1.

Procesele prin care se stabilesc obiectivele organizaţiei şi ale

componentelor sale structurale, se conturează modalităţile de realizare, se
dimensionează resursele necesare şi se precizează termenele intermediare şi
finale definesc:
a. funcţia de previziune;
b. funcţia de organizare;
c. funcţia de coordonare;
d. funcţia de antrenare.

2. Procesele prin care se armonizează deciziile şi acţiunile

personalului din subordine
în vederea realizării obiectivelor definesc:
a. funcţia de previziune;
b. funcţia de organizare;
c. funcţia de coordonare;
d. funcţia de antrenare.

3. Cea mai importantă funcţie a managementului serviciilor este:

a. funcţia de previziune;
b. funcţia de organizare;
c. funcţia de coordonare;
d. funcţia de antrenare.

4. Conceptele care arată cum se organizează un sistem de

management sunt:
a. obiectiv, informaţie, resurse, proces, organizare;
b. obiectiv, resurse, efect, proces, optimizare;
c. obiectiv, resurse, informaţie, model, optimizare;
d. obiectiv, efect, informaţie, proces, organizare.
 5. Conceptele care arată cum funcţionează un sistem de management
sunt:
a. autonomie, adaptabilitate, organizare, proces, incluziune;
b. organizare, plan, model, incluziune, optimizare;
c. organizare, autonomie, plan, model, optimizare;
d. autonomie, adaptabilitate, organizare, plan, incluziune.

6. Conceptele care arată cum se conduce un sistem de management

sunt:
a. autonomie, model, organizare, decizie, optimizare;
b. model, informaţie, plan, verificare,control;
c. informaţie, model, verificare, decizie, control;
d. informaţie, model, organizare, decizie, control.

7. După natura economică resursele se clasifică în:

a. resurse avansate, resurse ocupate, resurse consumate;
b. resurse avansate, resurse împrumutate, resurse atrase;
c. resurse avansate, resurse consumate;
d. resurse de moment, resurse consumate, resurse atrase.

8. După sursa de provenienţă resursele se clasifică în:

a. resurse avansate, resurse împrumutate, resurse consumate;
b. resurse proprii, resurse avansate, resurse atrase;
c. resurse proprii, resurse împrumutate, resurse atrase;
d. resurse împrumutate, resurse avansate, resurse atrase.
 9. După durata de consum resursele se clasifică în:
a. resurse consumate, resurse de durată;
b. resurse consumate, resurse avansate, resurse atrase;
c. resurse avansate, resurse consumate, resurse de durată;
d. resurse de moment, resurse de durată.

10.Transformarea sporului de producţie şi a economiilor de resurse

în venit net şi apoi însumarea directă reprezintă:
a. efecte de natura sporului cifrei de afaceri;
b. efecte de natura economiilor de resurse;
c. regula generală de echivalare ca natură a efectelor economice;
d. efecte de natura sporului de venit net.

11. Între caracteristicile generale ale sistemului se numără:

a. structura, adaptabilitatea, inseparabilitatea, sinergia;
b. eficienţa, robusteţea, sinergia, efemeritatea;
c. ultrafiabilitatea, autoadaptarea, conectivitatea, sinergia;
d. eficacitatea, simultaneitatea, inseparabilitatea, sinergia.

12. Una din cerinţele primordiale pe care trebuie să le îndeplinească

un serviciu este:
a. caracteristicile intangibile sunt mai puţin importante decât cele tangibile;
b. clienţii nu trebuie priviţi ca aliaţi, ci ca adversari;
c. clientul nu trebuie făcut fericit, ci doar satisfăcut;
d. neplăcerile produse de un serviciu trebuie remediate cu promptitudine.
 13. Caracteristicile serviciilor sunt:
a. forma nematerială, intangibilitatea, simultaneitatea, variabilitatea;
b. forma materială, intangibilitatea, simultaneitatea, variabilitatea;
c. simultaneitatea, variabilitatea, eficienţa, efemeritatea;
d. simultaneitatea, inseparabilitatea, eficienţa, variabilitatea.

14. Cea mai reprezentativă caracteristică a serviciilor este:

a. efemeritatea;
b. simultaneitatea în timp şi spaţiu;
c. intangibilitatea;
d. variabilitatea.

