Deşi astăzi o considerăm o limbă moartă, limba latină este sursa

numeroaselor cuvinte păstrate în multe limbi, unele chiar din vocabularul englez,
deşi puţini oameni cunosc acest lucru. De fapt, majoritatea cuvintelor din spaţiul
european sunt derivate din limba latină şi au devenit, astfel, parte a testamentului
lingvistic.
Cei mai mulţi termeni latini apar în domeniul juridic, astfel că orice student
al facultăților de Drept, de exemplu, ar trebui să deţină cel puţin noţiuni elementare
despre această limbă. La fel este și adagiul latin „ignorantia legem non excusat”,
care se referă la faptul că necunoașterea legii nu scuză pe nimeni. Aşadar,
necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale nu înlătură vinovăţia, în
consecință nici caracterul penal al faptei.
Pentru ca acest principiu să nu fie o simplă ficţiune, trebuie asigurate
condiţiile cunoaşterii normei de drept. Astfel, normele juridice intră în vigoare la
data aducerii lor la cunoştinţa publică. Cu alte cuvinte, ele sunt opozabile
cetăţenilor de la data publicării în Monitorul Oficial. În conformitate cu art. 78 din
Constituţia României „legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în
vigoare la 3 zile de la data publicării”.
Analizând paragrafele anterioare concluzionăm faptul că fiecare individ este
obligat să cunoască legislația. Astfel, dacă un cetățean comite o faptă care
întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, va răspunde pentru fapta sa
conform legislației aflate în vigoare la data săvârșirii faptei, atâta timp cât nu este
incident vreunul din cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) din Codul de Procedură
Penală. Chiar dacă persoana respectivă va invoca în fața instanței faptul că nu avea
cunoștință că fapta sa constituie infracțiune, acest aspect nu va înlătura răspundea
penală care îi revine.
Există totuși şi trei excepţii de la acest principiu:
– în cazul legilor care prevăd în preambulul lor o altă dată la care vor intra în
vigoare;
– în cazul izolării unei părţi a teritoriului statului de restul ţării, care face
imposibilă cunoaşterea legii (dat fiind exemplul unei catastrofe naturale);
– în cazul erorii de drept ( în cazul în care o persoană încheie un act juridic,
necunoscând consecinţele pe care norma juridică face să decurgă din respectivul
act juridic).
Privind grosso modo și izolând cele trei cazuri în care un cetățean este
exceptat de la cunoașterea legilor, fiecare individ trebuie să-și aloce timp pentru a
cunoaște legile țării în care locuiește, actualizând permanent aceste cunoștințe. De
ce este importantă legea? Legea reprezintă regulile scrise de conduită ce descriu
sau reglementează relații specifice între persoane și organizații, ca și măsurile
punitive asupra celor ce încalcă aceste reguli de conduită. Legile au existat din cele
mai vechi timpuri, ele ajutând la menținerea unei ordini în societate, prin atragerea
de pedepse în urma încălcării lor.
Dacă am face un mic exercițiu de imaginație asupra vieții noastre fără
existența unor reguli bine stabilite de conviețuire, ne este foarte ușor să realizăm că
ar fi aproape imposibil să trăim într-o asemenea societate. Fără exitența pedepselor
care sunt atrase în urma încălcărilor actelor normative, am fi absolut nevoiți să
trăim ca niște oameni primitivi.
Revenind la citatul latin „ignorantia legem non excusat”, raportat la viața
contemporană consider că însușirea legilor este și o formă de stimă de sine. Este
singura modalitate prin care putem să ne cunoaștem obligațiile, pentru preveni
căderea în extrema în care ajungem să răspundem pentru o faptă pe care am comis-
o din necunoștință de cauză, dar de asemenea foarte important de reținut faptul că
este și singura modalitate prin care putem să ne cunoaștem în totalitate drepturile
ca și cetățeni al unei țări.

Exemplific cele relatate anterior prin următorul exemplu:

„O persoană de vârsta a treia nu își permite achiziționarea tratamentului

medical de care are nevoie lunar, având o pensie mult prea mică. Astfel,
împrumută suma de 300 de lei de la X. Însă, X pretinde ca vârstnica în momentul
în care își va achita datoria să îi înapoieze suma de 1500 lei, valoare de 5 ori mai
mare decât cea împrumutată inițial. Vârstnica fiind nesigură în luarea unei decizii,
pe fondul unor presiuni din partea lui X, acceptă banii. Cele două persoane
încheie în acest sens și un contract.”
În ciuda contractului încheiat fapta creditorului reprezintă infracțiunea de
„Exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile”, faptă prevăzută și
pedepsită de art. 247 alin. (1) din Codul Penal, întrucât acesta cu ocazia dării cu
împrumut de bani a profitat de starea de văditp vulnerabilitate a debitorului,
datorată vârstei și și-a constituit un drept de creanță de valoare vădit
disproporțională.
Creditorul din speța noastră în baza probatoriului administrat va ajunge în
fața instanței de judecată pentru infracțiunea de „Exploatarea patrimonială a unei
persoane vulnerabile”, unde va invoca faptul că au semnat un contract în acest sens
și că nu avea cunoștințe că aceasta faptă constituie o infracțiune. Astfel, cele
invocate de către creditor, vor fi respinse conform obligativității cunoașterii leilor
țării, acesta riscând să fie pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani.
 În încheiere, raportându-ne la exemplul de mai sus, care este doar unul din
multe altele care ar putea fi dezbătute, doresc să subliniez din nou importanța
studierii în amănunt actelor normative, întrucât este singura modalitate prin care o
persoană are certitudinea acționează corect, iar fapta sa nu vor avea repercursiuni
de natură penală sau contravențională. Consider că ne suntem datori să ne
cunoaștem drepturile și obligațiile, atâta timp cât trăim într-o societate.