dosar nr.

2-1119/20
2-20111195-32-2-10092020-1
HOTĂRÂRE
în numele Legii

25 august 2021 mun. Hîncești

Judecătoria Hîncești, sediul Central
Instanța de judecată în componenţa:
Preşedintele şedinţei, judecător – Natalia Berbec
Grefieri: Svetlana Zadic, Snejana Alexandru, Corina Dirvici
Cu participarea:
Avocatului – Valeriu Gandrabur, în baza mandatului seria MA nr. 1041088 din
25.08.2020, liența nr.2322 din 21.12.2011
Avocatului – Alexandru Macar, în baza mandatului seria MA nr. 1518633 din
19.10.2020, liența nr.2330 din 26.12.2011

judecând în şedinţa de judecată cauza civilă la cererea de chemare în judecată

înaintată la 10 septembrie 2020 de ***** împotriva lui ***** cu privire la încasarea
împrumutului, plăților aferente și compensarea cheltuielilor de judecată

Procedura de citare - legal îndeplinită

În şedinţa de judecată s-au prezentat:
Reclamantul – *****
Reprezentantul reclamantului – Valeriu Gandrabur, avocat
Pârâtul – *****
Reprezentantul pârâtului – Alexandru Macar, avocat

Instanța de judecată a constatat:

Argumentele reclamantului
La data de 10 septembrie 2020 ***** a sesizat judecătoria Hîncești, sediul Central
cu cerere de chemare în judecată împotriva lui ***** cu privire la încasarea
împrumutului, plăților aferente și compensarea cheltuielilor de judecată
În motivarea cererii indică, că la data de 14 august 2016 a fost încheiat Contract
de împrumut, în formă de recipisă, între ***** (împrumutător) și ***** (împrumutat),
prin care primul a împrumutat suma de 58000.00 (cincizeci și opt mii) euro
“împrumutatului”, care s-a obligat să le restituie la data de 01 octombrie 2017, însă pînă
în prezent pîrîtul nu și-a onorat obligațiune de returnare a împrumutului, deaceia depune
prezenta cerere de chemare în judecată privind încasarea banilor pe cale judiciară.
Indică, că probatoriul anexat la cererea de chemare în judecată atestă existența
unor relații contractuale între părțile prezentului proces, relații de conotație corelativă,
consensuală și comutativă. Luând în considerare faptul că, reclamantul ***** a acționat
cu bună-credință și diligență corespunzătoare la inițierea și executarea relațiilor
contractuale derulate cu pârâtul *****, a oferit în termenii conveniți, cu titlu de împrumut
suma reflectată expres în recipisă/contract abordate, iar ultimul la rândul său, la scadența
obligației asumate nu a acționat cu bună-credință și nu a manifestat responsabilitate în
onorarea adecvată a obligațiilor corelative de restituire a împrumuturilor acordate, a fost
obligat să intervenă cu prezenta acțiune ca ultimă și unică măsură de stingere a obligației
și reparare a drepturilor încălcate. Deși nu este necesară somație în cazul în care este
stabilită o dată calendaristică pentru executarea obligației, atrage atenția că în pofida
acestui fapt totuși au fost expediate în adresa pârâtului somațiile/notificările orale
extrajudiciare care însă nu s-au soldat cu succes.
Menționează, că în speță, au fost parcurse etapele prevăzute imperativ de lege în
vederea valorificării eficiente a prezentei acțiuni, prin somarea pârâtului, din care
considerente pledează pentru admiterea integrală a acțiunii cu încasarea din contul lui
***** în beneficiul lui ***** a împrumutului restant de 58 mii Euro.
Cu referire la clauza penală, evidențiază că, în esență clauza penală reprezintă o
stipulație (prevedere contractuală), prin care părțile stabilesc de comun acord, anticipat și
prin apreciere cuantumul despăgubirilor ce vor fi datorate de partea în culpă, în cazul
neîndeplinirii ori îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor asumate. Acest mijloc de
garantare a executării obligațiilor (nu numai pecuniare) prezintă pentru creditor avantajul
că acesta nu mai trebuie să dovedească existența și cuantumul prejudiciului. în cazul în
care debitorul nu-și execută obligațiile conform prevederilor contractuale. În urma
operării modificărilor la Codul civil, penalitatea deja nu se mai prescrie în termen de 6
luni ci de 3 ani în condițiile art. 391 din Codul civil modernizat, totodată creditorul are
opțiunea de a alege între dobânda de întîrziere sau penalitatea, reclamantul mizând doar
pentru returnarea sumei împrumutate.
Se solicită: acceptarea în procedură a prezentei acțiuni cu admiterea ei integrală;
încasarea din contul lui ***** a.n. *****, c/p *****, b/i 20150093, domiciliul - raionul
Hîncești, satul ***** în beneficiul lui ***** a.n. ***** b/i B01167438 eliberat la
25.04.2019 de ASP, nr.de ident-re *****, tel.dom.mun. *****, str.Calea Ieșilor 63/2ap.l,
a împrumutului restant în sumă de totală de 58000,00 lei (cincizeci și opt mii) Euro sau în
lei conform cursului BNM; încasarea din contul lui ***** a.n. *****, c/p ***** în
beneficiul ***** a.n.*****, b/i B01167438 eliberat la 25.04.2019 de ASP, nr.de ident-re
0971 101545304, a taxei de stat în mărime de 25000,00 (douăzeci și cinci mii) lei și
cheltuielile pentru serviciile juridice în mărime de 7800,00 (șapte mii opt sute) lei.
În ședința de judecată atât reclamantul ***** cât și reprezentantul său avocatul
Valeriu Gandrabur au susținut cererea de chemare în judecată pe motivele de fapt și de
drept expuse, solicitând admiterea acțiunii în volum deplin.

