Hemodializa

Hemodializa sau pur și simplu dializa, este un proces de purificare a sângelui unei

persoane ai cărei rinichi nu funcționează normal. Acest tip de dializă realizează eliminarea
extracorporală a deșeurilor, cum ar fi creatinină și uree și apă liberă din sânge atunci
când rinichii sunt într-o stare de insuficiență renală. Hemodializa este una dintre cele
trei terapii de substituție renală (celelalte două fiind transplantul de rinichi și dializa
peritoneală). O metodă alternativă pentru separarea extracorporală a componentelor sanguine,
cum ar fi plasma sau celulele, este afereza.
Hemodializa poate fi o terapie ambulatorie sau internat. Hemodializa de rutină se efectuează
într-o unitate de dializă ambulatoriu, fie într-o cameră construită în acest scop într-
un spital sau o clinică dedicată, independent. Mai rar hemodializa se face acasă. Tratamentele
de dializă într-o clinică sunt inițiate și gestionate de personal specializat format din asistente
medicale și tehnicieni; tratamentele de dializă la domiciliu pot fi auto-inițiate și gestionate sau
efectuate în comun cu ajutorul unui ajutor instruit, care este, de obicei, un membru al familiei.
Dializa peritoneală, alături de hemodializă reprezintă cele două tehnici, care se
utilizează ca metodă de supleere a funcției renale la pacientul cu boală cronică de
rinichi ajunsă în stadiul V (stadiul terminal). Cu alte cuvinte, dializa reprezintă o
modalitate de a elimina deșeurile din sânge atunci când rinichii nu mai pot face treaba în mod
corespunzător. Dializa peritoneală diferă de hemodializă, fiind o procedură de filtrare a
sângelui mai frecvent utilizată. Cu dializa peritoneală, pacientul poate să o realizeze la
domiciu și nu este necesară prezentarea la spital de 3 – 4 ori pe săptămână ca în cazul
hemodializei. Dializa peritoneală nu este o opțiune pentru toți cei cu boală cronică de
rinichi în stadiu terminal, din cauza faptului că pacientul trebuie să aibă capacitatea de a se
îngriji acasă sau să aibă un îngrijitor fiabil.
Hemodializa este alegerea dializei pentru pacienții care au nevoie acută de dializă, și
pentru mulți pacienți ca terapie de întreținere.
Un nefrolog (un specialist medical pentru rinichi) decide când este necesară
hemodializa și diverșii parametri pentru un tratament de dializă. Acestea includ frecvența
(câte tratamente pe săptămână), durata fiecărui tratament și debitul de sânge și soluție de
dializă, precum și dimensiunea dializei. Compoziția soluției de dializă este, de asemenea,
uneori ajustată în ceea ce privește nivelurile sale de sodiu și potasiu și bicarbonat. În general,
cu cât dimensiunea corporală a unei persoane este mai mare, cu atât va avea nevoie de dializă.
În America de Nord și UK, tratamentele de 3-4 ore (uneori până la 5 ore pentru pacienții mai
mari) administrate de 3 ori pe săptămână sunt tipice. Sesiunile de două ori pe săptămână sunt
limitate la pacienții care au o funcție renală reziduală substanțială. Patru sesiuni pe săptămână
sunt adesea prescrise pentru pacienții mai mari, precum și pacienții care au probleme
cu supraîncărcare a fluidelor. În cele din urmă, există un interes tot mai mare în efectuarea
de hemodializă la domiciliu de zi cu zi, care este de 1,5 - 4 ore pe sesiune urmară de 5-7 ori pe
săptămână, de obicei. Există, de asemenea, interes în dializă nocturnă, care implică dializarea
unui pacient, de obicei la domiciliu, timp de 8-10 ore pe noapte, 3-6 nopți pe săptămână.
Dializa nocturnă în centru, de 3-4 ori pe săptămână, este, de asemenea, oferită la o mână de
unități de dializă din Statele Unite.
  Spre deosebire de hemodializă, în care se foloseşte o membrană de dializă artificială,
extracorporeală, dializa peritoneală utilizează o membrană biologică, situată intracorporeal
– membrana peritoneală. Este o formă de dializă la domiciliu, mult mai simplă şi mai ieftină
decât hemodializa, ce poate fi folosită la orice categorie de vârstă. În prezent, pe plan
mondial, aproximativ 11 % dintre pacienţii cu boală renală cronică terminală dializaţi cronic
sunt trataţi prin dializă peritoneală. În România, acest procent este aproape de 30%.
Dializa peritoneală și hemodializa sunt echivalente din punct de vedere al supravieţuirii şi al
ratei spitalizărilor pacienţilor. Cele două metode au, însă, avantaje şi dezavantaje relative.
 Fistula arterio-venoasă (FAV) pentru hemodializă este o cale de comunicare realizată de
chirurgul vascular între o arteră și o venă, cu scopul de a asigura un debit sanguin crescut,
necesar pentru efectuarea procedurii de hemodializă.

