1.

Conceptul – sistem financiar bancar

Sistemul financiar bancar reprezinta un set de instituții care facilitează transferul de fonduri între diferite
entități, cum ar fi băncile, companiile și persoanele fizice. Altfel spus, sistemul financiar intermediază
circulația banilor de la cei care acumulează economii (creditori) către cei care fac cheltuieli (debitori) pentru
realizarea unor proiecte.
2. Structura şi funcţionalitatea sistemului financiar bancar
 Băncile centrale: instituția care conduce sistemul monetar al țării și care este responsabilă pentru
stabilitatea prețurilor și a sistemului bancar.
 Sistemul bancar comercial: compus din bănci comerciale care oferă servicii precum depozite, credite,
servicii de plată și investiții pentru clienții lor.
 Asociaţii de economii şi împrumut
 Organizaţii de microfinanţare
 Companii de asigurări
În țările cu economii de piață dezvoltate, au apărut sisteme bancare pe două niveluri. Nivelul superior al
sistemului este reprezentat de banca centrală (emitentă). La nivelul inferior, există bănci comerciale care
sunt împărțite în bănci universale și specializate (bănci de investiții, bănci de economii, bănci de credit
ipotecar, bănci de credit de consum, bănci din industrie, bănci intra-producție).
Sistemul bancar nu include instituțiile financiare nebancare (societăți de investiții, fonduri de investiții,
societăți de asigurări, fonduri de pensii, case de amanet, companii de încredere). Aceste instituții fac parte
dintr-o categorie mai generală - instituții financiare.
Funcționalitatea sistemului financiar bancar este esențială pentru o economie sănătoasă, deoarece acesta
asigură o intermediare eficientă a fondurilor, contribuie la creșterea economică și la stabilitatea prețurilor,
precum și la menținerea unei bune funcționări a sistemului monetar.
3. Istoria aparitiei stiintei financiare
Ţara, care a întrebuinţat pentru prima dată, încă în sec. al XV-lea cuvântul “finanţe”, în legătura cu
gospodăria publică a fost Franţa. Finanțele au apărut odată cu dezvoltarea economiei de schimb, care a
permis oamenilor să își interschimbe bunurile și serviciile. Pe măsură ce oamenii au început să acumuleze
bunuri, a apărut nevoia de a le păstra și de a le proteja. Aceasta a dus la apariția mijloacelor de plată, precum
metalele prețioase, care au fost utilizate pentru a efectua tranzacții. Ştiinţa financiară este de dată recentă.
De-abia în veacul al XVI-lea începe ştiinţa financiară să formeze obiectul unor preocupări mai active. De la
aceasta dată se poate împărţi istoria ideilor financiare în mai multe perioade şi anume: perioada scriitorilor
politici din secolul al XVI-lea şi al XVIII-lea; perioada cameraliştilor germani ; perioada fiziocraţilor şi a
clasicismului;perioada contemporană. De abia în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea se poate vorbi de o
ştiinţă financiară, în adevărată concepţie a cuvântului.
4. Conceptul finanţelor. Rolul lor în dezvoltarea întreprinderii
Finanţele sunt o parte a relaţiilor social-economice, exprimate în formă bănească care se folosesc în
procesul repartiţiei produsului naţional brut şi cu ajutorul cărora se formează fondurile băneşti ale statului
necesare realizării reproducţiei sociale, a acţiunilor social-culturale, satisfacerii celorlalte cerinţe comune ale
societăţii şi ale cetăţenilor republicii noastre.
Finanțele joacă un rol esențial în dezvoltarea afacerilor sau a întreprinderilor. În primul rând,
finanțele ajută întreprinderile să-și gestioneze sursele de finanțare, cum ar fi veniturile din vânzări, creditele
bancare sau investițiile acționarilor, astfel încât să poată acoperi cheltuielile curente și să-și planifice
investițiile în proiecte viitoare.
În al doilea rând, finanțele ajută întreprinderile să evalueze și să gestioneze riscurile financiare, cum
ar fi fluctuațiile în vânzări sau fluctuațiile cursului valutar. Acest lucru poate ajuta întreprinderile să-și
protejeze profiturile și să-și mențină stabilitatea financiară.
 În al treilea rând, finanțele ajută întreprinderile să identifice și să investească în oportunități de
creștere, cum ar fi extinderea în noi piețe sau lansarea de noi produse. Acest lucru poate ajuta întreprinderile
să-și crească veniturile și să-și maximieze valoarea pentru acționari.
5. Necesitatea și rolul finanțelor în economia națională
Necesitatea finanţelor este determinată de existenţa statului, care are de îndeplinit sarcini, funcţii şi
atribuţii importante în ce priveşte organizarea şi conducerea activităţii economico-sociale naţionale,
dezvoltarea forţelor de producţie, a învăţământului, culturii, ocrotirea sănătăţii, înfăptuirea asigurărilor şi
asistenţei sociale, apărarea independenţei şi suveranităţii ţării, adică pentru satisfacerea cerinţelor generale
ale societăţii.
Finanțele ajută la identificarea și exploatarea oportunităților de investiții, cum ar fi proiecte de
infrastructură sau dezvoltarea tehnologiilor noi. Acest lucru poate ajuta la creșterea veniturilor și a ocupării
forței de muncă. Cu alte cuvinte, finanțele contribuie la dezvoltarea economiei naționale, creșterea bunăstării
sociale și atingerea obiectivelor guvernamentale.
6. Politica financiară în structura politicii economice a statului.
Prin politica financiară se înţelege totalitatea principiilor, metodelor, a măsurilor şi a instrumentelor
concrete, care călăuzesc activitatea financiară a unui stat, a organelor sale financiare etc., precum şi
legislaţia financiară utilizată în vederea înfăptuirii obiectivelor sociale, economice etc. pe plan intern şi
extern, întăririi capacităţii de apărare asigurării suveranităţii şi independenţei naţionale.
Politica economico-financiară este chemată să contribuie la dezvoltarea echilibrată a ramurilor
economiei naţionale şi a zonelor ţării, la realizarea unei creşteri intensive, prin modernizarea şi
retehnologizarea structurilor de producţie.
Politica economico-financiară trebuie astfel elaborată şi înfăptuită încât să contribuie la realizarea
unei concordanţe depline între venituri şi cheltuieli a echilibrului financiar-monetar şi valutar, la înfăptuirea
unei circulaţii băneşti sănătoase, la trecerea treptată la convertibilitatea leului în raport cu alte valute, la
întărirea cursului leului pe plan naţional şi internaţional.
Un obiectiv central al politicii financiare îl constituie realizarea echilibrului economico-financiar.
7. Necesitatea funcțiilor de repartiție și de control a finanţelor
Funcția de repartiție a finanțelor este necesară pentru a aloca eficient fondurile disponibile în scopul
de a atinge obiectivele economice și sociale ale statului. Aceasta poate include alocarea fondurilor pentru
investiții în infrastructură, educație, sănătate și alte servicii sociale esențiale.
Repartiția eficientă a fondurilor este importantă pentru a maximiza beneficiile sociale și economice
ale acestor investiții. Aceasta poate ajuta la creșterea veniturilor, la reducerea șomajului, la îmbunătățirea
serviciilor publice, la dezvoltarea durabilă și a unor alte obiective economice și sociale.
Funcția de control a finanțelor este necesară pentru a asigura transparența și responsabilitatea în
utilizarea fondurilor publice.
Controlul financiar este important pentru a asigura că fondurile sunt utilizate în conformitate cu
obiectivele stabilite și pentru a evita orice abuz sau nereguli. Acest lucru poate include evaluarea
performanței programelor și proiectelor, verificarea documentelor financiare și achizițiilor și implementarea
de măsuri de control intern. În plus, un sistem solid de control financiar poate contribui la încrederea
publicului în instituțiile publice, în timp ce lipsa unui astfel de sistem poate genera suspiciune și
descurajarea.