15. Faptul că serviciile nu pot fi percepute sau evaluate cu ajutorul

simţurilor omeneşti înainte de a fi cumpărate sau chiar consumate
constituie o caracteristică a serviciilor denumită:
a. formă nematerială;
b. intangibilitate;
c. inseparabilitate în timp şi spaţiu;
d. variabilitate;

16. În funcţie de natura relaţiilor de piaţă serviciile se clasifică în:

a. servicii personale şi servicii sociale;
b. servicii marfare şi servicii finale;
c. servicii comerciale şi servicii necomerciale;
d. servicii comerciale şi servicii de piaţă.
 17. După destinaţie serviciile se clasifică în:
a. servicii de producţie şi servicii de consum;
b. servicii de afaceri şi servicii de piaţă;
c. servicii de piaţă şi servicii publice;
d. servicii private şi servicii publice.

18. În funcţie de posibilitatea de comercializare serviciile se clasifică

în:
a. servicii comerciale şi servicii necomerciale;
b. servicii de producţie şi servicii de consum;
c. servicii de producţie şi servicii distributive;
d. servicii transferabile şi servicii netransferabile.

19. Serviciile care sunt distribuite de organisme şi instituţii situate în

afara pieţei poartă denumirea de:
a. servicii necomerciale;
b. servicii marfare;
c. servicii personale;
d. servicii distributive.

20.Care din următoarele afirmaţii este adevărată?

a. serviciile sunt tangibile;
b. serviciile sunt omogene;
c. serviciile sunt neproductive;
d. serviciile pot îmbrăca o formă materială.
 21. În sens organic, serviciul public poate fi definit astfel:
a. acea persoană juridică, publică sau privată, prin care se realizează o activitate
de interes general;
b. acea activitate de interes general prestată numai de o persoană publică, adică
statul, colectivitate locală sau altă instituţie publică;
c. activitatea pe care guvernanţii sunt obligaţi să o presteze în interesul celor
guvernaţi;
d. activitate de interes general organizată (autorizată) de o autoritate a
administraţiei publice, sau realizată sub controlul acesteia şi care este supusă,
într-o măsură mai mare sau mai mică, unui regim de drept public.

22. Definiţia actuală a serviciului public este:

a. acea persoană juridică, publică sau privată, prin care se realizează o activitate
de interes general;
b. acea activitate de interes general prestată numai de o persoană publică, adică
statul, colectivitate locală sau altă instituţie publică;
c. activitatea pe care guvernanţii sunt obligaţi să o presteze în interesul celor
guvernaţi;
d. activitate de interes general organizată (autorizată) de o autoritate a
administraţiei publice, sau realizată sub controlul acesteia şi care este supusă,
într-o măsură mai mare sau mai mică, unui regim de drept public.
23. Instituţiile statului, împreună cu partidele politice şi alte grupuri
sociale formează:
a. puterea politică;
b. sistemul macroeconomic;
c. sistemul politic;
d. sistemul microeconomic.
 24. Organele puterii de stat sunt componente ale:
a. administraţiei publice centrale;
b. subsistemului macroeconomic;
c. subsistemului microeconomic;
d. administraţiei publice locale.
25. Pierderile financiare ale statului sunt generate de:
a. Curtea de Conturi şi administraţia publică locală;
b. guvern;
c. evaziunea fiscală şi distorsionarea funcţionării puterii de stat;
d. variabilitatea serviciilor publice;

26. Una dintre propunerile de limitare a rolului statului în viaţa

economică este:
a. distorsionarea funcţionării puterii de stat;
b. evaziunea fiscală;
c. gestiunea comercială de piaţă a serviciilor publice;
d. parazitarea agenţilor economici cu capital majoritar de stat.

27. Funcţia de reglare economică a statului constă în:

a. trecerea de valori de la o formă de proprietate la alta, de la un grup social la
altul sau de la un stat la altul, micşorând temporar sau definitiv veniturile finale
ale unora în avantajul altora;
b. oferirea de către stat a unor servicii publice în calitatea sa de „jandarm”;
c. oferta de servicii colective non-comerciale;
d. intervenţia statului asupra evoluţiei economice astfel încât să se amelioreze
principalii indicatori ai acesteia.
 28. Parteneriatul public-privat implică:
a. finanţarea investiţiei de către sectorul public;
b. asumarea riscurilor de către sectorul privat;
c. asumarea riscurilor de către sectorul public;
d. distribuţia riscurilor între parteneri.

29. În funcţie de gradul de implicare în proiect a partenerului privat,

parteneriatele
public-private se clasifică în:
a. achiziţie publică cu externalizare, parteneriate integrate şi parteneriate
dezintegrate;
b. achiziţie publică cu externalizare, parteneriate integrate şi parteneriate care
implică şi finanţare privată;
c. achiziţie publică cu externalizare, privatizare şi concesiune;
d. parteneriate integrate, contracte de leasing şi concesiune.

