EROSUL ÎN POEZIA LUI NICHITA STĂNESCU

VÂZDOAGĂ Mariana
Liceul Academiei de Ştiinţe a Moldovei
Conducător ştiinţific: CRISTEI Tamara, doctor în filologie
Cuvinte cheie: eros, metafora iubirii, iluminare, iubire

Lectura analitică a poeziilor lui Nichita Stănescu ne-a convins că una dintre dominantele
relevante ale liricii lui este erosul, care nu este un eros pur, ci comportă un sens relevant al iubirii,
sentiment investigat de noi din dorinţa de a cunoaşte eul liric atât în formula eului poetic al textelor, cât
şi în cea a eului empiric al cititorului, asumat într-un mod lucid chiar în timpul trăirii poetului. Reflectând
la acest fapt, putem afirma că Nichita Stănescu este în, literatura română, primul poet al sentimentului
lucid, al exprimării stării de fericire - o fericire conştientă. Un argument este faptul că, în lirica noastră de
până la Stănescu, fericirea ca atare, adică acel eros nemelancolizat, nu se profilează, deci nu s-a
manifestat propriu-zis poetic. Pentru că ”în viziunea poetului trupul în mişcarea frenetică se rarefiază,
pierde în greutate subţiindu-se şi transformându-se firesc în gând, într-o mişcare ascensională de o mare
noutate a imaginii: Şi omoplatul se face/ pală sunţire de elicopter”. Erosul a constituit unul din lucrurile
ce fascinează la Nichita şi în acelaşi timp o enigmă, asemeni firii sale el având o manieră total diferită de
a vedea iubirea, întrun fel boemă, însa în acelaşi timp simplă, gingaşă”. Nu este facil să deduci
metaforele în poezia marelui creator, sensul profund gândit, profund ascuns şi totodată descoperit
creează cititorului o stare în care el singur descoperă lumea, facilitând descoperirea de semnificaţii la
nivel de adâncime al multitudinii de sensuri, accentuându-se astfel prezenţa erosului şi
indispensabilitatea acestuia. Bibliografie: 1. Bârsilă Mircea, Introducere în poetica lui Nichita Stănescu,
Pitești, Editura Paralela 45, 2006. 2. Braga Corin, Nichita Stănescu – orizontul imaginar, ediția a II-a,
revizuită și adăugită, Cluj, Editura Dacia, 2002. 3. Mincu Ştefania, Nichita Stănescu între Poesis şi
Poienin, Editura Eminescu, Bucureşti, 1991