ÎNGRIJIREA PLĂGILOR

Cuprins

Asepsia și antisepsia
Clasificarea plăgilor
Caracteristicile plăgilor
Simptomatologia plăgilor
Simptome locale
Semne generale
Vindecarea plăgilor
Tratamentul local al plăgilor
Curațarea unei plăgi liniare
Curațarea unei plăgi circulare
Evoluţia şi complicaţiile plăgilor
Îngrijirea plăgilor recente care nu au depăşit 6 ore de la accident
Îngrijirea plăgilor vechi
Tipuri particulare de plăgi
Îngrijirea unei plăgi operatorii
Soluţii antiseptice pentru tegumente
Soluţii antiseptice pentru plăgi

Plăgile sau rănile sunt leziuni traumatice, caracterizate prin întreruperea

continuităţii tegumentelor sau a mucoaselor (soluţie de continuitate); leziunea
pielii sau a mucoasei poate fi cu sau fără leziuni tisulare de profunzime.
Plaga poate deveni poartă de intrare a microbilor în organism.
Asepsia și antisepsia
~ Asepsia → mijloace ce împiedică pătrunderea microbilor în organism:
sterilizarea instrumentelor, spălarea plăgii cu apă şi săpun, dezinfecţia
tegumentelor cu alcool iodat, alcool.
~ Antisepsia → mijloace ce distrug microbii din plagă prin mijloace fizice sau
chimice
Clasificarea plăgilor
După tipul de acţiune a agentului vulnerant (agentului traumatic) plăgile pot fi:
1. mecanice:
– prin tăiere
– prin înţepare, arme albe, insecte etc.
– prin contuzii, prin lovire
– prin strivire
– prin arme de foc
– prin muşcătură de animale sălbatice, de animale domestice
– prin muşcătură de şarpe, viperă
2. termice: – căldură, frig, electricitate
3. agenti ionizanti: radiatii
4. agenti chimici: acizi, baze, săruri
După circumstanţele de producere pot fi:
a) accidentale – de muncă, de circulaţie, casnice
b) intenţionale – suicid, agresiuni
c) iatrogene – intervenţii chirurgicale, injecţii, puncţii
După timpul scurs de la producere:
– recente (sub 6 ore)
– vechi – care depăşesc 6 ore de la producere; acestea se consideră plăgi infectate
După profunzime:
– superficiale sau profunde
După straturile anatomice interesate – pentru cavităţi naturale (abdomen, torace,
craniu), pot fi:
– nepenetrante – când nu depăşesc învelişul seros;
– penetrante – se referă la lezarea seroasei parietale (peritoneu, pleura, dura
mater); plăgile penetrante pot fi simple sau pot interesa şi un viscer parenchimatos
sau cavitar = perforante
După evoluţie pot fi:
– necomplicate sau complicate
Caracteristicile plăgilor
Plăgile prin tăiere:
-au marginile regulate, limitate, se vindecă repede. Cele operatorii sunt, de obicei,
aseptice.
Plăgile prin înţepare:
– sunt cele mai frecvente şi cele mai înşelătoare, gravitatea lor este în raport cu
adâncimea, sediul şi gradul de infectare;
– plăgile limitate adânci favorizează dezvoltarea germenilor anaerobi;
– plăgilor prin înţepare cu creion chimic le trebuie acordată o atenţie deosebită,
mai ales când în plagă rămân fragmente de creion, deoarece substanţa chimică
continuă să acţioneze şi să distrugă ţesuturile; înţepăturile mâinii pot produce
reactii inflamatoare.
– determină panariţii
Plăgile prin contuzii:
-în cazul unor contuzii profunde se pot produce leziuni distructive, deci plăgi ale
organelor profunde: creier, muşchi, ficat, splină, rinichi, intestin etc, fără să existe
o plagă a pielii.
Plăgile prin muşcătură de animale: .
– se suprainfectează cu regularitate; pot fi poarta de intrare pentru turbare;
muşcăturile de viperă produc fenomene generale toxice.
Plăgile prin arme de foc:
– se caracterizează prin distrucţii mari, sunt foarte complexe.
Simptomatologia plăgilor
Simptome locale
– durerea este variabilă ca intensitate, poate ceda spontan sau după antialgice;
reapariţia cu caracter pulsatil atrage atenţia asupra dezvoltării infecţiei
– impotenţa funcţionată este parţială sau totală şi are drept cauză durerea sau
lezarea efementelor musculo-articulare, osoase sau nervoase
Semne obiective:
– prezenţa unei soluţii de continuitate; în plăgile mari. aşa-numitele plăgi cu mari
dilacerări, se pot observa distrugeri mari atât de piele, cât şi de vase, muşchi,
nervi, fragmente de oase sau diferite organe situate în profunzime; uneori, părţi
din aceste organe pot să iasă prin marginile plăgii; aceasta de numeşte evisceraţie.
– hemoragia aste variabilă, ca şi abundenţa sângerării, în funcţie de vasul lezat.
Semne generale
– pulsul poate fi rapid – tahicardic – în plăgi însoţite de hemoragii externe sau
interne sau de şoc traumatic.
– tensiunea arterială – dacă scade – denotă prezenţa unei hemoragii sau a unui şoc
traumatic
– febra poate avea semnificaţia debutului infecţiei sau resorbţia unor hematoame
Vindecarea plăgilor
– se poate realiza prin vindecare primară, vindecare secundară,
vindecare terţiară.
Vindecarea primară (“per primam” sau “per primam intentionem”):
– este vindecarea ce se obţine de la început, fără complicaţii; este vindecarea
ideală pentru orice plagă operatorie; vindecarea se produce în 6-8 zile.
Vindecarea secundară (“per secundam” sau “per secundam intentionen”):
– în acest tip de vindecare este întotdeauna prezentă infecţia, spre deosebire de
vindecarea primară.
Vindecarea terţiară („per terţiam intentionem”);
– se produce atunci când o plagă evoluează un timp pe linia vindecării secundare
şi apoi se suturează în scopul scurtării evoluţiei.
Tratamentul local al plăgilor
Tratamentul variază în funcţie de nivelul la care se acordă asistenţa (locul
accidentului, la dispensar sau la spital).

