Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Catedra Discipline
clinice specializate
GHIDUL
lecţiilor practice la unitatea de curs
Boli infecţioase cu nursing specific II
al elevei/ului____________________
Grupa________Anul ______________
Specialitatea Îngrijirea bolnavilor
Calificarea Asistent medical
CHIŞINĂU 2019
Ghidul lecțiilor practice la unitatea de curs Boli infecţioase cu Nursing
specific II a fost elaborat de cadrele didactice ale Centrului de Excelenţă în
Medicină şi Farmacie ,,Raisa Pacalo’’:
Livia RUSU, profesor la unitatea de curs Boli infecţioase cu nursing specific, grad
didactic întâi.
Svetlana COBÎLEANSCHI, profesor la unitatea de curs Boli infecţioase cu nursing
specific, grad didactic superior.
Olga RUSU, profesor la unitatea de curs Boli infecţioase cu nursing specific, grad
didactic doi.
„DISCUTAT”
„APROBAT”
La şedinţa Consiliului
2019
Recenzenţi:
I. ARGUMENT
II. COMPETENȚE ȘI ABILITĂȚI SPECIFICE UNITĂȚII DE CURS
III. PROGRAME, POLITICI NAȚIONALE DIN DOMENIUL
SĂNĂTĂȚII
IV. INSTRUCȚIUNE CU PRIVIRE LA SECURITATEA ȘI SĂNĂTATEA
MUNCII
V. PLANUL TEMATIC
VI. CONȚINUTURILE LECȚIILOR PRACTICE
VII. ABILITĂȚILE PRACTICE OBLIGATORII
VIII. SRANDARDELE ABILITĂȚILOR PRACTICE LA UNITATEA DE
CURS
IX. EVALUAREA ABILITĂȚILOR PRACTICE LA UNITATEA DE
CURS
X. GLOSAR DE TERMENI
XI. BIBLIOGRAFIE
I. ARGUMENT
Reformele care au luat amploare vădită atât în domeniul educaţiei, cât şi în medicină au
devenit o provocare pentru cei a căror sarcină este pregătirea cadrelor medicale postsecundare
nonterţiale.
Învăţământul medical postsecundar nonterţial tot mai mult se confruntă cu problema
modernizării procesului de instruire a cadrelor medicale din veriga medie a sistemului de sănătate,
pentru a forma specialişti competenţi şi competitivi, recunoscuţi nu numai pe piaţa internă a
muncii dar şi peste hotare.
Conform datelor OMS, aproximativ jumătate din populaţia lumii locuieşte în zone endemice
de risc pentru boli infecţioase. Printre cauzele de mortalitate a populaţiei din Europa, bolile
infecţioase se postează sigur pe locul trei, secundând maladiile cardiovasculare şi neoplasmele
maligne. Nici una din ţările lumii astăzi nu se poate afla în deplină securitate şi nu poate ignora
pericolul apariţiei epidemiilor de boli infecţioase, ţinând cont de creşterea rezistenţei
microorganismelor patogene faţă de remediile chimioterapice, substanţele dezinfectante, apariţia
noilor microorganisme patogene pentru om şi migraţia intensă a populaţiei. Fiecare trebuie să
cunoască informaţii relevante despre bolile infecţioase, cu atât mai mult personalul medical,
menirea căruia este de a depista precoce bolnavii, de a le acorda îngrijirile medicale
corespunzătoare şi de a promova măsuri de educaţie pentru sănătate în vederea prevenirii, apariţiei
şi răspândirii bolilor infecţioase.
În corespundere cu Planul de învăţământ specialitatea Îngrijirea bolnavilor, calificarea
Asistent medical, unitatea de curs Boli infecţioase cu nursing specific II face parte din aria
curriculară a disciplinelor de specialitate fiind, disciplină opţională, care se studiază la anul IV,
semestrul VIII. Competenţele formate la finalul studiului acestei unităţi de curs vor permite
viitorilor Asistenţi medicali mai bine să diferenţieze entităţile patologice cu caracter contagios din
marea diversitate a patologiilor umane, să recunoască cauzele şi modul de transmitere,
manifestările clinice caracteristice maladiilor infecţioase şi să aplice măsuri sigure de îngrijire a
bolnavilor, consiliere şi supraveghere a pacienţilor, fundamentate pe cunoştinţe ştiinţifice actuale.
Ghidul lecţiilor practice la unitatea de curs Boli infecţioase cu nursing specific II este propus
pentru utilizare internă şi este menit pentru a facilita studierea unității de curs prin formarea
abilităţilor de studiere, stocare, analiză, interpretare şi formarea propriei viziuni asupra evoluţiei şi
prevenirii patologiei infecţioase.
Ghidul lecţiilor practice la unitatea de curs Boli infecţioase cu nursing specific II reprezintă
instrumentul didactic în care se descrie planul tematic, competenţele şi abilităţile specifice unității
de curs, desfăşurarea lecţiilor practice prin:
• folosirea unor metode şi tehnici de lucru specifice bolilor infecţioase;
• integrarea cunoştinţelor şi abilităţilor specifice în practica profesională;
• aplicarea cunoştinţelor însuşite în soluţionarea situaţiilor de problemă şi luarea unor
decizii;
• formarea deprinderilor de muncă intelectuală;
• stimularea motivaţiei pentru promovarea modului sănătos de viaţă; activitatea
practică în secţia de profil.
La lecţiile practice o deosebită atenţie se acordă însuşirii de către elevi a manoperelor
descrise în curricula.
II. COMPETENŢELE PROFESIONALE SPECIFICE UNITĂŢII DE CURS 1.
Recunoaşterea cauzelor, factorilor, mecanismelor implicate în apariţia şi evoluţia bolilor
infecţioase în populaţie.
2. Identificarea manifestărilor patologice şi a problemelor de sănătate specifice bolilor infecţioase
intestinale, cu sindrom hepatic și tegumentare.
