Lacurile și bălțile sunt populate mai ales de 

gâște, rațe sălbatice și lebede. În mediul acvatic și

anume în râurile și lacurile din țară se întâlnesc următoarele specii de
pești: crapul, știuca, șalăul, somonul ș.a.
Cea mai mare parte a nevertebratelor o alcătuiesc insectele peste 10.000 de specii din 28 de ordine.
Cele mai diversificate ordine sunt Coleopterele, peste 2 mii de specii: rădașca (Lucanus cervus,
75 mm), gândacul rinocer (Oryctes nasicornis, 41 mm), croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo,
56 mm) etc., și lepidopterele, cu peste 800 de specii: fluturele ochi de păun mare (anvergura aripilor
– 150 mm), fluturele cap de mort (anvergura – 120 mm). În entomofauna republicii se mai
întâlnesc efemeroptere, libelule, ortoptere, blatoide, dermoptere,
isoptere, himenoptere, neuroptere, diptere ș.a.
Arahnofauna este slab reflectată în publicațiile științifice, cei mai studiați fiind păianjeni, cu peste 300
de specii, și acarienii din sistemele agricole.[77][78]
Din crustacee se întâlnesc 320 de specii din 10 ordine, cele mai numeroase
fiind filopodele, copepodele, podocopidele și amfipodele. Moluștele sunt reprezentate
de gasteropode – 60 de specii acvatice și 70 terestre (Helix pomatia, Carychium minimum)
și bivalve – 30 de specii (Anodonta cygnea, Adacna vitrea).
Anelidele din Moldova aparțin la trei clase: polichete (2 specii, incl. Hypania invalida), oligochete –
întâlnite în mediul acvatic și terestru (Achaeta bohemica, Lumbricus terrestris) și hirudinee (Hirudo
medicinalis, Helobdella stagnalis). O atenție deosebită este acordată nematodelor, ma ales celor fito
și zooparazite.
Mai puțin numeroase sunt rotiferele, plathelminții,
briozoare, tardigradele, gastrotrihele, celenteratele și spongierii.
Diversitatea protozoarele este reprezentată de sarcodine (aprox. 500 de specii), mastigofore (cca.
200 de specii), sporozoare, ciliofore (cca. 650 de specii).[79]

Politică
Republica Moldova

Acest articol face parte din seria:

politica Republicii Moldova

Constituția[arată]

Legislativ[arată]

Judiciar[arată]

Executiv[arată]
 Diviziuni[arată]

Alegeri[arată]

Politica externă[arată]

 v
 d
 m
Articol principal: Politica Republicii Moldova.

Politică internă
Articole principale: Președintele Republicii Moldova, Parlamentul Republicii Moldova și Guvernul
Republicii Moldova.

Președintele Maia Sandu; și prim-ministrul Natalia Gavrilița

Parlamentul Republicii Moldova este unul unicameral și are 101 de locuri (majoritatea simplă,
conform Curții Constituționale, fiind de 52 voturi), iar membrii săi sunt aleși prin vot popular la fiecare
4 ani. Conform articolului 78, alin. 1, din Constituția Republicii Moldova, președintele (șeful statului)
este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat de către cetățeni, odată la 4 ani.
Președintele propune prim-ministrul (șeful guvernului) care la rândul său întemeiază un cabinet
guvernamental, ambele cu acordul Parlamentului.
După alegerile din 6 martie 2005, majoritatea parlamentară o deținea Partidul Comuniștilor din
Republica Moldova (PCRM), care dispune de 55 locuri. Opoziția este reprezentată de patru
formațiuni politice – Alianța „Moldova Noastră” – 13 locuri, Partidul Democrat din Moldova – 9
locuri, Partidul Popular Creștin Democrat – 7 locuri, Partidul Social-Liberal – 3 locuri, precum și de
14 deputați neafiliați (inclusiv 4 deputați membri ai Partidului Democrației Sociale și 2 deputați
membri ai Partidului Național Liberal, formațiuni constituite după alegerile parlamentare din 6 martie
2005).
Spectrul politic din Moldova s-a schimbat în mod vizibil din 2005. Blocul „Moldova Democrată”
(BMD), aflat în opoziție, a obținut 29% din voturi la alegerile din 2005. Această formațiune s-a
dezintegrat însă în decurs de câteva săptămâni de la alegeri, după ce PDM și PSL s-au despărțit de
Bloc, lăsând doar Alianța „Moldova Noastră” (AMN). În vreme ce PPCD și PDM au menținut într-o
oarecare măsură colaborarea cu PCRM, aflat la putere, PSL a retras în mod public sprijinul acordat
anterior PCRM. Restul opoziției de centru și centru dreapta constă în principal din Partidul Social-
Democrat din Moldova (PSDM), Partidul Democrației Sociale (PDS), Partidul Popular Republican
(PPR) și Partidul Național Liberal (PNL)3. Opoziția de stânga este reprezentată în principal de
Partidul Socialiștilor din Republica Moldova „Patria-Rodina” (PSRM) și de Mișcarea Social-Politică
„Ravnopravie”.