30.Principalele categorii de riscuri care pot apărea pe parcursul

derulării
parteneriatelor public-private sunt:
a. riscuri în faza de concepţie-construcţie, riscuri în faza de exploatare şi riscuri
indirecte legate de mediu;
b. riscuri tehnice, riscuri economice şi riscuri financiare;
c. riscuri tehnice, riscuri economico-financiare şi riscuri asupra veniturilor;
d. riscuri economico-financiare, riscuri de creştere a costurilor de exploatare şi
riscuri juridice.
 31. Elementul cheie al muncii managerilor este:
a. amploarea actelor de conducere;
b. creşterea producţiei;
c. munca (lucrul) cu alţi oameni;
d. productivitatea muncii.

32. În categoria rolurilor interpersonale (de contact) ale managerului

includem:
a. rolul de lider;
b. rolul de purtător de cuvânt al organizaţiei;
c. rolul de negociator;
d. rolul de antreprenor.

33. În categoria rolurilor de informare ale managerului includem:

a. rolul de interfaţă (agent de legătură) cu exteriorul;
b. rolul de negociator;
c. rolul de simbol al organizaţiei;
d. rolul de propagator al informaţiilor.

34. În categoria rolurilor decizionale ale managerului includem:

a. rolul de lider;
b. rolul de armonizator;
c. rolul de propagator al informaţiilor;
d. rolul de purtător de cuvânt al organizaţiei.
35. „Ecuaţia” inteligenţei manageriale este:
a. inteligenţa managerială = 2 principii + 3 sarcini;
b. inteligenţa managerială = 2 principii + 3 sarcini + 4 condiţii;
c. inteligenţa managerială = 3 principii + 3 sarcini + 4 condiţii;
d. inteligenţa managerială = 3 principii + 3 sarcini;
 36. Un manager al unei organizaţii prestatoare de servicii este eficient
dacă:
a. defineşte clar obiectivele fiecărui salariat din structura sistemului pe care îl
conduce;
b. depistează tardiv cauzele unui conflict;
c. este distant în relaţiile cu subalternii;
d. se concentrează asupra tuturor problemelor organizaţiei.

37. Una dintre modalităţile de îmbunătăţire a activităţii manageriale

constă în:
a. neacceptarea unor responsabilităţi suplimentare;
b. starea de mulţumire;
c. starea de nemulţumire;
d. lucrul individual.

38. Printre cauzele nereuşitei unui manager regăsim:

a. capacitatea de a repartiza sarcini;
b. acceptarea criticii;
c. existenţa unui simţ al orientării;
d. incapacitatea de a coopera.

39. Printre greşelile pe care ar trebui să le evite un manager eficient

identificăm:
a. rezolvarea integrală a lucrărilor odată începute;
b. rezolvarea unei singure probleme la un moment dat;
c. irosirea timpului subordonaţilor;
d. convingerea că nu este competent în toate domeniile.
 40.Nu constituie o cauză a nereuşitei unui manager:
a. capacitatea de a sesiza esenţa lucrurilor şi de a ţine cont de fapte;
b. înclinarea spre discuţii în locul acţiunii;
c. tendinţa de supraestimare a importanţei unei probleme;
d. tendinţa de a generaliza pe baza unor informaţii fragmentate.

41. Printre particularităţile eficienţei în domeniul serviciilor regăsim:

a. serviciile au numai efecte directe;
b. serviciile au numai efecte indirecte;
c. eficienţa serviciilor se analizează în corelaţie cu nivelul calităţii acestora şi a
prestatorului;
d. efectele utile ale serviciilor se exprimă la fel ca în cazul bunurilor economice.

42. Indicatorii de performanţă a serviciilor sunt indicatori care:

a. raportează obiectivele serviciului la necesităţile pe care este destinat să le
satisfacă;
b. raportează efectele la resursele consumate pentru realizarea lor;
c. compară ceea ce s-a obţinut cu scopurile urmărite;
d. înglobează eficienţa şi eficacitatea realizărilor, rezultatelor şi impacturilor.

43. În categoria indicatorilor generali ai întregii activităţi economice

includem:
a. rata rentabilităţii;
b. productivitatea muncii;
c. indicele timpului neutilizat;
d. gradul de utilizare a capacităţii de servire.
 44. În categoria indicatorilor de eficienţă a utilizării factorilor de
producţie includem:
a. costul la 100 lei venituri;
b. ponderea capitalului fix activ în total capital fix;
c. ponderea muncitorilor în numărul total de salariaţi;
d. productivitatea muncii.