Indiferent de nivelul la care se intervine, pentru a îngriji o plagă în mod

corespunzător se cere ca:
– îngrijirea să se facă în condiţii de asepsie perfectă
– să se asigure, prin pansament, o bună absorbţie a secreţiilor
– plaga să fie protejată de factorii nocivi – termici, infecţioşi din mediul
înconjurător
– să fie asigurat un repaus al regiunii lezate.
Tratamentul local al plăgilor trebuie să se facă cu
ajutorul pansamentelor (Vezi Pansamentul – îngrijirea plăgilor).
~ Se spală şi se dezinfectează mâinile.
~ Se curăţă de impurităţi (spălare cu apă şi săpun) şi se degresează (alcool)
tegumentele din jurul plăgii.
~ Se badijonează tegumentele din jurul plăgii cu tinctură de iod – de la plagă spre
periferie.
~ Se spală plaga cu soluţii antiseptice – apă oxigenată, rivanol etc.
~ Se acoperă plaga cu comprese sterile, strat de vată pentru absorbţie.
~ Se fixează pansamentul – galifix, benzi de leucoplast, tubulaturi elastice, faşă
etc.
~ Se asigură repausul regiunii afectate.
~ Transport impus de gravitatea plăgii se face supravegheat la serviciul de
chirurgie.
 

Curațarea unei plăgi liniare

Curațarea unei plăgi liniare se face astfel:
 zona 1 – direct pe plagă, de sus în jos, o singură mișcare și aruncați
tamponul folosit

 zona 2 – în partea din dreapta pacientului, sterge-ti dintr-o singură

mișcare, de sus în jos și aruncați tamponul;

 zona 3 – în partea din stânga pacientului, sterge-ti dintr-o singură

mișcare, de sus în jos și aruncați tamponul
  zona 4 – în partea din dreapta pacientului, langă zona doi curațată,
sterge-ti dintr-o singură mișcare, de sus în jos și aruncați tamponul;

 zona 5 – în partea din stânga pacientului, langă zona trei curațată, sterge-
ti dintr-o singură mișcare, de sus în jos și aruncați tamponul.

