Universitatea din Pitești

Facultatea de Științe, Educație fizică și

Informatică

Referat La Kinesiologie
 Contractia izometrica

Izometrie
În regimul izometric se dezvoltă o tensiune mare, însă fără modificarea în lungime a fibrelor
musculare. Contractia izometrica este o poziție statică în care nici un mușchi nu se contractă în mod
vizibil pentru un privitor. În activitățile sportive, această contractare are loc în scurtul moment dintre
contracția excentrică și contracția concentrică urmatoare, în care fibrele musculare se strâng și se
scurtează.

Avantajele regimului isometric:

- Ușor de pus în practică

- Asigură creșterea rapidă a forței maxime în diferite momente ale mișcării
- Permite dezvoltarea unei tensiuni cu 20% mai mare ca la concentric
- activarea la maxim a mușchilor datorită oboselii
- Câștig de forță în poziția de lucru
- Necesită un timp mai scurt de aplicare
- Aplicarea izometriei nu implică o aparatură complicate
- Izometria nu produce o oboseală accentuată ca celelalte procedee de dezvoltare a forței
maxime.

Dezavantajele pentru contractia izometrica

- Nu poate fi utilizat timp îndelungat

- Are o acțiune limitată deoarece nu solicită funcțiile de coordonare, precizie etc, în general
componente ale îndemânarii
- Puțin util dacă este folosit singur
- Diminuează viteza de contracție
- Puțină acțiune asupra masei musculare
- Puțină acțiune asupra vascularizării
- Influențează negativ elasticitatea musculară deoarece mușchiul este supus permanent la o
tendință de scurtare

PARTICULARITĂȚI ALE REGIMULUI IZOMETRIC

Contractia izometrica are ca obiectiv principal creșterea forței maxime. În timpul contracțiilor
izometrice se produce un deficit de oxigen, care are ca rezultat creșterea forței.

O serie de autori germani consideră că o contracție izometrică produce modificările dorite dacă
depașește 2/3 din forța maximă a mușchiului și are drept consecință creșterea datoriei de oxigen.

T.L. Perberson și M. Dandey introdu noțiunea de „timp de utilizare” a mușchilor sau durata menținerii
încordării maxime a fibrelor musculare. În cazul contracțiilor izometrice acest timp este foarte scurt, în
raport cu durata întregului exercițiu.(A. Dragnea)
 Contracțiile izometrice vor fi asociate cu cele izotonice, fapt care va asigura un efect mai mare în
ceea ce privește creșterea forței. Tensiunile trebuie să fie maximale.

Nu trebuie să se depașească 10 – 15 minute într-un antrenament. În pauzele dintre contracții se

vor efectua mișcări dinamice de respirație. Contracțiile izometrice reprezintă un procedeu care nu poate
fi aplicat oricui, ci numai persoanelor antrenate.

Principiile și metodele valabile pentru regimul concentric se pot aplica și în cazul izometriei.
Contracția izometrică nu trebuie niciodată practicată singură, ci toate metodele prezentate trebuie
sistematic cuplate cu regimul concentric. Situațiile simple care pot fi facute în izometrie, fără expunere și
cu minim de material sunt:

- extensia genunchiului
- extensia gleznei
- flotări
- tracțiuni

Exerciții izometrice fără încărcătură pentru membrele inferioareizometrie

- „Spătarul fără scaun”

- Poziția va fi menținută cât mai mult posibil. Trebuie sporită dificultatea prin intermediul unei
greutăți (bara ținută pe partea superioară a coapsei sau un sac cu nisip), dacă poziția poate fi
menținută peste 20 de secunde.
- Flexie pe un picior
- Se execută o menținere în poziția de flexie pe un picior până apare senzația de arsură.

Ridicare pe vârfuri:

- Din stând pe vârfurile picioarelor trebuie menținută poziția întotdeauna până la oboseală. Cele
două modalități sunt:
- un singur picior fără greutate
- pe două picioare cu greutate.

Exerciții izometrice fără încărcătură pentru trenul superior:

- Flotări cu menținere

Timpul de menținere a poziției este întotdeauna mai slab decât cel pentru picioare, astfel încât
utilizarea greutăților este inutilă. La jumatatea flotării se va menține contracția în izometrie până la
oboseală.

- Tracțiuni

În poziția intermediară (90°între antebraț și braț) a tracțiunii se va menține contracția un timp

cât maiîndelungat.

- Izometrie cu încărcătură:
 Distingem 3 modalități principale:

 izometrie maximă (contra unei rezistențe care nu poate fi mișcată)

 izometrie până la oboseală totală, încărcătura nu este maximă, însă poziția se păstrează până la
oboseală
 izometrie stato-dinamică, poziția se oprește un timp și se termină într-o manieră explozivă.

Contractia izometrica maximă

Izometria maximă se poate realiza la o bară fixă sau la o bară încărcată peste maxim (120%). Se
menține timp de 4-6 secunde. Această metodă nu prezintă niciun avantaj dacă sportivul nu se
concentrează. Lucru cu 70-80% dintr-o repetare maximală nu contribuie cu nimic la un sportiv antrenat.

Izometrie până la oboseală totală:

Această metodă izometrică nu prezintă niciun risc, astfel încât este recomandată începătorilor;
ea permițând familiarizarea cu încărcătura. În combinație cu concentricul (sau oricare alt regim), dă
exercițiilor simple o nouă eficacitate pentru subiecți, care le efectuează ușor.

Izometrie stato-dinamică:

Această metodă combină într-o singură mișcare faza statică (izometrie) cu faza dinamică
(concentrică și excentrică). Se pot executa fazele statice în partea negativă a mișcării (contracția
excentrică), sau în faza pozitivă (faza concentrică). Stato-dinamica se rezumă deci la a plasa un timp
suplimentar de oprire în mijlocul fazei pozitive și menajează faza „explozivă” pentru sfârșitul mișcării.

Izometrie stato-dinamică 1 timp:

Metoda constă în marcarea unui timp de oprire în mijlocul mișcării la aproximativ 90°. Timpul de
oprire este de 2-3 secunde. Această metodă este extrem de eficace pentru aducerea în formă cu 2-3
săptămâni înainte de competiție.

Izometrie stato-dinamica 2 timpi:

Metoda constă în marcarea a doi timpi de oprire: primul la 60-70° cu menținere de 2-3 secunde,
al doilea la 100-110°, menținere tot 2-3 secunde. Sfârșitul mișcării este întodeauna exploziv. Al doilea
timp de oprire nu trebuie să fie plasat prea sus deoarece nu rămâne suficientă amplitudine pentru
exercitarea forței explozive.

Deși aparent diferența pare minoră față de stato-dinamică l timp, impactul asupra practicantului
este total diferit. Această metodă este foarte epuizantă, ea nu permite ajungerea în formă și rămâne
utilizată în perioadele de pauză competițională.