3. Pregătirea pacienţilor cu patologii infecţioase intestinale, cu sindrom hepatic, tegumentare
pentru investigaţii de laborator cu aplicarea tehnicilor de prelevare, documentare şi transportare
a prelevatelor recoltate conform standardelor.
4. Acordarea asistenţei medicale urgente, realizarea tratamentului şi îngrijirii bolnavilor cu boli
infecţioase intestinale, cu sindrom hepatic, tegumentare conform Protocoalelor Clinice
Naţionale.
5. Comunicarea eficientă în diverse situaţii socio-profesionale cu promovarea modului de viaţă
sănătos în prevenirea infecţiilor intestinale, cu sindrom hepatic, tegumentare.
Nr.
Subiectul Ore practice
d/o
Recomandări-cheie
Febra tifoidă ca maladie infecţioasă determinată de bacterii din genul Salmonella se manifestă
clinic printr-o evoluţie severă cu bacteriemie de lungă durată, sindrom toxic pronunţat, eruptiv,
afectarea mai multor sisteme de organe, dar cu afectarea predilectă a aparatului limfatic al
intestinului.
Salmoneloza este una din cele mai frecvente infecţii bacteriene şi toxiinfecţii alimentare din
grupul bolilor diareice acute produsă de peste 700 serovariante de salmonele ce parazitează la om,
datorită surselor umane şi extraumane (animalele și păsările, mai frecvent acvatice), calea cea mai
frecventă de contaminare fiind cea alimentară, mai frecvent cu produse animaliere (carnea, ouăle,
laptele).
Rezervorul uman, bolnavii șă purtătorii sănătoși în condiții de neglijare a igienei pot contamina
produsele alimentare, precum și nemijlocit persoanele sănătoase, mai ales copiii. Omul reprezintă
o sursă de infecție mult mai frecventă decât se înregistrează. Sugarii sunt cei mai activi eliminatori
de salmonele (1gr. de materii fecale se conțin circa 1000 de salmonele) și tot ei elimină germenii
pe o perioadă mult mai îndelungată, de luni și chiar ani de zile.
Ce fel? Câ te?
Unde? Cum
dispar?
Perioada prodromală______________
_________________________________
Perioada de stare_________________
_________________________________
Perioada de convalescență_________
_________________________________
Salmoneloza
Febra tifoidă
1.________________________
2.__________________________ 1. ________________________________
3.__________________________ 2.________________________________
4.__________________________ 3.________________________________
5.__________________________ 4. ________________________________
6.__________________________ 5. ________________________________
S
arcina 8: Expune regulile de externare şi supraveghere postexternare a reconvalescenților
cu febră tifoidă și salmoneloză:
Externarea Febra tifoidă Dispensarizarea
N
DENUMIREA DEPRINDERII PRACTICE CANTITATEA SEMNĂTURA
d/o
1. Hemocultura
2. Coprocultura
3. Urocultura
4. Examenul serologic
5. Anchetarea epidemiologică a bolnavului
infecțios
CONCLUZII:
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_
__________________________________________________________________
_
__________________________________________________________________
_
___________________________________________________________________
Anexa 1
Examenul medical al bolnavului
Examenul obiectiv
Anexa 2
___________________________________
Codul şi Denumirea instituţiei care îndreaptă proba
Data trimiterii_________
Adresa de domiciliu permanent (temporară, cu indicarea N.P., unde locuieşte cel examinat)___________
____________________________________________________________________________________
Substratul: sânge, urină, materii fecale, conţinut duodenal, lichid cefalorahidian, punctat, secreţie de plagă,
puroi, exudat, material necrotic, frotiu de pe mucoase, raclat şi alte (de specificat şi de
notat)______________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
de indicat de unde a fost prelevat materialul
Recomandări-cheie
Dizenteria (Shigelloza) ca boală diareică infecţioasă produsă de bacterii din genul Shigella
caracterizată clinic prin sindrom toxic şi colitic este răspândită în toate zonele globului sub formă
endemo-epidemică.
Fiind o maladie specifică omului, în Republica Moldova dizenteria este mai frecventă în
sezonul cald (vară-toamnă), odată cu condiţiile care îi favorizează răspândirea şi anume:
prevalenţa muştelor, consumul în abuz de legume şi fructe nespălate, abundenţa ploilor, migraţia
intensivă a populaţiei, folosirea apei în cantităţi mari.
Dizenteria se manifestă printr-o contagiozitate înaltă, iar doza infectantă este mică (10-100
microorganisme), iar imunitatea postinfecţioasă este specifică de tip şi de scurtă durată,
reîmbolnăvirile fiind foarte frecvente.
Holera este o maladie infecţioasă extrem de contagioasă, umană, produsă de enterotoxina
vibrionului holeric caracterizată printr-o diaree apoasă, vărsături şi deshidratare rapidă ce
determină o alterare profundă a stării generale şi evoluţie letală în lipsa tratamentului adecvat la
50-80% din cazuri.
Pentru holeră sunt specifice izbucnirile epidemice imprevizibile datorită căii hidrice de
contaminare. Ultima epidemie în Republica Moldova a fost înregistrată în anul 1996 cu 195 de
cazuri înregistrate şi 4 cazuri de deces.
