca din colecist trecand in
duoden sau in colon. Frecvent se blocheaza in duoden la unghiul Treitz, sau la valvula ileo-cecala. Clinic, aceasta
complicatie se manifesta printr-un tablou clinic al unei ocluzii inalte, obstacolul fiind plasat cel mai frecvent la
nivelul ileonului terminal, denumit si “culoarul de garda”. Clinic, ileusul biliar se desfasoara in 3 faze. Prima
faza este constituita din episodul revelator al unei colecistite acute cu formarea unui plastron subhepatic. A doua
faza corespunde parcursului litiazic endolumenal exprimat prin dureri migratorii intestinale, acompaniate
eventual de melena. Ultima faza corespunde blocarii calculului si instalarii ocluziei acute: inclavarea duodenala
supravateriana ofera tabloul stenozei pilorice, iar cea subvateriana evoluand cu ocluzie inalta, fara distensie, dar
cu varsaturi incoercibile.
• complicatiile perforative: pot surveni in peritoneul liber (coleperitoneu/peritonita biliara) sau in plastron
(plastron abcedat). Aceste complicatii survin in formele gangrenoase, mai frecvente la varstnici unde exista si o
componenta importanta de ischemie viscerala.
Ileus biliar
4. Complicatiile degenerativ-neoplazice

• 85-90% dintre neoplasmele colecistului survin la un bolnav purtator de calculi veziculari. Cel mai frecvent,
degenerarea survine pe un colecist litiazic cu evolutie indelungata la un bolnav varstnic.
• deseori, degenerarea maligna constituie o surpriza intraoperatorie in cursul unei interventii indicate pentru
tratamentul litiazei.
VA MULTUMESC!!!