BOLILE AORTEI

Dr. Adriana Mitre

 BOLILE AORTEI
Sindroamele aortice- afectarea
diferitelor segmente ale aortei.
¬ sindroame aortice acute:
disecţia acută de aortă, ruptura aortei,
hematomul intramural, ulcerul
aterosclerotic penetrant, leziunile
traumatice ale aortei;
¬ sindroame aortice cu evoluție
cronică: anevrismul şi
pseudoanevrismul de aortă,
afecţiunile aterosclerotice şi
inflamatorii, bolile genetice (sindomul
Marfan) şi anomaliile congenitale
(coarctaţia de aortă).
•
BOLILE AORTEI
 BOLILE AORTEI
Disecţia de aortă = o soluție de
continuitate la nivelul tunicii medii a
peretelui aortic, cu separarea tunicilor
peretelui aortic şi constituirea unui
lumen fals care comunică sau nu cu
lumenul adevărat al aortei- fald de
disecție
- separarea intimei de medie, ce
poate progresa în sens anterograd sau
retrograd și se poate chiar extinde pe
ramurile emergente din aortă
 BOLILE AORTEI
Clasificarea disecţiei de aortă
În funcție de extensia faldului de
disecție – clasificările Stanford și
DeBakey
Clasificarea Stanford: este
recomandată de către Societatea
Europeană de Cardiologie pentru a
contribui la stabilirea atitudinii
terapeutice
¬ Stanford A: disecția cuprinde
aorta ascendentă (cu sau fără
aorta descendentă);
¬ Stanford B: disecția nu
cuprinde aorta ascendentă.
 BOLILE AORTEI
În funcție de intervalul de timp de la
debutul simptomatologiei până la
momentul diagnosticului
¬ acută în primele 14 zile de la
debut;

¬ subacută (între 15 şi 90 de zile);

¬ cronică (peste 90 de zile).

BOLILE AORTEI
 BOLILE AORTEI
Simptomele disecției de aortă
Durerea are un debut brutal, este foarte violentă, frecvent descrisă ca o
senzație de sfâșiere.
- localizarea durerii este variabilă și depinde de sediul disecției
(toracică anterioară – aorta ascendentă, în spate – aorta toracică
descendentă, sau abdominală).
- uneori, are un caracter migrator, urmând progresia faldului de disecție.
- durerea este persistentă, putând fi ameliorată de scăderea tensiunii
arteriale prin administrare de agenți antihipertensivi, sau de administrarea
de opiacee.
Sincopa poate surveni la pacienții cu disecție, putând fi determinată de
tamponada cardiacă asociată (prin extravazarea sângelui în sacul
pericardic) sau poate fi precipitată de durere
 BOLILE AORTEI
Semnele disecției de aortă:
¬ Hipertensiune – în special la pacienții cu disecție de aortă Stanford B;
¬ Hipotensiune și șoc – la pacienții cu tamponadă (disecție Stanford A);
¬ Pseudohipotensiune – prin extensia faldului de disecție pe ambele
artere subclaviculare;
¬ Valori asimetrice ale presiunii arteriale la membrele superioare
(diferență >20 mmHg) – în disecția de aortă cu extensie spre trunchiul
brahiocefalic;
¬ Suflu diastolic în zona aortică – insuficiență aortică (prin dilatarea
inelului aortic sau extensia faldului de disecție la nivelul unei cuspe
aortice);
¬ Presiune arterială divergentă – dacă se asociază insuficiență aortică
semnificativă;
¬ Frecătură pericardică, puls paradoxal, jugulare turgescente – dacă
sângele extravazează în pericard și se instaleasă tamponada cardiacă;
¬ Puls slab palpabil – în șoc.
 BOLILE AORTEI
Alte simptome și semne pot fi determinate de complicațiile disecției:
¬ dispnee – datorată insuficienței cardiace acute prin insuficiență aortică
acută;
¬ deficite motorii – prin extensia faldului de disecție la nivelul arterelor
carotide (hemiplegie – pacientul nu poate mobiliza o jumătate de corp)
sau prin ischemie medulară (paraplegie – pacientul nu poate mobiliza
membrele inferioare);
¬ durere, palpoare și absența pulsului la una dintre extremități – prin
ischemie acută datorată extensiei faldului;
¬ dureri abdominale severe, oprirea tranzitului intestinal (dispariția
zgomotelor hidro-aerice) – extensia faldului pe arterele mezenterice;
¬ durere lombară violentă și anurie – extensia faldului la nivelul
arterelor renale.
 BOLILE AORTEI

