Probleme care se rezolvă prin metoda mersului invers

În aceste probleme elementele necunoscute apar în partea de început a şirului de calcule ce rezultă din
enunţul problemei. Rezolvarea unei astfel de probleme începe cu ultima etapă a enunţului către începutul
său.
Elevii trebuie să coreleze operaţiile inverse, adunarea cu scăderea, înmulţirea cu împărţirea, să
determine cu uşurinţă un număr necunoscut dintr-o egalitate, să stăpânească ordinea operaţiilor.
 Îndoitul unui număr adunat cu 3 a fost înmulţit cu 4. Produsul obţinut făcându-l mai mic cu 5
a fost împărţit la 9 şi s-a obţinut 15. Care a fost numărul iniţial?
Rezolvare:
- Putem rezolva de la sfârşit, folosind mereu întrebarea: Cât a fost înainte de a face ultima
operaţie?
- Înainte de a împărţi la 9 rezultatul era 15, 15 x 9 = 135, înainte de a-l face mai mic cu 5,
rezultatul era 135 + 5 = 140;
- Înainte de a face înmulţirea cu 4 era 140 : 4 = 35;
- Înainte de a aduna cu 3 era 35 – 3 = 32;
- Iar înainte de a dubla numărul era 32 : 2 = 16
 Andra are 24 de bile în trei cutii, împărţite în mod inegal ca număr. Dorind ca în fiecare cutie
să fie acelaşi număr de bile, transferă din prima cutie, tot atâtea bile câte sunt în a doua cutie. Ia din a doua şi
transferă în a treia cutie tot atâtea bile câte sunt în a treia. Apoi ia din a treia şi transferă în prima tot atâtea
bile câte sunt în prima cutie. Câte bile erau la început în fiecare cutie?
Rezolvare:
Numărul total fiind 24, în situaţia finală fiecare cutie va conţine câte 8 bile.
Situaţia finală A B C
  
Ultimul transfer III -> I 8–4=4 8 8 + 4 = 12
Al doilea transfer II -> III 4 8 + 6 = 14 12 – 6 = 6
Primul transfer I - > II 4 + 7 = 11 14 – 7 = 7 6
Probă: A B C
Transfer I 11 7 6
Transfer II 11 – 7 = 4 7+7=4 6
Transfer III 4 14 – 6 = 8 6 + 6 = 12
4+4=  12 – 4 = 

C. Probleme în a căror rezolvare intervin mai multe metode: Acest gen de probleme se rezolvă prin

1
îmbinarea a două sau mai multe metode învăţate anterior. Alegerea metodei sau îmbinarea metodelor nu este
un stereotip, este necesară iniţiativă, gândirea creatoare. Calea care trebuie urmată este descoperită în special
prin gândire proprie.
 O gospodină cheltuieşte în primul magazin 1/3 din suma pe care o avea şi încă 1000 lei. În al
doilea magazin cheltuieşte 1/2 din rest şi încă 2000 lei. Din banii rămaşi cumpără o jucărie şi o carte pentru
copil. Ştiind că jucăria a costat 11000 lei mai puţin decât cartea şi a fost de două ori mai ieftină decât cartea să
se afle câţi lei a avut la început gospodina.
Rezolvare:
În rezolvarea acestei probleme copiii au folosit următoarele metode: figurativă, mersul invers
şi aflarea a două numere când se cunoaşte raportul şi diferenţa lor.
Mai întâi s-a reprezentat grafic preţul jucăriei şi al cărţii.
preţul jucăriei
11000 preţul cărţii

Deducem că jucăria a costat 11000 lei, cartea 22000.

