LECTIA – Educație fizică

Conf. univ. dr. Savu Vasile Cătălin

1. Organizarea colectivului de elevi (momentul

organizatoric)
2. Pregatirea organismului pentru efort
3. Influentarea selectiva a aparatului locomotor
4. Dezvoltarea vitezei sau indemanarii
5. Invatarea, fixarea – consolidarea, perfectionarea,
evaluarea deprinderilor si priceperilor motrice
6. Dezvoltarea fortei sau rezistentei
7. Revenirea organismului după efort
8. Concluzii, aprecieri, recomandări
1. ORGANIZAREA COLECTIVULUI DE ELEVI (MOMENTUL
ORGANIZATORIC)
- asigurarea unui inceput organizat al lectiei

- captarea atentiei, ridicarea starii emotionale

- asigurarea disciplinei si ordinei

- verificarea tinutei, prezentei si a starii de sanatate

- anuntarea temelor si obiectivelor

Sisteme de actionare:

- exercitii de front, ordine si formatii

-formatii de adunare, de raport

- exercitii si jocuri de atentie

Durata 3 – 5 min

Exercitii de front, ordine si formatii

In functie de scopul urmarit si dupa modul de executie poate fi impartit in mai
multe grupe:

-actiuni pe loc

-actiuni in deplasare

-formatii, alcatuiri si schimbari de formatii

-deplasare in figuri

Este necesara cunoasterea si insusirea terminologiei cu care se opereaza in timpul

predarii.
Comanda – reprezinta precizarea cerintelor catre colectiv respectand cerintele
terminologiei de specialitate si asigurand intelegerea de catre acesta fara a-i lasa
posibilitati de interpretare.

Are doua parti distincte:

- Partea pregatitoare – care anunta colectivul actiunea pe care acesta urmeaza sa

o realizeze
- Partea savarsitoare – care indica momentul in care incepe executarea actiunii
propriu-zise anuntate anterior

Actiunile pe loc
- adunarea

- alinierea

- pozitia de drepti

- pozitia ‘’pe loc repaus”

- numaratoarea

- raportul

- formula de raport

- intoarcerile pe loc

Adunarea
- Se numeste un subiect care este desemnat drept baza a formatiei

- dupa aceasta colectivului i se indica locul (directia) unde se va realiza actiunea in

raport cu baza stabilita, care va fi criteriul de realizare a acesteia si timpul in care
trebuie sa se realizeze actiunea. Prin criteriul de realizare a actiunii de adunare se
intelege modul in care este dispus colectivul. Acesta poate fi ordonat:
- in ordinea inaltimii
- in ordinea inversa a inaltimii
- in ordinea inaltimii, baieti- fete
- in ordinea inaltimii, fete- baieti.
Comanda pentru aceasta actiune este:

Clasa, in stanga bazei, in ordinea inaltimii…,in x secunde, adunarea.

Alinierea
Este actiunea de ordonare a elevilor in formatie cu un anumit interval intre acestia,
de regula la interval de un brat indoit pe sold.

Pentru realizarea actiunii se indica locul spre care se efectueaza alinierea, in raport
cu baza formatiei.

Comanda este:

Clasa, spre dreapta v-aliniati !

Executantii vor intoarce capul spre dreapta, vor indoi bratul drept cu mana pe sold
si vor efectua pasi mici spre stanga apoi vor reveni pana cand vor simti cu cotul
colegul din dreapta, iar fiecare va urmari cu privirea pieptul acestuia.

Se poate realiza si spre stanga.

Pozitia de drepti
Este o pozitie controlata in care corpul executantului are o atitudine dreapta,
greutatea corpului repartizata egal pe ambele picioare, calcaiele apropiate, cu
varfurile departate, trunchiul este cu pieptul usor ridicat, bratele intinse pe langa
corp cu palmele spre interior, degetele intinse si lipite atingand coapsele, umerii
sunt pe aceeasi linie, trasi spre inapoi in jos si capul drept cu privirea orientata spre
inainte vizand un reper imaginar.

Comanda este:
Clasa, drepti!
In aceasta pozitie atitudinea generala a corpului este usor incordata. Nu se
recomanda a se abuza in mentinerea ei pentru perioade lungi de timp deoarece
presupune un consum de energie ridicat.

Pozitia de repaus.
Reprezinta pozitia in care elevul se odihneste dupa efort sau asculta indicatii
privind actiunile ce urmeaza a se realiza.

Repaus in formatie stransa- este specifica formatiilor de adunare.

Comanda este:

Clasa, pe loc repaus!

Executantul trece greutatea corpului pe piciorul drept si indoaie piciorul stang,

relaxandu-l, trunchiul are o atitudine cu spatele rotunjit, bratele se relaxeaza libere
pe langa corp. Executantul poate face miscari in formatie fara a o parasi.

Numaratoarea
Este o actiune pe loc pentru a verifica numarul celor care participa la lectie cat si in
timpul ei , cand este cazul sa se alcatuiasca grupe, echipe sau sa se desfasoare
colectivul in diferite formatii de lucru. Se poate realiza in doua modalitati:

- In continuare
- Cate ‘’x”

Pentru a se realiza trebuie sa se stabileasca din care directie se va efectua (de

regula dinspre baza formatiei ).

Comanda este:

Clasa, din dreapta in continuare - Numara

Elevii, aflati in pozitie de drepti, vor incepe sa numere din dreapta formatiei, prin
rasucirea capului in directia de numarare, pronuntarea clara a numarului
corespunzator si intoarcerea capului in pozitia initiala. Ultimul component al
formatiei face un pas inainte si rosteste cifra la care s-a ajuns prin numarare dupa
care revine in formative.

In cazul numararii cate “x” aceasta poate fi de la cate 2 la cate 4 si doar in cazuri
izolate se face cu un nr. mai mare de 4.

Raportul
Reprezinta momentul de responzabilizare al elevilor privind lectia la care participa.

Comenzile din cadrul actiunii de raport se realizeaza in succesiunea:

Clasa, drepti, spre dreapta va aliniati, drepti, de la dreapta in continuare numara,

drepti, pentru raport inainte!

Formula de raport este:

Domnule professor, clasa ‘’x”, cu un efectiv de ….este gata pentru inceperea

lectiei de educatie fizica. Raporteaza elev( student).

Dupa aceasta adresare, profesorul da salutul clasei. Clasa raspunde acestui salut
tare, clar si sacadat.