Obiecțiile pârâtului
Pârâtul ***** nu şi-a formulat apărarea printr-o referinţă, însă în ședința de judecată
a declarat, că acțiunea nu o recunoaște.
 Reprezentantul pârâtului *****, avocatul Macar Alexandru a declarat, că pârâtul nu
recunoaște cererea de chemare în judecată, deoarece înscrisurile prezentate denotă faptul,
că pârâtul nu are careva datorii față de reclamant. Solicită respingerea acțiunii.

Constatările instanţei de judecată, legislaţia pertinentă şi concluziile instanţei de

judecată
Audiind părțile și reprezentanții acestora, examinând probele administrate întru
dovedirea celor invocate și raportându-le, per ansamblu, la prevederile legale ce
guvernează speța, instanța de judecată consideră necesar de a admite parțial cererea de
chemare în judecată din următoarele considerente.
Potrivit art.5 alin.(1) Cod procedură civilă, orice persoană interesată este în drept să
se adreseze în instanţă judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-şi apăra
drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime.
Potrivit art. 117 alin. (1) Cod procedură civilă, probe în cauze civile sînt elementele
de fapt, dobîndite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanţelor
ce justifică pretenţiile şi obiecţiile părţilor, precum şi altor circumstanţe importante pentru
justa soluţionare a cauzei.
Potrivit art.121 Cod procedură civilă, instanţa judecătorească reţine spre examinare
şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială
concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru
soluţionarea justă a cazului.
Conform art. 130 alin. (1-3) Cod procedură civilă, Instanţa judecătorească apreciază
probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă,
nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea
lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o
forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanţă
privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu,
privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea cauzei.
Luând în considerație natura pretențiilor înaintate și data apariției raportului
obligațional, or recipisa a fost semnată în 2016, legea aplicabilă este Codul civil în
vigoare de până la modernizarea din 01 martie 2019.
Conform art. 9 alin. (1), (2) lit. a) Cod civil, drepturile şi obligaţiile civile apar în
temeiul legii, precum şi în baza actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sînt
prevăzute de lege, dau naştere la drepturi şi obligaţii civile, pornind de la principiile
legislaţiei civile. Drepturile şi obligaţiile civile apar din contracte şi din alte acte juridice.
În conformitate art. 10 alin.(1) Codul civil, persoanele fizice şi juridice participante
la raporturile juridice civile trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile cu
bună-credinţă, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri.
Buna-credinţă se prezumă pînă la proba contrară.
Conform art. 512 Cod civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în
drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o
execute. Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face, iar potrivit art. 513 alin. (1)
Cod civil, debitorul şi creditorul trebuie să se comporte cu bună-credinţă şi diligenţă la
momentul naşterii, pe durata existenţei, la momentul executării şi stingerii obligaţiei.
Conform art.572, alin. (1), (2) Cod civil, temeiul executării rezidă în existenţa unei
obligaţii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi
în momentul stabilit.
Potrivit art. 666 alin. (1) Cod civil, contract este acordul de voinţă realizat între