agentul patogen_________________________
• maladia_____________________________ ___
• calea de transmitere_____________________
• organul afectat______________________ ___
agentul patogen________________________
• maladia______________________________
• calea de transmitere____________________
• organul afectat________________________
_________________________________ ___________________________________
_________________________________ ___________________________________
_________________________________ ___________________________________
Sarcina 3: Caracterizează manifestările clinice conform gradului de deshidratare în bolile
diareice acute:
Gradul de deshidratare
Semnele clinice
I (uşoară) 3-5% II (medie) 5-8% III (severă) 9-10% şi >
Sete
Turgorul cutanat
Pulsul
T/A
Diureza
Conştiinţa
Temperatura
Convulsiile
_____________________________
_____________________________
_____________________________
_____________________________
_____________________________
_____________________________
_____________________________
_____________________________
_____________________________
_____________________________
_____________________________
_____________________________
Evaluarea deprinderilor practice
N
DENUMIREA DEPRINDERII PRACTICE CANTITATEA SEMNĂTURA
d/o
1. Coprocultura
2. Examenul serologic
3. Anchetarea epidemiologică a bolnavului
infecțios
CONCLUZII:
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
Anexa 1
Examenul medical al bolnavului
Examenul obiectiv
Anexa 2
___________________________________
Codul şi Denumirea instituţiei care îndreaptă proba
Data trimiterii_________
Adresa de domiciliu permanent (temporară, cu indicarea N.P., unde locuieşte cel examinat)___________
____________________________________________________________________________________
Substratul: sânge, urină, materii fecale, conţinut duodenal, lichid cefalorahidian, punctat, secreţie de plagă,
puroi, exudat, material necrotic, frotiu de pe mucoase, raclat şi alte (de specificat şi de
notat)__________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
de indicat de unde a fost prelevat materialul
Recomandări-cheie
Toxiinfecţia alimentară (TIA) este o boală digestivă acută care apare în urma consumului de
alimente contaminate cu microorganisme patogene sau cu toxinele acestora. Toxiinfecţiile
alimentare apar cel mai des în focare epidemice, definite prin apariţia aceloraşi simptome la 2 sau
mai multe persoane care au consumat alimente din aceiaşi sursă.
O mare parte a cazurilor raportate de TIA apar ca şi cazuri sporadice sau izolate, sursa acestora
fiind de cele mai multe ori necunoscută. Simptomele tipice sînt vărsăturile, greaţa, crampele
abdominale, diareea, care apar brutal la mai puţin de 48 ore (maxim până la 72 ore) de la
consumul unui aliment contaminat. În funcţie de tipul de contaminare pot să apară febră, frisoane,
sânge în scaun, deshidratare importantă, manifestări ale sistemului nervos, fenomene toxice
generale.
Botulismul se referă la toxiinfecţia alimentară determinată de neurotoxinele elaborate de
Clostridium botulinum cu evoluţie foarte severă, caracterizată prin sindrom paralitic flasc,
simetric, instalat la nivelul nervilor cranieni. Gravitatea bolii impune un diagnostic precoce,
administrarea imediată de antitoxină botulinică şi monitorizarea bolnavului într-un serviciu de
terapie intensivă.
• •
• •
Toxiinfecțiile
alimentare
• •
• •
• poarta de intrare
-cavitatea bucală
Botulism_________________
• calea de transmitere -
alimentară
• poarta de intrare- plaga traumatică
Botulism__________________
• calea de transmitere-contact indirect
• poarta de intrare
-cavitatea nazală
Botulism__________________
• folosirea drogurilor intranazal
Botulism__________________ • folosirea
sugari alimentați mixt sau artificial cu
mierii de albine
Toxiinfecțiile
alimentare
2. Examenul serologic
CONCLUZII:_______________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________
Examenul obiectiv
Recomandări-cheie
Sursa principală de infecţie în leptospiroză o constituie rozătoarele. Cele mai severe forme şi
deseori cu sfârşit letal sunt provocate de L. icterohaemorrhagiae.
În ultimii ani se observă creşterea numărului de cazuri de îmbolnăvire cauzate de L.canicola -
leptospiră depistată la bolnavii deţinători ai căinilor de rasă. Majoritatea îmbolnăvirilor prin
leptospiroză se înregistrează în lunile de vară şi toamnă.
Ca mecanisme de bază în declanşarea îmbolnăvirilor servesc: contactul cu leptospirele în
timpul scăldatului, pescuitului în bazine deschise de apă, contaminate de animale şi rozătoare;
folosirea apei de băut din surse neamenajate şi a produselor alimentare neprotejate; cositul în
biotopuri umede şi alte activităţi însoţite de accesul rozătoarelor.
După mecanismul de transmitere hepatitele virale acute se divizează în hepatite cu mecanism
fecal-oral de transmitere (hepatita A, E, F) și parenteral (B, C, D, G, TTV, SENV). Hepatitele
A și E au un caracter endemo-epidemic cu evoluţie acută și ciclică, benignă, clinic manifestate
prin intoxicație de scurtă durată, dereglări digestive, îndeosebi ale funcției ficatului cu sau fără
icter și restituire rapidă a funcției hepatice. Hepatita virală A este specifică omului, morbiditatea
mai sporită se înregistrează toamna-iarna, infectarea totuși producându-se în perioada caldă a
anului, datorită perioadei de incubație lungi. Grupele cu risc major de infectare sunt elevii și
preșcolarii. Imunitatea specifică după boală durează toată viața.
Hepatita virală A nu duce la cronicizare şi în majoritatea cazurilor are evoluţie uşoară, dar pe
fon de HVB, HVC, HVD şi alte hepatite cronice cauzează forme severe sporind nivelul letalităţii,
din care considerente această infecţie a fost inclusă în capitolul XIII al Politicii Naţionale de
Sănătate a RM pentru aa. 2007-2021 sub genericul: Controlul maladiilor contagioase.
Rezistența
____________________
____________________
____________________
Sensibilitatea
____________________
____________________
Mediul de cultură
____________________
__________________
____________________
__________________
____________________
__________________
____________________
__________________ ____________________
__________________ ____________________
__________________ ____________________
Sarcina 6: Rezolvă cazul clinic 2: Pacientul M., 30 ani se internează în clinica de boli
infecţioase cu următoarele simptome :
scăderea poftei de mîncare, sensaţie de greutate şi discomfort în regiunea epigastrică şi
hipocondriul drept, greţuri, vome, slăbiciune generală, insomnie nocturnă şi icter scleral. Este
bolnav de 9 zile. In primele 2 zile a avut febră 39-40 0C, dureri în gât fără alte semne catarale. In
ultimele 2 zile a observat că urina a devenit întunecată, iar scaunul decolorat. La internare: starea
generală de gravitate medie, abdomenul suplu, sensibil la palpare în hipocondriul drept, ficatul
mărit cu 3 cm, splina nu se palpează. Pacientul are 2 copii de 5 şi 7 ani. La grădiniţa din localitate
sunt înregistrate căteva cazuri similare de boală.