Pașii se pot repeta, la nevoie, până când plaga este curațată.

Curațarea unei plăgi circulare

Curațarea unei plăgi circulare se începe din interior spre exterior, prin mișcări
circulare.

 zona 1 – începând din marginea plăgii, se aplică tamponul si se curață

spre exterior, printr-o mișcare circulară;
  zona 2 – se schimbă tamponul și se continuă de unde s-a ramas, tot
printr-o mișcare circulară în exterior;

 zona 3 – se schimbă din nou tamponul și se execută altă mișcare

circulară în continuarea celor efectuate.

Evoluţia şi complicaţiile plăgilor

Orice plagă accidentală se consideră contaminată cu microbi chiar din momentul
în care s-a produs. În primele 6 ore de la producerea unei plăgi, forţele proprii ale
organismului combat efectul nociv al microbilor, distrugându-l (prin diapedeză,
fagocitoză).
Dacă nu s-a tratat o plagă în primele 6 ore – microbii, atât cei aerobi cât şi cei
anaerobi, se dezvoltă foarte mult. Plăgile netratate în timp util devin
purulente, se pot complica cu gangrene gazoase, flegmoane, abcese, septicemii.
De aceea, este necesar un prim ajutor la locul accidentului.
Îngrijirile plăgilor la locul accidentului sunt descrise la capitolul “Traumatism”
în Urgenţe medico-chirurgicale – Lucretia Titircă.
Aici, vom menţiona, pe scurt, câteva măsuri de prim ajutor:
– hemostaza
– aplicarea unui pansament protector
– transportul accidentatului la o unitate sanitară
Îngrijirea plăgilor recente care nu au depăşit 6 ore de la accident
– calmarea durerii
– toaleta locală minuţioasă, procedând astfel:
– dacă este într-o regiune cu păr, se rade părul în jurul plăgii până la o distanţă de
6 cm de marginea plăgii
– se spală pielea nelezată din jurul plăgii cu apă şi săpun, apoi cu ser fiziologic
– se dezinfectează cu alcool sau cu tinctură de iod
Atenţie! Pielea din jurul plăgii se dezinfectează prin badijonare, care începe de
lângă plagă şi se îndepărtează de aceasta.
Se curăţă, apoi, plaga cu rivanol 1‰ cloramină 4‰ clor activ sau, mai bine, cu
apă oxigenată care antrenează la suprafaţă micii corpi străini prin spuma pe care o
produce; apa oxigenata are si actiune hemostatica.
Observaţie : extragerea corpilor străini din plagă, precum şi excizarea şi
îndepartarea ţesuturilor devitalizate sunt realizate de medic; dacă este cazul, va
face hemostaza prin legatură vasului şi sutura plăgii; aceste plăgi se pot vindeca
“per primam”.

Este interzisă explorarea instrumentală oarba a unei plăgi în afara unui

serviciu chirurgical de specialitate.
Îngrijirea plăgilor vechi
Plăgile care depăşesc 6 ore de la accident se consideră infectate; li se face acelaşi
tratament descris mai sus, însă plaga nu se suturează primar.
De reţinut: La plagile septice, pielea din jurul lor se curăţă circular, de la exterior
spre interior

Astfel: păgile vechi, infectate, nesuturate se aseptizează prin spălări cu soluţii

antiseptice, pansamente locale umede cu cloramină şi rivanol sau soluţie de
antibiotic conform antibiogramei.
Pansamentul umed se mai numeşte microclimat umed şi se realizează într-o tăviţă
renală sterilă, în care se îmbibă două foi comprese cu soluţia indicată.
Compresa umedă va fi acoperită cu una-două comprese uscate, apoi se fixează
pansamentul, fie prin înfăşurare (bandajare), fie fixând compresa care acoperă
pansamentul cu leucoplast sau cu galifix; plăgile vechi se pansează şi se
controlează zilnic.
Foarte important! Obligatoriu, în ambele cazuri, se face profilaxia
tetanosului.
Tipuri particulare de plăgi
Plăgi prin înţepare cu spini vegetali
– spinul trebuie extras complet, la nevoie recurgându-se la incizie chirurgicală
– dacă el nu s-a extras, este posibilă dezvoltarea unei infecţii (abces, fiegmon)
Profilaxia antitetanos este obligatorie.
Plăgile prin înţepare plantară (cui, sârmă)
=favorizează dezvoltarea unor infecţii virulente; se tratează chirurgical în servicii
de specialitate.