8. Funcţia de repartiţie a finanţelor UAI.
Funcţia de repartiţie a finanţelor UAI are două faze:
1. constituirea fondurilor;
2. distribuirea asestor fonduri.
În condiţiile economiei de piaţă aceste funcţii depind sau sunt strâns legate de formele de proprietate
care influenţează asupra creşterii şi repartiţiei fondurilor, asupra folosirii după destinaţie a cheltuielilor şi a
plăţilor; adică direct influenţează asupra formării capitalului, recuperării fondurilor, obţinerii profitului şi
sporirii rentabilităţii.
Constituirea fondurilor constă în obţinerea, folosirea şi repartizarea după destinaţie a mijloacelor
băneşti, modificarea proporţiilor la crearea fondurilor, precum şi atragerea resurselor externe, cum este
împrumutul, în urma cărora apar rezultatele financiare urmărite. Fondurile băneşti proprii şi împrumutate
trecând prin diferite trepte ale circuitului economic au destinaţia de a crea un surplus de venituri comparativ
cu cheltuielile sau de încasări în raport cu plăţile, mărirea gradului de ocupare a resurselor de muncă, cât şi
alte obligaţii ale UAI, care ar duce la obţinerea unui surplus de mijloace băneşti, ca efect al unei activităţi
rentabile. Deci funcţia de repartiţie prin intermediul finanţelor contribuie la formarea unor fonduri, cu scopul
satisfacerii nevoilor proprii ale UAI, ale asociaţilor, acţionarilor, salariaţilor etc.
9. Funcţia de control a finanţelor UAI
Funcţia de control a finanţelor este strîns legată de funcţia de repartiţie a finanţelor. Controlul
financiar urmăreşte provenienţa resurselor din care se formează fondurile şi destiaţia lor, dimensiunile
fondurilor în raport cu PIB, redistribuirea acestor fonduri între sferele de activitate, între membrii UAI.
Controlul prin intermediul finanţelor UAI influenţează şi asupra măsurilor organizatorice, la creşterea
eficienţei şi rentabilităţii, respectiv legislaţiei economice, financiare şi fiscale, a regulilor şi practicii
jurisprudenţei financiare.
Controlul intern al finanțelor UAI poate contribui la îmbunătățirea eficienței și eficacității utilizării
fondurilor organizației și poate asigura că banii sunt utilizați în mod corespunzător și în beneficiul
organizației. Controlul intern al finanțelor UAI poate contribui la încrederea în instituție și poate reduce
riscurile legate de utilizarea necorespunzătoare a fondurilor.
10. Gestiunea financiară și funcțiile ei la nivel de entitate
Gestiunea financiară este procesul de planificare, organizare, direcționare și control al activităților
financiare ale unei entități. Scopul acesteia este de a asigura utilizarea eficientă și eficace a resurselor
financiare ale entității și de a atinge obiectivele financiare stabilite.
Gestiunea financiară se exprimă printr-un şir de funcţii şi anume:
– asigurare regulată a UAI cu fondurile necesare, prin împrumut sau prin procurarea acestora, la timp şi
la cele mai mici costuri;
– gospodărirea efectivă a fondurilor fixe;
– utilizarea lor după destinaţie;
– controlul asupra utilizării raţionale a fondurilor băneşti şi rentabilitatea lor;
– menţinerea echilibrului veniturilor financiare; anume acest echilibru asigură în orice moment plata
datoriilor.
11. Esenţa şi apariția serviciilor bancare
Istoria sistemului bancar îşi găseşte originile în trecutul îndepărtat.
Apariția serviciilor bancare este legată de evoluția sistemului monetar și a nevoii oamenilor de a-și
proteja și gestiona banii lor. Serviciile bancare au apărut încă din antichitate.
Prima formă de bănci a apărut în Mesopotamia, acestea fiind cunoscute sub numele de „bănci de
schimb”, care primeau depozite în metale prețioase și eliberau certificate pentru acestea. În antichitate,
băncile egiptene, grecesti și romane au început să acorde împrumuturi la dobândă.
În sec. XIV – XVI apar primele instituţii de tip bancar, care efectuau operaţiuni de transfer, contribuind la
eficienţa sistemului de plăţi. Prima bancă de acest tip a fost Banca Veneţiei .
Esența serviciilor bancare este aceea de a oferi o gamă diversă de servicii financiare către clienții săi,
cum ar fi: servicii de încasare și gestionare a depozitelor de bani, servicii de acordare a împrumuturilor sau
creditelor, servicii de efectuare a plăților, servicii de cumpărare și vânzare a valutelor străine,servicii de
asigurare și asistență.
12. Funcţiile şi rolul băncilor în dezvoltarea economiei
Banca- Instituție financiară care are ca activitate principală atragerea de depozite și împrumutarea unor
sume în scopul acordării de credite și efectuării de plasamente.
Functiile generale: funcţia de depozit; funcţia de credit sau investiţii; funcţia comercială.
Principalele funcţii ale băncilor sunt: 1. Mobilizarea mijloacelor băneşti temporar libere şi transformarea lor
în capital este una dintre cele mai timpurii funcţii bancare; 2. este intermedierea în operaţiunile de
creditare- Creditele bancare se îndreaptă în diferite sectoare ale economiei, asigurând diversificarea
producţiei. 3. efectuarea decontărilor şi plăţilor Băncile, deţinând rolul de intermediari In plăţi efectuează
decontări la ordinul clienţilor, primesc bani în cont şi ţin evidenţa tuturor intrărilor şi ieşirilor de mijloace
băneşti.4. Crearea mijloacelor de plată este legată direct de activităţile de creditare şi depozitare ale
băncilor. Depozitul poate fi creat pe două căi: introducerea numerarului în bancă de către client sau
acordarea creditului debitorului.5. funcţia emitent-constitutivă, realizând emisia şi plasarea valorilor
mobiliare, în special a acţiunilor şi obligaţiilor.6. Activitatea de consultare a clienţilor.
Băncile joacă un rol important în dezvoltarea economiei prin intermediul serviciilor pe care le oferă. Rolul
băncilor în dezvoltarea economiei poate fi sintetizat astfel:
Finanțarea economiei: Băncile sunt principalele surse de finanțare pentru întreprinderi și indivizi, prin
intermediul depozitelor și împrumuturilor. Acestea contribuie la creșterea investițiilor și la stimularea
creșterii economice.
Stimularea consumului: prin intermediul împrumuturilor acordate consumatorilor si companiilor, băncile
contribuie la creșterea consumului și la stimularea activității economice.
Facilitarea plăților: Băncile oferă servicii de efectuare a plăților, cum ar fi transferurile electronice sau plățile
prin intermediul cardurilor bancare, acestea contribuie la fluidizarea tranzacțiilor economice
Asigurarea lichidității: Băncile joacă un rol important în asigurarea lichidității monetare prin intermediul
operațiunilor de piața
13. Tipuri de bănci şi de sisteme bancare
 Bănci comerciale- după sfera de activitate bancară pot fi republicane, regionale, de ramură, de
antreprenoriat
 Bănci de investiții: acestea oferă servicii specializate de investiții, cum ar fi consiliere în investiții,
gestionarea portofoliilor, tranzacționarea instrumentelor financiare și emiterea de acțiuni și
obligațiuni pentru companii și guvern.
 Bănci de economii: acestea oferă depozite bancare pentru clienții persoane fizice, cu dobânzi mai
mari decât cele oferite de băncile comerciale.