1. Ce maladie suspectaţi. Argumentaţi._________________________________________
_________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
2. Ce prelevate se vor recolta de la bolnav și ce metode vor confirma diagnosticul ______
_________________________________________________________________________
3. Completaţi fişa de trimitere la laborator (anexa 2).
CONCLUZII:
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
Examenul obiectiv
Anexa 2
___________________________________
Codul şi Denumirea instituţiei care îndreaptă proba
Data trimiterii_________
Adresa de domiciliu permanent (temporară, cu indicarea N.P., unde locuieşte cel examinat)___________
____________________________________________________________________________________
Substratul: sânge, urină, materii fecale, conţinut duodenal, lichid cefalorahidian, punctat, secreţie de plagă,
puroi, exudat, material necrotic, frotiu de pe mucoase, raclat şi alte (de specificat şi de
notat)__________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
de indicat de unde a fost prelevat materialul
Data:_____________
Recomandări-cheie
Hepatitele virale reprezintă un grup de boli infecţioase contagioase, antroponoze determinate
de viruşii hepatotropi printre care HVB, HVC, HVD au mecanism parenteral de transmitere,
caracter endemic cu diverse forme de evoluţie de la acut, trenant până la forme cronice cu trecere
în ciroză sau carcinom hepatic, clinic manifestate prin diverse sindroame ca: toxic, dispeptic,
pseudogripal, astenovegetativ, artralgic, hepatic, hemoragic, colestatic, cu dereglări metabolice la
nivelul organismului şi cu prognostic favorabil sau complicații severe şi deces.
În hepatita virală B sursele de infecție sunt bolnavii cu hepatită B acută și cronică, cu ciroză
hepatică și un pericol deosebit de infectare îl prezintă purtătorii de AgHBs.
În hepatita virală C sursele de infecție sunt reprezentate de bolnavii cu hepatită C acută și
cronică care evoluează deseori asimptomatic. În hepatitele cu mecanism parenteral de transmitere
pericol prezintă lichidele biologice cum ar fi sângele, sperma, secrețiile vaginale, LCR, laptele
matern, saliva, bila, urina. Toate hepatitele au mecanisme de transmitere comune (parenteral
vertical, natural-habitual) cu multiple modalități de transmitere.
Sarcina4: Caracterizează sindromul hepatic în hepatitele virale acute
:
Menținerea dietei –
regulă de aur a sănătății
Preferați! Nu consumați!
N
DENUMIREA DEPRINDERII PRACTICE CANTITATEA SEMNĂTURA
d/o
1. Examenul serologic
2. Anchetarea epidemiologică a bolnavului
infecțios
CONCLUZII:
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
Anexa 1
Examenul medical al bolnavului
Examenul obiectiv
Data:_____________
Competenţe şi abilităţi specifice: 1.
Definirea noţiunii de infecţie HIV/SIDA.
2. Caracterizarea agentului etiologic.
3. Identificarea şi caracterizarea factorilor epidemici dominanţi (sursa de infecţie, căi şi mijloace
de transmitere, receptivitate).
4. Culegerea datelor clinice şi epidemiologice la pacienţii tematici.
5. Analiza şi interpretarea datelor cu stabilirea diagnosticului medical şi de nursing.
6. Identificarea problemelor de sănătate şi a nevoilor perturbate la pacienţii cu infecţa HIV/SIDA.
7. Elaborarea planului de îngrijire.
8. Identificarea maladiilor oportuniste.
9. Respectarea regulilor de recoltare, împachetare şi transportare a prelevatelor în infecţia
HIV/SIDA.
10. Consilierea pre-test şi post-test în grup şi individual a persoanelor HIV pozitive.
11. Realizarea măsurilor de asistenţă paliativă pacienţilor cu SIDA.
12 Identificarea măsurilor de prevenire a căilor de transmitere a infecţiei HIV/SIDA.
13. Realizarea măsurilor de prevenire a infectării în cadrul activităţii profesionale medicale.
14. Utilizarea trusei anti-SIDA şi acţiuni în caz de accident profesional.
15. Consilierea pacienţilor în promovarea şi menţinerea modului sănătos de viaţă în prevenirea
infecţiei HIV/SIDA conform PCN.
Recomandări-cheie
Infecţia HIV este o boală infecto-contagioasă determinată de cele 2 virusuri ale
imunodeficienţei umane (HIV-1, HIV-2) ce se caracterizează printr-o evoluţie de lungă durată,
progresivă pe parcursul căreia are loc degradarea treptată a imunităţii, mai ales a celei celulare.
Sindromul SIDA reprezintă stadiul final al infecţiei HIV caracterizat prin imunodepresie
accentuată şi manifestările clinice ale acesteia, reprezentate de infecţii oportuniste şi neoplazii.
Sursa de infecţie este exclusiv umană, reprezentată de bolnavii cu infecţie HIV în orice stadiu.
Contagiozitatea unui infectat HIV este direct proporţională cu sarcina virală HIV. Sunt identificate
cu certitudine doar 3 modalităţi de transmitere: prin contact sexual, expunere la sânge şi pe cale
verticală (materno-fetală). Transmiterea sexuală este modalitatea predominantă de infectare la
nivel mondial, fiind răspunzătoare de infectarea a 75% din cazurile actuale. Utilizarea de droguri
creşte riscul infectării cu HIV atât prin posibilitatea contaminării cu sânge infectat prin intermediul
acelor de seringă utilizare frecvent în comun, cât şi prin modificarea comportamentului sexual.
Virusul HIV este depistat în toate lichidele biologice, însă într-un ml de sânge sunt prezente 3000
de doze infectante, iar în spermă 50 de doze. Boala evoluează timp îndelungat, perioada de
incubaţie la fiecare pacient diferă între 3-4 săptămâni şi 10 ani. În perioada acută caracteristică
este fereastra imunologică în care nu se detectează Ac reactivi la HIV. În stadiul SIDA sunt
prezente infecţiile oportuniste majore şi a neoplaziilor ce duc în final la deces.
