Imperfecţiunea informaţiei : Pe o piaţă reală producătorii şi consumatorii nu sunt

neapărat informaţi corect şi în mod egal cu privire la situaţia pieţei. Imperfecţiunea

informaţiei se referă la ofertanţi sau la consumatori.
În ceea ce-i priveşte pe ofertanţi, ei pot să omită anumite informaţii cu privire la
produsele pe care le oferă. De exemplu, să presupunem că un mecanic vine să
predea contabilitate, pretinzând că oricine se pricepe la aşa ceva.
Consumatorii la rândul lor pot cumpăra cea mai bună asigurare pentru
autoturism, apoi să-şi lovească intenţionat maşina în zona care oricum ar fi trebuit
revopsită.
Exemplele anterioare sunt sintetizate de două concepte economice: selecţia
adversă şi hazardul moral.

Hazardul moral: apare in situaţiile în care una dintre părţile unui contract, după
încheierea contractului, acţionează în interes propriu şi în detrimentul partenerului.
De exemplu, in domeniul asigurarilor: o persoană care a încheiat o asigurare
împotriva focului îşi dă foc locuinţei, intenţionat sau din neglijenţă, şi declară că
locuinţa a ars independent de voinţa sa.
Sau, de exemplu, să spunem că mergeţi cu autoturismul la mecanic. Mecanicul
poate afirma că aveţi cutia de viteze integral defectă şi va schimba cutia de viteze.
Soluţia corespunde perfect diagnosticului, dar este posibil ca dumneavoastră să fi
avut nevoie doar de schimbarea pinioanelor.
În situaţiile de hazard moral partea neinformată trebuie să găsească mecanismele
prin care să incite partea informată să adopte o decizie optimă din punctul de
vedere al celui neinformat. Aceste mecanismele utilizabile în situaţii de hazard
moral sunt studiate cu ajutorul modelelor Principal - Agent.

Problema Principal -Agent este o componentă a teoriei incitaţiilor, care studiază

mijloacele prin care pot fi stimulaţi agenţii care dispun de anumite informaţii
private să scoată la iveală aceste informaţii.
O relaţie Principal - Agent, numită şi relaţie de agenţie (instituţională, de organi-
zaţie), există ori de câte ori bunăstarea unei persoane depinde de acţiunile între-
prinse de o altă persoană.
Agentul este persoana care acţionează, iar Principalul este persoana afectată.
de exemplu, un spital este afectat de modul în care medicii îşi fac datoria, iar
aceştia pot acţiona în interesul lor, şi nu al spitalului, îngrijind preferenţial
pacienţii.

Selecţia adversă: apare atunci când obiectul unui contract prezintă o caracteristică
necunoscută de una dintre părţi, dar cunoscută celeilalte.
De exemplu, pe piaţa autoturismelor second-hand vânzătorii şi cumpărătorii dispun
de informaţii diferite cu privire la maşinile scoase la vânzare. Astfel, în timp ce
proprietarii cunosc calitatea maşinilor lor, cumpărătorii nu ştiu dacă nu cumva vor
cumpăra un autoturism de proastă calitate.
Dacă informaţia ar fi simetrică, fiecare autoturism s-ar vinde exact la preţul pe care
îl merită şi piaţa ar funcţiona asemănător concurenţei perfecte.
Informaţia asimetrică ridică următoarea problemă: cumpărătorul potenţial ştie că
poate cumpăra un hârb cu preţul unei maşini bune, astfel că refuză să plătească
acest preţ, speriat fiind de înşelăciune. Vânzătorul unei maşini bune nu acceptă pe
ea preţul unui hârb şi nu o vinde cu acest preţ. În consecinţă, maşinile bune sunt
alungate de pe piaţă şi nu pot fi vândute, iar piaţa nu funcţionează.
Cauza eşecului acestei pieţe este externalitatea negativă generată de vânzătorii de
autoturisme de proastă calitate asupra vânzătorilor de autoturisme de bună calitate.
Dacă pe piaţă există prea multe produse de proastă calitate, va fi dificil pentru
produsele de bună calitate să fie vândute.
In realitate, piaţa autoturismelor second-hand funcţionează foarte bine, chiar dacă
apar şi înşelătorii. Care ar fi explicaţia? Se poate observa că cei care suportă o
pierdere în cazul antiselecţiei sunt cei care doresc să vândă bunuri de bună calitate
(o maşină bună sau un risc bun). Este firesc ca aceşti indivizi să fie dispuşi să
suporte un cost pentru a-şi semnala calitatea, în condiţiile în care acest cost este
mai mic decât pierderea suportată în absenţa lui. De exemplu, vânzătorii de
autoturisme de bună calitate pot oferi o garanţie cumpărătorilor, lucru pe care
ceilalţi vânzători nu-l pot face.
Teoria semnalului susţine că persoanele care vând bunuri de calitate sunt dispuse
să suporte costul unui semnal, dar pentru a fi utile, semnalele trebuie să fie
credibile pentru partea neinformată. Aceasta înseamnă că agenţii care vând bunuri
de proastă calitate nu trebuie să fie interesaţi să trimită un semnal fals.
Deci, semnalele trebuie să fie ieftine pentru vânzătorii de calitate bună şi scumpe
pentru ceilalţi.

Externalităţile
Externalităţile exprimă un cost sau un venit ce revine unei terţe părţi, aflată în
exteriorul pieţei. De exemplu, dacă bolnavii de gripă consumă medicamente, cei
sănătoşi nu se mai îmbolnăvesc. Acesta este un exemplu de externalitate pozitivă.
Dimpotrivă, o externalitate negativă este poluarea, pe care unii o produc şi toţi o
suportă.
Externalităţile negative
Ele apar atunci când costul producerii unui bun suportat de o firmă este mai mic
decât cel real, deoarece o parte din acest cost este suportat de către societate. În
aceste condiţii, costul marginal al firmei este mai mic decât costul marginal total
antrenat de producerea unui bun.
Externalităţile pozitive
Ele apar în situaţia în care venitul marginal total este mai mare decât venitul
marginal al firmei. Cu alte cuvinte, societatea beneficiază de anumite avantaje fără
să le plătească. De exemplu, dacă profesorul de economie face vaccinul antigripal,
el nu se mai îmbolnăveşte de gripă, dar nu mai îmbolnăveşte nici studenţii.