Ce trebuie să știi despre cele trei indemnizații de deplasare

Indemnizațiile de deplasare - delegare, detașare ori mobilitate - au fiecare specificul său legal,
fiind tratate de prevederi legale diferite și, uneori, chiar de legi speciale. Firmele care au angajați
în deplasare, fie ocazional, dar cu atât mai mult cele unde anumiți salariați fac asta frecvent,
trebuie să fie foarte atente la încadrarea corectă a fiecărui tip de deplasare. Vestea bună e că, de
puțin timp, tratamentul fiscal al acestor indemnizații a fost uniformizat.

Indemnizația de detașare
Detaşarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din
dispoziţia angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia.
În mod excepţional, prin detaşare se poate modifica şi felul muncii, dar numai cu
consimţământul scris al salariatului, conform Codului muncii, unde sunt trecute condițiile în care
poate fi dispusă aceasta: perioadă maximă, posibilitatea de prelungire, de refuz din partea
angajatului, precum și care sunt drepturile celui detașat.
 
Despre indemnizațiile de detașare aflăm din HG nr. 714/2018 privind drepturile și obligațiile
personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă
localitate, precum și în cazul deplasării în interesul serviciului:
 
„(1) Persoana detașată într-o localitate situată la o distanță cuprinsă între 5 și 50 km de
localitatea în care își are locul permanent de muncă beneficiază de o indemnizație de detașare
în cuantum de 20 lei/zi.
 
(2)  Persoanei detașate într-o localitate situată la o distanță mai mare de 50 km de localitatea în
care își are locul permanent de muncă și care nu se poate înapoia la sfârșitul zilei de lucru i se
asigură cazarea gratuită de către autoritatea sau instituția publică la care este detașată, în
clădiri ori în spații închiriate de aceasta în condițiile legii”.
 
Atenție! În cazul detașărilor în cadrul prestării de servicii transnaționale, avem o lege
specială, ceea ce înseamnă că privim în altă direcție decât aceea a Codului muncii: Legea nr.
16/2017. Deosebit de importantă, întrucât transpune la nivel național reglementări europene,
legea stabilește noțiunea de remunerație minimă în statul de deplasare și trasează foarte clar
situațiile de detașare și excepțiile - situațiile când nu vorbim de detașare. Printre altele, angajatul
unei companii române în detașare transfrontelieră de prestare de servicii (cel mai bun exemplu:
conducătorii auto) trebuie să primească pentru perioada respectivă remunerația minimă din statul
respectiv și în care poate intra și această indemnizație. De asemenea, limitele temporale ale
detașării sunt diferite.
Indemnizația de delegare
Delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziţia angajatorului, de către salariat, a unor
lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în afara locului său de muncă, potrivit
Codului muncii. La fel ca în cazul detașării, Codul stabilește condițiile în care se poate face
delegarea. 
 
„Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o
indemnizaţie de delegare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă
aplicabil”, scrie în Codul muncii.

Aceeași HG nr. 714/2018 ne oferă acele repere privind cuantumul acestor indemnizații: 

„Persoana delegată într-o localitate situată la o distanță cuprinsă între 5 și 50 km de localitatea

în care își are locul permanent de muncă beneficiază de o indemnizație de delegare, în cuantum
de 20 lei/zi, indiferent de funcția pe care o îndeplinește și de autoritatea sau instituția publică în
care își desfășoară activitatea.

(2)  Persoana delegată într-o localitate situată la o distanță mai mare de 50 km de localitatea în
care își are locul permanent de muncă și care nu se poate înapoia la sfârșitul zilei de lucru
beneficiază de o alocație zilnică de delegare compusă din:

a)  o indemnizație de delegare, în cuantum de 20 lei/zi, indiferent de funcția pe care o

îndeplinește și de autoritatea sau instituția publică în care își desfășoară activitatea;

b)  o alocație de cazare, în cuantum 230 lei/zi, în limita căreia trebuie să își acopere cheltuielile
de cazare (...)

(5)  Pentru delegarea cu o durată de o singură zi, precum și pentru ultima zi, în cazul delegării
dispuse pentru o perioadă mai lungă de o zi, nu se acordă alocație zilnică de cazare, iar
indemnizația de delegare se acordă numai dacă durata delegării este de cel puțin 12 ore”.

Indemnizația de mobilitate
Prin clauza de mobilitate părţile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea
specificului muncii, executarea obligaţiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un
loc stabil de muncă. În acest caz salariatul beneficiază de prestaţii suplimentare în bani sau în
natură - indemnizația de mobilitate, mai exact. 
 
Cuantumul prestaţiilor suplimentare în bani sau modalităţile prestaţiilor suplimentare în
natură sunt specificate în contractul individual de muncă, potrivit Codului muncii. Practic,
aici nu ne mai raportăm la cuantumurile indicate în vreun act normativ, ci la înțelegerea părților.
Regimul fiscal, uniformizat acum și se raportează la două plafoane diferite

Indemnizații și alte sume la care ne raportăm similar - același tratament fiscal:  „indemnizaţia de

delegare, indemnizaţia de detaşare, inclusiv indemnizaţia specifică detaşării transnaţionale,
prestaţiile suplimentare primite de salariaţi în baza clauzei de mobilitate, precum şi orice alte
sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport
şi cazare, primite de salariaţi potrivit legislaţiei în materie, pe perioada desfăşurării activităţii
în altă localitate, în ţară sau în străinătate, în interesul serviciului”. 
 Conform modificărilor aduse de Legea nr. 72/2022, în cazul acordării acestor
indemnizații vorbim de sume netaxabile (nu se aplică impozit și nu se aplică contribuții) dacă
acestea se încadrează în următoarele plafoane:

 în țară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizație, prin hotărâre a Guvernului, pentru
personalul autorităților și instituțiilor publice, în limita a trei salarii de bază corespunzătoare
locului de muncă ocupat de salariatul care primește indemnizația;
 în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru
personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în
limita a trei salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat de salariatul care primește
diurna.

„Plafonul aferent valorii a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat se

calculează prin raportarea celor 3 salarii la numărul de zile lucrătoare din luna respectivă, iar
rezultatul se multiplică cu numărul de zile din perioada de delegare/detașare/desfășurare a
activității în altă localitate, în țară sau în străinătate”, este explicat în noua lege, prezența
acestui plafon în regimul fiscal al diurnelor fiind complet nouă.

Ce se întâmplă după ce se depășește plafonul? Orice sumă va fi supusă impozitării și aplicării

contribuțiilor, similar veniturilor salariale.

„Avem, deci, două limite - prima este de 2,5 ori limita stabilită pentru personalul bugetar, iar
cea de-a doua este de maximum trei salarii de bază aferente zilelor de detașare/delegare, cea
mai mică sumă dintre cele două plafoane și suma acordată efectiv fiind plafonul
neimpozabil. Să nu se înțeleagă că se pot acorda direct diurne de maximum trei salarii. Nu. Se
acordă 2,5 ori limita stabilită pentru instituții publice, dar nu mai mult decât echivalentul a trei
salarii de bază ale salariatului”, au subliniat, în urma Legii nr. 72/2022, cei de la Saga
Software. Pentru delegări sau detașări în țară, diurna stabilită de Guvern este de 20 lei pe zi,
conform HG nr. 714/2018, iar pentru deplasările în străinătate, diurna este variabilă, fiind
stabilită în euro sau dolari americani, potrivit HG nr. 518/1995.

Principalele surse de informare folosite

 HG nr. 714/2018
 Codul muncii
 Legea nr. 16/2017
 Codul fiscal