două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi
juridice.
Potrivit art. 867 alin. (1) Cod civil, prin contractul de împrumut o parte
(împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte
bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de
acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date.
Potrivit art. 871 alin. (1) Cod civil, împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în
termenul şi în modul stabilit în contract. Dacă nu au fost stabilite dobînzi, el are dreptul
să restituie împrumutul şi pînă la expirarea termenului.
În ședința de judecată s-a stabilit, că potrivit Recipise, la data de 14.08.2016 *****
a luat de la ***** suma de 58.000 (cincizeci și opt mii) euro la 1% lunar pe un termen de
1 (un) an până la data de 01.10.2017 (f.d. 19).
Potrivit procurii autentificate și înregistrate cu nr. 4544 de notarul Golubciuc Olga,
la data de 04.07.2017, Țurcanu Maria (soția pârâtului *****) a întocmit procura pe
numele lui ***** potrivit căreia îi încredințează ultimului să încheie acte juridice (să
vândă, să schimbe, să dea în locațiune, să încheie contracte de comodat, mandat) a
mijlocului de transport de model Toyota Prado, anul producerii 2008, cu număr de
înmatriculare HN AZ 332 (f.d. 41-42).
Iar, potrivit copiei recipisei, Ion Ciobanu indică, că a luat de la ***** automobilul
Toyota Prado, anul 2008 cu număr de înmatriculare HN AZ 332 în contul datoriei la
suma de 17.000 (șaptesprezece mii) euro (f.d. 23).
Nu în ultimul rând, instanța reține și declarațiile depuse de reclamant în ședința de
judecată în care reclamantul Ion Ciobanu recunoaște, că a primit automobilul menționat
supra în contul stingerii parțiale a datoriei.
Prin urmare, instanța constată cu certitudine existența raportului obligațional între
reclamant și pârât, ce rezultă din înscrisurile citate supra.
Instanța învederează că prin natura sa, raportul juridic obligațional este menit să
producă efecte juridice. Efectul general al oricărei obligații este de a da creditorului
dreptul de a obține de la debitor îndeplinirea exactă a prestației la care s-a obligat. În
limbaj juridic un asemenea efect este asimilat cu noțiunea de executare a obligațiilor.
Dar, pentru ca o obligație să poată fi executată, mai întâi de toate, este necesar ca aceasta
să existe, adică să fi luat naștere în virtutea unuia din temeiurile prevăzute în art. 514
obligațiile se consideră executate în mod corespunzător, dacă sunt respectate toate
condițiile prevăzute în actul din care au luat naștere, precum ar fi cele privitoare la
obiectul, subiectele, locul, timpul şi modul de executare. La fel, este important de
menționat că respectarea doar a unora din aceste condiții nu este suficientă pentru a
considera obligația executată în mod corespunzător. Condițiile, cărora trebuie să
corespundă executarea obligațiilor sunt determinate de lege sau contract. Această cerință
deşi nu este prevăzută în mod expres de textul art. 514, ea rezultă din conținutul art. 513
care obligă părțile să se comporte cu bună-credinţă şi diligenţă la momentul naşterii, pe
durata existenţei, la momentul executării şi stingerii obligaţiei.
În concluzie, obligația trebuie executată cu bună-credință. Buna-credință este o
cerință legală, potrivit căreia părțile contractante trebuie să-şi execute obligațiile asumate
astfel încât efectele contractului să corespundă, în cel mai înalt grad, voinței lor reale. Ea
se manifestă printr-o activitate onestă, loială şi de totală încredere reciprocă pe întreaga
perioadă de existență a obligației, inclusiv şi la momentul executării (art.513). Postulatul
