ELEMENTE DE ONCOLOGIE A TEGUMENTULUI SI PARTILOR MOI

ANATOMIA PIELII

FIZIOLOGIA PIELII

1. FUNCTIA DE PROTECTIE

2. SENSIBILITATEA

3. TERMOREGLAREA

4. CICATRIZAREA

5. ROLUL ESTETIC

FIZIOPATOLOGIA TUMORILOR

✔ Trauma

✔ Radiatia solara

✔ Razele X

✔ Leziunile preexistente

✔ Imunosupresia

✔ Factori genetici

TUMORI BENIGNE

⮚ KERATOZA SEBOREICA BENIGNA

⮚ CHISTELE DERMOIDE

⮚ CHISTELE EPIDERMOIDE

⮚ CHISTELE PILOASE

⮚ CHISTELE MUCOASE
 ⮚ MILIA

⮚ CHISTELE MIXOIDE

⮚ PAPILOAMELE = VERUCI VULGARE

LEZIUNI PREMALIGNE

⮚ KERATOZA ACTINICA

CARCINOMUL BAZOCELULAR

EPIDEMIOLOGIE

▪ Incidenta: 3-5 cancere de piele la 1000 persoane/an

▪ 60-75% din acestea sunt EBC

▪ Barbati/ femei = 2/1

▪ EBC/ ESC = 4/1

▪ Cel mai frecvent cancer de piele la populatia alba; neobisnuit la negri sau asiatici

▪ Apare in special la pacienti > 50 ani

▪ Cea mai frecventa tumora aparuta la nivelul fetei sau pe zonele expuse

▪ Factori predispozanti :

- expunerea cronica la soare si vant, mai ales la persoanele cu un ten deschis la culoare (radiatii
ultraviolete si ionizante)

- leziuni cutanate cronice preexistente (xeroderma pigmentosum)

- traumatisme preexistente (arsuri)/carcinogeni chimici-arsenic

- factori genetici

FIZIOPATOLOGIE
 ▪ Tumora maligna prin definitie.

▪ Se caracterizeaza prin evolutia agresiva local.

▪ Nu metastazeaza decat foarte rar limfatic sau hematogen.

▪ Nu apare in general prin malignizarea structurilor epiteliale mature preexistente.

▪ Pleaca in general din stratul bazocelular al epidermului sau din epiteliul glandelor sebacee sau
foliculilor pilosi.

▪ Se banuieste insa ca prima leziune apare in dermul papilar sau subpapilar.

▪ Transplantarea de epiderm normal pe un derm lezat nu impiedica aparitia cancerului, in schimb

existenta unui derm normal acoperit de epiderm lezat nu produce nici o modificare.

▪ Histopatologic: celule atipice aranjate in palisade unele peste altele, la periferia leziunii,
producand o reactie fibroasa caracteristica.

CLINICA

✔ > 50 ani

✔ Leziuni aparute cu luni - ani in urma

✔ Zone expuse – 2/3 superioare ale fetei

✔ Crestere lenta in dimensiuni

✔ Chiar si tumorile recidivate cresc lent si pot aparea la ani postoperator

✔ Exceptii: - pacienti imunodeprimati;

- tumora invadanta in mucoase (pleoapa superioara, invazia aparatului lacrimal, a nasului si a

sinusurilor, a conjunctivei, a orbitei si a jonctiunii dintre tegumentul nazal si membranele mucoase)

FORME CLINICE
 ⮚ FORMA NODULARA

- cea mai frecventa

- apare in special la nivelul extremitatii cefalice

- aspect de nodul pal colorat cu centru ombilicat si margini reliefate, perlate, neregulate

- epiteliul supraiacent este subtiat,cu telangiectazii vizibile

- in cursul evolutiei poate aparea ulceratia eroziva centrala

⮚ FORMA PLAN CICATRICEALA

- apare in zone mai putin expuse (torace, brate)