Plăgile prin înţepătură de insectă (albine, viespi), prin inoculare de venin

-produc fenomene alergice: prurit, hiperemie, edem local sau, uneori, edem glotic
cu crize de sufocare, frisoane, convulsii, şoc anafilactic sau colaps.
Tratamentul este la indicaţia medicului .
Îngrijirea unei plăgi operatorii
Plaga suturată neinflamată se tratează prin pansare sterilă.
– se degresează tegumentul din jurul plăgii
– se dezinfectează cu tinctură de iod, alcool iodat sau alcool, pe o distanţă de 6-7
cm, folosind, la fiecare ştergere, alt tampon
– plaga suturată se dezinfectează, de asemenea, printr-o singură ştergere cu
tamponul îmbibat în tinctură de iod sau alcool
– apoi se dezinfectează din nou tegumentul din jurul plăgii
– se acoperă plaga cu compresă sterilă – pansamentul se fixează după metoda
cunoscută.

Soluţii antiseptice pentru tegumente

▪ Alcool rectificat 70%. În concentraţii mai mari produce precipitarea proteinelor
de pe suprafaţa microbilor.
▪ Tinctură de iod 2%.
▪ Iodura de potasiu 2%.
▪ Alcool iodat 2%.
▪ Fenolul – acid fenic – soluţie 1-3‰ din cristale roz-albe. Este toxic, poate
produce arsuri ale mucoaselor şi dermite.
▪ Eterul – simplu sau iodat.
▪ Iodoformul – cristale galbene sau pomadă – folosit în stomatologie.
▪ Preparate tipizate:
– Septozolul (Nonilfenol-polietoxilat, iod, alcool izopropilic, apă distilată) – tinde
să ia locul tincturii de iod.
– Metoseptul (acid salicilic, mentol, albastru de metilen, tripaflavină, alcool, apă
distilată) – pentru dezinfecţia plăgilor recente.
Soluţii antiseptice pentru plăgi
▪ Antiseptice oxidoreductoare:
– Apă oxigenată – cu acţiune bactericidă, hemostatică, de curăţare mecanică a
plăgilor de cheaguri, resturi de ţesuturi.
– Cloramina (soluţia Dakin) – soluţie diluată de hipoclorit de sodiu.
– Permanganat de potasiu 1/4000 – la dezinfecţia mucoaselor şi plăgilor.
▪ Soluţii colorate:
– Rivanol – soluţie 1‰ din pulbere galbenă.
– Albastru de metilen
– Violet de genţiana 1% – mai ales în dermatologie.
▪ Antiseptice albumino-precipitante:
– Săruri de argint:
▪ Nitrat de argint – creioane, stilete, soluţie 1%.
▪ Colargol 1%.
▪ Protargol 2%.
▪ Argiror 5%.
– Săruri de mercur:
▪ Biclorura de mercur – sublimatul de mercur. Se foloseşte la dezinfecţie şi
curăţenie.
▪ Oxicianură de mercur – pentru mucoase.
– Acid boric 1-2% – combate mai ales infecţiile cu piocianic.
▪ Antiseptice tensioactive:
– Detergenţi – Bromocet.
– Săpunuri.
→ Observaţii:
~ Nu se aplică tinctură de iod în plagă.
~ Nu se aplică antiseptice pe arsuri.
~ Nu se aplică vata direct pe plagă.
~ Nu se toarnă soluţii antiseptice în plăgile penetrante sau perforante.
~ Nu se explorează plăgile perforante.
~ Nu se scot corpurile străine din plagă – pot produce hemoragii foarte grave, alte
complicaţii.
~ Obligatoriu → vaccinarea antitetanică.