____________________________
____________________________
____________________________
____________________________
____________________________
Sarcina 4:Selectează din termenii propuşi semnele clinice majore şi minore ale
infecţiei HIV și completează schema:
Termeni: tuse, limfadenopatie, oboseală, transpiraţii nocturne, diaree peste o lună, febră
persistentă, cefalee, scădere în greutate peste 10%.
3. Reeşind din datele subiective şi obiective identificaţi 5 nevoi perturbate și probleme de sănătate
în îngrijirea bolnavului:
N
DENUMIREA DEPRINDERII PRACTICE CANTITATEA SEMNĂTURA
d/o
1. Anchetarea epidemiologică a bolnavului
infecțios
2. Examenul serologic
CONCLUZII:
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
Data:_____________
Rezistența
• 1.
• 2.
• 3.
• 4.
Sensibilitatea
• 1.
• 2.
• 3.
• 4.
Simptome: sensaţie de arsură, prurit în regiunea plăgii, vertijuri, febră 40 0C, diaree,
hipersalivaţie, modificări de caracter, cefalee, fotofobie, aerofobie, hidrofobie, tuse, anorexie,
dificultăţi la înghiţire, crize de furie, erupţii cutanate, semne meningiene pozitive.
2
4
2. Reeşind din datele subiective şi obiective identificaţi 5 nevoi perturbate și probleme de sănătate
în îngrijirea bolnavului:
Anexa 1
Examenul medical al bolnavului
Examenul subiectiv Date
de identitate:
3. Numele, prenumele_______________________________________
4. Vârsta ___________
5. Adresa de
domiciliu_______________________________________________________________________
6. Locul de muncă, profesia sau
funcţia_________________________________________________________ Acuzele la momentul
examinării___________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________
Anamneza bolii_________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________
Anamneza epidemiologică________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________
Anamneza vieţii________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________
Anamneza alergologică__________________________________________________________________________
Deprinderile nocive_____________________________________________________________________________
Examenul obiectiv
Recomandări-cheie
Antraxul reprezintă o boală infecţioasă acută determinată de Bacillus anthracis care afectează
animalele, mai ales ierbivore, antraxul uman survenind rar în urma contactului direct sau indirect cu
animalele bolnave, produse animaliere contaminate, prin inhalarea sporilor sau digestiv prin
consumul de carne provenită de la animalele bolnave. Modul de transmitere a infecției depinde de
activitatea profesională a persoanei și corelează cu forma clinică care se manifestă. O cale mai puțin
caracteristică de transmitere a fost atestată în rândul consumatorilor de droguri injectabile din
Germania, Danemarca, Franța agentul cauzal fiind injectat intravenos prin intermediul heroinei
contaminate. Este posibilă și calea de transmitere prin intermediul vectorilor, ca transmițători
mecanici ai agentului cauzal.
Antraxul nu se transmite interuman. Prezenţa antraxului uman se determină datorită neglijării
măsurilor de prevenire a antraxului la animale, una din măsuri fiind vaccinarea animalelor cât şi a
persoanelor din grupul de risc.
7. Reeşind din datele subiective şi obiective identificaţi 5 nevoi perturbate și probleme de sănătate
la îngrijirea bolnavului:
A. DATE GENERALE
INDICAŢII:
• Afecţiuni renale
• Boli infecţioase însoţite de bacteriemie
• Stări febrile de lungă durată
• Indicarea tratamentului antimicrobian
• Determinarea florei şi sensibilităţii ei la preparatele antimicrobiene
CONDIŢIILE COLECTĂRII:
1. Nu se administrează antibiotice 10 zile înainte de recoltare pentru a nu modifica flora
microbiană.
2. Bolnavul nu va face abuz de lichide ultimele 10 zile înainte de recoltare.
3. Bolnavul nu va urina 6 ore înainte de recoltare.
4. Recoltarea se va efectua dimineaţa din prima probă de urină, deoarece concentraţia agenţilor
patogeni este mai mare. 5. Proba de urină trebuie adusă la laboratorul bacteriologic în maxim
2 ore de la recoltare.
6. În caz de anurie sau când reţinerea la jumătate a micţiunii nu este posibilă recoltarea probei de
urină se va efectua prin sondajul vezical.
A. DATE GENERALE
DEFINIŢIE:
Examenul serologic reprezintă o metodă specifică de diagnostic bazată pe determinarea
prezenţei sau absenţei anticorpilor specifici agentului patogen în serul pacientului.
OBIECTIV:
Determinarea anticorpilor specifici agentului patogen în serul persoanei bolnave sau
purtătoare de germeni.
INDICAŢII:
• Confirmarea diagnosticului clinic a bolilor infecţioase acute, cronice sau stării de purtător de
germeni.
CONTRAINDICAŢII:
• Hemofilie
CONDIŢIILE COLECTĂRII:
1. Colectarea sângelui se efectuează nu mai devreme de a 3- 5-a zi de la debutul bolii.
2. Sângele se recoltează dimineaţa înainte de consumul unor alimente sau lichide mai ales dulci
pentru a nu denatura rezultatele.
3. Reacţiile serologice se efectuează în dinamică la interval de 7-10 zile.
4. Tipul reacţiei serologice depinde de boala infecţioasă şi se indică de medic.
5. Pentru fiecare reacţie serologică se recoltează cîte 2-3 ml sânge.
ABREVIERI:
• RA- reacţie de aglutinare.
• RHAI- reacţie de hemaglutinare indirectă.
• RHAP- reacţie de hemaglutinare pasivă.
• RFC- reacţie de fixare a complementului.
• RP- reacţie de precipitare.
• RPL – reacţia de polimerizare în lanţ.
A. DATE GENERALE
INDICAŢII:
• Malaria
• Infecţia meningococică Leptospiroza, etc.