- leziuni plane, eritematoase, cu zone ulcerate delimitate de margini perlate, cu posibilitatea de regresie
spontana (aspect cicatriceal)

⮚ FORMA PIGMENTARA

- acelasi aspect ca si EBC nodular cu exceptia culorii

- brun-maronii, albastre sau negre ( dg. diferential cu MM)

⮚ FORMA SCLEROZANTA

- placa tumorala alb-galbuie plana cu margini prost delimitate, cu suprafata lucioasa sau cicatriceala, care
ulcereaza tardiv

TRATAMENT

CARCINOMUL SPINOCELULAR

EPIDEMIOLOGIE

▪ Tumora maligna cu origine keratinocitara

▪ Se caracterizeza prin anaplazie, rata de crestere rapida si capacitate de metastazare apreciabila

▪ 1 caz la cca 1500 de persoane

▪ Factori predispozanti:
- radiatia solara si ionizanta;

- leziuni premaligne: xeroderma pigmentosum, boala Bowen, leucoplakia;

- expunerea la carcinogeni chimici (arsenic, azbest, gudroane);

- radiodermita cronica, cicatrici postcombustionale, ulcere cronice;

- genetici: fototipuri 1 si 2;

- imunosupresia;

CLINICA

⮚ Apar cel mai frecvent la nivelul fetei si mainilor

⮚ >99% din tumorile care apar pe maini sunt ESC

⮚ Tumorile care afecteaza buzele implica mai des buza inferioara si se pot asocia cu leucoplakia;
fumatul este de asemenea un factor aditional predispozant

⮚ Formatiunea tumorala porneste de la leziunea predispozanta, care devine inflamata si indurata,

apoi isi mareste dimensiunile, marginile ies in relief, suprafata devine neregulata si de multe ori
ulcereaza si sangereaza

⮚ Evolutia este mult mai rapida decat cea a EBC

⮚ Carcinomul verucos este o forma ce poate aparea la nivelul unui papilom oral sau al unei
condilomatoze din regiunea genitala

⮚ Ulcerul Marjolin este un ESC care se dezvolta pe o leziuna cronica a unei extremitati (cicatrici
postcombustionale, alte ulcere cutanate, osteomielite)

⮚ Metastazeaza pe cale limfatica (85%) sau hematogena (15%)

TRATAMENT

▪ Acelasi ca si cel al EBC

▪ Din cauza agresivitatii mai mari, este necesara o excizie chirurgicala cu margini de siguranta
oncologica mai extinse si mai profunde
 ▪ Tumori < 2 cm cu margine de siguranta de 4-5 mm pana la 1 cm

▪ Poate fi necesara evidarea ganglionara in cazul tumorilor > 2 cm sau a celor cu potential mare
metastazant (cap si gat)

▪ Chirurgia Mohs este extrem de folositoare si are rate impresionante de vindecare in timp

▪ Rate de supravietuire de 25% la 5 ani pt pacientii cu metastaze

MELANOMUL MALIGN

BIOLOGIA CELULELOR PIGMENTARE

✔ Melanina – rol de protectie a tegumentelor fata de radiatia solara

✔ In timpul dezvoltarii fetale melanoblastii migreaza de la nivelul crestelor neurale in epiderm si

derm si se diferentiaza in melanocite

✔ Melanocitele sunt celule dendritice care produc granule de melanina si le transfera prin dendrite
altor celule epidermale cu scopul de a le depozita

✔ Densitatea de melanocite in piele difera de la o zona la alta, dar numarul lor nu este sensibil
diferit de la o rasa la alta. Ceea ce difera este dimensiunea melanocitelor, determinata genetic.

LEZIUNI PIGMENTARE

NEVII ALBASTRI: majoritatea nevilor sunt maro/negri deoarece melanina este situata superficial si
absoarbe lumina. Daca nevul contine melanina situata mai in profunzime,fascicule albastre de lumina
trec prin epiderm si se reflecta.