Cel care a dat raportul incheie aceasta actiune cu comanda pe loc repaus, dupa
care se deplaseaza in formatie ultimul, pentru a nu o deranja, urmand sa-si reia
locul corespunzator dupa ce formatia s-a pus in miscare.

Intoarcerile pe loc
Sunt actiuni care se folosesc in scopul trecerii din formatii de adunare in formatie
de deplasare sau in cazul schimbarii frontului formatiei.

Din punct de vedere al modului de executie avem:

- Intoarceri intr-un timp, executate prin saritura

- Intoarceri in doi timpi, executate pe calcaiul piciorului de partea intoarcerii si
pe varful piciorului opus, dupa care se apropie piciorul dinapoi catre cel
dinainte.

Din punct de vedere al directiilor in care pot fi executate intoarcerile:

-la stanga
-la dreapta
-la stanga imprejur
-jumatate stanga
-jumatate dreapta.

2. PREGATIREA ORGANISMULUI PENTRU EFORT

Obiective:
- Activizarea treptata a marilor functii
- Asigurarea excitabilitatii optime a SNC
- Educarea perceptiilor temporale si spatiale
- Cresterea interesului si a starii emotionale

Sisteme de actionare:
- Mers, alergare usoara, sarituri, pasi de dans
- Jocuri dinamice
- Exercitii pentru prelucrarea segmentelor si articulatiilor efectuate din mers si
alergare
- Exercitii ritmice

Formatiile de lucru:
- In coloana cate unul
- In coloana cate doi
- In coloana cate patru
 Se lucreza pe lungimea, latimea, diagonala mare sau mica a terenului, diferentiat
pentru fete si baieti (daca e cazul).

Efortul va creste treptat, iar F.C. atinge valori de 120-130 pulsatii pe minut.

Durata: 5 -7 min

Mers
Variante de mers folosite in diferite momente ale lectiei:

-mers cu pas de voie

- mers cu pas de mars
- mers cu pas de front
- mers pe varfuri
- mers pe calcaie
- mers pe laturile interne sau externe ale labei picioarelor
- mers cu pas alaturat
- mers incrucisat( inainte sau lateral)
- mers fandat
- mers combinat cu diferite sarituri simple
- mers cu genunchii usor indoiti
- mersul piticului
- mers cu trunchiul inclinat sau aplecat
- mers accelerat
- mers cu pasi lungi
- mers cu pasi marunti

Alergare
- Alergare normală in tempo 2/4
- Alergare cu genunchi sus
- Alergare cu pendularea gambelor inapoi
- Alergare cu pendularea (forfecarea) picioarelor intinse inainte sau inapoi
- Alergare cu pasi adaugati
- pas saltat
- pas sarit
- Alergare accelerata

3. INFLUENTAREA SELECTIVA A APARATULUI

LOCOMOTOR
Obiective:
- Educarea atitudinilor corporale, prevenirea si corectarea viciilor de postura si a
deficientelor fizice
- Asigurarea tonicitatii, troficitatii si supletei musculare
- Marirea mobilitatii articulare si intarirea sistemului ligamentar
- Educarea perceptiilor spatio-temporale
- Educarea respiratiei

Sisteme de actionare:
- Exercitii de dezvoltare fizica generala (armonioasa)
- Exercitii pentru educarea atitudinilor corporale
- Exercitii libere, cu obiecte (mingi, corzi, bastoane ) cu si la aparate (scara fixa,
banca de gimnastica), cu partener.
- Exercitii de respiratie

Trebuie sa se asigure un nr. corespunzator de repetari ( minim 3x8, ideal 4x8 ) o

corecta alternare a contractiei cu intinderea, a flexiei cu extensia, a lucrului
musculaturii agoniste cu cea antagoniste.

La clasele mici si la cele de inceput de ciclu acest complex DFA se va executa sub
comanda profesorului, iar la celelalte clase poate fi si sub comanda unui elev
nefiind exclusa nici executia individuala, mai ales la clasele terminale.

Principala preocupare este corectitudinea executiei, corecta localizare a actiunii.

Complexele DFA sunt alcatuite in medie din 10 exercitii.

 Exercitiile de dezvoltare fizica generala (armonioasa):
Pot fi sistemetizate dupa mai multe criterii:

a. Dupa criteriul anatomic:

- Exercitii pentru cap-gat
- Exercitii pentru centura scapulo-humerala
- Exercitii pentru membrele superioare
- Exercitii pentru trunchi (spate, abdomen)
- Exercitii pentru centura coxo-femurala
- Exercitii pentru membrele inferioare.

b. Dupa criteriul dezvoltarii calitatilor motrice:

- Exercitii pentru dezvoltarea mobilitatii
- Exercitii pentru dezvoltarea fortei
- Exercitii pentru dezvoltarea vitezei
- Exercitii pentru dezvoltarea rezistentei

c. Dupa criteriul modului de executie:

- Exercitii individuale
- Exercitii in perechi
- Exercitii in grup

d. Dupa criteriul bazei materiale:

- Exercitii libere
- Exercitii cu obiecte portative
- Exercitii cu si la aparate

Pentru a putea alcatui complexe de exercitii de dezvoltare fizica generala este

necesara cunoasterea pozitiilor fundamentale ( stand, pe genunchi, asezat,
culcat ,sprijin, atarnat )precum si a pozitiilor tuturor segmentelor corpului, dar si
genurile de miscari care se pot executa la nivel segmentar.
Exercitiile libere:
Regula de baza:

1- Miscarea
2- Segmentul
3- Directia
Exemplu: ducerea (miscarea) bratelor(segmentul) inainte(directia)
Greseli :
- Se inverseaza ordinea la descrierea terminologica( ex. Bratele se duc sus..)
- Nu se cunosc planurile miscarii

Exercitiile cu partener:
Trebuie tinut seama de urmatoarele cerinte:

- Exercitiile sa fie selectionate in functie de varsta, sex si nivel de pregatire

- Partenerii sa fie repartizati in functie de talie si greutate
- Partenerii sa fie repartizati pe litere sau cifre.

In functie de aceste diferentieri se stabilesc directiile si planurile de

miscare.Profesorul trebuie sa stabileasca prin comenzi clare si concise sarcinile
celor doi parteneri. Ambii parteneri trebuie sa execute exercitiile propuse
schimband locurile si rolurile.