CONDIŢIILE RECOLTĂRII:
1. Recoltarea sângelui se va efectua în perioada febrilă deoarece concentraţia agenţilor patogeni
este mai înaltă.
2. Pe lama de sticlă se pot prepara 1 sau 2 picături groase de sânge la o distanţă de 1-2cm între
ele.
3. Lama de sticlă se va menţine cu degetele de marginile externe pentru a nu lăsa amprente. 4.
De la pacient se vor efectua cîte 2 frotiuri subţiri şi 2 picături groase pentru o probabilitate mai
înaltă a unui rezultat pozitiv.
5. Se va cerceta la început picătura groasă pentru evidenţierea agenţilor patogeni sau paraziţilor
apoi frotiul cu scop de identificare a speciei.
6. Picătura groasă şi frotiul de sânge obţinute se vor usca la temperatura camerei fiind ferite de
praf şi acţiunea directă a razelor solare.
NOTĂ:
• Un frotiu bun este continuu fără goluri cu un
strat regulat. Când lama nu a fost bine
degresată, se formează goluri.
• Frotiul de sânge se prepară din sânge
proaspăt.
A. DATE GENERALE
INDICAŢII:
• Infecţii la nivelul rinofaringelui.
• Maladii infecţioase cu afectarea căilor respiratorii superioare.
• Boli declanşate de infecţia faringiană (nefrite, reumatism articular acut, etc.) Depistarea
purtătorilor de germeni.
CONDIŢIILE COLECTĂRII:
1. Recoltarea exudatului rinofaringian se va efectua până la iniţierea tratamentului antimicrobian.
2. Exudatul rinofaringian se va recolta dimineaţa înainte de a consuma alimente sau lichide pentru
a nu înlătura agenţii patogeni existenţi pe suprafaţa mucoaselui rinofaringiene.
3. Înainte de recoltarea exudatului se va evita spălarea dinţilor, deoarece majoritatea pastelor de
dinţi conţin substanţe antibacteriene care distrug flora microbiană, denaturând rezultatul
testului.
4. Dacă aceste condiţii nu pot fi respectate, se va efectua recoltarea la 3-4 ore de la ultima masă
sau de la ultimul periaj dentar.
5. În timpul recoltării tamponul steril nu trebuie să se îmbibe cu salivă.
6. Timpul scurs de la recoltarea produsului biologic până la însămânţare nu trebuie să depăşească
5-6 ore.
A. DATE GENERALE
CONDIŢIILE COLECTĂRII:
1. Recoltarea materiilor fecale se va efectua până la iniţierea tratamentului antimicrobian.
2. Materiile fecale se pot recolta din scaunul eliminat spontan, direct din rect sau colonul sigmoid
pe cale instrumentală.
3. Cantitatea de materii fecale recoltate va depinde de modul de recoltare.
4. De obicei se recoltează 2-3 probe, la interval de 1-2 ore pentru a spori probabilitatea depistării
germenilor infecţioşi.
5. Produsul recoltat se va transporta în laboratorul bacteriologic timp de 2 ore pentru o
însămânţare mai rapidă.
6. În lipsa posibilităţii de transportare rapidă, materiile fecale se colectează pe medii de conservare
şi se păstrează la temperatura +40C până la 12 ore.
7. Dacă timpul de păstrare expiră, materiile fecale recoltate se însămânţează pe medii de cultură şi
se aranjează în termostat la temperatura de 36-370C pentru creşterea culturilor.
8. În caz de suspecţie la holeră, materiile fecale se vor recolta direct din rect în eprubetă sterilă cu
mediu special alcalin (apă peptonată de 1%) cu ajutorul unui tub recoltor.
A. DATE GENERALE
INDICAŢII:
• Boli infecţioase însoţite de bacteriemie (febra tifoidă, salmoneloza, leptospiroza,
bruceloza, pesta, etc.).
• Suspectarea unei septicemii cu stafilococ, meningococ, bacilul Koch, etc. Stări
febrile de etiologie nedeterminată.
CONDIŢIILE COLECTĂRII:
1. Recoltarea sîngelui se va efectua pînă la iniţierea tratamentului antimicrobian.
2. Sângele se va recolta în perioada febrilă, în orice perioadă a zilei.
3. Pe buletinul de însoţire se notează temperatura la care a fost recoltat sângele.
4. Însămânţarea sângelui se va face imediat pentru ca sângele să nu se coaguleze.
5. Sângele însămânţat pe mediu de cultură, în lipsa posibilităţii de transportare rapidă se va aranja
în termostat.
6. Rezultatul cercetării sângelui din laborator va fi eliberat peste 5-7 zile.
7. Pentru recoltarea sângelui la hemocultură se folosesc mai multe tipuri de sisteme (HiSafe,
HiCombi, Signal).
8. La copii se recoltează 5 ml de sânge şi se însămânţează pe 50 ml mediu de cultură, respectând
raportul de 1:10.
9. La maturi se recoltează 10 ml de sânge şi se însămânţează pe 100 ml de mediu de cultură,
respectând raportul de 1:10.
10. În lipsa transportării urgente la laborator, sistemul cu sângele colectat se va incuba la
temperatura 35-370C pe 18-24 ore şi mai mult.
11. Sistemele de hemocultură cu sângele însămânţat care conţin două medii de cultură
(pentru flora anaerobă şi cea aerobă) se vor incuba primele 12 ore în poziţie oblică apoi în
poziţie verticală.
DEFINIŢIE: Serurile reprezintă produse biologice obţinute din sângele uman sau animal
imunizat, ce conţin anticorpi specifici, utilizate în tratamentul bolilor infecţioase produse de
exotoxinele agenţilor infecţioşi sau cu scop profilactic.
CONDIŢIILE ADMINISTRĂRII:
1. Înainte de administrarea serului heterogen se va efectua proba intradermică cu ser diluat pentru
determinarea la pacient a sensibilităţii la proteinele străine.