PANSAMENTUL
Cuprins
Scop
Tipuri de pansamente
Reguli pentru efectuarea unui pansament corect
Materiale necesare
Pregătirea pacientului
Tehnica
Complicații
Pansamentul reprezintă actul chirurgical prin care se aseptizează și se protejează
o plagă față de acțiunea agresivă a diversilor agenți, înlesnind o bună cicatrizare.
Scop 
 protejază plaga de factori nocivi (mecanici, termici, climaterici și
infectioși ai mediului înconjurator);

 asigură o bună absorție a secrețiilor, un repaus perfect al regiunii lezate;

 favorizează cicatrizarea.

Tipuri de pansamente
1. Pansamentul protector pentru plăgi care nu secretă, nu prezintă tub de dren
(plaga operatorie, locul unei injecții sau puncții, locul unde este montat un cateter
venos) pentru a realiza protecția față de mediul înconjurator.
2. Pansamentul absorbant pentru plagi drenate sau secretante cu un strat de
comprese și un strat de vată.
3. Pansamentul ocluziv pentru plăgi însoțite de leziuni osoase peste care se aplica
aparatul gipsat pentru imobilizare.
4. Pansamentul compresiv pentru plăgi sângerande în scop hemostatic, pentru
imobilizarea unei articulatii in caz de entorsa sau pentru reducerea unei cavitati
superficiale după puncționare.
5. Pansamentul umed are ca obiectiv diminuarea edemului inflamator,
contraindicate în plăgi care secretă.
Reguli pentru efectuarea unui pansament corect
  Să fie făcut în condiții aseptice
Folosiți materiale de protectie și instrumente sterile;
Spălați și dezinfectati mâinile, îmbrăcați mănusi sterile;
Serviți materialele folosind pense și nu introduceti în casoleta sau în trusa de
instrumente pensa cu care ați lucrat în plagă; nu folositi aceleași instrumente la alți
pacienți.
Aseptizarea plăgii trebuie să se facă cu antiseptice pe bază de iod, apa oxigenată,
rivanol etc.
 Să fie absorbant
Asigurați absorbția secrețiilor pentru a favoriza cicatrizarea, utilizând comprese de
tifon și vată hidrofilă pentru absorbția secrețiilor.

 Să fie protector
Acoperiți plaga cu comprese sterile și vată asfel încât ca dimensiunile lor să
depașească marginile plăgii cu cel putin 1-2 cm;
Dacă plaga este expusa microbilor ,protejati plaga cu un start mai gros de tifon si
vată.
 Sa fie atraumatic 
Actionați cu blândețe, răbdare, la recomandarea medicului administrați un calmant
dacă trebuie;
Spălati plaga prin turnare si absorbiti surplusul de lichid si secretiile prin
tamponare.
Nu fixați pansamentul prea strâns pentru a nu jena circulația și a nu produce
durere, dar suficient de strâns pentru a fi menținut fix.
 Să fie schimbat la timp
Verificati indicația medicală cu privire la schimbarea pansamentului;

Schimbarea pansamentului se va efectua în funcție de aspectul plăgii: în cazul

plăgilor infiltrate, pansamentul se schimbă zilnic sau ori de câte ori este nevoie.

Anuntați medicul și controlați plaga dacă pacientul acuză durere sau

prezintă febră fara alta cauză, schimbati pansamentul cu aceasta ocazie.
Materiale necesare 
  substantele antiseptice pentru curățirea și dezinfecția plăgii – apa
oxigenată, rivanol, cloramină, betadină; și a tegumentelor din jur: alcool
iodat 2%, tinctura de iod.
 casoleta cu materialele care realizează protecția plăgii și care sunt
ușoare, se pot steriliza, nu sunt iritante pentru tegumente, sunt
absorbante: compresele din tifon sterile; tampoane din tifon/ vată,
meșe, feșe de tifon.
 materiale de fixare: leucoplast (se aplică pe tegument ras și degresat;
este impermeabil pentru aer), feși de tifon diferite mărimi (realizează
„înfășarea” chirurgicală).

 cutie cu instrumentar chirurgical steril: pense, foarfecă.