Exercitiile cu obiecte portative: exercitii cu bastoane

- Aceiasi regula de baza ca la ex. libere precizandu-se modalitatea apucarii
bastonului( apucat de capete, apucat la mijloc cu mainile apropiate)
Greseli:
- Se insista pe ideea ducerii bastonului in directii si planuri diferite desi initial
bratele se duc iar obiectul urmeaza cursa bratelor

Exercitiile la aparate: exercitii la banca de gimnastica

Banca de gimnastica fiind un aparat multifunctional ofera posibilitati variate de
folosire:

- Loc de asezare pentru executanti in timpul explicatiilor

 - Element de ingreuiere
- Mijloc ajutator pentru sarituri
- Suport pentru catarari
- Suprafata de lucru pentru exercitile de echilibru si transport de greutati
- Mijloc pentru organizarea parcursurilor aplicative

Durata: 7-10 min

4. DEZVOLTAREA VITEZEI SAU ÎNDEMÂNĂRII

Obiective:
- dezvoltarea vitezei sub toate formele ei de manifestare
- dezvoltarea îndemânării, ambidextriei (lateralitatii), coordonării şi echilibrului.

Sisteme de acţionare:
- exerciţii specifice dezvoltării vitezei sau îndemânării;
- ştafete şi jocuri de mişcare

Durata: 5-8-10 minute

Metode si procedee metodice pentru dezvoltarea vitezei:

a) efectuarea unor acte sau acţiuni motrice în tempouri maximale folosindu-

se condiţii normale de lucru ( alergare pe teren plat cu echipament regulamentar);
b) efectuarea unor acte sau acţiuni motrice in tempouri supramaximale
folosindu-se condiţii uşurate de lucru (alergare la vale pe o panta usor inclinata,
alergare pe teren plat cu echipament mai usor, pase sau dribbling cu o minge mai
usoara decat cea regulamentara);
c) efectuarea unor acte si acţiuni motrice în tempouri submaximale folosindu-
se condiţii usor ingreunate ( alergare pe teren plat cu echipament putin mai greu;
alergare la deal pe o panta usor inclinata )
 d) ) efectuarea unor acte sau acţiuni motrice în tempouri alternative,
maximale sau submaximale, imprimate –in majoritatea cazurilor- de factori externi
(specialist, mijloace mecanice sau electronice )

- se consideră că viteza înseamnă viteză de deplasare, iar principalul exerciţiu pentru

dezvoltarea ei îl constituie alergarea;
- la clasele mici câştigul în dezvoltarea vitezei se obţine pe seama V. de reacţie şi de
execuţie, iar la cele mari în contul V. de accelerare şi deplasare precum şi a celei de
execuţie;
- principala cale de dezvoltare a ei o constituie efectuarea unor exerciţii cu viteză şi
efort mare cu încărcări mici pe durata de 5-6 sec. în stare de excitabilitate maximă.
Pauzele între repetări de 1-4 minute;
- deoarece elevii nu reuşesc să realizeze eforturi maximale, iar durata şi distanţele
sunt scurte, ea se dezvoltă concomitent cu dezvoltarea altor calităţi. Impreună cu R. în
jocuri sportive şi ştafete, iar cu F. la sărituri, aruncări şi circuite.

Mijloace folosite pentru dezvoltarea vitezei

- exerciţii de atenţie, starturi din diferite poziţii, mişcări rapide la semnale auditive şi
vizuale;
- ştafete şi jocuri bazate pe alergare de viteză (reacţie şi execuţie);
- alergare cu accelerare până la 30-40m;
- alergare de viteză;
- exerciţii pregătitoare pentru jocurile sportive şi complexele tehnico-tactice;
- alergare lansată cu menţinerea tempoului maxim pe 15-30m;
- exerciții din școala alergării pe distanța de 15-20m;
- executarea unor plecări din diferite poziţii, întoarceri, alergare, sărituri, la semnale
sonore şi vizuale;
- alternarea execuţiei mişcărilor în tempouri diferite;
- creşterea treptată a tempourilor;

Pentru viteza de reacţie:

 - jocuri şi ştafete (“Bucheţelele”, “Ocupă locul liber”, Cheamă-ţi schimbul”, “Cursa pe
numere”, “Leapşa”, “Crabii şi creveţii”, “Ogarul şi iepurele”, “Mingea în cerc”,
“Labirintul”, “Lupta cocoşilor”, etc.

Metode si procedee metodice pentru dezvoltarea indemanarii:

a) efectuarea actelor sau acţiunilor motrice în conditii constante, intr-un nr.

mare de repetari

b) efectuarea actelor sau acţiunilor motrice în conditii complexe, in sensul

cresterii dificultatii de executie fata de conditiile normale (indepartarea centrului
de greutate al corpului fata de sol; introducerea unor acte sau actiuni motrice
suplimentare; executie cu segmentul ,,neindemanatic”; cresterea nr. de subiectii
sau a nr. de mingi )

c) efectuarea actelor sau acţiunilor motrice în conditii variabile, care sa

preintampine orice situatie viitoare posibila (exersare in spatii din interior dar si din
aer liber; sali de ed. Fizica cu luminozitate buna dar si mai slaba; exersare pe
suprafete netede dar si denivelate etc.)

Fiind o calitate complexă, prezentă în toate exerciţiile, îndemânarea nu are

metode, procedee proprii, orice exerciţiu, indiferent de gradul lui de complexitate
constituie sistem de acţionare pentru cultivarea îndemânării.
Totuşi, din punct de vedere didactic se pot desprinde câteva căi grupate în trei
grupe principale de exerciţii:
a) Exerciţii destinate învăţării priceperilor şi deprinderilor motrice de bază şi
utilitar-aplicative, cele de ordine şi formaţii şi cele specifice ramurilor de sport;
b) Aplicarea deprinderilor şi cunoştinţelor în cadrul ştafetelor şi traseelor
aplicative, în jocurile de mişcare şi pregătitoare, la probele de verificare şi competiţii;
 c) Exerciţiile destinate dezvoltării celorlalte calităţi motrice care solicită
coordonarea în condiţii de efort crescut.