11000 + 22000 + 2000 = 35000 reprezentând 1/2 din I rest, deci el a fost 70000 lei
70000 + 1 0000 = 80000 (lei) reprezentând 2/3 din suma iniţială;
Deci această sumă era:
80000 : 2 x 3 = 120000 lei
 O grindă de brad cântăreşte 24 kg, una de fag 26 kg, una de stejar 30 kg. 200grinzi diferite în care
cele de fag sunt de 2 ori mai multe decât cele de brad cântăresc 5132 kg. Câte grinzi sunt de fiecare?
Rezolvare:
În rezolvarea problemei elevii îmbină metoda figurativă cu cea a falsei ipoteze. Ei figurează
că sunt de 2 ori mai multe grinzi de fag. Dacă ar fi numai grinzi de stejar, acestea ar cântări:
200 x 30 = 6000 kg
Diferenţa de 6000 – 5132 = 868 kg provine de la faptul că grinzile de stejar sunt mai grele. Dacă
scoatem 3 grinzi de stejar şi punem 2 de fag, greutatea scade cu 3x30 – 2x26 – 24 = 14kg.Putem face aceste
înlocuiri de câte ori 14 se cuprinde în 868.
868 : 14 = 62

2
D. Probleme cu mai multe soluţii şi probleme fără soluţii: Viaţa, realitatea ne demonstrează că în toate
situaţiile, problemele pe care le întâlnim cu o soluţionare unică, sunt unic determinate. Majoritatea admit
mai multe soluţii, conducând la o altă problemă: cea a alegerii variantei optime de rezolvare în funcţie de
condiţiile date, iar altele nu admit soluţii.
Cum matematica trebuie să modeleze realitatea, este necesar să introducem şi pentru elevi astfel de
probleme cu soluţii multiple (sau nici o soluţie). În acest fel se oferă posibilitatea elevilor de a-şi prezenta
propria rezolvare, îi obişnuim cu existenţa unor astfel de probleme, le conturăm probleme de decizie
(alegerea soluţiei celei mai convenabile dintr-un anumit punct de vedere).
Prezint în continuare câteva asemenea probleme:
 Bunica are 3 coşuleţe cu ouă. Dacă la fiecare din primele două coşuleţe s-ar adăuga 5 ouă,
iar din celălalt coşuleţ s-ar lua acelaşi număr de ouă, în cele 3 coşuri s-ar găsi 125 ouă. Câte ouă sunt în
fiecare coş?
Rezolvare:
În cele 3 coşuri sunt 120 ouă, pentru că de fapt s-au adăugat 5 ouă.
I coş = 30 ouă I coş = 25 ouă
1 al II-lea coş = 40 ouă 2 al II-lea coş = 35ouă
al III-lea coş = 50 ouă al III-lea coş = 60 ouă
I coş = 42 ouă
3 al II-lea coş = 37 ouă
al III-lea coş = 41 ouă etc.
(Descompunerea numărului 120 într-o sumă de 3 termeni)
 Florin are 4 bucăţi de sfoară de lungimi diferite: 5 m,10 m,15 m, şi 20 m. Cum poate construi
o sfoară de 18 m pentru un zmeu? (Problema nu admite soluţii)
 Într-o cutie de bomboane având toate aceeaşi formă, mărime, înveliş, au mai rămas 3
bomboane cu esenţă de portocale, 4 cu esenţă de vanilie şi 5 mentolate. Câte bomboane trebuie
consumate, astfel încât, fără să privim în cutie, să se găsească cel puţin una mentolată?
Rezolvare:
Trebuie să luăm tot atâtea bomboane încât să excludem posibilitatea de a nu avea mentolate. Luând
8, în cel mai nefavorabil caz putem avea 3 de portocale şi 4 de lămâie şi deoarece le-am epuizat pe acestea,
următoarea va fi obligatorie mentolată. Deci pot fi consumate: 8, 9,10,11,12 bomboane.

E. Probleme de probabilităţi: Matematica îi ajută pe elevi să înţeleagă şi să exprime şansa ca un anumit

eveniment să se producă. Pentru a exprima acest lucru, ei folosesc cuvintele: sigur, posibil, imposibil.
 Care din evenimentele următoare sunt sigure? Dar posibile? Dar imposibile?
l. Dan va deveni înalt de 40m.
2. Dacă astăzi este luni, ieri a fost duminică.