 Bănci de credit: acestea oferă împrumuturi și credite pentru clienții lor, atat persoane fizice cât și
companii
 Băncile Centrale: sunt bănci emitente a monedei
După forma de proprietate asupra capitalului băncile sunt: private, publice şi mixtE
 Sistemul bancar de tip universal: Acesta permite băncilor să ofere o gamă completă de servicii
financiare, cum ar fi depozite, împrumuturi, investiții și servicii de asigurare. Băncile din acest
sistem pot avea clienți atât persoane fizice cât și juridice și pot avea operatiuni atat internaționale cât
și locale.
 Sistemul bancar de tip specializat: Acesta se concentrează pe anumite servicii financiare, cum ar fi
investițiile sau creditele. Băncile din acest sistem au un profil de activitate mai restrâns și au ca
clienți în special companiile sau sectorul public.
 Sistemul bancar centralizat: Acesta este controlat și reglementat de un singur organism central, cum
ar fi banca centrală a țării.
 Sistemul bancar descentralizat: Acesta permite fiecărei bănci să se autoreglementeze în limita legii și
regulilor.
 sistemul bancar mixt.
14. Dezvoltarea şi structura sistemului bancar al Republicii Moldova
Sistemul bancar al Republicii Moldova a suferit transformări semnificative de-a lungul anilor, cu
scopul de a se conforma standardelor europene și de a se adapta la schimbările economice.
În Basarabia primele bănci apar în secolul 19. La sfârşitul sec. 19 începutul sec. 20 în Basarabia
activau sucursale ale marilor bănci ruseşti. În 1871 este creată Banca Comercială Chişinău
În perioada Sovietică, sistemul bancar al Republicii Moldova era centralizat și subordonat Băncii
Centrale Sovietice. După independența Republicii Moldova, s-a trecut la un sistem bancar descentralizat și
liberalizat.
Structura sistemului bancar din Republica Moldova este formată din mai multe tipuri de bănci,
precum bănci comerciale, bănci de economii, bănci de credit și băncile centrale, însă, cele mai mari bănci
din Republica Moldova sunt cele comerciale, care detin majoritatea activelor bancare. Băncile străine au o
prezență importantă pe piața bancară a Moldovei, deținând o mare parte din activele bancare totale.
 De asemenea, în contextul alinierii la standardele internaţionale, în anul 2006 banca naţională a
moldovei a implementat un nou sistem automatizat de plăţi interbancare (sapi). Astfel, a fost realizată o
infrastructură modernă de plăţi, care a determinat premise importante pentru prestarea serviciilor de plată de
o nouă calitate şi facilitarea efectuării plăţilor fără numerar în ţară.
15. Aspectul juridic al statutului băncilor centrale. Esența și particularitățile lor
Banca centrală s-a evidenţiat dintre celelalte bănci deoarece, în decursul evoluţiei a preluat unele atribuţii ale
statului în ceea ce priveşte politica banilor şi a obţinut poziţia de lider între celelalte bănci. Iniţial banca
centrală a fost privată, urmărind obţinerea unui profitului. În rezultatul modificării obiectivelor băncile
centrale urmăresc realizarea următoarelor activităţi:
- Creditarea băncilor de nivelul 2 al sistemului bancar;
- Influenţarea monedei, creditului;
- Supravegherea ratei dobânzii;
- Menţinerea cursului oficial al monedei naţionale;
- Controlul inflaţiei;
- Creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, etc.
Activitatea băncii centrale se supune unor reglementări legislative, care presupune formularea prin acte
normative a obiectivelor politicii monetare, obligaţia de a asigura o stare monetară pozitivă, bazată pe un
echilibru relativ.
16 Funcţiile băncilor centrale
Funcţia de emisiune monetară. Emisiunea monetară înseamnă punerea în circulaţie a banilor de hârtie şi a
monedei divizionare sau a titlurilor de valoare
Funcţia de centru al politicii moneta- Această funcţie a apărut din necesitatea finanţării Trezoreriei statului
fără a afecta financiar şi monetar, menţinând puterea de cumpărare a banilor, o creştere economică
neinflaţionistă şi echilibrul financiar caracteristic pieţelor financiare ordonate.
Funcţia de bancă a băncilor prevede o implicare directă a activităţii băncii centrale în activitatea băncilor
comerciale, pe mai multe planuri:
 reglementează administrativ funcţionarea celorlalte bănci;
 gestionează disponibilităţile lichide ale celorlalte bănci din sistemul bancar, deţinute în cont la banca
centrală;
 asigură derularea normală a plăţilor între băncile comerciale şi în economie, prin reglementarea
circuitului instrumentelor de plată şi prin asigurarea cadrului instituţional de derulare a tranzacţiilor
monetare şi prin prestarea unor servicii de circulaţie a documentelor de plată;
 asigură creditarea băncilor comerciale şi a economiei naţionale prin intermediul acestora.
Funcţia de centru valutar şi reprezentant în relaţiile internaţionale Banca centrală are funcţia de a
susţine cursul şi stabilitatea de cumpărare a monedei naţionale atât pe plan intern, cât şi pe plan extern.
Funcţia de bancă a statului- Această funcţie apare în scopul asigurării finanţării cheltuielilor publice. Ca o
modalitate de finanţare directă a Trezoreriei, banca centrală poate interveni şi prin cumpărarea de titluri
financiare de pe piaţa primară. In mod indirect, majoritatea băncilor centrale operează pe piaţa secundară,
influenţând oferta sau cererea de titluri ale datoriei publice.
17. Activitatea BNM
Banca Naţională a Moldovei este banca centrală a Republicii Moldova, este о persoană juridică publică
autonomă şi este responsabilă fata de Parlament.
Obiectivul principal al Băncii Naţionale este de a realiza şi a menţine stabilitatea monedei naţionale. Pentru
atingerea acestui scop BNM stabileşte şi menţine condiţiile pieţei monetare, de credit şi valutare, care
conduc la dezvoltarea economiei naţionale.
În relaţiile cu instituţiile financiare Banca Naţională este unica instituţie care efectuează licenţierea,
supravegherea şi reglementarea activităţii instituţiilor financiare.
Din atributii evedentiem: a) stabileşte şi implementează politica monetară şi valutară în stat; b) acţionează ca
bancher şi agent al statului; e) acordă credite băncilor; activează ca organ unic de emisiune a monedei
naţionale; păstrează şi gestionează rezervele valutare; întocmeşte balanţa de plăţi a statuluI
18. Obiectivele şi funcţiile BNM
Obiectivul principal al Băncii Naţionale este de a realiza şi a menţine stabilitatea monedei naţionale. Pentru
atingerea acestui scop BNM stabileşte şi menţine condiţiile pieţei monetare, de credit şi valutare, care
conduc la dezvoltarea economiei naţionale.
Fără prejudicierea obiectivului său fundamental, Banca Naţională promovează şi menţine un sistem
financiar bazat pe principiile pieţei şi sprijină politica economică generală a statului.
BNM îndeplineşte următoarele funcţii:
 de emisiune monetară;
 stabileşte şi conduce politica monetară şi valutară a ţării;
 bancă a băncilor;
 agent fiscal şi bancher al statului.

Din atributii evedentiem: a) stabileşte şi implementează politica monetară şi valutară în stat; b) acţionează ca
bancher şi agent al statului; e) acordă credite băncilor; d) licenţiază, supraveghează şi reglementează
activitatea instituţiilor financiare şi filialelor băncilor străine; activează ca organ unic de emisiune a monedei
naţionale; păstrează şi gestionează rezervele valutare; întocmeşte balanţa de plăţi a statului;
19. Administrarea şi principalele direcții de activitate ale BNM
Organul de conducere al Băncii Naţionale a Moldovei este Consiliul de Administraţie alcătuit din 5 membri:
 guvernatorul Băncii Naţionale - preşedintele Consiliului de Administraţie;
 prim-viceguvernatorul Băncii Naţionale - vicepreşedinte al Consiliului de Administraţie;
 trei viceguvernatori ai Băncii Naţionale - membri ai Consiliului de Administraţie.