Realizarea acesteia presupune o intervenție chirurgicală relativ simplă, nedureroasă, care se

face în anestezie locală și care durează 30-45 de minute. De regulă, se preferă o intervenție la
nivelul plicii cotului, unde se realizează o conexiune între o venă și o arteră a membrului
superior dar se pot realiza astfel de fistule și în alte regiuni ale corpului.

Înainte de începerea procedurii, chirurgul vascular trebuie să aprecieze calitatea vaselor prin
tehnici de vizualizare augmentată, ecografie Doppler și măsurători ale debitelor locale. O
fistulă de bună calitate trebuie să asigure un debit sanguin optim pentru procedura de dializă,
să fie durabilă și să permită puncționarea multiplă fără complicații majore, iar fluxul deviat de
acest pontaj să nu afecteze viabilitatea membrului respectiv.

Pentru a evita aceste neajunsuri, pacientul trebuie să efectueze controale post-operatorii

pentru a aprecia în mod obiectiv  debitul fluxului sanguin, măsurători hemodinamice și prin
examinare Eco-Doppler.

În timp, din cauza programului intens de dializă, este posibil ca unele fistule să devină
nefuncționale, astfel că poate fi necesară o reintervenție pentru remedierea situației sau pentru
realizarea unei noi fistule. În cazuri speciale, când vasele sunt prea afectate de procedurile
multiple, se poate utiliza un grefon sintetic (proteză) interpus între arteră și venă, care va
permite funcționarea în condiții optime.

Întrucât fistula joacă un rol esenţial pentru un tratament reuşit prin dializă, este foarte
important să o menţineţi într-o stare bună. Fistula trebuie verificată zilnic! Trebuie să vă
folosiţi simțurile, respectiv ochii, urechile şi degetele pentru a verifica dacă totul este OK.

Vă rugăm să urmaţi câteva reguli simple pentru a reduce la minim pericolul de infectare sau
tromboză, acestea fiind cele mai frecvente riscuri pentru fistula:
Lăsaţi sângele să se mişte liber
Evitaţi orice tip de presiune asupra braţului cu fistulă, pentru că poate duce la tromboză, în
situația unei presiuni sangvine scăzute. Trebuie să evitaţi următoarele:

 Să purtaţi haine strâmte sau obiecte care strâng, precum ceasuri sau brăţări ce ar putea
cauza compresia fistulei.
 Să dormiţi pe braţul de acces pentru că poate duce la îndoirea temporară a fistulei şi la
o reducere a fluxului sanguin.
 Îndoirea puternică a braţului cu fistulă.
 Măsurarea presiunii arteriale în braţul cu fistulă cu un tensiometru, pentru că
manşoanele care se umflă pot duce la comprimarea vaselor de sânge.
 Extragerea sângelui sau injecţiile, pentru că ulterior trebuie efectuată hemostaza. În
plus, personalul care nu lucrează în dializă ar putea deteriora fistula.