3
 3. Mă uit la televizor săptămâna aceasta, în fiecare seară.
4. Adunând un număr cu l, se obţine succesorul său.
5. Dintr-o sămânţă de dovleac a răsărit un stejar.
6. Mâine va ploua.
 Probabilitate în versuri: Elevii primesc o fişă pe care sunt scrise următoarele versuri:
l. Dacă azi e miercuri, mâine este luni.
2. Vom zbura pe Marte pe doi zmei nebuni.
3. Iar de nu, pluti-vom c-un balon uşor,
Spre uimirea mută a colegilor.
4. Astă seară, însă, voi visa că zbor
Stând cu ochii ţintă la televizor.
5. Şi voi rezolva cu plăcere, poate,
O nouă problemă de probabilitate.
6. Totuşi dacă-i miercuri, mâine va fi joi.
7. Vom pleca la şcoală iarăşi amândoi.
8. Vom primi şi-o notă, poate una bună,
Căci ne-am pregătit temele-mpreună.
9. De voi lua 10 se vor bucura,
Tata, mama, sora şi bunica mea.
Câştigă jocul cine notează mai repede şansa de realizare a fiecărei afirmaţii.

F. Problemele non standard: O categorie aparte de probleme care nu se supune exigenţelor vreunui
criteriu de clasificare şi care nu permite aplicarea unor metode (învăţate) este cunoscută sub numele de
probleme non standard.
Această categorie include probleme în faţa cărora, după citirea enunţului, elevul, chiar şi cel cu
experienţă, nu reuşeşte să le introducă în "canoanele" metodei de rezolvare bine ştiută. În această situaţie,
gândirea şi imaginaţia lucrează febril, rezolvatorul devenind, în situaţia în care reuşeşte rezolvarea, un
creator.
Conduita este creatoare deoarece nici o problemă nu seamănă cu alta, de fiecare dată elevul fiind
obligat să gândească o anumită cale de rezolvare proprie a fiecărei probleme. Abordăm aceste probleme la
clasele mici pentru că sunt interesante, cu grad sporit de dificultate; prin rezolvarea lor se cultivă
creativitatea elevilor - îndrăzneala, spiritul novator, iscoditor, perspicacitatea şi flexibilitatea gândirii.
Pentru o mai bună înţelegere a specificităţii acestei categorii de probleme propun următoarele
exemple:
 Cinci pâini: Printre povestirile lui Ion Creangă se găseşte una intitulată "Cinci pâini" cu
următorul conţinut:
"Cică doi drumeţi au poposit lâng-o fântână. Unul a scos din traistă 3 pâini, iar celălalt 2. Când au
4
început să mănânce, a sosit al treilea drumeţ şi le-a cerut să-i dea şi lui să mănânce şi ei l-au primit şi au
mâncat toate cele 5 pâini. Străinul le-a dat 5 lei, le-a mulţumit şi a plecat. Cel care avusese 2 pâini a fost
nemulţumit şi a cerut ca banii să se împartă în părţi egale. Au ajuns la judecată. Cum i-a ajutat judecătorul
să împartă banii?"
Rezolvare:
Fiecare pâine o împărţim în câte 3 părţi egale, deci cele 5 pâini vor avea 3 x 5 = 15 părţi. Fiecare
om a mâncat 15 : 3 = 5 părţi. Din cele 3 pâini ale primului s-au făcut 3 x 3 = 9 părţi. El a mâncat 5 părţi, iar
prisosul de 4 părţi le-a mâncat străinul. Din cele 2 pâini ale celuilalt s-au făcut 2 x 3 = 6părţi; el a mâncat 5
părţi iar străinul una. Deci primul drumeţ trebuie să ia 4 lei, iar al doilea numai 1 leu.
 Doru a venit la prietenul său Nicu.
- De ce n-ai venit ieri pe la noi? îl întreabă Nicu.
- Ieri, bunica mea şi-a sărbătorit ziua de naştere pentru a 15 - a oară în viaţă şi nu i s-a
întâmplat vreodată să nu-şi serbeze ziua.
- Dar câţi ani are bunica ta?
- Socoteşte singur!
Rezolvare:
Dacă bunica lui Mircea şi-a sărbătorit ziua de 15 ori în viaţă înseamnă că s-a născut pe 29
februarie, deci 15 x 4 = 60 ani.
 Îndrăgitul personaj Charles Chaplin, neavând posibilitatea să-şi cumpere ţigări, a
inventat un truc: din cele 3 chiştoace găsite alcătuia o ţigară. Într-o zi a fost foarte fericit fiindcă a găsit
13 chiştoace. Ştiţi câte ţigări a fumat Chaplin în acea zi?
Rezolvare:
Din cele 13 chiştoace el a format 4 ţigări şi i-a mai rămas un chiştoc nefolosit. Dar după ce
fumează cele 4 ţigări, rămân 4 chiştoace din care îşi mai confecţionează o ţigară, a cincea, şi îi mai
rămâne încă un chiştoc nefolosit. Aşadar, cu chiştocul celei de a V-a ţigări, împreună cu cele 2 rămase îşi
confecţionează ultima ţigară, a şasea. Deci, în acea zi Chaplin a reuşit să fumeze 6 ţigări.
 După o veche cronică se spune că trei turci erau condamnaţi la moarte (închisoare).
Sultanul, ca să-şi arate mărinimia, le-a promis că îi va ierta dacă unul dintre ei va ghici, într-o
anumită împrejurare, ce fes are pe cap. Astfel, după ce le-a arătat cinci fesuri 3 roşii şi 2 albe i-a
aşezat pe rând unul în spatele altuia şi începând de la cel din urmă, le-a pus câte un fes pe cap, în acest
fel ultimul a putut vedea fesurile celor dinaintea lui, iar cel din mijloc, numai pe al celui din faţa sa.
Primul întrebat de culoarea fesului a fost turcul din spate, care a răspuns "nu ştiu", la fel a
răspuns şi mijlociul. Cel din faţă, spre salvarea lor, a ghicit culoarea fesului său. Cum a judecat el?
Rezolvare:
Condamnatul care a răspuns ultimul a ghicit reconstituind raţionamentul celorlalţi, astfel:
primul întrebat a spus "nu ştiu" înseamnă că eu şi cu mijlociul nu avem fesurile albe (astfel ar fi