Ischemia acută viscerală,

cerebrală sau periferică poate fi
cauzată de extinderea disecţiei pe
aceste vase sau obstruarea
lumenului vascular cu un fragment
de intimă.
 BOLILE AORTEI
1.Hemoleucograma – hematocritul și hemoglobina reduse pot ridica suspiciunea
șocului hemoragic; trombocitopenia apare frecvent în disecția de aortă;
2.Coagulograma: INR, aPTT – pentru a evidenția eventuale tulburări ale cogulării sau
efectul tratamentului anticoagulant administrat anterior, dacă este cazul;
3.Enzimele de citoliză miocardică: TGO, TGP, LDH, CK, CK-MB, troponină (C, T sau
I) preferabil înalt sensibilă, mioglobină – permit diagnosticul diferențial cu infarctul
miocardic sau pot evidenția infarctul miocardic ca o complicație a disecției de aortă
(extensia faldului de disecție pe o arteră coronară);
Creșterea transaminazelor se poate datora și unui accident vascular cerebral,
ischemiei mezenterice, hipoperfuziei hepatice – care pot apărea prin extensia disecției
pe diferite vase.
4.Probe funcționale renale: ureea, creatinina – pot evidenția disfuncția renală (factor
de prognostic negativ și contraindicație relativă pentru efectuarea explorărilor cu
substanță de contrast).
5.Procalcitonina – pentru diagnosticul diferențial cu șocul septic.
6.D-dimeri.
 BOLILE AORTEI
Radiografia toracică poate
evidenţia anomalii de contur ale aortei
toracice, mediastin lărgit, hipertrofie
ventriculară stângă, uneori revărsat
pleural (de regulă, de partea stângă).
Tomografia computerizată,
Rezonanţa magnetică nucleară
efectuate cu administrarea de
substanță de contrast este metoda de
elecție pentru diagnosticul de disecție
de aortă, dar și pentru evaluarea
extensiei acesteia, fiind esențială
pentru alegerea conduitei terapeutice.
 BOLILE AORTEI
Ecocardiografia transtoracică
- vizualizarea unor porțiuni de aortă și
uneori a faldului de disecție.
- poate evidenția acumularea de
lichid în pericard, cu sau fără compresia
cavităților (semne ecocardiografice de
tamponadă),
- insuficiență aortică sau tulburări de
cinetică miocardică (ca urmare a
infarctului miocadic acut indus de
extensia disecției de artere coronare).
Ecocardiografia transesofagiană
-vizualizarea mai extinsă a aortei, fără ca
aceasta să poată fi examinată în
totalitate.
- poate identifica 99% din cazurile de
disecție de aortă.
 BOLILE AORTEI
Confirmarea diagnosticului de
disecție de aortă trebuie făcută
cât mai rapid pentru a permite
tratamentul. Cu cât se întârzie mai
mult terapia adecvată, cu atât
șansele de supraviețuire sunt mai
mici.

Pacientul cu disecție de aortă

este un pacient critic. Se impune
monitorizarea constantă a ECG,
TA.
 BOLILE AORTEI
Anevrismul de aortă - dilatarea
patologică a lumenului aortic care poate
surveni într-unul sau mai multe
segmente ale acesteia.
A. Anevrismele aortei toracice
sunt mai rare decât cele ale aortei
abdominale.
Se definesc ca dilatarea aortei
ascendente cu peste 50% din
diametrul aortei ascendente
anticipat pentru pacient (influențat
de vârstă și suprafața corporală).
B. Anevrismele aortei abdominale
presupun o dilatare a aortei >30
mm.
 Anevrismul aortei toracice Anevrismul aortei abdominale

înaintarea în vârstă, vârsta înaintată,

hipertensiunea arterială, sexul masculin,
bolile de colagen(sindromul boala aterosclerotică,
Cauze Marfan). fumatul,
hipertensiunea arterială,
antecedentele familiale de anevrism

compresia traheei: tuse, dispnee, mult timp complet asimptomatic

hemoptizii, respirație șuierătoare durere abdominală sau lombară, cu
(wheezing);
iradiere inghinală sau fesieră,
Simptome compresia nervului laringeu persistentă, continuă, fără relație cu
recurent: disfonie;
poziția.
compresia esofagului: disfagie;

insuficiența aortică prin dilatarea de Inspecția: pulsații anormale în

inel aortic – suflu diastolic, puls epigastru.
celer et magnus, presiune arterială Palparea: freamăt aortic.
divergentă;
Auscultația: suflu sistolic la nivelul
compresia venei cave superioare – aortei abdominale
Semne cianoză și edem în pelerină (al
capului și gâtului), jugulare turgide,
circulație colaterală la nivelul
toracelui, steluțe vasculare.
 BOLILE AORTEI
Ruptura anevrismului aortic se prezintă cu semnele șocului
hemoragic – paloare, hipotensiune, transpirații, oligurie.
 LINK-URI UTILE

