Biblia (din limba greacă βιβλίον, plural βιβλία - cărți) se referă la Scripturile

sacre din iudaism și creștinism. Pentru evreii credincioși, Biblia constă doar din
Biblia ebraică. Pentru creștini, Biblia constă din Vechiul Testament (o versiune a
Bibliei ebraice) împreună cu Noul Testament. Biblia este cea mai răspândită carte
din lume.

Scrierile din Biblia ebraică sunt compilații ale unor documente separate (numite
„cărți”), scrise într-un interval de timp de circa 1000 de ani.[1][2] Istoricii
Bibliei consideră că Biblia ebraică este rezultatul activității a circa 100-150
scriitori diferiți[3], provenind din cărturarii aflați în serviciul conducătorilor
politici și clericali din regatele Israelului și Iudeei antice.[4] Cărțile acestea
au fost adunate în secolele I-II d.Hr. pentru a forma prima Biblie ebraică, Tanach
sau Hamikrá.

Vechiul Testament creștin este bazat nu pe originalul ebraic, ci pe o traducere in

greacă a Bibliei ebraice cunoscută sub numele de Septuaginta, realizată înainte de
crearea formei definitive a Bibliei ebraice. Odată cu adăugarea Evangheliilor și a
altor scrieri suplimentare ia naștere Biblia creștină sau Sfânta Scriptură, care
conține atât Vechiul Testament (cunoscut, în general sub denumirea de „text
ebraic”), cât și Noul Testament (cunoscut în general sub denumirea de „text grec”,
datorită limbii în care a căpătat caracter public și notorietate).

Conform lui R. E. Friedman, data cea mai timpurie la care a început scrierea
Bibliei ebraice ar putea fi 922 î.Hr.[5] Cele mai vechi inscripții care cuprind
texte din Biblie sunt două amulete în formă de mici suluri de argint care datează
din 587-586 î.Hr. și sunt scrise în paleo-ebraică.[6] Scrierea Noului Testament s-a
încheiat în jur de 120 d.Hr.[7] Modificarea sa a continuat până la Comma Johanneum,
adăugată în 1522 d.Hr.[8] La origini a avut cincisprezece sau șaisprezece autori.
[7]