Guvern (63)

      PAS (36)

Opoziție (38)

      BeCS (32)

      PSRM (22)

      PCRM (10)

      PPȘ (6)

Alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 sunt câștigate din nou de Partidul Comuniștilor din
Republica Moldova – 60 locuri, acesta fiind acuzat de opoziție că a fraudat masiv alegerile, urmat
de Partidul Liberal – 15 locuri, Partidul Liberal Democrat – 15 locuri și Alianța Moldova Noastră – 11
locuri. Aceste alegeri nu au fost validate niciodată, fiind organizate alte alegeri repetate mai târziu.
La acest scrutin, 5 aprilie 2009, s-au desfășurat alegeri la nivel local pentru a patra oară de când
Moldova a obținut independența în 1991, și al treilea scrutin național de la venirea la putere a
Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) în 2001. La alegerile parlamentare din 2005
PCRM a obținut 46% din voturi și 56 dintre cele 101 locuri în parlament. În urma alegerilor, PCRM a
ajuns la o înțelegere cu mai multe partide de opoziție, inclusiv Partidul Democrat din Moldova
(PDM), Partidul Social-Liberal (PSL) și Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD), care i-au acordat
susținerea necesară pentru realegerea lui Vladimir Voronin ca președinte al republicii la data de 4
aprilie 2005.
În martie 2012, Nicolae Timofti, candidatul Alianței pentru Integrare Europeană a fost
ales președinte al Republicii Moldova în Parlamentul de la Chișinau.[80] La 22 mai 2012, Nicolae
Timofti a promulgat Legea cu privire la modificarea și completarea Legii 100 privind actele de stare
civilă; ca urmare a acestei legi, cetățenii Republicii Moldova pot să-și indice în actul de identitate
naționalitatea română dacă se auto-identifică români.[81]
Alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 au fost cea de-a VIII-a competiție electorală de acest
fel după proclamarea independenței Republicii Moldova, la scrutin participînd 26 de concurenți
electorali (la finele campaniei au rămas 24 de concurenți). Rata de participare la scrutin a constituit
57,28%, iar mandatele de deputat au fost distribuite în felul următor: PSRM — 25 de mandate,
PLDM — 23, PCRM — 21, PDM — 19 și PL — 13.[82]
Pe 30 octombrie și 13 noiembrie 2016 în Republica Moldova s-au desfășurat alegerile prezidențiale,
după ce prin decizia Curții Constituționale din 4 martie 2016 s-a revenit la alegerea Președintelui
prin vot direct de către cetățeni. Primul tur de scrutin din 30 octombrie 2016 cu o rată de participare
de 50,95% a fost validat, fiind depășit baremul de validare al alegerilor de 1/3 din numărul
alegătorilor înscriși în listele electorale. Deoarece niciunul dintre cei 9 candidați la funcția de
Președinte al Republicii Moldova nu a întrunit 50% din voturile valabil exprimate, un al doilea tur de
scrutin a fost organizat pe 13 noiembrie 2016. Lupta s-a dat dintre primii doi candidați care au
obținut cel mai mare număr de voturi pe 30 octombrie — Igor Dodon și Maia Sandu. Prezența la vot
a fost de 53,45%, iar Igor Dodon a fost ales în funcția de Președinte al Republicii Moldova. [83]
La alegerile prezidențiale din 2020, în turul al doilea de scrutin, Maia Sandu a câștigat cu 57,75% din
voturi, în timp ce Igor Dodon a strâns 42,2%. [84] În alegerile parlamentare anticipate, convocate în
anul următor, Partidul Acțiune și Solidaritate, care a susținut-o pe Maia Sandu la prezidențiale, a
obținut și majoritatea locurilor în Parlament. [85]

Politică externă