Tema 3> Redresarile ortodontice in tratamentul complex al afecțiunilor parodontului. Șinarea provizorie.

1. Redresarile ortodontice in tratamentul complex al afecțiunilor parodontului

Scopul tratamentului ortodontic consta in:
Corectarea tulburărilor morfofuncționale cu suprimarea ocluziei traumatice primare, ceea ce constituie un tratament patogenetic cu
repercusiuni terapeutice eficiente.
Redresările către tratamentul ortodontic se efectuează la faza inițială a afecțiuni, dupa lichidarea proceselor inflamatorii, utilizându-se
aparate ortodontice mobilizabile care mai puțin irita parodontul marginal.
In cazul migrărilor dentare orizontale (înclinări orale, vestibulare), mai ales la nivelul dinților frontali, însoțite de apariția tremelor si
diastemelor se utilizează dispozitive mobile cu plan retroincisiv sau arcuri vestibulare.
La redresarea unuia sau a mai multor dinti înclinați, fara deplasarea apexurilor, in scopul redistribuirii solicitării fiziologice in ax se
vor aplica dispozitive ortodontice, care constau fie din legături cu ațe sau sarma, fie din inele de cauciuc in asociere cu placa palatinală
cu arc vestibular.
In cazul vestibularizarii frontalilor, când este redusă DVO, se va acționa printr-o placa palatinală cu platou ocluzal in zonele laterale si
tracțiuni cu inele si arcuri asupra dinților frontali. Acest aparat se fixează cu fixează cu ajutorul croșetelor tip Adams.
In unele cazuri sunt necesare șlefuirea selectiva si înălțarea ocluziei prin coroane sau gutiere la nivelul premolarilor sau prin placi
palatinale cu plan ocluzal la nivelul dinților frontali. Obținând incluzia de 2-3 mm la nivelul molarilor sau premolarilor si molarilor
dupa 4-6 luni, dinții laterali vor egresa si vor lua contacte ocluzale realizând înălțarea ocluziei. Limita ridicării ocluziei este atinsa
atunci când mișcările mandibulei, dupa îndepărtarea dispozitivului ortodontic, nu creează contacte premature la nivelul dinților
anteriori.
In caz de mobilitate a dinților frontali (gradul II) cu resorbția țesutului osos alveolar mai mult de ½ si arcadele dentare edentate in
sectorul lateral, aplicarea plăcii palatinale cu platou ocluzal este inadmisibila, deoarece aceasta se va solda cu pierderea dinților
frontali inferiori si acutizarea procesului patologic. Astfel redresarea procesului patologic se efectuează cu ajutorul unei placi cu arc de
retracțiune restabilind DVO cu o gutiera acrilica. Normalizarea poziției mandibulei si a DVO se finalizează cu șinare si protezarea
eficientă.
2. Indicații către tratamentul ortodontic al afecțiunilor parodontului
Indicații:
 Redresarea si lichidarea tremelor
 Majorarea DVO
 Corectarea protruziei cu lichidarea diastemelor
 Corectarea ocluziei inverse (progeniei)
3. Contraindicații către tratamentul ortodontic al afecțiunilor parodontului
In caz de mobilitate a dinților frontali (gradul II) cu resorbția țesutului osos alveolar mai mult de ½ si arcadele dentare edentate in
sectorul lateral, aplicarea plăcii palatinale cu platou ocluzal este inadmisibila, deoarece aceasta se va solda cu pierderea dinților
frontali inferiori si acutizarea procesului patologic.
4. Varietățile aparatelor ortodontice la tratamentul afecțiunilor parodontului
Aparate ortodontice:
 Aparate ortodontice mobilizabile
 Dispozitive ortodontice, care constau fie din legături cu ațe sau sarma, fie din inele de cauciuc in asociere cu placa palatinală
cu arc vestibular.
 Placa palatinală cu platou ocluzal in zonele laterale si tracțiuni cu inele si arcuri asupra dinților frontali.
 Gutiera acrilica
5. Varietățile de stabilizare dentară
Varietati de stabilizare dentara:
 Frontala
 Parasagitală
 Frontosagitală
 Circulara
Stabilizare frontala
Pentru grupul dinților frontali cea mai eficienta imobilizare se obține când aparatul de imobilizare constituite un bloc integru unind
incisivii si caninii. Așa tip de imobilizare este numita stabilizare frontala.
Ea este eficienta, in primul rând, fiindcă parodontul caninilor este mai masiv si, ca regula, mai puțin alterat si e capabil de a opune
rezistența forțelor masticatoare, reechilibrând presiunea ce le revine incisivilor.
In al 2-a rând, se restabilesc capacitățile funcționale ale dinților cu aceeași funcție.
In al 3-lea rând, incisivii si caninii sunt situați pe arcada conform unei linii arcuite in legătura cu ce șina devine mult mai rigida.
Stabilizare parasagitală
Imobilizarea in cadrul căreia șina se plasează in direcția disto-meazială, adică in plan sagital, este numita stabilitate laterala (sagitala),
adică stabilizarea premolarilor si molarilor poate fi uni si bilaterala (parasagitală).
Imobilizarea laterala permite obținerea unei blocări rigide a forțelor verticale, transversale si sagitale.
Este evident ca atât imobilizarea sagitala, cat si cea parasagitală reprezintă un mijloc terapeutic sigur, care permite de a rezista
suprasolicitării funcționale si care întrerupe evoluția proceselor patologice.
Imobilizarea circulara
Pe arcadele dentare cu breșe marginale din ambele parți imobilizarea va fi cu atât mai eficace, cu cat va fi mai extinsa șina,
imobilizând întreaga arcada si acordându-i astfel o stabilizare circulara.
Sina extinsa pe o arcada întreaga oferă garanții maxime împotriva forțelor transversale si reprezintă mijlocul terapeutic cel mai sigur.
Însa realizarea unui aparat de imobizare monolit pe întreaga arcada prezintă unele dificultati legate de absenta paralelismului dintre
dinti aceleași arcade dentare.