Banca Naţională are un organ de control intern constituit din specialişti de înaltă calificare, cu experienţă de
muncă în domeniul contabilităţii şi finanţelor, condus de controlorul general
BNM este structurată în departamente, direcţii, secţii şi alte organe auxiliare.
a) Departamentul politică monetară şi cercetări
b) Departamentul credite şi operaţiuni de piaţă.
c) Departamentul reglementare şi supraveghere bancară.
d) Departamentul operaţiuni valutare şi relaţii externe.
e) Departamentul contabilitate
f)Departamentul sistemul de plăţi
g) Departamentul tehnologii informaţionale şi procesare date
Principalele direcții de activitate ale BNM sunt:
Reglementarea și supravegherea sistemului bancar și a pieței valutare, pentru a asigura stabilitatea financiară
și a încuraja o bancară sănătoasă.
Gestionarea rezervei valutare a țării și a datoriei publice.
Emiterea și circulația banilor, inclusiv a monedei naționale, lei.
Asigurarea stabilității prețurilor prin politici monetare adecvate.
Asigurarea lichidității sistemului bancar și a pieței valutare prin intermediul operatiunilor de piață.
Cooperarea cu alte instituții financiare internaționale și guvernamentale pentru a promova interesele țării în
domeniul economic și financiar.
20. Băncile comerciale în condițiile economiei naționale
Băncile comerciale joacă un rol important în economia națională, deoarece ele oferă servicii
financiare esențiale pentru indivizi și afaceri. Unele dintre principalele roluri ale băncilor comerciale în
economia națională sunt:
 Finanțarea economiei: Băncile comerciale oferă credite pentru afaceri și investiții, ceea ce contribuie
la creșterea economiei prin stimularea investițiilor și a activității economice.
 Mobilizarea economiei: Băncile comerciale colectează depozite de la clienți și le utilizează pentru a
acorda credite și a investi în diverse proiecte, ceea ce contribuie la mobilizarea economiei.
  Servicii financiare: Băncile comerciale oferă o varietate de servicii financiare, cum ar fi conturi de
depozit, carduri de credit, servicii de plată și servicii de transfer de bani, ceea ce contribuie la
facilitarea tranzacțiilor financiare.
 Stabilitatea financiară: Băncile comerciale sunt supravegheate de Banca Națională a Moldovei și de
alte autorități regulatoare pentru a asigura stabilitatea financiară și a preveni riscurile sistemice.
 Creșterea economică: Băncile comerciale au o importanță majoră în creșterea economică prin
intermediul creditării și a investițiilor, ceea ce duce la o mai mare productivitate și competitivitate.
21. Procedura de organizare a băncilor comerciale
Procedura de organizare a băncilor comerciale variază în funcție de legislația țării și de
reglementările Băncii Naționale a Moldovei. În general, următorii pași sunt implicați în procesul de
organizare a unei bănci comerciale:
1. Elaborarea unui plan de afaceri: Fondatorii băncii trebuie să elaboreze un plan de afaceri care să
descrie activitatea băncii, obiectivele, resursele necesare, planurile de afaceri și prognozele
financiare.
2. Obținerea autorizației de la Banca Națională a Moldovei: Fondatorii băncii trebuie să obțină o
autorizație de la Banca Națională a Moldovei pentru a deschide și opera o bancă comercială.
Autorizația se acordă după evaluarea planului de afaceri și a condițiilor de solvabilitate.
3. Obținerea capitalului social: Fondatorii băncii trebuie să obțină capitalul social necesar pentru a
deschide și opera o bancă comercială. Capitalul social este suma minimă necesară pentru a acoperi
riscurile băncii.
4. Înregistrarea băncii: După obținerea autorizației și a capitalului social, fondatorii băncii trebuie să
înregistreze banca la autoritățile competente.
5. Obținerea licențelor și autorizațiilor necesare: Fondatorii băncii trebuie să obțină licențe și autorizații
necesare pentru a desfășura activități specifice, cum ar fi servicii de plată sau servicii de investiții.
6. Deschiderea conturilor bancare: După înregistrarea băncii, fondatorii trebuie să deschidă conturile
bancare necesare pentru a începe activitatea băncii.
7. Începerea activității băncii: După finalizarea tuturor pașilor necesari, banca poate începe activitatea
comercială.
22. Organele de administrare ale băncilor comerciale
Organele de administrare ale băncilor comerciale sunt responsabile pentru conducerea și gestionarea
activității băncii și pentru asigurarea intereselor acționarilor. Principalele organe de administrare ale băncilor
comerciale sunt:
 Consiliul de administrație: Acesta este organul suprem de conducere al băncii și este format din
membrii aleși de acționari. Consiliul de administrație este responsabil pentru adoptarea strategiei
generale a băncii, aprobarea bugetului și a rapoartelor financiare, și numirea și revocarea conducerii
executivă.
 Comitetul de audit: Acesta este un organ independent care supraveghează activitatea băncii și
verifică rapoartele financiare. Comitetul de audit este format din membrii aleși de consiliul de
administrație și este responsabil pentru asigurarea transparentei și corectitudinii rapoartelor
financiare.
 Conducerea executivă: Aceasta este formată din managerii și ofițerii superiori ai băncii și este
responsabilă pentru conducerea zilnică a activității băncii. Conducerea executivă este numită și
revocată de consiliul de administrație și este responsabilă pentru implementarea strategiei și
politicilor adoptate de consiliul de administrație.
 Comitetul de credit: Acesta este un organ intern al băncii care analizează și evaluează cererile de
credit și propune deciziile de creditare.
 Comitetul de risc: Acesta este un organ intern al băncii care evaluează și gestionează riscurile
asociate activității băncii și propune măsuri pentru a le minimiza.
23. Direcţiile de activitate ale băncilor comerciale
Băncile comerciale desfășoară o varietate de activități pentru a oferi servicii financiare către clienții
lor. Unele dintre principalele direcții de activitate ale băncilor comerciale sunt:
Servicii bancare de bază: Băncile comerciale oferă servicii bancare de bază, cum ar fi conturi de
depozit, carduri de credit, servicii de plată și servicii de transfer de bani.
Creditare: Băncile comerciale acordă credite pentru afaceri și investiții, precum și pentru nevoi
personale, cum ar fi credite ipotecare, credite de consum sau credite de studii.
 Investiții: Băncile comerciale oferă servicii de investiții, cum ar fi conturi de economisire, fonduri
mutuale, acțiuni și obligațiuni.
Servicii de asigurare: Băncile comerciale oferă servicii de asigurare prin intermediul parteneriatelor
cu companii de asigurări sau prin intermediul filialelor proprii de asigurări.
Servicii de tranzacționare: Băncile comerciale oferă servicii de tranzacționare, cum ar fi
tranzacționarea de valuta sau a materiilor prime, pentru clienții lor.
Servicii de consultanță: Băncile comerciale oferă servicii de consultanță pentru a ajuta clienții să-și
gestioneze mai bine afacerile sau investițiile.
Servicii de internet banking și mobile banking: Băncile comerciale oferă servicii de internet banking
și mobile banking pentru a permite clienților să-și gestioneze conturile și tranzacțiile prin intermediul
internetului sau a telefonului mobil.