Precizări metodice:

- învăţarea cât mai multor acţiuni motrice şi complicarea lor;

- complexitatea este parametrul principal în contul căreia se dezvoltă;
- acţiunea motrică nu trebuie exersată până la automatizare;
- respectarea regulei “de la simplu la complex”;
- ea poate fi dezvoltată la vârste mici;
- este plasată după prelucrarea selectivă a aparatului locomotor când sistemul nervos
se află în stare de excitabilitate optimă.
Indemânarea - Iscusinţă - Abilitate
Capacitatea de a face repede şi cu pricepere un anumit lucru.
Caracteristici:
- implică capacitatea de coordonare a segmentelor sau a corpului pentru efectuarea
unor acte sau acţiuni motrice ca:
 echilibrul;
 ambidextrie;
 precizie;
 orientare;
 amplitudine.
Toate acestea pentru obţinerea unei eficienţe maxime, în condiţii neobişnuite cu un
consum mic de energie.
- are şi sensul de aptitudine de învăţare rapidă a unei noi mişcări fiind asimilată cu
priceperea motrică simplă;
- capacitatea de a aplica fondul nostru motric deţinut în condiţii variate fiind
denumită ca pricepere motrică complexă;
- este denumită abilitate, iscusinţă, coordonare a mişcărilor, coordonare musculară.

Criterii ale îndemânării:

- complexitatea de coordonare;
- precizia mişcării.
 DESCRIEREA UNUI SISTEM DE ACTIONARE

1- Denumirea actului/actelor sau actiunii/actiunilor motrice

2- Pozitia initiala, intermediara sau finala a corpului executantului
3- Distanta, durata sau incarcatura efortului fizic
4- Tempoul de executie
5- Numarul de repetari ( limita inferioara si limita superioara pe intreg sistemul de
actionare si fara limite pentru fiecare act sau actiune motrica din sistemele de
actionare complexe)
6- Durata pauzei intre repetari si natura pauzei (la pauzele active se mentioneaza
si continutul)
7- Formatia de lucru
8- Modalitatea concreta de actionare
Intre 2 si 3 – poate fi semnalul la care se declanseaza actiunea (daca este cazul).

Viteza - Alergare, cu plecare din stând depărtat, la semnal vizual, pe 20 m,

tempo 100%, 3-6 x, pauză activă (mers) 1 minut; formaţia de lucru: cinci
linii a câte şase elevi; modalitatea de exersare: linia de elevi care urmează
pleacă atunci când linia anterioară a terminat alergarea pe cei 20 m.
Viteza - Pase în doi de pe loc cu două mâini de la piept, cu o minge de
cauciuc, distanţa între subiecţi de patru metri, tempo 100 %, 2-4 x 30
secunde, pauză activă (mişcări de relaxare a musculaturii braţelor) 30
secunde; formaţia de lucru: 15 perechi; exersare frontală.
Handbal - Conducerea mingii ("dribling") în linie dreaptă pe distanţa de 20 m
şi aruncarea zvârlită la poartă cu paşi adăugaţi, tempo 50%, 3 x, pauză activă
(mers) 30 secunde; formaţia de lucru: două şiruri a câte patru elevi la fiecare
din cele două porţi de handbal; modalitatea de exersare: elevul care urmează
execută după ce colegul dinaintea sa a recuperat mingea aruncată la poartă.

5. ÎNVATAREA, CONSOLIDAREA, PERFECTIONAREA,

EVALUAREA- DEPRINDERILOR SI PRICEPERILOR
MOTRICE

Obiective:
- formarea reprezentărilor corecte;
- formarea stereotipului dinamic;
- formarea capacităţii de aplicare şi generalizare;
- cunoaşterea şi aprecierea rezultatelor obţinute de elevi.

Sisteme de acţionare:
- exerciţii pregătitoare, ajutătoare, analitice şi globale;
- legări, combinaţii, întreceri, jocuri;
- ştafete şi parcursuri aplicative;
- exerciţii variate şi dinamice;
- verificare curentă, evaluare prin note.

Durata: 15-30 minute

Deprinderile şi priceperile motrice

DEPRINDERI DE LOCOMOŢIE
a) de bază:
1. Mersul
2. Alergarea
3. Săritura

b) combinate:
1. Escaladarea
2. Tracţiunea
3. Căţărarea
4. Târârea

DEPRINDERI DE MANIPULARE
a) de tip propulsie: lansare, rostogolire, azvârlire; lovire cu mâna, cu piciorul, cu
diferite obiecte (baston, rachetă, paletă etc.)
b) de tip absorbţie: prindere cu o mână sau cu ambele

DEPRINDERI DE STABILITATE
a) de tip axial: îndoire, întindere, răsucire, întoarcere, balansare
b) posturi statice sau dinamice: posturi ortostatice, rostogoliri
c) starturi, fente

DEPRINDERI DE MANIPULARE ŞI STABILITATE

 acţiuni combinate: aruncare, prindere, transport/împingere de obiecte,
 deprinderi de locomoţie, de manipulare şi de stabilitate exersate în
parcursuri aplicative şi ştafete
 parcursuri aplicative şi ştafete conţinând deprinderi de locomoţie, de
manipulare şi demstabilitate, sub formă de întrecere.

DEPRINDERI SPECIFICE RAMURILOR ŞI PROBELOR SPORTIVE

ATLETISM
a) alergari:
 alergarea de viteză cu start de jos:
 alergarea de rezistenţă:
Succesiunea in care vor fi predate elementele comune alergarii pe plat.
- pasul lansat de semifond si fond
-startul din picioare si lansarea de la start
- pasul de accelarare
- pasul lansat de viteza
 - startul de jos si lansarea de la start
- sosirea
b) sarituri:
 elemente din şcoala săriturii
- pas saltat
- pas sarit
 săritura în lungime cu elan cu 1½ paşi în aer:
- etalonarea elanului
- bătaia şi desprinderea în zona precizată
- zborul şi aterizarea
 săritura în înălţime cu păşire:
- etalonarea elanului
- bătaia, desprinderea, zborul şi aterizarea

c) aruncari
 elemente din şcoala aruncării:
- aruncări tip azvârlire, împingere şi lansare cu o mână şi cu două mâini.
 aruncarea mingii de oină (de pe loc la distanta, cu elan la distanta).
-elanul
-blocarea
-miscarea bratelor
-traiectoria optima

GIMNASTICĂ
a) gimnastică acrobatică
- elemente statice
- elemente dinamice
b) sarituri la aparate

JOCURI SPORTIVE
a) fotbal
b) handbal
c) baschet
d) volei
e) oină
f) rugby-tag

INVĂŢAREA IZOLATA A UNOR PROCEDE TEHNICE DE BAZA

 1. invatarea procedeului tehnic in conditii usurate. Se urmareste sa se
formeze o reprezentare clara asupra procedeului tehnic si se trece la o
executie globala sau partiala a elementelor componente. ( initierea
elevilor in procedeul tehnic).
2. Etapa in care se realizeaza repetarea procedeului tehnic in conditii mai
grele, folosind o serie de aparate ajutatoare care inlocuiesc partial
adversarul ( zid, banci de gimnastica )
3. Repetarea procedeului cu adversar pasiv
4. Repetarea procedeului cu adversar activ
5. Consolidarea procedeului tehnic in combinatie cu altele
6. Aplicarea procedeului tehnic in jocuri scoala.