NEVII CONGENITALI: produc pigment inca de la nastere. Se banuieste ca ar fi precursori ai melanomului

malign. Atitudine acceptata: excizie chirugicala cat mai completa inainte de perioada adolescentei.

✔ NEVII DISPLAZICI: nevi compusi cu melanocite in jonctiunea dermo-epidermica, de dimensiuni

mari (1cm), cu suprafata maculara, margini neregulate si culoare variabila. Histologic: hiperplazie
melanocitara, celule cu atipii nucleare si citoplasma abundenta.

MELANOMUL MALIGN

▪ Leziuni plate sau nodulare, cu hiperpigmentare marcata, eritem sau sangerare.

 ▪ Histologic: melanom in situ = melanocite atipice care migreaza deasupra jonctiunii
dermo-epidermice si se opresc in portiunile superioare ale foliculilor pilosi sau ale ductelor
eccrine. Melanom malign = melanocitele atipice trec din jonctiune in derm.

▪ Depigmentarea intralezionala – element clinic de diagnostic pozitiv. Reprezinta distrugerea unor

celule maligne de catre organism, in incercarea acestuia de a opri procesul.

▪ Leziuni situate cel mai frecvent in piele, dar care pot aparea si pe mucoasa orala, nazofaringe,
esofag, vagin si rect.

CRITERII DE DIAGNOSTIC

A. Asimetria leziunii care se transforma din rotunda in ovala (crestere in dimensiuni).

B. Margini neregulate, ca rezultat al ratelor inegale de crestere ale formatiunii.

C. Modificari de culoare, reprezantand granule pigmentare depuse la adancimi diferite in derm, in

functie de rata de invazie.

D. Diametrul leziunii > 6 mm.

E. Semne de inflamatie – eritem, tumefactie

F. Leziune simptomatica – prurit, durere, sangerare

A - C : majore

D - F : minore

Suspiciune de diagnostic : 1 semn major sau 3 minore

CLASIFICARE CLINICA

✔ STADIUL I: melanom limitat la locul de origine, fara semne si simptome de invazie regionala sau
la distanta. O forma particulara o reprezinta leziunile satelite situate la cativa cm distanta de
tumora primara si care confera un prognostic mai rezervat. Supravietuire 80% la 5 ani, dar care
variaza in functie de caracteristicile morfologice si adancimea invaziei, precum si de sexul
pacientului si localizarea formatiunii tumorale.

✔ STADIUL II: tumora primara asociata cu ganglioni limfatici regionali palpabili. Supravietuire 40%
la 5 ani. Prognostic influentat si de numarul de ganglioni implica
 ✔ STADIUL III: pacienti cu determinari secundare la distanta. In general forma fatala de boala.
Metastazele tegumentare, din tesutul celular subcutanat sau limfatice au un prognostic mai bun
decat cele viscerale. Pacientii cu metastaze strict cerebrale supravietuiesc mai mult decat cei cu
implicare cerebrala si pulmonara. Acestia, la randul lor, au o evolutie mai buna decat pacientii cu
metastaze hepatice su viscerale multiple.

CLASIFICARE MORFOLOGICA

✔ MELANOM CU DISEMINARE IN SUPRAFATA: 50-80% din total. Faza de evolutie pe orizontala (ani)
inainte de diseminarea in profunzime.

✔ MELANOM NODULAR: 20-30% din total. Diseminare in profunzime (luni). Prognostic mai prost.

✔ MELANOM LENTIGO MALIGN: apare la pacienti in varsta, pe zone expuse la soare sau pe leziuni
preexistente (lentigo malign).

✔ MELANOM ACRAL: localizat pe palme, plante si subunghial. Frecvent nediagnosticat la timp.

Supravietuire de 10-20% la 5 ani.