24. Particularităţile şi funcţiile creditului bancar
Creditele bancare sunt oferite de către băncile comerciale. Acestea acordă clienţilor săi diverse tipuri
de credite bancare care pot fi clasificate în baza mai multor criterii. Clasificarea creditelor bancare:
 În funcţie de perioada de acordare;
 În funcţie de beneficiarul creditului;
 În funcţie de destinaţia creditului;
 După modul de acordare şi de rambursare;
 După tipul de garantare;
 După nivelul de risc.
Elementele constitutive ale creditului bancar:
obiectul creditului bancar este reprezentat de disponibilităţile băneşti sub formă de monedă fiduciară sau
monedă scripturală;
participanţii (subiecţii) creditului bancar sunt: cel ce acordă creditul, numit creditor (banca) şi cel care
primeşte şi foloseşte creditul, numit debitor;
scadenţa - momentul sau momentele stabilite pentru rambursarea creditului.
asigurarea creditului, formată din bunuri ce se constituie la dispoziţia sau solicitarea creditorului sau a unui
terţ pentru a asigura îndeplinirea de către debitor a obligaţiunii de rambursare a sumei creditului, achitării
dobânzilor şi a taxelor de credit;
dobânda este reprezentată de o sumă de bani plătită de către debitor creditorului său pentru împrumutul
acordat
pe un termen determinat şi pentru riscul asumat de acesta în caz de neonorare a obligaţiunilor de credit.
Funcţiile creditului:
- funcţia distributivă.
- funcţia de transformare a economiilor în investiţii.
- funcţia de emisiune monetară.
- funcţia de asigurare a stabilităţii preţurilor.
25. Condițiile de întocmire a contractului de credit
Contractul de credit este un acord între o bancă sau alte instituții financiare și un debitor, prin care banca sau
instituția financiară acordă un împrumut și debitorul se obligă să restituie împrumutul, împreună cu dobânda
și alte comisioane.
 Debitorul trebuie să furnizeze informații corecte despre identitatea sa, cum ar fi numele, adresa,
numărul de identificare și altele.
 Debitorul trebuie să demonstreze că are capacitatea de a rambursa împrumutul, prin prezentarea unei
surse de venit sau a unui plan de plată.
 Banca sau instituția financiară poate solicita garanții pentru împrumut, cum ar fi ipoteca sau gajul.
 Contractul de credit trebuie să specificați suma împrumutată, dobânda și alte comisioane aferente
împrumutului.
 Contractul de credit trebuie să specificați termenul de rambursare, cum ar fi numărul de rate și
perioada de plată.
 Contractul de credit trebuie să specificați condițiile de refinanțare, cum ar fi condițiile de pre-
rambursare sau de rambursare anticipată.
 Contractul de credit trebuie să specificați condițiile de penalizare pentru întârzieri sau neplata ratelor.
  Contractul de credit trebuie să specificați condițiile de modificare a contractului, cum ar fi
modificarea dobânzii sau a ratelor.

26. Etapele de acordare a creditului

Procesul de creditare include mai multe etape:
 Examinarea cererii de creditare și interiorul cu debitorul.
 Evaluarea credibilității debitorului și determinarea riscului legat de operația dată.
 Aprobarea sau respingerea cererii
 Negocierea condițiilor
 Pregătirea și închierae contrctului de credit.
 Acordarea creditului
 Controlul privind respectarea condiţiilor contractului şi a rambursării creditului.
 Lucrul cu creditele problematice
27. Tipurile de plăți internaționale și caracteristicile lor
Există mai multe tipuri de plăți internaționale, fiecare cu propriile caracteristici și utilizări specifice.
Unele dintre cele mai comune tipuri de plăți internaționale sunt:
1. Plăți prin transfer bancar: Acest tip de plată este utilizat pentru a transfera bani între conturile
bancare situate în diferite țări. Plățile prin transfer bancar sunt rapide și securizate, dar pot fi
costisitoare din cauza comisioanelor bancare.
2. Plăți prin cec: Aceasta este o formă tradițională de plată internațională, în care cecul este trimis prin
poștă sau prin curier către beneficiar. Plățile prin cec sunt mai lente și mai puțin securizate decât
plățile prin transfer bancar, dar pot fi mai ieftine din cauza comisioanelor mai scăzute.
3. Plăți prin ordin de plată: Aceasta este o formă de plată internațională similară cu plata prin cec, în
care beneficiarul primește o ordin de plată de la plătitor. Plățile prin ordin de plată sunt, de obicei,
mai rapide și mai securizate decât plățile prin cec, dar pot fi mai costisitoare din cauza comisioanelor
bancare.
4. Plăți prin card de credit sau debit: Aceasta este o formă populară de plată internațională, în care
beneficiar
28. Acreditivul documentar, noțiune, elementele, clasificare și mecanism de utilizare
Acreditivul documentar este un instrument financiar care garantează plata unei sume de bani de către
o bancă către beneficiarul acreditivului, în schimbul prezentării unor documente specifice. Acreditivul
documentar este utilizat în principal în tranzacţiile comerciale internaţionale şi este considerat un instrument
de plată sigur şi sigur.
Elementele acreditivului documentar includ:
 Emitentul acreditivului: Emitentul acreditivului este banca sau instituţia financiară care emite
acreditivul.
 Beneficiarul acreditivului: Beneficiarul acreditivului este persoana sau compania care va primi plata
în conformitate cu acreditivul.
 Ordinatarul acreditivului: Ordinatarul acreditivului este persoana sau compania care solicită emiterea
acreditivului şi care va plăti suma de bani specificată în acreditiv.
 Suma de bani: Acreditivul documentar specifică suma de bani care va fi plătită beneficiarului în
schimbul prezentării unor documente specifice.
 Documentele specifice: Acreditivul documentar specifică documentele care trebuie prezentate
beneficiarului pentru a primi plata, cum ar fi facturile de vânzare, documentele de transport şi alte
documente comerciale.
 Termenul de plată: Acreditivul documentar specifică perioada de timp în care beneficiarul poate
prezenta documentele pentru a primi plata.
Acreditivul documentar poate fi clasificat în următoarele tipuri:
1. Acreditivul documentar nerevocabil: Acest tip de acreditiv nu poate fi anulat sau modificat
fără acordul ambelor părţi.
 2. Acreditivul documentar revocabil: Acest tip de acreditiv poate fi anulat sau modificat fără
acordul beneficiarului, dar numai cu respectarea unor proceduri specifice.
3. Acreditivul documentar confirmat: Acest tip de acreditiv este emis de o bancă care confirmă
plata beneficiarului, indiferent de relaţia sa cu ordinatarul acreditivului.
Pentru a utiliza un acreditiv documentar, beneficiarul trebuie să prezinte documentele specifice
emiterii acreditivului la banca sau instituţia financiară emitentă, care va efectua plata în conformitate cu
termenii acreditivului.
29. Incasso-ul documentar, noțiune, caracteristică, mecanism de utilizare
Incasso-ul documentar este o formă de plată internaţională prin care o bancă poate colecta o sumă de bani de
la o altă bancă, în schimbul prezentării unor documente specifice. Incasso-ul documentar este utilizat în
principal în tranzacţiile comerciale internaţionale şi este considerat un instrument de plată sigur şi sigur.
Ordinul incaso se emite în limba de stat şi se înaintează atît la contul deschis în lei moldoveneşti cît
şi la contul deschis în valută străină, în dependenţă de contul şi valuta indicată în ordinul incaso.
Caracteristicile incasso-ului documentar includ:
1.Emitentul incasso-ului: Emitentul incasso-ului este banca sau instituţia financiară care emite incasso-ul.
2.Beneficiarul incasso-ului: Beneficiarul incasso-ului este persoana sau compania care va primi plata în
conformitate cu incasso-ul.