45. În categoria indicatorilor de structură a resurselor consumate şi

rezultatelor
obţinute includem:
a. indicele de utilizare a fondului de timp maxim disponibil;
b. costul la 100 lei venituri;
c. productivitatea factorilor de producţie;
d. venitul net actualizat;

46. În categoria indicatorilor specifici diferitelor domenii de activitate

includem:
a. indicele timpului neutilizat;
b. rata internă de rentabilitate;
c. rata rentabilităţii comerciale;
d. rata rentabilităţii financiare.

47. În categoria indicatorilor de calitate a serviciilor includem:

a. indicatori de structură a forţei de muncă;
b. indicatori tehnici;
c. indicatori de utilizare a capacităţilor de servire;
d. indici de utilizare a timpului de lucru al salariaţilor.
 48. Indicele dezvoltării umane reuneşte informaţiile conţinute de
următorii indicatori:
a. longevitatea, accesul la educaţie şi nivelul de sănătate;
b. nivelul de sănătate, accesul la educaţie şi gradul de asigurare a securităţii
naţionale;
c. longevitatea, nivelul de instruire şi standardul de viaţă;
d. nivelul de sănătate, accesul la educaţie şi standardul de viaţă.

49. Printre factorii care determină nivelul de calitate a serviciului

perceput de client includem:
a. siguranţa;
b. apatia;
c. prestigiul;
d. anticiparea.

50.Metoda incidentului critic este o metodă de apreciere a satisfacţiei

clientului care:
a. presupune desemnarea unui angajat al companiei să testeze, în calitate de
client,
condiţiile reale de prestare a serviciului;
b. permite identificarea dificultăţilor întâmpinate de clienţi pe parcursul
procesului de prestare;
c. presupune înregistrarea reclamaţiilor clienţilor, clasificarea lor şi identificarea
unor soluţii;
d. permite stabilirea poziţiei firmei în raport cu principalii concurenţi în ceea ce
priveşte perceperea calităţii.
 51. Costul serviciului pe articole de calculaţie include:
a. cheltuieli materiale şi cheltuieli cu munca vie;
b. cheltuieli directe şi cheltuieli indirecte;
c. cheltuieli directe şi cheltuieli materiale;
d. cheltuieli directe şi cheltuieli cu munca vie.

52. Costul serviciului pe elemente de cheltuieli include:

a. cheltuieli materiale şi cheltuieli cu munca vie;
b. cheltuieli directe şi cheltuieli indirecte;
c. cheltuieli directe şi cheltuieli cu regia;
d. cheltuieli materiale şi cheltuieli indirecte.

53. Costurile directe se cuantifică prin însumarea:

a. costului cu materialele recuperate şi costului cu manopera;
b. costului cu manopera şi impozitului pe salarii;
c. costului materiilor prime şi materialelor şi costului de transport al
componentelor cumpărate;
d. costului materiilor prime şi materialelor şi costului cu manopera.

44. Costul de compartiment include:

a. costuri directe şi regie compartiment;
b. costuri directe şi regie organizaţie;
c. costuri indirecte şi regie compartiment;
d. costuri directe şi cheltuieli de vânzare.
 45. Costul de realizare a serviciului include:
a. cost de compartiment şi regie compartiment;
b. costuri directe şi cost de compartiment;
c. cost de compartiment şi regie organizaţie;
d. costuri directe şi regie compartiment;

46. Costul complet al serviciului include:

a. cost de compartiment şi regie organizaţie;
b. cost de realizare şi cheltuieli de vânzare;
c. costuri directe şi regie compartiment;
d. cost de realizare şi regie organizaţie.

47. Pentru stabilirea tarifului (preţului) serviciilor se poate folosi

modelul:
a. preţurilor fixate pornind de la cost;
b. preţurilor fixate pornind de la raportul cerere-ofertă;
c. preţurilor fixate pornind de la concurenţi;
d. toate cele de mai sus.

48. În sectorul serviciilor pot exista monopoluri:

a. private sau publice;
b. private sau legale;
c. naturale sau publice;
d. naturale sau obiective.
 49. Diferenţierea tarifelor serviciilor poate fi:
a. diferenţiere în timp;
b. diferenţiere după destinatar;
c. diferenţiere după frecvenţa cererii;
d. toate cele de mai sus.

50.Tarifele diferenţiate ale serviciilor pot avea la bază:

a. diferenţiere după categoria unităţii;
b. diferenţiere după urgenţa serviciului;
c. diferenţiere după cantitate;
d. toate cele de mai sus.