Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Biosinteza Hemului
Biosinteza Hemului
Cele doua »teritorii » principale ale biosintezei hemului sunt reprezentate de ficat,care
sintetizeaza un anumit numar de hemoproteine (mai ales citocromul P450), si de precursorii
eritrocitari din maduva osoasa,care sunt active in sinteza hemoglobinei.In ficat,rata sintezei
hemului este foarte variabila ,fiind dependent de modificarile rezervelor celulare de hem
provocate de fluctuatii in necesarul de hemoproteine .
Prin contrast,sinteza hemului in celulele eritroide este relativ constanta si corespunde ratei de
sinteza a globinei.Reactia initiala si ultimile trei etape din formarea porfirinelor au loc in
mitocondrii,in timp ce etapele intermediare ale caii de biosinteza au loc in citosol.
[Nota:Eritrocitele mature nu detin mitocondrii si sunt incapabile de a sintetiza hem.].
Structura : 4 nuclee pirolice, iar intreaga structura formeaza un nucleu porfirinic cu un ion
central de Fe 2+ (legat covalent)
1.Formarea acidului ð- aminolevulinic (ALA): Toti atomii de carbon si azot din molecula
porfirinica sunt furnizati de doua elemente constitutive: glicina (un aminoacid neesential) si
succinil coenzima A(un intermediar in ciclul Krebs).Glicina si succinil-CoA condenseaza pentru a
forma ALA in cadrul unei reactii catalizate de ALA-sinteza . Aceasta reactie necesita prezenta
piridoxal-fosfatului drept coenzima, si reprezinta prima etapa ireversibila si limitanta de viteza
in biosinteza porfirinelor hepatice.
2. ALA-dehidratazei
3. hidroximetilbilan sintetaza
5. uroporfirinogen decarboxilaza
6. coproporfirinogen oxidaza
7. protoporfirinogen oxidaza
8. ferochelataza
STRUCTURA PENTRU PRECURSOR HEM si HEM
REGLAREA SINTEZEI:
1. Manifestari clinice:Porfiriile sunt clasificate in doua grupe mari eritropoietice sau hepatice
,in functie de locul producerii deficientei enzimatice, respective in celulele eritropoietice din
maduva osoasa sau in ficat .Indivizii cu deficit enzimatica tradus prin acumularea
intermediarilor tetrapirolici prezinta fotosensibilitate,manifestata prin prurit si senzatie de
arsura tegumentara care apar dupa expunerea la lumina solara.[Nota:Se considera ca aceste
simptome apar ca rezultat al formarii (mediate de porfirine) radicalilor superoxid .Aceste specii
reactive de oxigen pot provoca leziuni oxidative la nivelul membranelor, urmate de eliberarea
unor enzime distructive din lizozomi.
a.Porfiria cronica: Porfiria cutanea tarda(sau porfiria cutanata tardiva),forma cea mai
frecvent intilnita,este o afectiune cronica a ficatului si a tesuturilor eritroide.Boala se asociaza
cu o deficienta a uroporfirinogen-decarboxilazei, dar expresia clinica a acestui deficit enzimatic
este influentata de diversi factori,precum supraincarcarea hepatica cu fier,expunerea la lumina
solara ,infectiile cu virus hepatic B sau C si infectia cu HIV.In mod tipic debutul clinic al bolii este
in decada a patra sau a cincea de viata .Acumularea porfirinelor determina aparitia
simptomelor cutanate si colorarea urinei in rosu maroniu prin expunerea la lumina naturala,
sau in roz-rosu prin expunerea la lumina fluorescenta.
b.Porfiriile hepatice acute: Porfiriile hepatice acute (porfiria acuta
intermitenta,coproporfiria ereditara si porfiria variegate) se caracterizeaza prin atacuri bruste
de simptome gastrointestinale, neuropsihice si cardiovasculare. Simptomele porfiriilor hepatice
acute sunt adesea precipitate de administrarea unor medicamente precum barbituricele si de
ingestia de etanol, care stimuleaza activitatea enzimelor citocromului P450. Aceasta duce la
scaderea si mai mare a cantitatii de hem disponibil ,ceea ce in schimb promoveaza cresterea
sintezei de ALA-sintaza.