3.Ordinatarul incasso-ului: Ordinatarul incasso-ului
Ordinul incaso se emite:
a) în două exemplare - în cazul în care emitentul ordinului incaso este în calitate de beneficiar;
b) în trei exemplare - în cazul în care emitentul este împuternicit prin lege cu dreptul de a emite ordin
incaso în numele unei terţe persoane.
Incasso-ul documentar se poate prezenta in doua forme: incasso documentar cu acceptare ulterioara
si incaso documentar cu acceptare prealabila.
Incasso-ul documentar cu acceptare ulterioara constituie o forma de plata in care documentele de
expeditie sunt platite exportatorului , in momentul depunerii lor.
Obligatiile de plata se considera indeplinite - in cazul decontarilor prin conturile deschise reciproc de
banci - in momentul efectuarii inregistrarii in contul bancii importatorului, la banca exportatorului.
Incasso-ul documentar cu acceptare prealabila (sau incasso documentar reglementat) este forma de
plata la care se recurge in cazul in care documentele de expeditie prezinta vicii de forma sau de fond.
30. Scrisoarea de garanţie bancară, particularități, mecanism de utilizare
Scrisoarea de garanție bancară este un document emis de o bancă care garantează plata unei sume de bani în
favoarea unei terțe părți, în cazul în care debitorul principal nu poate sau nu dorește să efectueze plata.
Scrisoarea de garanție bancară conține următoarele informații:
 numele și adresa băncii care emite garanția;
 numele și adresa beneficiarului garanției;
 numele și adresa debitorului principal;
 suma garantată și moneda în care este garantată;
 data la care garanția expiră;
 condițiile sub care garanția poate fi solicitată și plată efectuată;
 semnătura oficialului băncii autorizat.
Scrisoarea de garanție bancară poate fi utilizată într-o varietate de situații, iar mecanismul de utilizare
variază în funcție de context. Unele dintre modalitatile comune de utilizare a scrisorii de garantie bancară
sunt:
 Garanții pentru contracte: Atunci când o companie sau o persoană fizică semnează un contract, poate
fi necesară prezentarea unei scrisori de garanție bancară pentru a garanta plata sumelor datorate în
caz de nerespectare a contractului.
 Garanții pentru plata taxelor: Unele autorități guvernamentale pot solicita o scrisoare de garanție
bancară pentru a garanta plata taxelor sau a altor obligații fiscale.
 Garanții pentru achiziționarea bunurilor sau serviciilor: În unele cazuri, o companie sau o persoană
fizică poate solicita o scrisoare de garanție bancară pentru a garanta plata pentru bunuri sau servicii
achiziționate.
 Garanții pentru credite sau împrumuturi: Uneori, o bancă sau altă instituție financiară poate solicita o
scrisoare de garanție bancară pentru a garanta plata împrumutului sau a creditului.
  Garanții pentru proiecte de construcție: În cazul proiectelor de construcție, o scrisoare de garanție
bancară poate fi necesară pentru a garanta plata sumelor datorate pentru lucrările efectuate sau pentru
a garanta îndeplinirea obligațiilor contractului.
În general, pentru a utiliza o scrisoare de garanție bancară, beneficiarul trebuie să prezinte o solicitare scrisă
către banca emitentă, specificând condițiile și suma necesară. După emiterea scrisorii de garanție bancară,
beneficiarul poate utiliza-o ca garanție în relația sa cu debitorul principal.

31. Necesitatea existenței și practicării asigurărilor împotriva calamităților naturii și accidentelor.

Asigurările împotriva calamităților naturii și accidentelor sunt necesare deoarece acestea pot avea
consecințe devastatoare asupra indivizilor, companiilor și economiei în ansamblu. Calamitățile naturale, cum
ar fi inundațiile, furtunile sau cutremurele, pot distruge proprietăți și bunuri, iar accidentele, cum ar fi
incendiile sau accidentele de mașină, pot cauza daune sau chiar pierderi de vieți. Asigurările împotriva
acestor evenimente pot ajuta la minimizarea impactului financiar al acestor evenimente, prin plata
despăgubirilor pentru daunele suferite.Aceasta le permite să se concentreze pe recuperare, in loc sa se
preocupe de problemele financiare cauzate de aceste evenimente.
De asemenea, asigurarile impotriva dezastrelor naturale si accidentelor au un rol important in
protejarea economiei, prin intermediul acoperirii pierderilor si asigurarea unui flux continuu de activitate
economica, in cazul in care se intampla un eveniment neprevazut.
32. Conţinutul juridic, economic și financiar al asigurărilor.
Conceptul de asigurare poate fi abordat din punct de vedere juridic, economic şi financiar.
1. Din punct de vedere juridic ar însemna că asigurarea trebuie să capete o formă juridică, care
rezultă dintr-un contract ca lege a părţilor şi din legea propriu zisă emisă de puterea legislativă. Astfel,
contractul de asigurare şi legea de organizare a asigurărilor, constituie izvoarele de drepturi şi obligaţii între
asigurat şi asigurător.
2. Din punct de vedere economic ar însemna constituirea fondului de asigurare în formă bănească,
descentralizat, adică la nivel de societate de asigurare pe seama primelor de asigurare încasate. Constituirea
și utilizarea fondului de asigurare implică relaţii economice între părţi prin fluxurile băneşti care presupune
încasarea primelor de asigurare şi apoi plata despăgubirilor aferente.
3. Din punct de vedere financiar se poate aprecia că asigurarea se constituie într-un intermediar
financiar între persoanele asigurate care plătesc eşalonat primele de asigurare şi persoanele fizice sau
juridice care au nevoie de resurse financiare suplimentare.
33. Reasigurarea şi rolul ei în menţinerea echilibrului financiar și valutar al activităţii de asigurare.
Reasigurarea este procesul prin care o companie de asigurări transferă o parte din riscurile asumate
către o altă companie de asigurări, pentru a-şi menţine nivelul adecvat de capital şi a se proteja împotriva
pierderilor financiare majore. Reasigurarea este utilizată de către companiile de asigurări pentru a-şi
diversifica riscurile şi pentru a reduce expunerea la riscuri individuale.
În reasigurare intervin două părți :
1. Reasigurat - Cedentul (compania care cedează);
2. Reaător - compania care acceptă să preia o anumită cotă de risc, uneori chear întregul risc.
Rolul reasigurării este de a menţine echilibrului financiar al activităţii de asigurare.
În cadrul activităţii de asigurări pot apărea abateri dintre volumul primelor încasate şi despăgubirile
achitate. Astfel dacă valoarea primelor încasate sunt mai mari decât despăgubirile acordate, societatea de
asigurare înregistrează profit. Dacă situaţia este inversă societatea de asigurare va înregistra pierderi şi va fi
nevoită să apeleze la sursele atrase, cum ar fi credite bancare, împrumuturi. În acest caz compania de
asigurare poate ceda o parte din răspunderile asumate în reasigurare.
34. Eficienţa economico-socială a asigurărilor
Asigurările – un sistem de relaţii menite să protejeze interesele personale şi/sau patrimoniale ale
asiguraţilor prin formarea de fonduri băneşti din contul primelor de asigurare plătite de asigurat în schimbul
cărora asigurătorul îşi asumă obligaţia că la producerea riscului asigurat să-I plătească asiguratului suma de
asigurare sau despăgubirea de asigurare.
În ceea ce privește eficiența socială, asigurările contribuie la protejarea indivizilor și familiilor lor
împotriva pierderilor financiare din cauza unui eveniment neprevăzut, precum și la menținerea bunăstării
sociale prin intermediul plăților de despăgubiri.
