Mediul pregătit

În lucrările și prelegerile sale, Maria Montessori face referire la conceptul

de mediu pregătit, care are scopul de a oferi copiilor libertatea de care au
nevoie pentru a se dezvolta normal, conform ritmului lor interior, ținând însă
cont de siguranță și limite.
Termenul de mediu pregătit se referă la procesul de aranjare, modificare a
mediului astfel încât acesta să devină stimulant și potrivit copiilor și nivelului
lor de dezvoltare. Când spunem mediu ne referim la ceea ce se regăsește în
jurul nostru. Dacă inițial toți oamenii au același mediu, uterul mamei, apoi
mama devine parte din mediu, ea este cea care face legătura dintre copil și
noul său mediu. Prin potențialele sale interioare precum mintea absorbantă,
tendințele umane și perioadele sensitive, copilul ajunge să se adapteze la noul
mediu, este așadar munca lui, aceea de a se adapta.
Mediul este pregătit de un adult ținând cont de proprietăți precum
temperatură, umiditate, lumină și sunet.
Creierul și inteligența – la naștere copilul are 86 miliarde de neuroni care fac
conexiunile necesare.
Adaptarea la noul mediu este posibilă datorită creșterii creierului la naștere.
Așadar, tot ce punem în mediul copilului va fi absorbit de copil, așa cum
afirma și Lise Eliot ”dezvoltarea creierului necesită stimulare…” (What’s Going
on in There? P.447)
Un concept cheie în ceea ce privește mediul pregătit este ordinea.
Copilul are această nevoie de ordine încă de la naștere, ordinea exterioară
ducând la ordine interioară. Copilul se construiește pe sine prin prisma a ceea
ce se află în mediu. Iar dacă mediul oferă ordine, atunci copilul va absorbi
această ordine și se va dezvolta armonios. Maria Montessori afirma: ”…Un
copil este format de mediul său.”. Ordinea oferă copilului siguranță și
încredere.

Educația formală – poate că diferența fundamentală dintre educația

Montessori și alte forme de educație este însăși mediul pregătit. În educația
Montessori mediul este pregătit pentru nevoile copilului, nu ale adultului, iar el
este aranjat prin prisma cunoștințelor avute de educator, în urma observării
copiilor și cunoașterii stadiului de dezvoltare în care se află.
Atât William Crane cât și Lise Eliot fac referire la importanța mediului pregătit
în dezvoltarea copiilor. Mediul bogat în oportunități de explorare ajută copilul
în construirea sinelui. Copilul se naște cu un potential extraordinar, însă
mediul trebuie să vină în ajutorul său.
Educația Montessori distinge mai multe tipuri de mediu. Primul și cel mai
important mediu este pântecul mamei. Este mediul care servește perfect
nevoilor copilului în primele 9 luni, când acesta își dezvoltă corpul fizic.
Așadar, primul mediu este mama însăși.
Nașterea copilului presupune adaptarea la noul mediu, mediul de acasă (0-5
luni, 5-12 luni, 12-36 luni). Acest mediu este un alt mediu important,
fundamental în precesul de dezvoltare si construcție a sinelui, prin care trece
copilul. Mediul de acasă este ceea ce înseamnă camera copilului, împărțită în
cele patru zone (dormit, mișcare, hrană, îngrijire fizică).
Nido – sunt comunități cu clase pentru sugari. Însemnând ”cuib” în limba
italiană, această clasă cuprinde copii  între 6 și 18 luni.  Este mediul
asemănător cu cel de acasă.
Comunitatea Copiilor (0-3 ani, primul subplan de dezvoltare) – se adresează
copiilor care au în general între 18 și 36 de luni, așadar copiilor care merg.
Mediul este unul foarte bine pregătit, care oferă o gamă largă de oportunități
de manivrare și explorare. Este împărțită în zone diferite, numite arii. Dintre
cele mai importante este aria de viață practică (pregătirea hranei, curățenia,
luarea mesei, îngrijirea plantelor, aranjarea florilor etc.).  Aria de limbaj este de
asemnea de o importanță deosebită având în vedere vârsta de 2 ani, în jurul
căreia apare explozia de limbaj. Alte arii se adresează dezvoltării psiho-

senzorio-motrice, artă etc.

Casa Copiilor (3-6 ani, al doilea subplan de dezvoltare) – În jurul vârstei de 2 ani
și jumătate copilul întră într-un nivel de dezvoltare diferit, având alte nevoi.
Mediul pregătit pentru această grupă de vârstă răspunde întrebării ”Ce?”,
oferind copilului ocazia să rafineze achizițiile din primul subplan de
dezvoltare.
Elementele fizice principale care sunt absolut necesare sunt: spațiul fizic,
camera, materialele, lumina, culoare etc.
Spațiul trebuie să fie unul funcțional iar acest lucru nu presupune să
transformăm un spațiu de adulți în unul în miniatură. Acest mediu trebuie să
răspundă nevoilor din acea perioadă de dezvoltare, ținând cont atât de
siguranța fizică, cât și de cea emoțională a copiilor.
Lumina este și ea foarte importantă, fiind de preferat lumina naturală. Culorile
trebuie să fie senine, calde, luminoase precum albastru ca cerul, galben pal,
verde etc. Culoarea trebuie luată în considerare în toate aspectele spațiului.
Temperatura este un alt aspect important atunci când pregătim mediul, așadar
trebuie să existe un bun echilibru de căldură și umiditate.
Materialele din mediul pregătit sunt simple și potrivite vârstei copiilor și aici
putem să ținem cont de faptul că de cele mai multe ori mai mult însemnă mai
puțin. Trebuie evitată suprastimularea care împiedică concentarea și face
copilul să fie confuz.

Pentru a pregăti mediul este nevoie să se țină cont de următoarele principii:

Cunoaștere – pentru a pregăti mediul adultul are nevoie să aibă cunoștințele
necesare asupra dezvoltării umane.
Vârsta și dezvoltarea mișcării – în funcție de aceste două astpecte adultul pune
în mediu materialele necesare.
Flexibilitate – mediul este în continuă mișcare și schimbare în conformitate cu
necesitățile copilului.
Observare – pentru a putea pregăti mediul, adultul trebuie să observe copilul.
Rolul adultului
Și în acest caz rolul adultului este unul fundamental. Acesta trebuie să știe că
pregătește mediul pentru copil nu pentru adult. Prezența principală în mediu
nu este adultul ci copilul. Rolul adultului este de a observa copilul și în
conformitate cu ceea ce observă, să pregătească mediul, apoi va observa din
nou și va schimba mediul ori de câte ori este nevoie.
Este așadar un proces ciclic, adultul observă, cu ajutorul cunoștințelor sale
despre mintea absorbantă, perioadele sensitive și tendințele
umane pregătește mediul și îl schimbă ori de câte ori este nevoie, ajutând
copilul să se conecteze cu lumea în care trăiește în mod pozitiv.