5
răspuns: roşu. Cum şi cel mijlociu a răspuns "nu ştiu" rezultă că a văzut la mine fesul roşu. Deci
răspunsul salvator este roşu.

G. Probleme geometrice: O cerinţă de bază a activităţii didactice în predarea şi învăţarea elementelor

de geometrie o constituie necesitatea sensibilizării gândirii elevilor spre acele cunoştinţe şi abilităţi
geometrice care sunt funcţionale, adică pot fi aplicate şi transferate eficient în orice situaţie de mediu.
Noi, învăţătorii, trebuie să avem în vedere că abilitatea practică de a şti să rezolvi probleme se
capătă prin exerciţiu, prin studiu pe modele reale sau create, printr-o activitate îndrumată, printr-o
activitate de grup şi, în mod obligatoriu, printr-o activitate personală.
Activitatea de rezolvare şi compunere de probleme asigură şi consolidarea cunoştinţelor de
geometrie, realizând deschideri în planul motivaţiilor favorabile continuării studiului, dezvoltării pe
mai departe a rafinamentului gândirii geometrice.
Voi da câteva exemple de probleme pe care le-am lucrat cu elevii în cadrul orelor de
matematică.
 Sala de clasă în care învăţăm are formă de dreptunghi cu perimetrul de 30 m. Câţi metri
are fiecare dimensiune dacă lungimea este mai mare cu 3 metri? Care este aria neocupată de bănci,
dacă acestea se întind pe o suprafaţă de 38 m2?
Rezolvare:
Se recurge la utilizarea desenului.