CLASIFICARE HISTOLOGICA

CLASIFICAREA CLARK: adancimea invaziei in piele sau in tesutul subcutanat are cel mai important rol in
stabilirea prognosticului melanomului.

Nivel I: Melanom in situ,limitat la jonctiunea dermo-epidermica.

Nivel II: Invazia in dermul papilar

Nivel III: Invazia dermului papilar pana la interfata cu dermul reticulat

Nivel IV: Invazia dermului reticulat

Nivel V: Invazia tesuturilor subcutanate

INDICELE BRESLOW: reprezinta grosimea maxima a tumorii, in mm, de la nivelul stratului granulos pana
in portiunea ei cea mai profunda.

EVALUAREA BOLII SISTEMICE

▪ Examen clinic complet

 ▪ Statii ganglionare

▪ Radiografii pulmonare si abdominale

▪ Tomografie computerizata – deceleaza leziuni cu diametre de 3 mm sau mai mici

▪ Limfangiografie

▪ Biopsii ale ganglionilor santinela

▪ Tehnici imagistice folosind anticorpi monoclonali radioactivi

TRATAMENTUL CHIRURGICAL

▪ Singurul tratament curativ

▪ Este general acceptat ca leziune de grosime < 0,76 mm este vindecabila

▪ Leziuni < 3 cm suprafata – biopsie excizionala

▪ Leziuni > 3 cm suprafata – biopsie incizionala pentru a determina nivelul exciziei

▪ Leziunile in situ, care nu au invadat dermul, pot fi tratate prin excizii simple cu margini minime de
siguranta

▪ Melanoamele cu o invazie dermica de < 1 mm au risc mic de recurente locale si pot fi excizate cu
margini de siguranta de 1-2 cm

▪ Melanoamele cu o invazie dermica > 1-2 mm au risc mare de recurenta si sunt necesare margini
largi de siguranta.

▪ Scopul exciziilor largi este scaderea incidentei recurentelor locale (3-20%)

Recomandarile curente ale marginilor de excizie pentru melanomaul primar

Caz clinic

LIMFADENECTOMIILE
 ▪ Generatoare de controverse

▪ Obligatorii in stadiul II (adenopatii palpabile)

▪ Eficacitate neprecizata complet pentru stadiul I

▪ Se pot practica biopsii ganglionare pentru evidentierea micrometastazelor

▪ Se indeparteaza in bloc grupul respectiv de ganglioni – cervicali, axilari, femurali si inghinali.

Neurofibromatoza giganta lombosacrata (Boala von Recklinghausen)

Epidermodysplasia verruciformis (Lewandowsky-Lutz dysplasia

sau Lutz-Lewandowsky epidermodysplasia verruciformis)

TUMORILE TESUTURILOR MOI

DEFINITIE

Partile moi pot fi definite ca tesutul extrascheletal non-epitelial al corpului exceptand sistemul
reticuloeindotelial, glia, si tesuturile de sustinere ale diverselor organe parenchimatoase.

Este reprezentat de :

• Muschii netezi si striati

• Tesutul adipos

• Tesutul fibros

• Vasele sangvine ce deservesc aceste tesuturi

Prin conventie se include si sistemul nervos periferic deoarece tumorile provenite din nervi se prezinta ca
mase de parti moi si pun probleme similare in diagnosticul diferential si tratament.

Embriologic, partile moi deriva in principal din mezoderm, iar in cazul nervilor din neuroectoderm.

Tumorile de parti moi sunt un grup foarte heterogen de tumori ce sunt clasificate pe baza histogenetica
dupa tesutul adult cu care seamana.

In cadrul diverselor forme histogenetice, tumorile de parti moi sunt de obicei impartite in forme

benigne

maligne
Tumorile benigne

seamana mai mult cu tesutul normal, au o capacitate limitata de crestere autonoma.