• https://youtu.be/Bnoo5insrUQ

• https://youtu.be/JfZ38uHaTEk

• https://youtu.be/Of6NEJ3FtQM

•
HIPERTENSIUNEA
ARTERIALĂ
Dr. Adriana Mitre
 DEFINIȚIE
• Evans și Rose: “ HTA ar trebui privită ca nivel al
valorilor presiunii arteriale dincolo de care
investigațiile și tratamentul fac mai mult bine decât
rău”.( acum 35 de ani)

• OMS și Societatea Internațională de HTA: “ creșterea

persistentă a valorilor TA sistolice ≥ 140mmHg și/
sau diastolice ≥ 90mmHg la subiecți care nu se află
pe tratament antihipertensiv” (1999)

• valorile tensionale riscul cardio-

vascular global
 HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
- TA sistolică sau maximă este cea mai
mare valoare a tensiunii din cursul unui
ciclu cardiac şi corespunde sistolei
ventriculare.
- TA diastolică sau minimă este cea mai
joasă valoare a tensiunii în cursul unui
ciclu cardiac şi corespunde nivelului de
presiune arterială în timpul diastolei VS.
- TA medie sau efectivă este o valoare
intermediară a TA, ceva mai mică decât
media aritmetică a valorilor tensiunii
sistolice şi diastolice. Se numeşte
„efectivă” deoarece de valoarea ei
depinde debitul de sânge care curge
prin arteră.
-TA diferenţială rezultă din diferenţa
dintre TA sistolică şi TA diastolică.
 HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
Modificările tensiunii arteriale
a) Hipertensiunea arterială (HTA) defineşte
creşterea valorilor TA sistolice şi/ sau diastolice peste
valorile limite normale.

b) Hipotensiunea arterială (hTA) defineşte scăderea

TA sistolice sub valorile normale (nu contează prea
mult valoarea TA diastolice).

c) Modificările TA diferenţiale sunt în două sensuri:


- Creşterea TA diferenţiale („formula tensională
divergentă”) -TA sistolică este normală sau creşte, iar
cea diastolică scade (apare în insuficienţa aortică)
- Scaderea TA diferenţiale („formula tensională
convergentă”) – TA sistolică scade în timp ce TA
diastolică rămâne nemodificată sau, uneori creşte –
se întâlneşte în afecţiuni miocardice cu IC şi în unele
cazuri de HTA (HTA decapitată).
HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
+AVC/
Grupe de vârstă HTA + DZ +BCR +CIC TAD
AIT

18-65 ani ≥ 140 ≥ 140 ≥ 140 ≥ 140 ≥ 140 ≥ 90

65-79 ani ≥ 140 ≥ 140 ≥ 140 ≥ 140 ≥ 140 ≥ 90

≥ 80 ≥ 160 ≥ 160 ≥ 160 ≥ 160 ≥ 160 ≥ 90

TAD ≥ 90 ≥ 90 ≥ 90 ≥ 90 ≥ 90 ≥ 90
HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ SECUNDARĂ

Cauze renale

Glomerulonefrite ac, cr
Rinichi polichistic
Nefropatia diabetică
HTA Uropatia obstructivă
renoparenchimatoasă Neoplazii
Traumatisme renale
Nefrite de iradiere
Pielonefrite
Stenoza de arteră renală- ats, vasculite, disecție,
HTA renovasculară embolie, compresie

Retenție primitivă de Sindromul Liddle

sodiu Sindromul Gordon

Tumori secretante de
renină
 HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ SECUNDARĂ

Cauze endocrine

Acromegalia

Hiper/hipotiroidismul

Hiperparatiroidismul

Cauze suprarenale Exces de mineralocorticoizi- hiperaldosteronism

Exces de glucocorticoizi- cortizol, ACTH
Exces de catecolamine- feocromocitom
HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ SECUNDARĂ
Alte cauze biologice

Coarctația de aortă membrele superioare

Sindromul de apnee episoade repetate de hipoxemie, hipercapnee,

obstructivă creșterea tonusului simpatic

HTA de sarcină preexistentă,

gestațională, sau combinată

Afecțiuni neurologice HIC,cvadriplegia,

porfiria

Stressul acut chirurgical, hiperventilația psihogenă,

arsuri, sevrajul alcoolic, postresuscitare

Creșterea volumului
intravascular
HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
 HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
Măsurarea TA se face cu ajutorul unui sfigmomanometru (tensiometru) aneroid (Vaquez-Laubry) sau cu
coloană de mercur, gradat în mm sau cm Hg. Metoda cea mai des folosită este cea auscultatorie (TA sistolică
se poate determina şi palpator), valorile fiind cu aproximativ 10 mm Hg mai mici decât prin metoda
ascultatorie.

