Palparea 

reprezinta o metoda importanta in examinarea arterelor, practic

cea mai importanta clinic.

Se va incepe cu palparea temperaturii cutanate la nivelul zonelor

modificate la inspectie. Ea se va face cu dosul degetelor, comparativ cu
zona opusa. Se va pune in evidenta raceala tegumentelor in zonele
neirigate, uneori cu prezenta unei hipersensibilitati locale.

Palparea arterelor reprezinta metoda de investigare cea mai importanta.

Examinarea se face cu doua sau trei degete palpand artera periferica prin
comprimare usoara pe planul osos subjacent. In acest mod se simt
pulsatiile care sunt sincrone cu bataile cordului.

Examinarea se incepe de la extremitatea cefalica:

        palparea arterei temporale superficiale se face simetric dreapta

stanga

modificari patologice:

      artere ingrosate in ateroscleroza

      artere ingrosate si dureroase in arterita Horton ( aspect de

'teava de pipa' sau 'trahee de gasca')

        palparea arterelor carotide se face pe rand comprimand artera

carotida inaintea muschiului sterno-cleido-mastoidian pe apofiza
transversa a vertebrei cervicale

        palparea arterei axilare se face sprijinand bratul bolnavului cu o

mana in timp ce cu cealalta se palpeaza artera axilara prin
comprimarea ei pe cutia toracica in varful piramidei axilare

        palparea arterei brahiale se face  comprimand cu degetele artera

pe osul humerus la nivelul culisei bicipitale

        palparea arterei radiale se face prin palparea ei la nivelul santului

radial si este cea mai frecvent efectuata

        palparea arterei cubitale se face prin comprimarea ei pe fata

interna cubitala (mai dificil de efectuat)
         palparea aortei in furculita sternala se poate efectua doar in caz de
anevrism de aorta

        palparea aortei abdominale se face doar la pacientii mai slabi, in

clinostatism palpand paraombilical stanga

        palparea arterei femurale comune se face la nivelul arcadei crurale

la nivelul triunghiului lui Scarpa, artera fiind comprimata pe osul
femural. Pentru a face mai accesibila palparea arterei femurale se
poate aplica o perna sub soldul pacientului.

        Palparea arterei femurale interne se face la nivelul fetei interne a

coapsei deasupra genunchiului la iesirea ei din canalul lui Hunter

        palparea arterei poplitee se face la nivelul spatiului popliteu cu

pacientul in clinostatism cu genunchiul flectat, policele pe rotula si
indexul si mediusul pe artera

        palparea arterei tibiale posterioare se face la nivelul portiunii ei

distale situate in santul retromaleolar intern

        palparea arterei pedioase sau artera dorsala a piciorului se face

prin depistarea ei la nivelul primului spatiu intermetatarsian, locul ei
putand avea diferite variante anatomice pe fata dorsala a piciorului

            Palparea ultimelor doua artere este foarte importanta in sindromul

de ischemie periferica acuta si cronica, fiind obligatorie palparea
consecutiva la ambele picioare.  

Aspecte de semiologie a pulsului

In urma palparii pulsului se descriu:

        frecventa pulsului depinde de frecventa cardiaca, ea fiind normala

intre 70-80 batai/minut; sub aceasta frecventa se descrie bradicardia,
iar peste tahicardia. Pulsul se poate lua numarand bataile pe minut in
cazul ritmului neregulat sau pe 15 secunde, inmultind cu 4 in cazul
pulsului regulat. In caz de puls neregulat de recomanda luarea
pulsului cu stetoscopul mezocardiac si a pulsului la radiala, diferenta
intre ele constituind deficitul de puls. Transmiterea concomitenta a
batailor cardiace cu pulsul chiar si neregulata poate sa semnifice
 prezenta posibila   a extrasistolelor, fiind obligatorie inregistrarea
electocardiogramei

        ritmicitatea pulsului  este in mod normal regulata, intervalele intre

pulsatii fiind aproximativ egale. Exista posibilitatea fiziologica a
diferentei intre bataile cardiace din inspir (mai frecvente) si expir (mai
rare), fiind cunoscuta sub numele de aritmie respiratorie. Patologic
pot apare modificari ale ritmului in tulburarile de ritm cardiac:

      in extrasistolie apare o bataie prematura, uneori putand sa

apara o pauza compensatorie postextrasistolica

      in tahicardii paroxistice, pulsul este foarte frecvent, ritmic; in

cazul TP complicate cu soc pulsul este slab batut, filiform

      in fibrilatia atriala pulsul este total neregulat si de cele mai

multe ori la frecvente crescute poate fi decelat deficitul de puls

        amplitudinea pulsului are o mare valoare semiologica in unele boli

cardiace.Pentru depistarea modificarilor de amplitudine este
necesara o experienta clinica a examinatorului. Modificari patologice:

      amplitudine mare a pulsului apare in insuficiensa aortica

('pulsus magnus' sau 'celer et altus'), hipertensiunea arteriala,
sindroame hiperkinetice (boala basedow, anemii asociate cu
tahicardie)