6
 3 l l5 1 l +1 L = semiperimetrul
L 30 m : 2 = 15 m (semiperimetrul)
15 – 3 = 12 m (dacă lungimea ar fi cât lăţimea, împreună ar avea 12m)
12 : 2 = 6 m (lăţimea)
6 + 3 = 9 m (lungimea)
15 + 3 = 18 m
18 : 2 = 9 m (L)
9 – 3 = 6 m (l)
Suprafaţa neocupată de bănci se poate obţine astfel:
Aria = 9 m x 6 m = 54 m2
54 m2 – 38 m2 = 16 m2
 Să afle lungimea, lăţimea şi aria unui teren de sport cunoscând următoarele: dacă l
terenului ar fi fost de 80m, iar L ar fi rămas aceeaşi, atunci aria ar fi fost mai mică cu 5000 m2, iar dacă
lăţimea ar fi fost cu 110 m mai mică, atunci aria lui s-ar fi mărit cu 2500m2.
Problema a fost reprezentată astfel:

5000 m2
80 m

5000 m2

Dacă lăţimea creşte cu 110 – 80 = 30 m, atunci aria creşte cu 5000 + 2500 = 7500 m2. Dar această
arie este aria unui dreptunghi cu lungimea cât cea a terenului de sport şi lăţimea de 30m.
Pe desen se poate vedea că lăţimea terenului este mai mare cu 80 m decât lăţimea dreptunghiului de
arie 5000 m2. Această lăţime se află împărţind aria de 5000 la lungimea care este 250 m.
5000 : 250 = 20 m
Deci lăţimea terenului este: 80 + 20 = 100 m
Aria = L x l
A = 250 x 100 = 25000 m2
 Desenul alăturat reprezintă un teren. Care este perimetrul său?
x
1 dam

3m 1 dam = 10 m
8m 30 dm = 3 m

y x = 10 m
y=4m
7
 30 dm

5m
13 m
p = 10m + 5m + 3m + 13m + 4m + 8m + 3m + 10m = 56m
 Formulaţi o problemă în care să respectaţi următoarele:
a) figura geometrică să fie dreptunghi;
b) din aria de 918m2 se ia aria unui pătrat cu latura de 9m.
Formulare: Într-o curte dreptunghiulară cu aria de 918m2, un gospodar cultivă cartofi pe o porţiune în formă
de pătrat cu latura de 9m. Câţi m2 de curte au rămas?
Efectuând desenul conform indicaţiilor, elevii pot rezolva problema punând-o în exerciţiu.
918 m2 - (9 m x 9 m) = 837m2
 Tot în capitolul "Elemente de geometrie" le-am cerut elevilor să creeze o problemă folosindu-se
de o dimensiune care să fie egală cu câtul rezultat din împărţirea produsului numerelor 18 şi 18 la 2 apoi la
3.
"Să se afle lăţimea unui dreptunghi al cărui perimetru este egal cu aria unui pătrat cu latura de 18. Se
mai ştie că lăţimea este cât jumătate din lungimea dreptunghiului."
Cu privire la metodica rezolvării şi compunerii problemelor în învăţământul primar se impun unele
concluzii. Implicarea elevilor este esenţială, de aceea ea trebuie să fie favorizată prin crearea unor situaţii
care să le trezească mai întâi curiozitatea, sursa de motivaţie.
Institutorul va conduce apoi elevii în emiterea de ipoteze, la gruparea cunoştinţelor disparate, în
construirea cunoştinţelor noi sau în transformarea celor vechi în situaţii noi. Ei trebuie să aibă clare
obiectivele cognitive urmărite prin introducerea unei probleme la clasă, să aibă idei clare privind operaţiile
mentale impuse de rezolvarea acesteia, să o adapteze la nivelul elevilor să identifice obstacolele ce pot fi
întâmpinate de elevi.