Condiţii de tehnică propriu-zisă :


1) se aplică manşeta aparatului (12-14 cm lăţime) în jurul braţului, astfel încât marginea ei inferioară să fie la
2-3 cm deasupra plicii cotului (niciodată nu trebuie aplicată peste lenjerie);

2) înainte de a pompa aer în manşetă, se reperează prin palpare, artera humerală la plica cotului, în locul în
care urmează să se aplice stetoscopul;

3) se ridică presiunea în manşetă relativ repede, prin pompare de aer cu o pară de cauciuc, în timp ce se
palpează pulsul radial; se creşte presiunea din manşetă cu 20-30 mmHg peste nivelul la care dispare pulsul;

4) plasarea stetoscopului pe artera humerală (plica cotului) şi decomprimarea manşonului încet şi uniform;

5) TA sistolică sau maximă se apreciază la valoarea de presiune la care apar primele zgomote arteriale (sau
la valoarea la care reapare pulsul prin metoda palpatorie);

6) TA diastolică sau minimă se apreciază la valoarea de presiune la care dispar zgomotele arteriale;
HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
• Pacientul trebuie să fie într-un mediu comfortabil, liniștit, pentru min. 5 minute.
• Trebuie efectuate trei măsurători la interval de 1-2 minute.
• S-ar putea să fie necesare măsurători repetate la pacienții cu aritmii.
• Se folosește manșeta standard (12–13 cm lățime și 35 cm lungime), poziționată
la nivelul inimii, cu dosul brațului susținut pentru a evita contracțiile
musculare.
• La prima vizită se măsoară TA la ambele brațe; se folosește ca referință brațul
cu valoarea cea mai mare. 
• Se măsoară TA la 1 și 3 minute de la ridicarea în ortostatism la prima vizită. La
pacienții diabetici, în vârstă sau cu alte condiții în care poate apare hTA
ortostatică, metoda se aplică și la următoarele vizite.
• Se consemnează și frecvența cardiacă și se palpează pulsul pentru excluderea
erorilor determinate de aritmii.
HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
Simptome
- mulți pacienți asimptomatici sau paucisimptomatici.
- cefalee, amețeli, senzație de „cap gol”;
- vertij, tulburări de vedere, tulburări de echilibru;
- deficite motorii sau senzoriale, tranzitorii sau definitive – senzație auditivă
de țiuit continuu („tinitus”) sau pocnete repetate („acufene”), iluzii vizuale
( puncte negre, “ muște zburătoare”);
- tulburări cognitive.
- epistaxis, hemoragii conjunctivale.

Simptomatologia HTA apare în momentul afectării organelor țintă sau

în crizele hipertensive în care se înregistrează valori mult mai mari decât
cele obișnuite ale pacientului.
HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
Semne și simptome ale afectării organelor țintă:
- aparatul respirator - prezența ralurilor subcrepitante simetric, bilateral
sugerează stază pulmonară, semn al insuficienței cardiace induse de HTA.
- aparatul cardiovascular:
o angină pectorală, palpitații, claudicații ale membrelor inferioare;
o auscultația cordului poate evidenția zgomote cardiace bradi-/
tahicardice, aritmice, prezența zgomotelor 3 și/sau 4, sufluri valvulare;
o palparea pulsurilor periferice - pulsurile slabe, absente, asimetrice
ridică suspicinuea de boală arerială periferică;
o auscultația arterelor carotide, femurale, renale poate evidenția sufluri
sugestive pentru stenoze arteriale.
 HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
• Anamneza trebuie să precizeze:
• vârsta de debut, circumstanțele de debut, tratamente urmate.

• semne și simptome sugestive pentru afectarea organelor țintă- dureri

anginoase, dispnee, amețeli, modificări ale diurezei, edeme.

• evaluarea factorilor de risc c-v: dislipidemie, DZ, antecedente familiale.

• condițiile de viață: stress, sedentarism.

• obiceiuri alimentare: consum excesiv de grăsimi, sare, alcool, cafea,

fumat.

• alte medicații.
HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
• Examenul obiectiv:

• adesea, normal.

• facies vultuos, xantelasme,obezitate, edeme.

• elemente sugestive pentru HTA secundară ( Cushing,

hipertiroidism, acromegalie, sarcină)

• semne de hipertofie VS (șoc apexian, pulsații

cardiace, suflu sistolic).

• sufluri carotidiene, arterele renale

 LINK-URI UTILE

• https://youtu.be/X5TknCu3RV0

• https://youtu.be/5zg95R8H1oo

•
HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