FOTBAL – LOVITURA DE ATAC

Lovirea mingii cu șiretul plin
Greșeli frecvente:
- glezna nu este încordată și laba piciorului bine întinsă în momentul lovirii;
- elanul nu se face în linie dreaptă;
- piciorul de sprijin nu se așează pe linia mingii;
- pendularea piciorului de lovire numai de genunchi fără o pendulare corespunzătoare a șoldului;
- trunchiul înclinat pe spate;
- jucătorul nu se înalță în momentul lovirii pe vârful piciorului de sprijin.
Se fac corectări în permanență.
Teren cu dimensiunile 40 L / 20 l
Nr. de elevi:
Materiale: mingi de fotbal, jaloane, capete, maieuri, cronometru, fluier, panouri sau bănci de
gimnastică.

1. Învatarea procedeului tehnic in conditii usurate. Se urmareste sa se

formeze o reprezentare clara asupra procedeului tehnic si se trece la o executie
globala sau partiala a elementelor componente. ( initierea elevilor in procedeul
tehnic).

F1. Inițierea elevilor în procedeul tehnic prin vizionarea unor materiale intuitive (planșe,
filme, CD), însoțite de demonstrații și explicații. Se arată cele trei secvențe ale lovirii mingii
cu piciorul:
- pendularea posterioară
- momentul lovirii
- pendularea anterioară
2 min., frontal.

F2. Simularea lovirii mingii cu șiretul plin

- executarea de pe loc și cu ușor elan, fără minge a mișcărilor.
10-12 execuții: 5-6 de pe loc, 5-6 cu ușor elan.
- 2 linii de joc față în față, distanța între linii 5-8 m și intervalul dintre subiecți 3-4 m;
- intensitate mică (tempo ¼);
- se fac corectări individuale.

2. Etapa in care se realizeaza repetarea procedeului tehnic in conditii mai

grele, folosind o serie de aparate ajutatoare care inlocuiesc partial adversarul
( zid, banci de gimnastica )

F3. Din joc de glezne, lovirea mingii statice cu șiretul plin, la zid, la panou sau la banca de
gimnastică răsturnată.
2-3 serii x 1 minut
Tempo ¼ - 2/4
Pauză 30 secunde
F.L. = individual
M.E. = distanța de execuție 2-3 m, intervalul dintre subiecți 3-4 m

3. Repetarea procedeului cu adversar pasiv

F4. Din joc de glezne pase în doi, prin lovirea mingii statice cu șiretul plin, printre 2
jaloane (distanța între jaloane 2m).
2-3 serii x 1 min.
Tempo 2/4
Pauză între serii 30 secunde.
F.L. = 2 linii de 9 elevi faţă în faţă (pe perechi) distanța între linii 8-10 m, interval 3-4 m
M.E. = se lucrează cu ambele picioare alternativ.
F5. Jucătorul A conduce mingea, o oprește prin călcare, la 10-12 metri de poartă și se
deplasează în lateral. Jucătorul B, venit în alergare, trage la poartă cu șiretul plin.
F.L. – 2 șiruri a câte 4 elevi la fiecare din cele 2 porți plus 2 portari, câte unul la fiecare poartă;
- 4-6 x;
- 45 secunde, mers cu revenire;
- tempo 2/4
M.E. – lucrează câte doi elevi de la același șir, cel din față cu mingea, la distanță 2-3 unul față de
celălalt.
- cel care a călcat mingea, o recuperează și împreună se deplasează la locul de plecare.
- următorii 2 pleacă după ce elevii care au lucrat au recuperat mingea;
- se lucrează alternativ, odată unul, odată celălalt;
- se lucrează de pe ambele părți ale terenului.

F6. Tras la poartă cu șiretul plin din autopasă.

- 4-6 execuții; tempo 2/4; pauză 45 sec, mers cu revenire la locul de plecare;
- 2 șiruri a câte 4 elevi la fiecare din cele 2 porți, plus un portar în fiecare poartă.
M.E. – conducerea mingii 3-4m în alergare ușoară, autopas și tras la poartă din alergare de la
distanța de 12-13m
- se lucrează de pe ambele zone.

4. Repetarea procedeului cu adversar activ

F7. Acțiuni de joc 2x1: spre poartă în care se urmăresc pasele date în viteză la poartă din
orice poziție cu șiretul plin, respectându-se indicațiile date la celelalte execuții.
E.L. = 2 șiruri paralele x 3 elevi la fiecare din cele două porți, 2 apărători aflați la fiecare bară, 2
portari.
M.E. = În momentul în care cei 2 jucători care atacă încep execuția, jucătorul apărător iese în
întâmpinarea lor;
- după un nr. de execuții se schimbă apărătorul;
- cel care a șutat recuperează mingea;
- ceilalți execută după ce mingea a fost recuperată.
 5. Consolidarea procedeului tehnic in combinatie cu altele

F8. Tras la poartă cu șiretul plin din combinații în 2 jucători, fără schimb de locuri, apoi și
cu schimb de locuri.
4-6 x
Tempo 2/4
40 secunde mers cu respirații (revenire) în formație.
2 șiruri paralele x4 la fiecare dintre cele două porți, cu 2 portari.
- mingea este recuperată de cel care va urma să șuteze;
- se pleacă de la centrul terenului;
- următ. 2 execută după ce juc. din față au recuperat mingea;
- se trage la poartă alternativ, odată unul, odată celălalt;
- se lucrează alternativ.
Tras la poartă cu șiretul plin după combinații între cei 2 jucători, jucătorul apărător fiind la
început semiactiv, apoi activ.
2x 2-3 execuții
O serie ap semiactiv
O serie ap activ
Pauză 45 secunde între execuții și un minut între serii cu mers de revenire la locul de plecare