      amplitudine mica, abia perceptibila – 'pulsus parvus'- apare in

stenoza aortica, stenoza mitrala strinsa, infarct miocardic,
insuficienta cardiaca, stari de soc evoluate spre colaps

        celeritatea pulsului reprezinta rapiditatea cu care unda pulsatila

loveste degetele examinatorului, fiind direct proportionala cu diferenta
dintre presiunea arteriala sistolica si diastolica. Este cea mai mare in
insuficienta aortica – 'celer et altus' (pulsul lui Corrigan sau 'saltaret si
depresibil') si cea mai mica in stenoza aortica, puls numit 'parvus et
tardus'

        presiunea pulsului reprezinta forta cu care unda pulsatila loveste

degetele examinatorului. Se descriu : un puls dur  in hipertensiunea
arteriala, ateroscleroza si un puls moale in insuficienta cardiaca
globala, soc, colaps. Inregistrarea pulsului – sfigmograma – in mod
normal prezinta o panta ascendenta, un varf si o panta descendenta
mai lenta, intrerupta de o bucla numita unda dicrota care este
determinata de inchiderea valvulelor sigmoide aortice si lovirea
coloanei de sange de acestea. Se descriu:

      pulsul alternant se caracterizeaza printr-o pulsatie ampla,

normala dupa care apare o pulsatie  de amplitudine mai mica,
cu pauze egale intre ele.Cauza aparitiei acestui puls este
alterarea functiei contractile a miocardului, contractiile
ventriculare avand loc in mod diferit de la o bataie la alta:
pulsatia ampla corespunzand contractiei tuturor miofibrilelor, pe
cand in cea de amploare mica se contracta doar o parte din ele.
Apare in cardiopatia ischemica, postinfarct miocardi,
insuficiensa cardiaca globala

      pulsul bigeminat se caracterizeaza prin doua pulsatii, una

ampla  data de revolutia cardiaca normala, urmata dupa o
scurta pauza, de o pulsatie mai mica data de contractia
ventriculara efectuata pe ventriculi partial umpluti cu sange,
urmata de o pauza mai lunga dupa care ciclul se reia. Apare in
extrasistolele sistematizate, bigeminate.

      pulsul paradoxal (Kussmaul) se caracterizeaza prin

diminuarea pana la disparitia amplitudinii in timpul inspirului,
cand se produce o scadere accentuata a presiunii intratoracice
cu o acumulare crescuta sanguina in venele mari si in atrii
urmata de scaderea debitului cardiac si implicit a undelor de
puls. Apare in tumori mediastinale, pericardita exudativa si
constrictiva, simfize pleurale mari stangi.

      pulsul dicrot reprezinta o exagerare a undei dicrote fiziologice

care in mod normal nu se palpeaza (unda dicrota ia nastere in
urma izbirii coloanei de sange de sigmoidele aortice). In conditii
patologice grave: febra tifoida, anemii severe, granulia TBC se
poate palpa o unda dicrota pulsatila

      pulsul anacrot apare destul de rar in semiologia cardiaca si

reprezinta o bombare pe panta ascendenta a undei de puls de
 pe sfigmograma care devine palpabila. Apare in stenoza
aortica.

      pulsul bisferiens se caracterizeaza prin doua unde sistolice

palpabile si trebuie diferentiat de pulsul bicrot. Apare in
ateroscleroza, stenoza aortica subvalvulara.

        simetria pulsului reprezinta prezenta similara a pulsului la

membrele superioare, stang si drept,  precum si la membrele
inferioare stang si drept. Modificari patologice in sensul absentei
pulsului in jumatatea superioara si prezenta lui in jumatatea inferioara
semnifica un anevrism de crosa aortica; in boala TAKAYASU, arterita
arcului aortic numindu-se si boala fara puls; lipsa bilaterala la arterele
femurale este semnificativa pentru tromboza bifurcatiei aortei
abdominale in sindromul LERICHE; iar asimetria intre partea stanga
si dreapta poate apare in caz de arteriopatii aterosclerotice sau
obliterante, embolii arteriale

In cazul absentei pulsului la palpare se pune in discutie prezenta unei

obstructii acute sau cronice la nivel arterial in: trombangeita obliteranta,
obstructie prin aterom, tromb sau embol pe arterele respective.

In urma palparii arterelor se poate obtine uneori o senzatie particulara

de tip senzatie vibratorie care poarta numele de 'tril'. Acesta este dat de
anevrismele arteriale, fistulele arterio-venoase frecvent posttraumatice.

Ascultatia arterelor

      Ascultatia arterelor are semnificatie minora dar poate fi semnificativa

in anumite boli:

      prezenta unui suflu sistolic paraombilical drept sau stang, sau in

regiunea paravertebrala lombara,  poate semnifica stenoza de
artera renala

      prezenta dublului ton, al lui TRAUBE sau a dublului suflu al lui

DUROZIER la ascultatia arterei femurale la nivelul tringhiului lui
SCARPA, semnifica o insuficienta aortica

      suflu dulce aspirativ diastolic la carortida semnifica o insuficienta

aortica
       suflu aspru rugos, sistoloc la carotida semnifica o stenoza
aortica