2. Serul heterolog se administrează prin metoda fracţionată (Bezredka).
3. Pentru obţinerea unui efect rapid în tratarea bolnavilor, serul se va administra de urgenţă.
4. Administrarea serului este soldată cu riscul apariţiei reacţiilor alergice: şocul anafilactic, boala
serului. 5. Dacă nu sunt alternative în tratamentul bolii, chiar şi în caz de apariţie a reacţiilor
alergice serul se va administra în continuare, fracţionat sub protecţia preparatelor
antihistaminice, corticosteroizilor şi a anesteziei generale.
6. Înainte de administrare, serul care se păstrează la temperatura +4 0C trebuie încălzit până la 580C
apoi răcit la 30-350C.
A. DATE GENERALE
CONDIŢIILE ANCHETĂRII:
1. Datele epidemiologice vor fi culese de la pacient ulterior datelor de identitate, acuzelor
bolnavului şi anamnezei bolii.
2. Anchetarea epidemiologică a bolnavului reese din datele anamnezei bolii şi depinde de
grupul de maladii infecţioase în dependenţă de modul de transmitere a infecţiei.
3. Dacă starea pacientului este severă şi anchetarea lui este imposibilă datele vor fi culese de
la rude sau însoţitorii lui.
B. CERINŢE FAŢĂ DE DEXTERITATE:
Nr. RAŢIONAMENTUL/MOTIVAŢIA
ETAPELE
d/o ACŢIUNII
I. PREGĂTIREA PENTRU PROCEDURĂ
1. Pregătirea a/m: Asigurarea protecţiei asistentului
1. Îmbrăcarea echipamentului de protecţie. medical.
2. Crearea climatului psihologic Asigurarea comunicării eficiente.
favorabil comunicării.
2. Pregătirea necesarului:
1. Fişa de observaţie clinică Asigurarea accesului la informaţie.
3. Pregătirea pacientului:
Psihologică: Respectarea dreptului la informare.
1. Se explică necesitatea culegerii datelor Reducerea anxietăţii.
anamnezei.
3. Pacientul se calmează şi se încurajează.
Fizică:
1. Pacientul se aranjează în poziţie comodă.
Asigurarea comodităţii în comunicarea cu pacientul.
II.TEHNICA ANCHETĂRII
4. În infecţiile intestinale se precizează:
1. Contactul cu bolnavii infecţioşi, febrili sau cu Depistarea surselor de infecţie.
simptomatologie asemănătoare.
2. Prezenţa cazurilor de boală printre persoanele Depistarea surselor de infecţie.
ce îl înconjoară pe bolnav.
3. Date despre viaţa sexuală. Realizarea transmiterii infecţiei.
4. Aflarea în focarele epidemice sau regiuni
endemice.
5. Contactul cu animalele. Depistarea surselor de infecţie.
6. Contactul cu materia primă animalieră.
7. Modul şi condiţiile de viaţă. Aprecierea condiţiilor socio-
8. Respectarea igienei personale. economice nefavorabile în răspândirea
9. Starea sanitară a locului de trai. infecţiei.
10. Prezenţa vectorilor pasivi.
11. Date despre alimentaţie în ultimele 2 -3 zile:
produsele consumate, modul şi condiţiile de Aprecierea calităţii alimentaţiei.
preparare şi păstrare, calitatea produselor, etc.
12. Date despre aprovizionarea cu apă.
13. Scăldatul în bazine acvatice. Aprecierea calităţii apei.
14. Caracterul profesiei. În infecţiile respiratorii Determinarea contingentului decretat.
se precizează: Depistarea surselor de infecţie.
1. Contactul cu bolnavii febrili, infecţii
respiratorii acute sau cu simptomatologie
asemănătoare. Depistarea surselor de infecţie.
2. Prezenţa cazurilor de boală printre persoanele
ce îl înconjoară pe bolnav. Realizarea transmiterii infecţiei.
3. Aflarea în focarele epidemice sau regiuni
endemice. Aprecierea factorilor favorizanţi în
4. Respectarea igienei personale. răspândirea infecţiei.
5. Starea sanitară a locului de trai.
6. Caracterul profesiei şi condiţiile de muncă.
7. Vaccinurile profilactice efectuate. În infecţiile Determinarea fonului imunitar.
sanguine se precizează:
1. Contactul cu bolnavii febrili sau cu Depistarea surselor de infecţie şi
modului de transmitere.
simptomatologie asemănătoare.
2. Date despre viaţa sexuală: contacte sexuale
Depistarea surselor de infecţie.
neprotejate, cu multipli parteneri.
3. Prezenţa cazurilor de boală printre persoanele
Realizarea transmiterii infecţiei.
ce îl înconjoară pe bolnav.
4. Aflarea în focarele epidemice sau regiuni
endemice.
5. Contactul cu lumea animală: domestice,
Depistarea rezervoarului şi surselor de
sălbatice, rozătoare, etc.
infecţie.
6. Contactul cu materia primă animalieră.
7. Modul şi condiţiile de viaţă.
Aprecierea condiţiilor socio-
8. Respectarea igienei personale.
economice nefavorabile în răspândirea
9. Starea sanitară a locului de trai.
infecţiei.
10. Prezenţa vectorilor activi.
11. Caracterul profesiei şi condiţiile de muncă.
Determinarea grupelor de risc în
12. Date despre investigaţiile parenterale în
transmiterea infecţiei.
ultimele 6 luni: transfuzii, transplante de
Determinarea căilor şi modurilor de
organe, ţesuturi, tratarea la stomatolog,
ginecolog, intervenţii parenterale şi transmitere a infecţiei.
chirurgicale, intervenţii cosmetice, folosirea
în comun a obiectelor de îngrijire.
13. Vaccinurile profilactice efectuate.
În infecţiile tegumentelor se precizează: Determinarea fonului imunitar.
1. Contactul cu animalele: domestice, sălbatice. Depistarea rezervoarului şi surselor de
2. Contactul cu materia primă animalieră. infecţie.
3. Contactul cu bolnavii cu simptomatologie Determinarea modalităţilor de
asemănătoare. transmitere a infecţiei.
