Ștefan, primul din șirul martirilor care și-au vărsat sângele pentru Iisus Hristos.

În a doua zi a sărbătorilor Nașterii pomenim pe cei 14.000 de prunci uciși de Irod

și aflăm ce preț s-a cerut pentru salvarea Pruncului Iisus Hristos din prima
primejdie de moarte a Sa. Astăzi, primul dintre mucenici este sărbătorit, cel
despre care aflăm multe detalii din textul Apostolului citit Sfânta Liturghie. E
vorba de măreața lui cuvântare pe care a ținut-o înaintea sinedriului, a celor
care-l acuzau de batjocorirea locului sfânt și de faptul că vorbește despre Iisus
Hristos Care a murit și a înviat. Auzim cuvântul lui de apărare în care scoate la
iveală vinovăția celor care erau în fața lui și a părinților lor care au ucis pe
Iisus Hristos, întocmai cum au făcut și strămoșii lor care au omorât pe proroci.
Dar această pornire împotriva lui Hristos este și în noi, din cauza păcatului în
care suntem și a condiției noastre umane, gata fiind să acuzăm pe Dumnezeu de tot
ce ni se întâmplă, așa cum L-a acuzat Adam pe Dumnezeu în Eden zicându-I: femeia,
pe care Tu mi-ai dat-o, m-a ispitit și din cauza aceasta am greșit, călcând porunca
Ta. Adică, Tu ești vinovat, Dumnezeule, pentru că mi-ai dat un astfel de ajutor
care m-a înșelat. Această obrăznicie omenească de a înfrunta pe Dumnezeu a rămas
ascunsă în carnea noastră, în trupul nostru. La vremea când Hristos S-a întrupat,
oamenii din Ierusalim, tulburați de vestea că un Împărat S-a născut, și Irod în
fruntea lor, tulburat și el din același motiv, cu toții s-au pornit să-L ucidă pe
Fiul lui Dumnezeu. Și dacă nu au reușit, au omorât în schimb 14.000 de prunci, ca
între ei cumva să fie și Iisus Hristos. Dar nu-și dădeau seama că, ucigând pruncii,
de fapt L-au ucis pe Hristos. Ei deja și-au împlinit dorința lor, acea pornire a
firii lor de a ucide pe Dumnezeu, ucigând pruncii evreilor betleemiți. Că ori de
câte ori se întâmplă un astfel de act în viața noastră, nu un prunc ucidem, ci pe
Hristos Îl ucidem. Și atunci, Irod din noi își face lucrarea de nimicire a lui
Hristos.