 tăviță renală, mănuși sterile, mănuși de protecție.
 aleză, mușama

 seringi sterile

Pregătirea pacientului
Pregatirea psihică: se anunţa bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii, se obține
consimțământul;
Pregatirea fizică: se aseaza în pozitie confortabila sezanda sau in decubit dorsal, in
functie de regiunea unde este plaga.
Tehnica
 pansamentul este efectuat de două persoane (medic-as.med/doua
as.med.) – o persoană servește, iar cealaltă efectuează tehnica;

 se spală mainile și se îmbracă mănușile sterile/de protecție

 examinarea plăgii și a tegumentelor din jur. Daca plaga a fost pansată se
desface fașa si se ridică pansamentul vechi cu multă blandete, pentru a
nu produce dureri prin dezlipire brutală; dacă nu se desprinde se înmoaie
 cu apă oxigenată sau ser fiziologic și apoi se ridică pansamentul cu
ajutorul pensei de lucru.

Crearea câmpului operator

–degresați tegumentele din jurul plăgii pentru a îndepărta urmele de adeziv de la
pansamentul vechi sau sebumul folosind un tampon steril
-dezinfectati tegumentele sănătoase din jurul plăgii cu o solutie antiseptică –
alcool iodat 1%; tinctura de iod sau alcool de 70 grade (începand dinspre plaga
spre periferie, schimbați tamponul frecvent).
! Aceste dezinfectante nu trebuie să intre în plagă, deoarece sunt foarte iritante.
Tratarea plagii
-actionați în funcție de recomandarea medicului, de natura si evolutia plăgii;
spalati plaga cu un jet slab de solutie antiseptică dacă prezinta secretii, tamponați
cu comprese sterile uscate, îndepartati tubul de dren, firele si ajutati medicul daca
este o plaga recentă. Fiecare compresă utilizată se aruncă în tăvița renală.
-se folosesc două pense anatomice din trusa sterilă de instrumente pentru
îndepartarea pansamentului vechi
-cu o pensa porttampon se ia o compresă sterilă și cu ajutorul celei de-a doua se
efectuează un tampon care se înbibă cu apa oxigenată, turnand-o din sticlă
–se toarna în plagă apa oxigenată, avand rol dezinfectant hemostatic și de
îndepărtare a impuritatilor si secretiilor (prin efervescenta produsa). Se
tamponează spuma cu un tampon de tifon steril. Curațarea se poate repeta turnând
ser fiziologic și tamponând. Plaga trebuie să fie pe cât de posibil curată, fără
secreții. Pentru acest lucru se face curațare repetată, în funcție de necesități.
– după toaleta plăgii,  se curața din nou marginile plăgii periferic, de cateva ori, la
fiecare stergere folosind un alt tampon (cel utilizat fiind aruncat în tăvita renală).
-se sterg marginile plăgii cu un tampon uscat steril.
-aplicati medicamente conform prescriptiei medicale.

Acoperirea – protecția plăgii

-Aplicati 2-3 comprese sterile care să depășească marginile plăgii cu 1-2 cm;
-Nu aplicați un strat prea gros pentru a asigura o bună capilaritate a plagile care
secretă.
Fixarea pansamentului
-Alegeți o metoda de fixare adecvata regiunii prin înfașare, bandajare sau
cu substanțe adezive – leucoplast, fașă în funcție de regiune;
-Verificați pansamentul pentru a nu jena circulația de întoarcere sau dacă asigură
repausul în cazul în care este limitata miscarea;
-Verificați daca pansamentul jenează mișcarea.
La Tehnica pansamentului trebuie să se țină cont de urmatoarele reguli:
  să se lucreze în condiţii de asepsie perfecta

 pansamentul să asigure o bună absorbţie a secreţiilor

 pansamentul să protejeze de factorii nocivi-termici, infecţioşi, mecanici,

din mediul înconjurător

 să se aseptizeze plaga cu antiseptice potrivite.

Complicații
o hemoragie;

o durere vie în interiorul plăgii sau la distanţă. Este datorată interceptării

unor terminaţii nervoase;

o edemul traumatic;

o supuraţia plăgii;

o cangrena.