Prezinta o tendinta mica de a invada local

sunt urmate de o rata mica de recurenta locala

Tumorile maligne sau sarcoamele

din contra, sunt agresive local si sunt capabile de crestere invaziva sau distructiva, recurenta, si
metastaza la distanta.

Chirurgia radicala este necesara pentru asigura indepartarea totala a acestor tumori.

Din pacate termenul de sarcom in sine nu indica tendinta sau rapiditatea de a metastaza.

Alte tipuri de tumori

Leziuni “borderline” = tumori pentru care este greu sa se determine potentialul malign

pseudosarcoame = leziuni benigne neoplazice si non-neoplazice care morfologic apar a fi maligne dar
urmeaza o evolutie clinica benigna

TUMORI LIPOMATOASE BENIGNE

Reprezinta o mare varietate de leziuni tumorale ale tesutului adipos.

1. Lipomul solitar

2. Lipoame multiple

3. Angiolipomul

4. Miolipomul

5. Lipomul condroid

6. Lipomul cu celule fusiforme

7. Lipomul pleomorfic

8. Lipoblastomul benign si lipoblastomatoza

9. Lipoame intramusculare si intermusculare

10. Lipoame ale tecii tendoanelor si articulatiilor

11. Fibrolipomul neural (hamartromul lipofibromatos al nervilor)

 12. Lipomatoza difuza

13. Lipomatoza simetrica

14. Lipomatoza pelvica

15. Lipmatoza steroida

16. Nevul lipomatos cutanat superficial

17. Hibernomul

Lipomul solitar

Lipoame multiple

Lipoame multiple

Lipomul cu celule fusiforme

Lipoblastomul benign si lipoblastomatoza

Lipoame intramusculare si intermusculare

Lipoame ale tecii tendoanelor si articulatiilor

Fibrolipomul neural(hamartromul lipofibromatos al nervilor)

Lipomatoza difuza

Lipomatoza simetrica

Nevul lipomatos cutanat superficial

Hibernomul

LIPOSARCOMUL

Este unul dintre cele mai frecvente sarcoame ale adultului si are 5 sub tipuri:

1. Liposarcomul bine diferentiat (lipomul atipic)

2. Liposarcomul mixoid

3. Liposarcomul cu celule rotunde

4. Liposarcomul nediferentiat

5. Liposarcomul pleiomorfic
Liposarcomul bine diferentiat (lipomul atipic)

Liposarcomul mixoid

⮚ LIPOSARCOMUL MALIGN:

- apar cu predilectie pe coapse, cateodata retroperitoneal

- marea majoritate apar la adult, dar exista si cazuri la copii (10-15 ani)

- au ca punct de pornire celule primitive, rar adipocite mature

- clinic: formatiune tumorala de dimensiuni variabile (cele retroperitoneale pot ajunge gigante), de
consistenta in general ferma, dureroasa, neaderenta la piele, foarte aderenta la tesuturile profunde

- biopsie pentru confirmarea diagnosticului

- investigatii imagistice incluzand TC

- tratament chirurgical: rezectii largi si evidare ganglionara

- radioterapie si chimioterapie regionala cu rezultate discutabile

- rata inalta de recurente locale si metastaze la distanta

- chimioterapie sistemica cu adriamicina pentru tratamentul metastazelor

TUMORILE CELULELOR MEZODERMALE

• Se numesc tumori fibrohistiocitare

• Provin din fibroblasti, fibrocite si histiocite

⮚ HISTIOCITOMUL FIBROS = DERMATOFIBROMUL:

- apar in orice zona a corpului, dar in general pe extremitati

- aspect nodular sau papular, netede, rotunde sau ovale, galben-brun, in general unice, implicand strict
pielea, fara a afecta tesutul subcutanat

- microscopic: fibrocite, fibre de colagen, histiocite, depozite perivasculare de hemosiderina

- in general sunt benigne si au rata foarte joasa de recurenta

- a fost descrisa si asocierea cu EBC

- excizie chirurgicala
 ⮚ HISTIOCITOMUL FIBROS MALIGN:

- apar la adult, mai frecvent la barbati

- mai mult de 50% afecteaza muschii scheletici ai membrului inferior, mai ales coapsa

- extrem de agresive: recurente locale cca 50%, metastaze cca 40%

- extensie hematogena 80%, limfatica 30%

- excizie chirurgicala

TUMORILE MUSCULARE

⮚ LEIOMIOMUL:

- tumora benigna a muschiului neted

- formatiuni nodulare, ferm aderente de tegument, brun-galbui, cu aspect ceros, aparand frecvent la
nivelul membrelor, in general dureroase

- angioleiomiomul: tumora mai profunda, cu fascicule musculare netede incapsulate si vase sangvine
aditionale numeroase

- tratament chirurgical

⮚ LEIOMIOSARCOMUL:

- tumora maligna a muschiului neted

- nu afecteaza niciodata doar tegumentul

- apar cel mai frecvent pe coapsa

- clinic: formatiune tumorala subcutanata cu ulceratii si sangerari ale tegumentului supraiecent

- metastazare rapida hematogena

- tratament chirurgical cu excizii largi

- chimioterapie cu adriamicina

1. Leiomiomul cutanat

2. Angiomiomul (leiomiomul vascular)

3. Leiomiomul tesuturilor moi profunde

 4. Miofibroblastomul sanului

5. Angiomiofibroblastom

6. Miofibroblastomul in palisada a nodului limfatic

Leiomiomul cutanat

Angiomiomul (leiomiomul vascular)

Angiomiofibroblastom

LEIOMIOSARCOMUL

Leiomiosarcoamele reprezinta aproximativ 5-10% din totalul sarcoamelor.

Dintre ele cele mai numeroase sunt leiomiosarcoamele de parti moi si in special localizate
retroperitoneal.

1. Leiomiosarcoamele de parti moi

2. Leiomiosarcoamele cutanate

3. Leiomiosarcoamele de origine vasculara

Leiomiosarcoamele de parti moi

Leiomiosarcoamele de origine vasculara

RABDOMIOMUL

Este tumora benigna a muschiului striat.

1. Rabdomiomul de tip adult

2. Rabdomiomul de tip fetal

3. Rabdomiomul de tip genital

4. Hamartromul mezenchimal rabdomiomatos

Rabdomiomul de tip adult

RABDOMIOSARCOMUL

Este tumora maligna a muschiului striat.

Este cel mai frecvent sarcom de parti moi la copiii de pana 15 ani. Incidenta descreste cu varsta si devine
foarte rar la persoanele de peste 45 de ani.
 1. Rabdomiosarcomul botrioid

2. Rabdomiosarcomul cu celule fusiforme

3. Rabdomiosarcomul embrional

4. Rabdomiosarcomul alveolar

5. Rabdomiosarcomul nediferentiat

Rabdomiosarcomul botrioid

Rabdomiosarcomul alveolar

TUMORILE BENIGNE SI LEZIUNILE TUMORALE ALE VASELOR SANGVINE

Hemangioamele sunt leziuni benigne ce sunt foarte asemanatoare cu vasele sangvine normale. Aceasta
asemanare este atat de mare incat este dificil a se distinge intre hamartoame, malformatii si tumori.

Termenul de hemangiom este folosit in sensul cel mai larg ca un proces nonreactiv benign in care exista o
crestere a numarul de vase normale sau anormale ce apar, recunoscand ca multe din aceste leziuni
reprezinta mai degraba malformatii ale tesutului decat tumori adevarate.

Hemangioamele pot fi de doua mari tipuri : cele ce sunt mai mult sau mai putin localizate la o zona, si
cele care implica segmente mari ale corpului, cum ar fi o extremitate intreaga.

Ultimul tip, cunoscut ca si angiomatoza, este mult mai rar.

