Speța nr.

2
Şeful secţiei resurse umane al întreprinderii "Răut" s-a adresat centrului sindical ramural cu rugămintea să
i se dea consultaţie juridică privind particularităţile încheierii contractului individual de muncă cu femeile
gravide, cu invalizii şi minorii, precum şi cu cei care lucrează la domiciliu.
Formulaţi răspunsul centrului sindical ramural.
Rezolvare:
La încheierea contractului individual de muncă, persoana care se angajează prezintă angajatorului
următoarele documente:

 buletinul de identitate sau un alt act de identitate;

 carnetul de muncă, cu excepția cazurilor când persoana se încadrează în câmpul muncii pentru
prima dată sau se angajează la o muncă prin cumul;
 documentele de evidență militară – pentru recruți și rezerviști;
 diploma de studii, certificatul de calificare ce confirmă pregătirea specială – pentru profesiile care
cer cunoștințe sau calități speciale;
 certificatul medical, în cazurile prevăzute de legislația în vigoare;
 declarația pe propria răspundere cu privire la faptul că, pe durata activității la locurile de muncă
precedente, nu a încălcat prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr.325/2013 privind evaluarea
integrității instituționale, cu excepția cazurilor în care persoana se încadrează în câmpul muncii
pentru prima dată.
Femeile nu trebuie să fie angajate în prestarea unor munci disproporționate din punct de vedere fizic față
de acestea sau dăunătoare corpului lor, în special activități care pun în pericol menirea lor de mame.
Femeile însărcinate, mamele până la sfârșitul celei de-a noua luni după naștere și femeile care alăptează
nu pot fi angajate să presteze activități care, în opinia medicului, le pun în pericol sarcina sau sănătatea. În
cazul în care o femeie gravidă (eventual o mamă până la sfârșitul celei de-a noua luni după naștere și o
femeie care alăptează) prestează o muncă pe care este interzis să o presteze femeile gravide sau care
reprezintă o amenințare pentru sarcina ei, în opinia medicului, atunci angajatorul trebuie să facă ajustări
temporare cu privire la condițiile de muncă. Dacă acest lucru nu este posibil, angajatorul va transfera
temporar femeia la un loc de muncă potrivit pentru ea și în care poate obține aceleași câștiguri ca și la
locul de muncă anterior în cadrul contractul de muncă. Sau, dacă acest lucru nu este posibil, o va distribui
la un alt loc de muncă de altă categorie, în urma acordului stabilit cu aceasta. Dacă o femeie însărcinată
nu poate fi transferată la un alt loc de muncă cu muncă zilnică sau altă muncă potrivită, angajatorul este
obligat să-i acorde ore libere cu compensare salarială.
Angajații minori (sub vârsta de 18 ani) se pot angaja doar în munci proporționale cu dezvoltarea lor
fizică și intelectuală, care nu le pun în pericol moralitatea și le oferă îngrijire sporită la locul de muncă.
Restricții privind încadrarea în muncă a minorilor:
– angajatorul nu are voie să angajeze angajați minori pentru ore suplimentare, munca pe timp de noapte și
nu poate negocia cu aceștia lucrări urgente la locul la muncă,
– angajatorul nu are dreptul să utilizeze o metodă de remunerare a muncii care să ducă la o amenințare la
adresa securității și sănătății angajaților minori ca urmare a creșterii performanței muncii,
– un angajat minor nu trebuie să fie angajat în lucrări subterane în minerit sau săparea de tuneluri și
galerii,
– un angajat minor nu poate să fie angajat în munci care, având în vedere particularitățile anatomice,
fiziologice și psihologice ale acelei vârste, sunt disproporționate, periculoase sau dăunătoare sănătății
acestuia,
– angajatorul nu are dreptul să angajeze minori pentru activități prin care ar fi expuși unui risc crescut de
vătămare sau a căror executare ar putea pune serios în pericol siguranța și sănătatea celorlalți angajați sau
ale altor persoane,
– angajatorul este obligat să se asigure că lucrătorul minor a fost examinat de un medic înainte de a fi
transferat la un alt post de muncă, sau în mod regulat, în funcție de necesitate, cel puțin o dată pe an,
– concedierea angajatului minor și încetarea imediată a raportului de muncă cu angajatul minor de către
angajator trebuie, de asemenea, să fie aduse la cunoștința reprezentantului său legal.
Codul muncii interzice aplicarea perioadei de probă în cazul încheieri contractului individual de muncă
cu:

 persoanele care nu au atins vârsta de 18 ani;

 persoanele angajate prin concurs;
 persoanele care au fost transferate de la o unitate la alta;
 femeile gravide;
 persoanele cu dizabilități;
 persoanele alese în funcții elective;
 persoanele angajate în baza unui contract individual de muncă cu o durată de până la 3 luni
Durata zilnică normală a timpului de muncă constituie 8 ore. Pentru anumite categorii de salariați, în
funcție de vârstă, de starea sănătății, de condițiile de muncă și de alte circumstanțe, legea stabilește durata
redusă a timpului de muncă, și anume:

 pentru salariații în vârstă de până la 16 ani, durata zilnică a timpului de muncă nu poate depăși 5
ore, iar cea săptămânală de 24 de ore;
 pentru salariații în vârstă de la 16 la 18 ani și salariații care lucrează în condiții de muncă
vătămătoare, durata zilnică a timpului de muncă nu poate depăși 7 ore, respectiv, cea săptămânală
de 35 de ore;
Pentru persoanele cu dizabilități severe și accentuate (dacă aceștia nu beneficiază de înlesniri mai mari) se
stabilește o durată redusă a timpului de muncă de 30 de ore pe săptămână, fără diminuarea drepturilor
salariale și a altor drepturi prevăzute de lege.
Timpul parțial de muncă este o parte redusă a duratei timpului de muncă stabilite prin acordul părților.
Atât la momentul angajării la lucru, cât și mai târziu, prin acordul dintre salariat și angajator se poate
stabili ziua de muncă parțială sau săptămâna de muncă parțială. Totodată, la rugămintea femeii gravide, a
salariatului care are copii în vârstă de până la 10 ani sau copii cu dizabilități (inclusiv aflați sub tutela sa)
ori a salariatului care îngrijește de un membru al familiei bolnav, în conformitate cu certificatul medical,
angajatorul este obligat să le stabilească ziua sau săptămâna de muncă parțială.
Nu se admite atragerea la munca de noapte a salariaților în vârstă de până la 18 ani, a femeilor gravide,
precum și a persoanelor cărora munca de noapte le este contraindicată conform certificatului medical.
Persoanele cu dizabilități severe și accentuate, unul dintre părinți (tutorele, curatorul) care au copii în
vârstă de până la 4 ani sau copii cu dizabilități, persoanele care îmbină concediile pentru îngrijirea
copilului prevăzute la art. 126 și 127 alin. (2) Codul muncii, cu activitatea de muncă și salariații care
îngrijesc de un membru al familiei bolnav în baza certificatului medical pot presta muncă de noapte
numai cu acordul lor scris. Totodată, angajatorul este obligat să informeze în scris salariații menționați
despre dreptul lor de a refuza munca de noapte.
Nu se admite atragerea la muncă suplimentară:

 a salariaților în vârstă de până la 18 ani;

 a femeilor gravide;
 a persoanelor cărora munca suplimentară le este contraindicată conform certificatului medical.
Persoanele cu dizabilități severe și accentuate, unul dintre părinți (tutorele, curatorul) care au copii în
vârstă de până la 4 ani sau copii cu dizabilități, persoanele care îmbină concediile pentru îngrijirea
copilului prevăzute de art. 126 și 127 alin. (2) cu activitatea de muncă și salariații care îngrijesc de un
membru al familiei bolnav, în baza certificatului medical, pot presta muncă suplimentară numai cu
acordul lor scris. Totodată, angajatorul este obligat să informeze în scris salariații menționați despre
dreptul lor de a refuza munca suplimentară.