 Asigurările participă la sporirea produsului intern brut, participă la oferta de capital de împrumut pe
piaţa financiară cu resurse băneşti pe care le pun la dispoziţia băncilor, agenţilor economici sau autorităţilor
publice locale, prin îndemnizaţia pe care o acordă asiguraţilor sau despăgubirea pe care o primeşte persoana
păgubită, contribuie la refacerea bunurilor avariate sau distruse de riscurile asigurate şi în felul acesta
accelerarea reluării procesului de producţie.
35. Conceptul de buget de stat
Bugetul de stat este un plan financiar anual al guvernului care descrie veniturile și cheltuielile
prevăzute pentru perioada următoare. Acesta este utilizat pentru a stabili prioritățile și obiectivele
guvernului, precum și pentru a aloca resursele necesare pentru a le atinge.
Bugetul de stat este compus din două componente principale: veniturile și cheltuielile. Veniturile
provin din surse precum impozitele, veniturile din vânzări de bunuri și servicii, precum și alte surse de venit.
Cheltuielile sunt cheltuielile guvernului pentru bunuri și servicii, salarii și alte plăți, precum și investiții și
cheltuieli de capital.
Bugetul este o previziune deoarece conţinutul lui este reprezentat prin previziunea în perioada
respectivă atât a veniturilor cât şi a cheltuielilor. Execuţia bugetară se prezintă în una din următoarele trei
stadii (etape):
1. echilibrată – atunci când cheltuielile sânt egale cu veniturile prevăzute;
2. excedentară – atunci când veniturile în perioada respectivă sânt mai mari decât cheltuielile;
3. deficitară – în cazul când cheltuielile depăşesc veniturile.
Articolele principale din veniturile sistemului bugetar rămân:
 impozitul pe venit – 20%
 impozitul pe valoarea adăugată – 30%
 impozitul pe accize – 30%
 impozitul pe beneficiu – 20%
36. Bugetul de Stat - forma de manifestare a finanţelor
Bugetul de Stat prezintă in instrument de stabilizare al economiei şi este o formă concretă de
manifestare a finanţelor şi de înfăptuire a politicii financiare a statului constituind mijlocul principal din care
se formează veniturile statului şi prin care se efectuează cheltuielile publice.
Bugetul este o previziune deoarece conţinutul lui este reprezentat prin previziunea în perioada
respectivă atât a veniturilor cât şi a cheltuielilor. Execuţia bugetară se prezintă în una din următoarele trei
stadii (etape):
 echilibrată – atunci când cheltuielile sânt egale cu veniturile prevăzute;
 excedentară – atunci când veniturile în perioada respectivă sânt mai mari decât cheltuielile;
 deficitară – în cazul când cheltuielile depăşesc veniturile
Alocarea resurselor financiare: Budgetul de stat stabileşte priorităţile guvernamentale pentru
utilizarea resurselor financiare şi alocă fonduri către diferite programe şi servicii publice. Acest lucru
ajută guvernul să se asigure că resursele financiare sunt utilizate eficient şi că se ating obiectivele
stabilite.
Menţinerea credibilităţii financiare: Budgetul de stat poate contribui la menţinerea credibilităţii
financiare a guvernului prin planificarea cheltuielilor şi a veniturilor în mod responsabil şi prin evitarea
deficitelor bugetare excesive. Acest lucru poate ajuta la menţinerea încrederii investitorilor şi a pieţei în
stabilitatea financiară a guvernului
37. Structura Bugetului de Stat
Bugetul RM este format din 2 părţi componente:
 bugetul republican;
 bugetele locale.
1. Bugetul republican concentrează partea principală a fondului bugetar şi este administrat de
organele centrale de stat.
2. Bugetele locale cuprind bugetele unităţilor administrativ-teritoriale şi sânt formate din bugetele
proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor, raioanelor, sectoarele municipiului Chişinău.
Bugetul de Stat cuprinde 2 părţi: 1 – veniturile sau încasările băneşti a statului, 2 – cheltuieli
Venituri: acestea sunt sursele de finanțare a guvernului și pot include impozite, taxe, venituri din vânzări de
bunuri și servicii, precum și alte surse de venit.
Cheltuieli: acestea sunt cheltuielile guvernului pentru bunuri și servicii, datoriile de stat ,salarii și alte plăți,
precum și alte cheltuieli necesare pentru funcționarea guvernului.
38. Structura Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat
Bugetul asigurărilor sociale de stat reprezinta totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare
destinate pentru realizarea funcţiilor şi gestionarea sistemului public de asigurări sociale;
Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din contribuţii de asigurări sociale, dobânzi şi
penalităţi de întârziere, precum şi din alte venituri, potrivit legii
Cheltuieli: acestea pot include plata pensiilor, ajutoarelor sociale, indemnizațiilor de șomaj și a altor
beneficii.

Structura bugetului de stat poate varia în funcţie de nevoile şi obiectivele guvernului, dar în general
reflectă modul în care guvernul gestionează resursele financiare pentru a-şi atinge obiectivele politice şi
economic.

39. Necesitatea şi conţinutul economic al asigurărilor

Necesitatea asigurărilor este determinată de riscurile potențiale cu care se confruntă indivizii și
companiile, cum ar fi pierderea sau deteriorarea bunurilor, accidente sau boală. Asigurările oferă o protecție
financiară împotriva acestor riscuri, ajutând indivizii și companiile să se protejeze împotriva pierderilor
financiare. Asigurările sunt necesare pentru a gestiona riscurile , precum și pentru a asigura un sistem
economic stabil prin intermediul investițiilor și al acumulării de capital.
Conținutul economic al asigurărilor constă în tranzacțiile financiare care au loc între asigurat și
compania de asigurări. Asiguratul plătește o primă de asigurare, iar în cazul în care se produce un eveniment
asigurat, compania de asigurări plătește o despăgubire. Acest transfer de risc și fonduri este esențial pentru
funcționarea sistemului de asigurări.
40. Principiile și rolul asigurărilor sociale
Asig. Sociale- sistem de protecţie socială a persoanelor asigurate, constând în acordarea de indemnizaţii,
ajutoare, pensii, de prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă şi de alte
prestaţii”
Principii:
 Solidaritatea: aceasta presupune că toți membrii societății contribuie la sistemul de asigurări sociale
și că toți beneficiază de acest sistem, indiferent de statutul lor social sau economic.
 Universalitatea: aceasta presupune că toți membrii societății au acces la beneficiile sistemului de
asigurări sociale, fără discriminare.
 Echitatea: aceasta presupune că sistemul de asigurări sociale este proiectat pentru a oferi protecție
echitabilă și justă tuturor beneficiarilor, în funcție de nevoile lor.
 Sustenabilitatea: aceasta presupune că sistemul de asigurări sociale este proiectat pentru a fi durabil
și viabil pe termen lung, prin administrarea adecvată a fondurilor și a resurselor.
 Responsabilitatea: aceasta presupune că guvernul și alte instituții sunt responsabile de administrarea
și gestionarea adecvată a sistemului de asigurări sociale, în interesul beneficiarilor.
 Transparența:
Asigurările sociale contribuie la protejarea indivizilor și familiilor lor împotriva pierderilor financiare
din cauza unui eveniment neprevăzut, precum și la menținerea bunăstării sociale prin intermediul plăților de
despăgubiri.
Asigurările sociale de asemenea, au rolul de a oferi acces la servicii de sănătate, servicii educaționale
și servicii sociale, precum și de a susține egalitatea de șanse prin protejarea grupurilor vulnerabile și prin
reducerea inechităților socio-economice.