Primul tip are urmatoarele subtipuri:

1. Hemangiomul capilar

2. Angiomul in ciucure dobandit (angioblastomul Nakagawa)

3. Hemangiomul in tinta

4. Hemangiomul verucos

5. Angiomul in cireasa ( angiomul senil)

6. Hemangiomul cavernos

7. Hemangiomul arteriovenos

8. Hemangiomul venos

9. Hemangiomul cu celule fusiforme

10. Hemangiomul epiteloid

 11. Granulomul piogenic

12. Granulomul piogenic intravenos

13. Hemangiomul intramuscular

14. Hemangiomul sinovial

15. Hemangiomul nervilor periferici

16. Ectazii vasculare

17. Hiperplazia papilara endoteliala

Hemangiomul capilar

Hemangiomul cavernos

Hemangiomul arteriovenos

Hemangiomul venos

Angiomatoza

Hemangioendoteliomul

Hemangioendoteliomul kaposiform

TUMORI VASCULARE MALIGNE

Angiosarcomul cutanat

Angiosarcomul asociat cu limfedemul

Angiosarcomul sanului

Angiosarcomul indus de radiatii

Sarcomul lui Kaposi

TUMORILE VASELOR LIMFATICE

Marea majoritate sunt congenitale.

Sunt mult mai rare decat hemangioamele.

1. Limfangiomul (higromul chistic)

2. Limfangiomatoza
 3. Limfedem localizat masiv

4. Limfangiosarcom

Limfangiomul (higromul chistic)

Limfangiomatoza

TUMORILE BENIGNE ALE NERVILOR PERIFERICI

Tumorile benigne ale nervilor periferici sunt incluse prin conventie in cadrul tumorilor de parti moi si
difera de acestea prin cateva aspecte importante.

• Tumorile tecii nervilor sunt de origine neuroectodermica sau din creasta neurala.

• Sunt incapsulate de epi- sau perinerv, caracteristica ce faciliteaza enucleerea lor.

• Reprezinta cel mai important grup de leziuni benigne ale partilor moi in care transformarea
maligna este regula.

Exista doua tipuri principale de tumori benigne ale tecii nervilor :

• Schwannomul (denumit inainte neurilomul)

• Neurofibromul cu variatiile lor si sindroamele asociate.

Mai exista cateva leziuni pseudotumorale ale nervilor, cum ar fi :

• Neuromul traumatic

• Neuromul lui Morton

• Ganglionul tecii nervului

Schwannomul are urmatoarele variante:

• Schwannomul localizat

• Schwannomul cu modificari degenerative

• Schwannomul celular

• Schwannomul plexiform

• Schwannomul epiteloid

• Schwannomatoza

• Schwannomul melanotic
Neurofibromul are trei variante:

• Localizat

• Difuz

• Plexiform

Trebuie mentionata neurofibromatoza sau boala von Recklinghausen care are la randul ei doua forme :
NF1 si NF2, prima fiind cea mai raspandita.

Exista o stransa legatura intre neurofibromatoza NF1 si neurofibromul de tip difuz si plexiform.

Tratamentul unei tumori cutanate

Protocol

Examenul dermatologic

Examenul RMN/CT

Tratamentul chirurgical

Examenul histopatologic

Tratamentul oncologic

Controlul postoperator periodic

Examenul dermatologic

Identificarea prezumtiva a tipului de tumora

Orienteaza asupra exciziei in suprafata

Examenul RMN/CT

Punerea in evidenta a extensiei tumorale

CT pune mai bine in evidenta afectarea structurilor osoase

RMN evidentiaza mai fidel leziunile partilor moi

Orienteaza asupra exciziei in profunzime

Examenul RMN

Comparativ cu examinarea CT, rezonanţa magnetică permite un contrast superior al părţilor moi cu
vizualizarea superioară a detaliilor anatomice. Aceasta face ca examenul RM să fie net superior celui CT
în caracterizarea structurilor musculare, a tendoanelor, a ligamentelor, cartilajului şi meniscurilor
articulare. Depistarea modificărilor patologice de la nivelul măduvei osoase este de asemenea net
superioară în cazul rezonanţei magnetice.

