Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prezentare Rezumat MCS - Cunoașterea Juridică, Cercetarea Ștințifică A Elementelor Juridice - VIDEOCLIP
Prezentare Rezumat MCS - Cunoașterea Juridică, Cercetarea Ștințifică A Elementelor Juridice - VIDEOCLIP
Cunoașterea științifică
-REZUMAT-
Cunoașterea științifică
Cunoaşterea în general este prezentată ca un proces de reflectare a realităţii obiective în
conştiinţa oamenilor, ea este un proces de activitate creatoare de căpătare, reproducere şi
funcţionare a cunoştinţelor. Cunoaşterea este latura ideală a activităţii umane.
Cunoașterea face legătură între științele sociale (funcțiile sociale) și cele juridice
(normativitatea).
Cunoaşterea ştiinţifică se deosebeşte de cunoaşterea obişnuită sau empirică prin aceea
că ea este o activitate specifică socială, presupune o anumită organizare, mijloace, metode,
programe şi orientată spre atingerea scopurilor respective. Cunoaşterea ştiinţifică se ocupă cu
constatarea, acumularea şi generalizarea faptelor ştiinţifice.
Scopul cunoașterii
Scopul cunoașterii: este de a transforma lumea/ societatea, de a o umaniza.
Scopul cunoașterii juridice este reprezentat de modul de înțelegere a mecanismelor
sociale/ politice/ insituționale ce guvernează funcționalitatea sistemului juridic;
Paradigmă (exemplu, învățătură, model) – ansamblul formelor flexionare ale unui cuvânt)
Paradigma drepturilor omului (dr fundamental de buna funcționare ale unui stat)
- Nevoia de a găsi o unificare explenatorie a mai multor fenomene juridice
- Conferă siguranța că statul funcționează în favoare cetățeanului, arbitrariul redus cu cât
mai mult posibil;
- Odată adoptată paradigma drepturilor omului, ca paradigma de guvernare, aceasta este
impusă;
- Deși drepturile omului sunt cunoscute și respectate la nivel internațional, aceste trebuie
protejate și asigurate și de către toate nivelurile interne;
Știință vs religie
Știința accedă la putere în fața religiei – componentă a modernizării;
Societatea bazată pe cunoaștere a fost necesară să se impună treptat în fața modelelor
tradiționale;
În evul mediu, finalitatea unui duel juridicar (cel ar cavalerilor) era pus în baza
divinității, astfel încât cel mai bun era protejat de aceasta, divinitatea “alegea” pe
cel care avea dreptate.
Procesul juridic constă în confruntarea între părți – dispusă dreptății în fața legii.