Imobilizarea in zona frontala - fronto-sagitala sau arcuata, pentru cei laterali parasagitală sau arcuată.
6. Clasificarea șinelor
Clasificarea:
a. Dupa varietatea șinării:
 Provizorii
 definitive
b. Dupa modul de fixare
 Fixe
 Mobile
 Mobilizabile
c. Dupa material
 Metalice
 Acrilice
 Ceramice
 Mixte
d. Dupa caracterul repartizării presiunilor ocluzale
 Sini care acoperă complet suprafețele ocluzale, partial si care nu sunt plasate pe aceste zone.
7. Cerințe către sine
Cerințe:
 Sa asigure imobilizarea dinților in toate direcțiile când un bloc rigid
 Sa repartizeze uniform presiunii masticatoare pe câmpul protetic,
 Descărcând dinții afectați sa nu existe parodontul marginal:
 Sa nu împiedice tratamentul conservativ si chirurgical
 Sa nu duca la blocajul miscarilor mandibulare,
 ușor sa se supună prelucrării igienice
 sa se fixeze bine
 sa nu deregleze funcțiile sistemului stomatognat si aspectul fizionomic
 sa aibă o tehnologie simpla de confecționare

8. Scopul șinării provizorii

Înlăturarea traumatismului parodontal provocat de mobilitatea patologica a dinților, pentru o perioada de timp scurta, in care se vor
realiza unele intervenții pregătitoare in vederea imobilizării definitive si anume:
 Detartraj si chiuretajul pungii gingivale
 Gingivotomie
 Extracții dentare
 Tratament ortodontic
9. Ce prezintă șina Ceiszynski
El a propus șinarea dinților mobili prin legătura lor cu sarma de bronz cu diametrul de 0,5 mm sau hotel inoxidabil 0,3-0,4 mm.
Șinarea se incepe de la dinții-stâlpi stabili, atrăgând atenția ca sarma sa nu traumeze gingia.
Nodurile din sarma periodic se strâng deoarece legătura se slăbește

10. Ce prezintă șina Novotny

Este confecționata din acrilat autopolimerizabil, având forma de fâșie cu o grosime de 1 mm, ea acoperă 1/3 tibulara se observa numai
unele puncte ale șinei situate in spatiile interdentare.

11. Timpul de aplicare a șinelor provizorii

Imobilizarea provizorie se menține de la 2-3 saptamani pana la 3-4 luni, când se încheie tratamentul conservativ si chirurgical dupa ce
se aplica imobilizarea definitiva a dinților.