4. Prezenţa cazurilor de boală printre persoanele
ce îl înconjoară pe bolnav. Depistarea surselor de infecţie.
5. Modul şi condiţiile de viaţă. Aprecierea condiţiilor socio-
6. Respectarea igienei personale. economice nefavorabile în răspândirea
7. Starea sanitară a locului de trai. infecţiei.
8. Caracterul profesiei şi condiţiile de muncă. Determinarea grupelor de risc în
9. Prezenţa traumelor, leziunilor transmiterea infecţiei.
cutanate, plăgilor, muşcăturilor de animale. Determinarea modului de transmitere a
10. Anamneza ginecologică şi obstetricală. infecţiei.
Determinarea modului de transmitere a
infecţiei.
III. DOCUMENTAREA
5. Asigurarea accesului la informaţie.
1. Datele anchetei epidemiologice se notează în
fişa de observaţie clinică.
Cultură – recoltarea unei probe dintr-o anumită parte a organismului pentru a identifica agentul
cauzator al infecţiei.
Dezinfectant – un agent care la contact poate distruge majoritatea microorganismelor (bacterii,
virusuri).
Febra tifoidă – o infecţie bacteriană cauzată de Salmonella Typhi
Hepatita – inflamaţia ficatului cauzată de virusuri, bacterii, agenţi toxici sau medicamente.
Hepatita virală A – o boală infecto-contagioasă acută, produsă de virusul hepatic A.
Hepatita virală B – o boală infecto-contagioasă acută, produsă de virusul hepatic B, care poate
determina grave probleme de sănătate pe termen lung.
Hepatita virală C – o afecţiune a ficatului cauzată de un virus de tip ARN ce este transmis în
principal prin sânge în timpul transfuziilor, al utilizării drogurilor injectate şi uneori prin contact
sexual neprotejat.
Hepatomegalie – creştere în volum a ficatului, observată în caz de tumoră benignă sau malignă,
boală infecţioasă sau parazitară a ficatului cu reacţie inflamatorie, ciroză, insuficienţă cardiacă
dreaptă (stagnarea anormală a sângelui în ficat). O hepatomegalie poate fi dureroasă, cu excepţia
cazului unei ciroze.
Holera – o boală infecţioasă acută produsă de vibrionul holeric (Vibrio cholerae), caracterizată prin
diaree apoasă, vărsături şi deshidratare masivă care determină profunda alterare a stării generale şi
evoluţia severă spre mortalitate în 50-80% din cazurile netratate.
Icterul – colorare în galben a pielii, scleroticii (albul ochiului) şi a mucoaselor, din cauza acumulării,
în sânge a bilirubinei (pigment derivat din hemoglobină). Icterul corespunde termenului „gălbinare”
din limbajul curent.
Infecţie – invazie a unui organism viu de către microorganisme patogene care acţionează prin
multiplicarea lor (virulenţa) şi eventual prin secretarea de toxine.
Inflamaţie – căldură, roşeaţă, tumefacţie şi durere localizată, în mod obişnuit este rezultatul unei
infecţii sau iritaţii.
Prurit – mâncărime.
Steril – lipsit complet de orice microorganism viu.
Toxina – produs rezidual din sânge sau orice altă substanţă care este dăunătoare.
Virusul – agent patogen, germen submicroscopic, alcătuit dintr-un miez de ARN sau ADN,
înconjurat de un înveliş proteinic, care se reproduce numai în interiorul celulelor vii şi provoacă
diverse boli infecţioase.
XI. BIBLIOGRAFIE
1. Cobîleanschi Sv., Botnarciuc L, Cucieru E., (2010). Boli infecţioase, Chişinău: Editura
Polidanus.
2. Cupşa A., (2011). Boli infecţioase transmisibile, Craiova: Editura Medicală Universală.
3. Chicin G., Nicoara E., Roşca A., (2000). Ghid de profilaxie şi combatere a bolilor infecţioase
pentru medicii de familie, Timişoara: Editura Eurobit.
4. Chiotan M., (2002). Boli infecţioase, Bucureşti: Editura Medicală Naţională.
5. Iacob Simona Alexandra, (2012). Ghid de diagnostic în bolile infecţioase. Bucureşti: Editura
Universitară.
6. Bivol G., şi al.( 2003). Ghid practic al medicului de familie, Chişinău: Cartier.
7. Moraru L., Măriuca I., şi al. (2000). Bazele teoretice şi practice ale ingrijirii omului sănătos şi
bolnav (Nursing). Bucureşti : Editura Universul.
8. Obreja G., (2004). Boli infecţioase. Profilaxie şi combatere. Ghid practic. Chişinău.
9. Rebedea I., ( 2000). Boli infecţioase. Bucureşti,: Editura Medicală.
10. PCN Hepatita virală B acută la adult, Chișinău, 2016
11. PCN Hepatita virală C acută la adult, Chișinău, 2016
12. PCN Hepatita virală D acută la adult, Chișinău, 2016
13. PCN Infecția cu HIV la adult și adolescent, Chișinău, 2018
14. PCN Profilaxia pre expunere HIV, Chișinău, 2018
15. PCN Profilaxia post expunere HIV, Chișinău, 2018
16. Ghid clinic Prevenirea primară a infecției cu HIV, Chișinău, 2013
17. Rusu G., Galeţchi A., Popovici P., ( 2004). Boli infecţioase la copii. Chişinău.
18. Voiculescu M. Gh., (1990). Boli infecţioase. Bucureşti: Editura Medicală. Volumul I, II.
19. Белоусова A., Дунайцева В., ( 2008). Инфекционные болезни с курсом ВИЧ-Инфекции.
Ростов на Дону: Издательство Феникс.
20. Иванова В., (2002). Инфекционные болезни. Санкт Петербург: Фолиант.
21. Шувалова E., ( 2005). Инфекционные болезни. Mockва: Издательство Meдицина.
22. Эдмонд Р., Роуланд Х., Уэлсби Ф., ( 1998). Инфекционные болезни. Цветной атлас.
Москва.
23. www.ms.md