Un alt avantaj al examinării RM comparativ cu celelalte tipuri de investigaţii imagistice (radiografie, CT,
scintigrafie) este reprezentat de faptul că este neinvazivă şi neiradiantă.

Indicaţiile majore de RM sunt tumorile de părţi moi, osteonecrozele aseptice şi leziunile articulare
(inflamatorii sau traumatice).

Stadializarea tumorilor de părţi moi implică o colaborare strânsă între radiolog, chirurg, oncolog şi
anatomopatolog.

Cele mai multe informaţii despre extensia tumorală locală se obţin cu ajutorul imagisticii. Astfel,
rezonanţa magnetică este capabilă să precizeze dimensiunea tumorii, extensia locală în funcţie de
planurile fasciale şi de localizarea compartimentală.

Examenul RM este de elecţie în identificarea invaziei structurilor osoase, articulare sau neurovasculare.
Este indicat ca înainte de biopsie să se facă o evaluare imagistică minuţioasă a extensiei locale a tumorii.

Gradingul histologic

- determina gradul de malignitate al unei tumori si reprezinta modul prin care se cuantifica gradul
de diferentiere prin aplicarea unui set de criterii histologice:
- gradul de celularitate
- pleiomorfismul celular sau anaplazia
- activitatea mitotica ( frecventa sau anormalitatea mitozelor)
- gradul de necroza
- expansivitatea sau infiltrarea si cresterea invaziva.

Gradul (G)

G1 Bine diferenţiat

G2 Moderat diferenţiat

G3 Slab diferenţiat

G4 Nediferenţiat

Tumora (T)

T1 Diametrul < 5 cm

T1a Tumoră superficială

T1b Tumoră profundă

T2 Diametrul > 5 cm

T2a Tumoră superficială

T2b Tumoră profundă

Adenopatii (N)

N0 Fără adenopatii regionale tumorale

N1 Adenopatii regionale tumorale (histopatologic)

Metastaze (M)

M0 Fără metastaze

M1 Metastaze la distanţă

Stadializarea tumorilor maligne de ţesuturi moi (AJCC)

Gradul (G)

G0 Benign

G1 Tumoră malignă cu grad mare de diferenţiere

G2 Tumoră malignă nediferenţiată

Extensie tumorala (T)

T1 Intracompartimentală

T2 Extracompartimentală

Metastaze (M)

M0 Fără metastaze

M1 Metastaze la distanţă

Stadializarea tumorilor maligne musculo-scheletale (Musculoskeletal Tumor Society)

Tratamentul chirurgical

Largimea exciziei

Excizie cu bisturiul electric, in bloc

Recupa
 Modul de acoperire a defectului rezultat

Sutura directa

Plastie PLD

Lambouri locale Cutaneograsoase

Fasciocutane

Musculo fascio cutane

Lambouri transferate liber

Sutura directa

Grefa PLD

Lambouri locale

Lambouri de transfer liber

Transfer liber de lambou muscular latissimus dorsi pentru reconstructia fetei

Transfer liber de lambou muscular latissimus dorsi pentru reconstructia fetei

Examenul histopatologic

Pune diagnosticul de certitudine al formatiunii tumorale

Determinant pentru conduita terapeutica ulterioara

Concluzii

Existenta unui sistem integrat, a unei retele informatice, la nivelul unui spital ar facilita accesul rapid la
imagistica, alte exameene paraclinice, tratament, baza de date anatomopatologica

Succesul interventiei chirurgicale in timp depinde direct de aprecierea extensiei leziunii prin examenul
preoperator RMN si o excizie larga chiar in prezenta unor aspecte macroscopice aparent normale ale
tegumentului