6. Aplicarea procedeului tehnic in jocuri scoala.

F9 Joc bilateral cu respectarea temei propuse (tras la poarta cu siretul plin)

2X5 minute

Invăţarea acţiunilor motrice noi:

- transmiterea şi însuşirea noilor cunoştinţe se realizează, de regulă, înaintea
celorlalte teme;
- explicaţia şi demonstraţia trebuie să creeze elevilor o reprezentare cât mai
exactă, iar condiţiile de exersare să fie optime, deseori uşurate. Insuşirea se face
în etape judicios gradate;
- exerciţiile vor fi repetate de mai multe ori până la însuşirea lor corectă, într-un
sistem de lecţii;
- ritmul de execuţie este moderat, apropiindu-se treptat de cel de execuţie
normală;
- între repetări se acordă pauze de relativă revenire a organismului;
- el se repetă până nu apar modificări negative în structura şi coordonarea
mişcării;
- un rol important îl au aici exerciţiile pregătitoare şi ajutătoare.

Formarea, fixarea, consolidarea, perfecţionarea acţiunilor

motrice:
- pentru a se automatiza mişcările, trebuie repetate de mai multe ori. Ea
presupune condiţii constante;
- deprinderile şi priceperile motrice se formează, se stabilizează prin repetarea lor
în cadrul unor acţiuni globale (integrative) cu caracter aplicativ (jocuri,
ştafete, linii acrobatice, parcursuri) în întrecere şi cu schimbarea condiţiilor de
desfăşurare a activităţii;
- deprinderile fixate contribuie la bătătorirea căilor neuro-musculare;
- tot ce se învaţă se bazează pe cele fixate anterior;
- obiectivele importante ale acestei verigi sunt:
 formarea stereotipului dinamic;
 automatizarea parţială sau totală a deprinderilor motrice;

6. DEZVOLTAREA FORTEI SAU REZISTENTEI

Obiective: - creşterea indicilor de forţă sau rezistenţă
Sisteme de acţionare:
- procedee metodice şi exerciţii speciale pentru dezvoltarea forţei sau rezistenţei;
- alergare de durată în tempo uniform şi variat;
- lucru pe ateliere, circuitul, izometria.

Durata: 5-10 minute

FORȚA
  forţa dinamică segmentară
 forţa dinamică segmentară în regim de rezistenţă
forţa explozivă
 forţa în regim de rezistenţă
 detentă
 forţa specifică probelor şi disciplinelor sportive predate

Metode si procedee metodice pentru dezvoltarea fortei:

- procedeul ridicarii de greutati;
- metoda: ”power- training”;
- procedeul „izometric”;
- contracţiilor musculare izotonice intense si rapide ;
- procedeul “ circuit”;
- procedeul eforturilor repetate pana la refuz;

Mijloace folosite pentru dezvoltarea forţei:

- exerciţii analitice libere şi cu obiecte; exerciţii cu încărcătură mică (1-2 kg.);
- exerciţii de căţărare, transport de greutăţi, tracţiuni şi împingeri;
- exerciţii cu bănci de gimnastică;
- exerciţii cu benzi elastice, extensoare, gantele, la aparate;
- sărituri succesive pe un picior, pe ambele picioare, peste obstacole mici, în
lungime şi înălţime, sărituri ca mingea.
- fandări alternative stânga-dreapta, înainte-înapoi cu sărituri pe ambele picioare;
-ştafete şi trasee aplicative;
- pentru fete se va pune accentul pe dezvoltarea forţei abdominale, a membrelor
inferioare şi superioare;
- se mai poate folosi şi metoda culturistă;
- gradarea efortului, corecta lui localizare şi acordarea de pauze.
Forță
Procedeul în circuit
Creat pentru dezvoltarea/educarea forței principalelor grupe musculare.
Condiții de respectat
- să fie simple
- să fie cunoscute de subiecți
- să se cunoască posibilități la maxim ale subiecților la fiecare exercițiu
- să fie dispuse astfel încât să nu .....în efort, ca ordine de efectuare, musculatura aceluiași
segment corporal succesiv.
Circuit scurt format din 5 exerciții
a) pentru dezvoltarea forței musculaturii abdominale: ridicarea trunchiului din culcat dorsal cu
brațele îndoite palmele la ceafă și picioarele îndoite, tălpile pe sol și atingerea genunchilor cu
coatele (ridicarea fundului la verticală din culcat dorsal).
b) dezvoltarea forței musculaturii spatelui: ridicarea trunchiului din culcat facial cu palmele la
ceafă.
c) dezvoltarea forței musculaturii membrelor inferioare – îndoiri și întinderi ale picioarelor
(genuflexiuni).
d) dezvoltarea forței musculare abdominale: ridicarea picioarelor din culcat dorsal.
e) dezvoltarea forței musculaturii membrelor superioare: îndoiri și întinderi ale brațelor (flotări).
 5 grupe a câte 4 elevi
 2 serii
 fiecare ex. se lucrează 20 sec cu 30 sec pauză.
 intensitate 75-85% efort submaximal
 pauza între ex 30 sec și între serii 2 min.

REZISTENȚA

 rezistenţa cardio-respiratorie la eforturi aerobe

 rezistenţa musculară locală
 rezistenţa cardio-respiratorie la eforturi variabile
 rezistenţa cardio-respiratorie la eforturi mixte
 rezistenţa în regim de forţă
 rezistenţa specifică probelor şi disciplinelor sportive predate