41. Formele de ocrotire a cetăţenilor prin asigurările sociale de stat
 Asigurările de sănătate: acestea oferă acces la servicii de sănătate pentru toți membrii societății, fără
discriminare .Se realizează din contul contribuţiilor bugetului de stat şi primelor achitate de
contribuabili sau se realizează din contul veniturilor individuale ale cetăţenilor, beneficiul
întreprinderilor.
 Asigurările de accident: acestea oferă o protecție financiară pentru persoanele care au suferit un
accident, prin intermediul plăților de indemnizații sau prin intermediul serviciilor de recuperare.
 Asigurarea bunurilor persoanelor juridice și fizice-protejarea bunurilor persoanelor fizice care pot fi
distruse de calamităţi naturale.
  Asigurarea de viață-ponderea cea mai mare între cauzele decesului o au bolile: aparatului circulator,
respirator, digestiv, tumorile, traumatismele,astfel devine necesară încheierea unei asigurări de viaţă
care să ofere protecţia financiară urmaşilor în caz de deces, cât şi un trai liniştit la vârsta pensionării.
 Asigurările de pensie: acestea oferă o sursă de venit pentru persoanele vârstnice, prin intermediul
unui sistem de pensii publice sau prin intermediul unor scheme de pensii private.
 Asigurările de șomaj: acestea oferă o protecție financiară pentru persoanele care au pierdut locul de
muncă, prin intermediul plăților de șomaj sau prin intermediul programelor de formare profesională.
 asigurările de răspundere civilă profesională vizează următoarele categorii de profesii: constructori,
medici, contabili, evaluatori, experţi tehnici, consultanţi, manageri, şi, mai recent, avocaţi. Se
observă că, în general, aceste poliţe de asigurare sunt adresate celor care prestează o muncă de
răspundere.
Prin activitatea desfăşurată, aceste categorii profesionale pot, prin eroare, greşeală, neglijenţă,
omisiune sau orice culpă proprie să aducă pejudicii persoanelor pentru care lucrează sau unor terţi.
Prin asigurarea de răspundere profesională se garantează plata acestor prejudicii, în condiţiile în care
ele se încadrează în categoria riscurilor asigurate.
42. Conţinutul, necesitatea și rolul planificării financiare la nivel de întreprindere
Planificarea financiară la nivel de întreprindere este procesul de identificare a nevoilor financiare ale
unei întreprinderi, de stabilire a obiectivelor financiare şi de elaborare a unui plan pentru atingerea acestor
obiective.
 Identificarea nevoilor financiara- implică evaluarea resurselor financiare necesare pentru a susţine
activitatea întreprinderii, cum ar fi cheltuielile de operare, investiţiile în active şi datoriile.Stabilirea
obiectivelor financiare: Obiectivele financiare sunt scopuri specifice pe care întreprinderea doreşte să
le atingă în ceea ce priveşte situaţia financiară, cum ar fi creşterea profitului sau reducerea datoriilor.
 Elaborarea unui plan financiar: Acest pas implică stabilirea paşilor necesari pentru atingerea
obiectivelor financiare şi identificarea surselor de finanţare necesare. Planul financiar poate include
măsuri precum închirierea de noi active, majorarea preţurilor produselor sau reduceri de costuri.
Rol/necesitate
Planificarea financiară ajută întreprinderile să îşi gestioneze resursele financiare eficient şi să îşi
atingă obiectivele pe termen lung. Planificarea financiară permite întreprinderilor să modeleze direcția
strategică și să ia măsuri pentru a optimiza performanța financiară și de afaceri. Această abordare este
orientată spre viitor și este utilizată pentru a ajuta finanțele să ghideze întreprinderea în vederea realizării
strategiei sale.
43. Business-plan, caracteristica și rolul lui în condițiile economiei de piață.
Un business-plan este un document care descrie obiectivele, strategiile, resursele şi planurile de
acţiune ale unei întreprinderi. El poate fi utilizat pentru a atrage investitori, pentru a obţine finanţare de la
bănci sau pentru a comunica viziunea şi planurile întreprinderii cu alţi stakeholderi.
Continutul planului de afaceri este diferit, in functie de obiectul de activitate al intreprinderii,
marimea pietei, competitia si o multitudine de alti factori legati de intreprindere si de piata.
Caracteristici:
 ofera o imagine de ansamblu asupra afacerii, ferindu-l pe manager de a se pierde in amanunte; planul
de afaceri este in acelasi timp si un studiu de fezabilitate, o garantie a reusitei ideilor de afaceri, a
finalizarii cu succes a unei afaceri in curs de derulare, un studiu de vitalitate sau de supravietuire;
 constituie un instrument de imbunatatire a managementului intreprinderii. Din practica afacerilor s-a
desprins concluzia ca este preferabil ca managerii sa aiba un plan de afaceri, chiar imperfect, decat sa
actioneze haotic, instinctiv;
 creeaza managerului posibilitatea de a-si comunica ideile si proiectele bancilor, investitorilor sau
partenerilor potentiali, ajutandu-l sa identifice si sa obtina surse de finantare.
În condiţiile economiei de piaţă, business-planul joacă un rol important în ajutarea întreprinderilor să îşi
atingă obiectivele, să obţină finanţare şi să se dezvolte. El poate ajuta întreprinderile să îşi definească poziţia
în piaţă, să identifice oportunităţile de afaceri şi să facă faţă provocărilor şi concurenţei din piaţă.
44. Compartimentele de bază a business-planului și caracteristica lor.
Un business plan este format din mai multe secțiuni care descriu diferite aspecte ale afacerii. Secțiunile de
bază ale unui plan de afaceri sunt:
1. Executive Summary-rezumat: o prezentare scurtă a ideii de afaceri, obiectivelor, strategiilor și
proiecțiilor financiare.
 2. Descrierea afacerii: o prezentare detaliată a produselor sau serviciilor oferite, a piaței tintă, a
competiției și a avantajelor competitiv.
3. Planul de afaceri: aceasta secțiune descrie modul în care afacerile vor fi operate, inclusiv
organigrama și descrierea pozițiilor.
4. Planul financiar: prezintă proiecțiile financiare ale afacerii, inclusiv veniturile, cheltuielile, fluxul de
numerar și planul de finanțare.
5. Analiza de piață: descrie piața tinta, cercetarea de piata si analiza concurentei
6. Planul de marketing: descrie cum se vor promova produsele sau serviciile și cum se vor atrage
clienții.
7. Analiza SWOT: prezinta punctele forte, punctele slabe, oportunitatile si amenintarile afacerii.
8. Concluzie: rezumatul și recomandările pentru următorii pași.
Un plan de afaceri bine scris poate ajuta la atragerea investitorilor și la obținerea de finanțare,
precum și la luarea deciziilor informate pentru a conduce afacerile cu succes.

45. Planul financiar în structura de bază a business-planului.

Planul financiar este una dintre componentele esențiale ale unui plan de afaceri, deoarece este în
mare parte responsabil pentru prezentarea proiecțiilor financiare ale afacerii și a modului în care se planifică
să atingă obiectivele financiare. Acesta poate include proiecții privind veniturile și cheltuielile, fluxul de
numerar, bugetul de capital și planul de finanțare. Planul financiar poate, de asemenea, să conțină analize
financiare, cum ar fi analiza rentabilității, analiza lichidității și analiza riscurilor. Este important ca planul
financiar să fie realist și bine fundamentat, astfel încât să poată fi utilizat ca un instrument de luare a
deciziilor și ca un ghid pentru gestionarea finanțelor afacerii.
Planul financiar este un element important al business-planului, deoarece ajută întreprinderile să îşi
gestioneze resursele financiare eficient şi să îşi atingă obiectivele financiare pe termen lung. El poate fi
utilizat, de asemenea, pentru a atrage investitori şi pentru a obţine finanţare de la bănci.