bunei-credințe este consacrat și în art.10 Cod civil, sub forma unei prezumții legale
relative, valabile, deci, până la proba contrarie.
Astfel, instanța reține că pârâtul nu a executat benevol obligațiile pe care și le-a
asumat față de reclamant, astfel neexecutând în mod integral obligațiile asumate, în
temeiul recipisei din 14.08.2016.
Mai mult decât atât, instanța învederează prevederile art.118 alin.(1) Cod procedură
civilă, care prevede că fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le
invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel, însă
pârâtul nu a făcut uz de acest drept și nu a prezentat niciun argument contrar alegațiilor
reclamantului, or toate înscrisurle prezentate de pârât datează cu mult înaintea întocmirii
recipisei.
Prin urmare, raportând prevederile legale citate supra la circumstanțele cauzei
stabilite în ședința de judecată, instanța admite parțial cerința privind încasarea
împrumutului și dispune încasarea de la ***** în beneficiul lui *****, în temeiul
Recipisei din 14.08.2016, suma de 41.000, 00 (patruzeci și una mie, 00) euro în valută
națională conform cursului oficial al BNM la ziua executării hotărârii.
Cu referire la încasarea cheltuielilor de judecată se reține că potrivit art.82 Cod
procedură civilă, cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat şi din cheltuielile de
judecare a cauzei.
Totodată, conform art.94 alin.(1) Cod procedură civilă, instanţa judecătorească
obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de
cauză cheltuielile de judecată…
Instanța de judecată constată, că reclamantul, la depunerea acțiunii, a achitat taxa de
stat în mărime 25.000, 00 lei, fapt confirmat prin chitanța de plată nr. NOAO-P600 duin
08.09.2020 (f.d. 1a, 2), astfel suma dată urmează a fi încasată din contul pârâtului în
beneficiul reclamantului cu titlu de taxă de stat.
Deasemenea, potrivit art. 96 alin. (1), (11) Cod procedură civilă, instanţa
judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut
cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale,
necesare şi rezonabile. Cheltuielile menţionate la alin.(1) se compensează părţii care a
avut cîştig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.
La caz, se reține, că interesele reclamantului au fost reprezentate de avocatul
Valeriu Gandrabur pentru serviciile căruia s-a achitat suma de 7800 lei (f.d. 20), care la
fel urmează a fi încasată în beneficiul reclamantului de la pîrîtă. În rest, acțiunea se
respinge.
În temeiul art. art. 238-241 CPC, instanţa de judecată

hotărăşte:

Se admite parțial acțiunea înaintată de *****.

Se încasează de la ***** Dumitru, a/n *****, IDNP *****, domiciliat în sat.
*****, r-nul Hîncești în beneficiul lui ***** Vasile, a/n *****, IDNP *****, domiciliat
în mun. *****, str. Calea Ieșilor, nr. 63/2, ap. 1, în temeiul Recipisei din 14.08.2016,
suma de 41.000, 00 (patruzeci și una mie, 00) euro în valută națională conform cursului
oficial al BNM la ziua executării hotărârii, suma de 25.000, 00 (douăzeci și cinci mii, 00)
lei pentru taxa de stat achitată de reclamant la depunerea cererii de chemare în judecată,
precum și suma de 7800, 00 (șapte mii opt sute, 00) lei cu titlu de cheltuieli de asistență
juridică.
În rest, acțiunea se respinge.
Hotărâre cu drept de apel în Curtea de Apel ***** în termen de 30 zile, din
momentul pronunțării dispozitivului hotărârii, prin intermediul judecătoriei Hîncești,
sediul Central.

Preşedintele şedinţei,
judecător Natalia Berbec

hotărâre redactată la 28 septembrie 2021

/semnat/
Copia corespunde originalului
judecător N. Berbec