Metode si procedee metodice pentru dezvoltarea rezistentei:

a) Procedee metodice bazate pe variaţia volumului efortului fizic:
a.1. procedeul eforturilor uniforme când se menţine în exersare aceeaşi
intensitate şi creşte volumul (exprimat prin durată, distanţă, număr de repetări
etc.) în aceeaşi activitate sau de la o activitate la alta (lecţii, activităţi fizice de
întreţinere etc.);
a.2, procedeul eforturilor repetate când intensitatea efortului rămâne tot
constantă, dar efortul se efectuează cu un număr de repetări în creştere a aceeaşi
unităţi de efort (fie în aceeaşi activitate, fie de la o activitate la alta).
b) Procedee metodice bazate pe variaţia intensităţii efortului fizic:
b.1. procedeul eforturilor variabile când se menţine aceeaşi unitate de efort
(durată/"repriză", distanţă, număr de repetări), dar se modifică intensitatea, în
sens de creştere şi descreştere;
b.2. procedeul eforturilor progresive, când se menţine aceeaşi unitate de efort
(distanţă, durată/"repriză", număr de repetări), dar se modifică intensitatea
numai în sens de creştere (fie pe parcursul unităţii de efort, fie de la o unitate de
efort la alta).
c) Procedeul metodic "cu intervale " care se bazează atât. pe variaţia
volumului. cât şi a intensităţii efortului fizic.
Variaţia volumului efortului fizic se realizează numai de la o activitate la alta deci,
nu în aceeaşi activitate! Variaţia intensităţii efortului, care este semnificativă
pentru acest procedeu metodic, se realizează - dacă este necesar numai în
aceeaşi activitate, de la o repetare la alta a unităţii de efort.

Mijloace folosite: - alergare de durată, în tempo uniform de 1/4 şi 2/4 circa 3-4
minute pentru băieţi şi 2-3 minute pentru fete;
- alergare în tempo variabil de 2/4 şi 3/4 (80-150m x 3-5 ori);
- alergare în teren variat;
- exerciţii de rezistenţă în regim de viteză;
- ştafete, jocuri de mişcare, pregătitoare şi sportive;
- repetarea unor elemente tehnice de un număr mare de ori;
- executarea unor circuite pentru dezvoltarea fizică generală şi a rezistenţei în
regim de forţă;
- alergare cu intervale;
- alergare de durată (4-5’ / 8-10’);
- executarea complexelor şi liniilor acrobatice şi ritmice sub formă de torent.

7.REVENIREA ORGANISMULUI DUPĂ EFORT

Obiective
- revenirea treptată a marilor funcţiuni;
- scăderea nivelului de efort;
- întărirea reflexului de postură.
Sisteme de acţionare:
- exerciţii cu intensitate redusă;
- exerciţii respiratorii şi de relaxare;
- exerciţii de postură cu caracter educativ-corectiv.
Durata: 3 minute.

8.CONCLUZII, APRECIERI, RECOMANDĂRI

Obiective:
- formarea capacităţii de apreciere şi autoapreciere;
- realizarea bilanţului lecţiei.
Sisteme de acţionare:
- aprecierea rezultatelor obţinute şi a comportării elevilor;
- aspecte pozitive şi negative;
- indicatii pentru activitatea viitoare;
- teme pentru acasă.
Durata: 2-3 minute.

Conţinut:
- măsurile ce se iau şi exerciţiile utilizate urmăresc să asigure încheierea corectă a
lecţiei;
- întreruperea lucrului fără măsuri adecvate are repercursiuni negative asupra
atenţiei şi puterii de concentrare din lecţiile care urmează;
- exerciţiile de relaxare, mersul liniştitor, alergarea uşoară, exerciţiile şi jocurile de
atenţie trebuie să asigure liniştirea treptată a organismului. Numărul lor
şi durata depind de efortul depus de elevi şi de lecţia care urmează;
- aprecierea din final evidenţiază aspectele pozitive, elevii care s-au remarcat,
modul de realizare a temelor şi elementele pe care să se insiste în continuare;
- va da de asemenea indicatii pentru activitatea viitoare şi va repartiza sarcini
concrete în legătură cu activitatea independentă a elevilor;
- apreciază activitatea unor elevi prin notarea curentă
- profesorul să fie obiectiv şi imparţial.

Organizarea activităţii de exersare în lecţia de

educaţie fizică
Factori de care depinde organizarea exersării:
- noile mutaţii intervenite în relaţia profesor-elev;
- natura şi complexitatea temelor;
- dominanta efortului (V., I., Complexitate);
- scopul didactic urmărit (obiective, sarcini);
- treapta de învăţământ;
- mijloacele folosite pentru realizarea obiectivelor propuse;
- baza materială disponibilă;
- efectivele de elevi.
Procedee de organizare a exersării:
a) activitatea frontală (simultană);
b) activitatea pe perechi;
c) activitatea pe grupe, ateliere, echipe;
d) activitatea individuală.
a) Activitatea frontală:
Este o activitate desfăşurată simultan cu toţi elevii.
Variante: - la comanda profesorului care marchează ritmul execuţiilor;
- liber de către elevi pe baza indicaţiilor profesorului;
- o variantă intermediară, profesorul marcând, din timp în timp, ritmul de
execuţie.
Avantaje: - profesorul deţine rolul principal în conceperea şi organizarea
activităţii de exersare;
- se foloseşte la maximum timpul acordat lecţiei, densitatea motrică şi pedagogică
fiind optimă (dozare bună a efortului);
- se obţine o bună stare de disciplină şi organizare
Condiţiile procedeului:
- existenţa unei dotări materiale corespunzătoare în funcţie de efectivele de elevi
cu care se lucrează.
Situaţii în care se recomandă:
- când sunt utilizate exerciţii de ordine şi formaţii;
- exerciţii cu influenţă selectivă, exerciţii pregătitoare, complexe D.F.A.;
- exerciţii pentru dezvoltarea F., R., M. şi parţial cele pentru V. şi I.;
- circuitele simultane;
- unele elemente din gimnastica acrobatică şi ritmică.
Precizare metodică:
- în toate aceste situaţii profesorul să nu abuzeze de numărătoare şi comandă.

b) Activitatea pe perechi:
Este o exersare în doi.
Variante:
- unul execută, partenerul ajută execuţia;
- unul execută, partenerul corectează;
- unul execută, partenerul opune rezistenţă;
- unul execută, partenerul se odihneşte.
Avantaje: - sunt promovate formele de colaborare, întrajutorare, activitatea
independentă;
- se dezvoltă iniţiativa, spiritul de observaţie, atitudinea critică şi autocritică;
- se foloseşte raţional timpul de lucru, reglându-se pauzele şi exersările;
- elevii îndeplinesc rolul de ajutoare, lucrează independent;
- sunt promovate relaţiile de colaborare între elevi şi profesori, între elevi.
Condiţii de folosire:
- un nivel de pregătire bun;
- disciplină şi organizare;
- motivaţie, unele cunoştinţe teoretice.
In ce situaţii se recomandă: - executarea unor elemente din gimnastica
acrobatică şi ritmică;
- executarea unor exerciţii de mobilitate şi supleţe, a unor exerciţii de forţă, de
aruncare-prindere, de aruncare, etc.;
- executarea unor acţiuni tactice, unele exerciţii din alergarea de viteză.
Precizare metodică:
- această activitate contribuie la promovarea unui învăţământ activ, bazat pe
cooperare şi conlucrare, pe întărirea unor relaţii în grup, pe încurajareiniţiativei şi
independenţei;
- se recomandă folosirea ei încă de la clasele mici.
c) Activitatea pe grupe, ateliere, echipe:
Caracteristici:
- grupele să nu se constituie la întâmplare;
- ele să aibă o componenţă valorică omogenă şi un caracter relativ stabil;
- liderul să fie capabil să îndeplinească şi rolul de instructor.
Avantaje:
- se aplică principiul accesibilităţii, elevii fiind trataţi diferenţiat;
- se asigură creşterea interesului, a motivaţiei şi o activizare bună ;
- sunt cultivate relaţiile de grup (cooperare, acceptare şi respectare a liderului,
autoorganizare, disciplină,simtul datoriei).
- această formă are legătură cu tratarea diferenţiată, instruirea programată şi
educaţia morală.
Cerinţe în constituirea echipelor:
- folosirea testărilor iniţiale şi periodice;
- alegerea responsabililor de grupe să se facă cu tact si discernământ;
- la formarea lor să se ţină cont şi de afinităţilor personale.
Situaţii în care se recomandă: - exerciţiile destinate însuşirii unor procedee
tehnice atletism, gimnastică);
- jocuri de mişcare, ştafete şi parcursuri aplicative, întreceri;
- jocuri sportive bilaterale;
- circuite, ateliere, etc.;
- elevii exersează relaţii de muncă, gesturi, afectivitate, voinţă.
d) Activitatea individuală:
Are cele mai largi resurse formative, asigurând cunoştinţe şi deprinderi pentru
autoinstruire şi educaţie permanentă.
Condiţii de aplicare:
- motivaţie puternică pentru educaţia fizică, cunoştinţe teoretice de specialitate şi
metodologice de dozare a efortului, corectarea greşelilor;
- grad înalt de organizare şi disciplină;
- existenţa unei conlucrări tradiţionale între elevi şi profesori.
Situaţii în care se recomandă:
- exersarea unor elemente cunoscute în scopul perfecţionării lor;
- alcătuirea unor linii sau microlinii acrobatice şi ritmice;
- exersarea exerciţiilor de dezvoltare a calităţilor motrice;
- exerciţii cu caracter preventiv, corectiv şi compensatoriu;
- executarea unor sarcini suplimentare sau complementare.

Temele sunt preluate din planul calendaristic propriu-zis şi - ca atare - în

 formularea lor nu apar nici un fel de probleme. Temele sunt calităţile motrice şi
deprinderile şi/sau priceperile motrice. Drept consecinţă, se impun cel puţin
următoarele trei precizări:
a)atletismul, gimnastica, baschetul, fotbalul, handbalul, voleiul etc. nu sunt
teme (aşa cum se consemnează, încă, în multe planuri de lecţie ci domenii
din care se iau temele de deprinderi şi priceperi motrice;
b)jocurile de mişcare sau bilateral-sportive, ştafetele, parcursurile traseele
aplicative etc. nu sunt teme (cum se consemnează în unele planuri), ci
mijloace sau modalităţi de realizare a unor teme;
c)circuitul, izometria, intervalul etc. nu sunt teme (cum se consemnează în
suficiente planuri), ci procedee metodice de exersare pentru
dezvoltarea/educarea unor calităţi motrice.
Cele mai multe probleme apar la stabilirea obiectivului operaţional
subordonat fiecărei teme abordate în lecţie, mai ales dacă nu se înţelege în
întregime relaţia "temă - obiectiv". Tema rămâne aceeaşi pe parcursul ciclului
tematic. Obiectivul reprezintă ceea ce trebuie să se realizeze din tema respectivă
în fiecare lecţie. Se poate menţine acelaşi obiectiv operaţional în maximum
două-trei lecţii succesive, dar sunt şi situaţii în care obiectivul operaţional se
schimbă, pentru tema respectivă, de la o lecţie la alta. Câteva reguli pentru
formularea obiectivelor operaţionale la educaţia fizică şi sportivă şcolară şi unele
exemplificări nu pot fi decât benefice pentru profesori:
- Pentru calităţile motrice, în postură de teme, obiectivele vizează
"dezvoltarea/educarea", `îmbunătăţirea" sau "verificarea" uneia sau mai multor
forme de manifestare, subliniindu-se şi nivelul de localizare (membre
superioare şi/sau inferioare, trunchi, abdomen, spate, întregul corp etc.).
Exemplificări:
• Tema: Viteza
Obiectivul: Dezvoltarea/educarea indicilor vitezei de reacţie la nivelul întregului
corp şi a vitezei de deplasare pe distante medii, (30-40 m).
• Tema: Îndemânarea
Obiectivul: Îmbunătăţirea preciziei de aruncare a obiectelor uşoare, în ţinte fixe,
cu fiecare membru superior.
• Tema: Forţa
Obiectivul: Dezvoltarea/educarea forţei dinamice la nivelul principalelor grupe
musculare.
- Pentru deprinderile şi/sau priceperile motrice. în postură de teme, obiectivele
operaţionale trebuie să vizeze etapa învăţării motrice (însuşire primară,
consolidare, perfecţionare sau verificare) şi accentul care se pune pe una sau
mai multe faze din execuţia tehnică, tactică sau tehnico-tactică. Exemplificări:
• Tema: Săritura în lungime cu elan din alergare
Obiectivul: Consolidare, cu accent pe etalonarea elanului ("bătaie'' într-un
spaţiu delimitat cu piciorul cel mai puternic).

• Tema: Stând pe cap

Obiectivul: Consolidare, cu accent pe formarea triunghiului echilateral al
punctelor de sprijin şi pe ridicarea corectă a centrului de greutate
şi a membrelor inferioare.

• Tema: Dribling multiplu printre obstacole (la baschet) Obiectivul:

Consolidare, cu accent pe protejarea corespunzătoare a mingii în funcţie de
obstacol.